11,805 matches
-
înaintea comunicării deciziei NATO de a invita România la aderare. Inițiativa dlui Pașcu nu s-a născut din spuma mării. Ea a fost încurajată, psihologic, de o maladie cruntă care scutură societatea românească: procesomania. De la vlădică la opincă, pentru te miri ce, extrem de mulți români fug cu jalba în proțap la cea mai apropiată judecătorie. Deseori, tocmai cei a căror onoare poate fi detectată greu până și la o ecografie sofisticată cer sume exorbitante, ca și cum sutele de milioane pot fi folosite
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
însă a nu le folosi. Continuă chiar să nu observe absolut niciunul dintre neajunsurile semnalate până și de admiratorii critici ai autoarei. Deși consternantă, este o opțiune la care, firește, niznaii noștri sunt îndrituiți, dar nu trebuie să ne mai mirăm că se grupează în jurul unei publicații pe care tind să o transforme într-o variantă „slick”, postmodernistă probabil, a Luptei de clasă ori a Scânteii anilor ’50. Alinierile la „trend”-uri occidentale aberante nu sunt un semn de maturitate. În
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
pe moarte” cu oamenii trecutului, cine îi reprezenta pe dnii Iliescu și Năstase în Nevada, cine era, mă întreb, Consulul Onorific al României la Las Vegas? Prospera nevadeză de origine română a uitat vorba „ori laie, ori bălaie”... V-ați mira ca, în cazul în care dl Năstase câștigă prezidențialele iar dl Geoană devine prim-ministru și au humorul de a-i reînnoi dnei Roberts mandatul de Consul Onorific al României în Nevada, dna Roberts să accepte cu entuziasm a-i
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
finalul unui editorial din Jurnalul Național făcea un apel la rațiune: „Nici un politician ori intelectual responsabil nu poate nega că ne aflăm în plin conflict între umanism și barbarie”. Într-un asemenea potențial Armaghedon, e o imensă ipocrizie să ne mirăm că anumite libertăți civile se restrâng pentru o vreme; exact vremea de care avem nevoie, cu toți, spre a înțelege cum putem face față acestui dezastru, cum putem restabili un echilibru planetar - fie el și fragil, dar un echilibru - care
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
de vedere al inamicilor noștri Nu este oare de înțeles faptul că inamicii noștri declară că nu vor să depună armele atâta vreme cât nu va fi anihilat un sistem care constituie o perpetuă amenințare pentru vecinii noștri? Ar trebui să ne mirăm dacă ei se tem, dacă nu cumva este cazul ca de acum în câțiva ani, ei să se găsească în situația de a fi obligați să ia din nou armele și să-și vadă provinciile invadate, orașele și satele în
by KARL MAX, Prinţ LICHNOWSKYKARL MAX [Corola-publishinghouse/Memoirs/1009_a_2517]
-
dăduse dovadă nu fusese decât un chin zadarnic. Nici n-apucasem bine să-i strâng mâna, că și-a și retras-o dintr-a mea", se lamentează cu năduf tânărul, pe 28 septembrie. De fapt, tânărul nu contenește să se mire de atitudinea schimbătoare a Louisei. Două zile mai târziu, o duce pe tânăra inconsecventă la o petrecere-surpriză la Antoine de Mortceuf, un prieten de-al său. Petrecerea are loc într-o pivniță, amenajată în timpul războiului pentru a constitui un adăpost
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
și apoi să-i descarc, ridicându-i înăuntrul vagonului la trenulețul care avea timp de sosire și de plecare. Adică trebuia să fii repede în executarea operațiilor de încărcare descărcare! Seara, istovit de muncă, mergeam la culcare, după ce mâncam te miri ce, ca și cel cu strânsul uiumului. Patul meu era un așternut lângă patul stăpânului. În care dormea așa zisul meu unchi. Cum toată noaptea îl necăjea o tuse, cu tot felul de flegme, de mult e ori noaptea mă
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
locului, unde o macara a ridicat mașina distrusă și a adus-o în marginea orașului, Se adunase, ca și la noi în astfel de cazuri, o mulțime de oameni, tineri și vârstnici, dar mai mult copiii, care, în majoritate, se mirau, erau uimiți, nedumeriți, cum s-a întâmplat că toți cei trei ocupanți ai locurilor din ea au rămas în viață. Își puneau fel de fel de întreb ări, afirmând că numai o minune dumnezeiască a făcut să ne păstreze vii
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
în capitală a Imperiului otoman, cu numele de Stambul, nu Constantinopol. La noi, la români, a fost cunoscut cu numele de Țarigrad. Drumul Țarigradului, se spunea în folclorul românesc. Am mai spus, acest oraș se numește astăzi Istan bul. Dan mire și căsătorit Ca și în liceu, Dan s-a dovedit foarte muncitor și în anii de studenție. Notele sale la materiile de bază erau numai foarte bune. Era nemulțumit cu notele de la economie politică și socialism științific, dar examenele erau
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
dar e același lucru ca și cînd ar fi unul în locul celuilalt și lumea nu mai există sau există toată acolo, adunată în San Pietro in Vincoli și totul era foarte, foarte limpede. Și cred că nici nu m-am mirat. Sau poate că undeva, în sufletul meu, așteptam ceva. Dar știu că n-am tresărit deloc, deși m-a năpădit multă, multă căldură și parcă altfel am pornit la drum mai departe, cînd în sfîrșit unul dintre cei doi a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
atlasele lor școlare pentru a descoperi pe unde vine țara asta și pe ce drum a putut veni această persoană neașteptată. Femeile mă privesc cu suspiciune, ne opresc pe stradă, cer detalii asupra sosirii mele, dau din umeri și se miră. "Auzi, dragă, a adus-o un tînăr bărbos, cu un Peugeot! Nu era de-al nostru, că doar nu-s nebuni pe-aici! O fi fost din altă țară. Ce spui, domnișoară, că era francez? Din Haute Savoie? Cum? Era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
mînjim cu lapte, unt și brînză, pe toate degetele, pe buze, pe obraji, pe nas. Nu știu prea bine să beau din bol și-mi torn airak în poală. Totul este bun și mîncăm cu poftă, doar că ei se miră în cor de cantitatea redusă de airak pe care suntem în stare s-o bem Rînd pe rînd, toți membrii familiei, de la copii la bunici, iar apoi Ganjur și Sandan ne spun cît airak beau zilnic. Cantitatea variază între... 15
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
restaurantelor, ajunge să coste cît două sau trei călătorii dus-întors în România, sau cîteva sejururi în Turcia, ca să nu mai amintesc de ofertele Casei de Pensii sau ale Primăriei, care îi plimbă pe pensionari pînă la capătul lumii, pe te miri ce și mai nimic. Recunosc că este o socoteală un pic sordidă, dar în afară de persoanele foarte bogate nu asta facem toată viața? Alegeri cît mai avantajoase, mai lesne de împlinit? Mulțam Domnului pentru ele! Franța este o țară minunată, plină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
sama lui Dumnezeu, îmi lepădă câteva cuvinte din care am înțeles că lipsește două zile și că are să spună și celor de acasă să nu aibă grijă, dă bici calului, cotește la stânga și se tot duce pe drumul Hușului. Eu mirat și destul de neliniștit de rămânerea de unul singur, ascult uruitul căruței până se pierde în depărtare, pe urmă-l văd și pe cotei zbuciumându-se în curmeiul care-l lega de un lemn al colibei. Cu toate mângâierile mele, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
lucrul. Vestea aceasta m-a neliniștit, însă mi-am revenit repede și până la amiază am făcut o lucrare aproape terminată, atât cât se poate termina în cinci ore. Cei șapte, opt elevi din anul 8, oameni în vârstă, erau foarte mirați de iuțeala mea de lucru și la urmă au fost chiar entuziasmați. Spuneau ei multe, însă eu înțelegeam puțin, dar vedeam că le place ce făcusem. Italienii au admirație pentru fa presto. A doua zi la amiază, am avut rezultatul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
încet-încet din cauza greutăților materiale prin care trecea familia. Gândul că va rămâne la țară, unde trebuia să facă mulți copii unui soț bețiv și leneș cum sunt în general moldovenii, îi dădea aripi însă. Uneori părea ușor isterica din te miri ce lucru minor - dar în esență era o hipercerebrală, străduindu-se din răsputeri să joace un rol pe care și-l dorea la nebunie. Emil o suspectă acum că prin închiderea în cochilia sufletului ei joacă tot teatru-o altă
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
aceea rău, mai bine cu unul mai deștept, care deja este inițiat în toate tainele și în plus, de la care am și ce învață... SECTELE Când se întâlnea cu prietena ei Irina, Lăură se simțea în elementul ei și se miră de ce are această senzație. Poate pentru că Irina era puțin cam frustrată, stătuse mai mult închisă între pereții apartamentului ei din Berceni, sau poate pentru că purta fuste foarte lungi, complexata de picioarele ei scurte și butucănoase. - Te-au invitat părinții mei
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
războiul din 2003 și până azi, nu mai însemna mare lucru pentru irakieni. N-am citit nicăieri că sinucigașii musulmani sau luptătorii sunniți i-ar fi strigat numele atunci când detonau o bombă sau atacau vreo cazarmă americană. Nu m-ar mira, însă, ca de-acum înainte să o facă. În Islam există o tradiție îndelungată a martirajului, adică a acelei convingeri că cel care moare în numele credinței (al lui Allah) are locul asigurat în Rai. Iată, de exemplu, cronicarii otomani îi
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
în paradis. Această convingere este și mai puternică la minoritățile religioase, iar sunniții din Irak de care aparținea și Saddam, și pe care i-a favorizat când era la putere sunt o astfel de minoritate. De aceea, nu m-ar mira ca acum, după moartea de "martir" a lui Saddam numele lui să devină strigătul de luptă al sunniților și al altor luptători antiamericani. În orice caz, moartea lui Saddam cu Coranul în mână și cu rugăaciunea pe buze va înfierbânta
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
Nu spun basme și nici nu am visat aceste lucruri ci le cunosc din studii și analize cu solidă bază științifică, iar la unele negocieri am participat eu însumi. Și atunci, de ce ne-au primit? Răspunsul s-ar putea să mire sau să supere pe unii: ne-ar fi primit oricum. Ba chiar dacă, prin absurd, România ar fi refuzat să mai adere, ne-ar fi obligat, pe o cale sau alta, să intrăm în UE. De ce, vă veți întreba, oare Insulele Feroe
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
o Rusie aflată în plin proces de revigorare economică și militară. De altfel, înalți reponsabili ruși au anunțat un program ambițios de înarmare a țării cu cele mai moderne mijloace de atac și apărare. Pe mine, cel puțin, nu mă miră acest lucru, pentru că întreaga istorie a omenirii arată că niciodată o mare putere victorioasă nu rămâne singură în ring prea multă vreme; apare întotdeauna, printr-un proces aproape natural, un adversar care îi dispută locul. Dar rușii nu s-au
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
a format în mintea țăranului român și nu numai a lui imaginea rușilor ca popor agresiv, cu privirea mereu îndreptată spre bunurile altora. Eu mi-am trăit copilăria și adolescența într-un asemenea mediu, și de aceea am fost destul de mirat când am vizitat prima oară Moscova și Leningradul. Orașe mari, clădiri monumentale, muzee și așezăminte de cultură de dimensiuni impresionante și multe altele care se aflau în totală opoziție cu imaginea consacrată la noi despre Rusia. Dincolo de toate acestea și
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
a țării scrisă de un bielorus. Are și capitole despre dezvoltarea culturii, artei, a civilizației materiale și spirituale în general, dar în cea mai mare parte aceasta este o povestire despre războaie, cotropiri, lupte, distrugeri și altele asemenea, încât te miri că a mai rămas cineva în viață pe meleagurile acelea. Ne-ați vorbit despre istorie, povestiți-ne câte ceva și despre geografie. Despre geografia acestei țări nu sunt multe de spus. Toată țara este o câmpie tăiată de câteva râuri și
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
țării, fie la invitația autorităților locale, fie, pur și simplu, ca turist. Numai că turismul ca ramură a economiei este puțin dezvoltat; este o moștenire din perioada sovietică pe care ei n-au reușit să o depășească. Chiar m-a mirat acest lucru și le-am și spus-o cu diverse ocazii. Șeful statului îndeamnă mereu la dezvoltarea turismului, dar statul nu face nimic sau aproape nimic în această direcție. Păi, de ce statul, mă veți întreba? Pentru că acesta este, practic, proprietarul
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
și a alogenilor de pe teritoriul Rusiei propriu-zise Se înțelege că acest proces a fost mult mai rapid și mai ușor la cei care vorbeau o limbă înrudită strâns cu rusa, cum au fost ucrainenii și bielorușii, așa că nu m-a mirat faptul că bielorușii, deși au stat mai mult sub stăpânire polono-lituaniană decât rusească, au fost mult mai receptivi la influența rusă, iar azi vorbesc toți rusește fără accent. Am constatat la mulți dintre ei, majoritatea de cultură medie sau superioară
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]