11,179 matches
-
(, , , ) a fost un ducat medieval din cadrul Imperiului carolingian și ulterior al Sfântului Imperiu Roman. Teritoriul ducatului este rezultatul mai multor partaje succesive ale Imperiului Carolingian. În urma Tratatului de la Verdun din 843 teritoriul imperiului Carolingian este împărțit între Francia occidentală, Francia orientală și Francia de Mijloc
Lotharingia Inferioară () [Corola-website/Science/315052_a_316381]
-
() a fost un comitat medieval situat pe teritoriul actual al Olandei. Comitatul era una dintre cele șaptesprezece provincii ale Țărilor de Jos. Actualmente, împreună cu Flandra Zeelandică formează povincia olandeză Zeelanda. Teritoriul a fost mult timp disputat de vecinii săi mai puternici, conții de Flandra, Olanda
Comitatul Zeelanda () [Corola-website/Science/315056_a_316385]
-
(, ), cunoscut până în 1047 ca Ducatul Lotharingiei Superioare (, ), a fost un stat medieval din cadrul Sfântului Imperiu Roman. Teritoriul ducatului este rezultatul mai multor partaje succesive ale Imperiului Carolingian. În urma Tratatului de la Verdun din 843 teritoriul imperiului Carolingian este împărțit între Francia occidentală, Francia orientală și Francia de Mijloc. Lorena aparține acesteia din urmă
Ducatul Lorena () [Corola-website/Science/315051_a_316380]
-
() a fost un comitat medieval în regiunea Țărilor de Jos. Comitatul era una dintre cele șaptesprezece provincii din regiune, iar actualmente formează partea centrală a Olandei, în cadrul căreia reprezintă două regiuni administrative Olanda de Nord și Olanda de Sud. Până în secolul IX locuitorii regiunii erau
Comitatul Olanda () [Corola-website/Science/315057_a_316386]
-
() a fost un stat medieval în regiunea Țărilor de Jos. Senioria era una dintre cele șaptesprezece provincii din regiune, iar în urma indepdendenței Republicii Provinciilor Unite devine una dintre statele componente. Teritoriul senioriei corespunde în mare parte cu actuala provincie administrativă Overijssel din Olanda. făcea parte
Senioria Overijssel () [Corola-website/Science/315068_a_316397]
-
() a fost un episcopat catolic medieval situat în regiunea Țărilor de Jos. Înființat în 695, devine un principat al Sfântului Imperiu Roman odată cu atribuirea de puteri seculare între 1024 și 1528. Dioceza de Utrecht a fost înființată în 695 când Willibrord a fost numit episcop al
Episcopatul Utrecht () [Corola-website/Science/315066_a_316395]
-
() a fost un comitat medieval din cadrul Sfântului Imperiu Roman. Statutul de "comitat liber"() a dat numele regiunii Franche-Comté, pentru a-l diferenția de regiunea învecinată, Burgundia. Actualmente teritoriul comitatului crespunde în mare parte cu acela al regiunii administrative franceze actuale Franche-Comté. Burgunzii erau unul dintre
Comitatul Burgundia () [Corola-website/Science/315044_a_316373]
-
Muzica de film se înscrie în lunga carieră a muzicilor însoțitoare, veche de mai multe milenii. Acompanierea teatrului de către muzica de scenă și de dans s-a produs începând din Antichitate - o trecere în revistă cuprinde: teatrul greco-roman, teatrul european medieval, teatrul japonez Kabuki, opera, baletul, comedia muzicală. Privitor la aceste situații de relaționare a muzicii cu teatrul, compozitorul american Richard Davis remarcă: „"[cele două] pot fi separate în entități izolate, însă îmbinarea lor are ca rezultat un întreg mai mare
Muzică de film () [Corola-website/Science/315080_a_316409]
-
restrânsă teritorial decât actualmente și numeroase provincii frontaliere (ca de exemplu Roussillon, Cerdagne, Calais, Béarn, Navarre, Comitatul Foix, Flandra, Artois, Lorena, Alsacia, Trois-Évêchés, Franche-Comté, Savoia, Bresse, Bugey, Gex, Nisa, Provence, Dauphiné și Bretania) erau fie autonome, fie aparțineau altor state medievale; existau de asemenea numeroase enclave străine, ca de exemplu Comtat Venaissin. În plus, anumite teritorii erau fiefuri personale ale unor familii nobile și acestea erau conduse indiferent de voința suveranului francez. Secolele XV, XVI și XVII au reprezentat o perioadă
Regatul Franței () [Corola-website/Science/315102_a_316431]
-
începutul secolului al XV-lea, frații Limbourg se mută din Flandra în Franța, unde realizează unul dintre cele mai celebre manuscrise gotice, cunoscut sub numele "Très Riches Heures du Duc de Berry" (muzeul Condé, Chantilly). Ilustrațiile acestui manuscris reflectă stilul medieval târziu. Spre deosebire de frații Limbourg, pictorul italian Giotto di Bondone (1267? - 1337) redă demnitate și dimensiuni monumentale figurii umane. Opera sa a revoluționat pictura italiană, dar și a nordului Europei. Printre cele mai celebre fresce ale sale se numără cele de la
Istoria picturii () [Corola-website/Science/315124_a_316453]
-
lucru vizibil mai ales în numeroasele sale reprezentări de "odalisce" (concubine într-un harem). Printre pictorii influențați de David putem aminti și câteva femei: Adélaïde Labille-Guiard, Marie-Guillemine Benoist și Constance Marie Charpentier. Succesoare imediată a neoclasicismului, romantismul introduce gustul pentru medieval și mister, dar și pentru pitorescul și sublimul din natură. Rolul jucat de imaginația individuală ce dă libertate emoției și sentimentelor înlocuiește abordarea intelectual-rațională a neoclasicismului. Succesorul lui David, care marchează cotitura către romantism, a fost discipolul său, Antoine-Jean Gros
Istoria picturii () [Corola-website/Science/315124_a_316453]
-
a cărui titlu de conte este de obicei, ca în almanahul nobilimii britanice, deasupra unui baron și mai jos decât un earl (în Marea Britanie) sau un conte (echivalentul continental pentru earl). Denumirea vine de la forma acuzativă ("vicecomitem") a cuvântului latin medieval "vicecomes", format din "vice" ("deputat") + "comes" (în sensul original "companion", dar mai apoi cu sensul de curtezan imperial, și în cele din urmă "conte"). Cuvântul viconte, folosit în limba engleză din 1387, vine din franceza veche "visconte" (în franceza modernă
Viconte () [Corola-website/Science/315265_a_316594]
-
vice" ("deputat") + "comes" (în sensul original "companion", dar mai apoi cu sensul de curtezan imperial, și în cele din urmă "conte"). Cuvântul viconte, folosit în limba engleză din 1387, vine din franceza veche "visconte" (în franceza modernă: "vicomte"), din latina medievală "vicecomitem", cazul acuzativ al cuvântului "vicecomes", din latina vulgară "vice-" "asistent" + latină "vine" (original "însoțitor"; mai târziu va fi curtean roman imperial sau beneficiar de încredere, iar în cele din urmă conte). Ca rang în albumul nobilimii britanice, a fost
Viconte () [Corola-website/Science/315265_a_316594]
-
independente, sunt sub suveranitatea altui stat sau monarhie. Ordinul Suveran al Cavalerilor de Malta este un ordin catolic, o entitate suverană sub legea internațională și are statut permanent de observator la Națiunile Unite. Ordinul este succesorul direct a Cavalerilor capelani medievali, cunoscuți și sub numele de "Cavalerii Maltei", iar în prezent lucrează ca o organizație caritabilă și ceremonială. Este un exemplu tradițional de entitate suverană care nu este stat. Sediilor sale centrale din Roma li se oferă extrateritorialitate de către Italia; sediile
Microstate europene () [Corola-website/Science/315249_a_316578]
-
Godfroy de Bouillon (c. 1060, Boulogne-sur-Mer - 18 iulie 1100, Ierusalim) a fost un cavaler medieval, unul dintre liderii Primei Cruciade din 1096 până la moartea sa. Din 1076 a fost Senior de Bouillon, domeniu de unde și-a luat numele, iar din 1087 a fost Duce al Lotharingiei Inferioare. După Asediul Ierusalimului din 1099, Godfroy a devenit
Godefroy de Bouillon () [Corola-website/Science/315253_a_316582]
-
Franței și Rin, și cuprindea ținuturile Brabant, Hainaut, Limburg, Namurois, Luxemburg și o parte din Flandra; el mai includea, în întregime sau parțial, și episcopatele Köln, Trier, Liège și Cambrai. Teritoriul era bogat, era traversat de o importantă axă comercială medievală, valea Meusei, iar cultura era îfloritoare, mai ales datorită școlilor din Liege și a artei locului. De asemenea ducatul se afla pe frontiera dintre limbile romanice și germanice, pe de o parte se vorbea limba valonă iar pe de alta
Godefroy de Bouillon () [Corola-website/Science/315253_a_316582]
-
în conflict atât cu Eduard cât și cu Hugh, care în cele din urmă a dus la încercarea Isabelei de a prelua puterea și de a invada Anglia. Noul soț al Isabelei, Eduard, a fost un personaj neobișnuit față de standardele medievale. El era înalt, atletic, și extrem de popular la începutul domniei sale. El a respins majoritatea preocupărilor tradiționale pentru un rege - turnir, vânătoare și război - și s-a bucurat în schimb de muzică, poezie și multe meșteșuguri rurale. În plus, există problema
Isabela a Franței () [Corola-website/Science/315257_a_316586]
-
prin pasul Tabla Buții trec doar drumuri forestiere și poteci turistice, dar atât în Antichitate cât și în Evul Mediu, pe aici trecea o importantă cale comercială care unea centrul Munteniei cu cel al Transilvaniei, motiv pentru care în perioada medievală s-a construit în acest loc și o cetate. Ultimele evenimente importante ce au avut loc aici au fost luptele purtate în 1916 în timpul Primului Război Mondial. Victimele acelor lupte - aparținând ambelor părți beligerante, sunt înmormântate într-un cimitir militar situat în
Pasul Tabla Buții () [Corola-website/Science/315277_a_316606]
-
ca „drum al sării”) cât și strategic, fiind și o cale de pătrundere în Transilvania utilizată de către pecenegi, cumani și tătari. Aici a fost un punct vamal dintre Țara Românească și Principatul Transilvaniei, străjuit de o cetate atestată în documentele medievale încă din secolele al XIII-lea - al XIV-lea. În 1542 a fost atestată trecerea pe aici a lui Petru Rareș, iar în octombrie 1599 a lui Mihai Viteazul. Adesea tătarii, armatele turcești, cele transilvane sau cele ale Țării Românești
Pasul Tabla Buții () [Corola-website/Science/315277_a_316606]
-
intervenții de primă necesitate : Printre preoții care au slujit în această biserică menționăm pe Axinte Fârtâiș, Axinte Băitan, Alexandru Băitan, un alt Axinte Băitan, Zaharia Fârtâiș, Nicolae Fârtâiș, Gheorghe Fârtâiș și Florin Ostaficiuc. prezintă o importanță deosebită pentru evoluția arhitecturii medievale moldovenești. Luând ca punct de reper planul dreptunghiular al construcției, ea se aseamănă cu Biserica Cuvioasa Parascheva din Cotnari, dar în locul absidelor laterale prezintă o ușoară ieșire, element care se regăsește și la bisericile din Șipote, Văleni și Baia. Biserica
Biserica Sfântul Dumitru din Zaharești () [Corola-website/Science/318522_a_319851]
-
Zvonița (în , în ) este un tip aparte de clopotniță de tradiție medievală, de influență rusească. Este întâlnită îndeosebi în Rusia și în Polonia. Zvonița a fost un element important al arhitecturii bisericești medievale din secolele XIV-XVII. Aceasta diferă de turnul-clopotniță (în ), deoarece nu este un turn. Zvonița este o construcție independentă, situată
Zvoniță () [Corola-website/Science/318565_a_319894]
-
Zvonița (în , în ) este un tip aparte de clopotniță de tradiție medievală, de influență rusească. Este întâlnită îndeosebi în Rusia și în Polonia. Zvonița a fost un element important al arhitecturii bisericești medievale din secolele XIV-XVII. Aceasta diferă de turnul-clopotniță (în ), deoarece nu este un turn. Zvonița este o construcție independentă, situată în apropierea bisericii, de forma unui zid gros, cu un soclu masiv, care la partea superioară este străpuns de mai multe
Zvoniță () [Corola-website/Science/318565_a_319894]
-
anul 2012. El va avea o lungime de 13,7 kilometri, din care 1400 de metri vor trece pe sub strâmtoare la o adâncime de 55 de metri. Construcțiile epocii moderne s-au lovit de o rețea de străzi și străduțe medievale cu pante mari pe cele șapte coline istorice, flancate de locuințe și edificii publice cu structură învechită din lemn. In partea istorică și centrală a orașului, imense cartiere insalubre au fost degajate progresiv de către urbaniștii sec. al 20-lea. Acțiunea
Istoria Istanbulului () [Corola-website/Science/318583_a_319912]
-
ofițerilor englezi ce urmau să fie parașutați în România. Susține frecvent emisiuni la Radio BBC. În 1945 este titularizat profesor la Școala de Studii Slavone Sud-Est-Europene din Londra, iar din 1946 ține prelegeri de filologie slavă la Facultatea de Limbi Medievale și Moderne din Universitatea Oxford. În 1947 devine membru al Societății Universitare Slave de la Cambridge, iar în toamna aceluiași an este chemat ca profesor titular la Catedra de filologie slavă de la Universitatea din Londra, unde va funcționa până la pensionare, în
Grigore Nandriș () [Corola-website/Science/318633_a_319962]
-
redenumit în cinstea lui khan Asparuh, numele lui în slavă fiind . Orașul are o populație mixtă de bulgari și turci, cu o biserică ortodoxă și o moschee existentă în oraș.Isperih a apărut în anul 1545, pe locul unei așezări medievale, urme mai vechi cunoscute ale prezenței umane în zonă datează din epoca bronzului.Satul a fost menționat pentru prima dată ca Kemallar într-un registru fiscal otoman din 1573 și a fost redenumit Isperih în 1934, devenind oraș la data
Isperih () [Corola-website/Science/318757_a_320086]