11,487 matches
-
și de administrație ale acestei direcțiuni vor fi suportate de ministerul agriculturii. V. - Direcțiunea cadastrului și a lucrărilor tehnice Articolul 39 Această direcțiune are următoarele atribuțiuni: a) Conducerea, controlul și executarea lucrărilor tehnice de delimitare, măsurare, parcelare și comasare a moșiilor expropriate și cumpărate; ... b) Întocmirea, numerotarea și clasificarea planurilor cadastrale; ... c) Întocmirea și ținerea la curent a matricolei cadastrale în concordanță cu planurile cadastrale; ... d) Va îngriji că registrul funciar dela judecătoriile de ocoale să fie ținut la zi și
EUR-Lex () [Corola-website/Law/140894_a_142223]
-
ÎN PERIOADA CUPRINSĂ ÎNTRE ANII 1853-1918 1) Începuturi Cu siguranta evrei s-au aflat în Oltenița și înainte de 1853, printre negustorii ce mișunau în”schela”, fără a putea fi vorba de existența unei comunități. Atâta timp cât toți locuitorii satului de pe fosta moșie, indiferent de natură ocupației, erau asimilați statutului de clacași, nu era indicat și nici permis, mai ales evreilor, de a se stabili împreună cu familiile lor aici. Ei veneau din când în când în aceste locuri în interes comercial. Dealtfel populația
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93399]
-
în când în aceste locuri în interes comercial. Dealtfel populația evreiască din România a avut un pronunțat caracter urban din totdeauna, dar cu precădere din 1782 când li se interzice a mai locui la sate și a lua în arendă moșii sau cârciumi și de a deține proprietăți funciare, cu mici excepții. Această a făcut să crească importantă evreilor în târguri și orașe, unde pe langă poziția importantă deținută în comerț, ei vor umple “golul” din structurile profesionale ale sectorului meșteșugăresc
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93399]
-
plan, din decupaje și din felul în care sunt asamblate. Perspectiva narativă este însă omniscientă, textul răspunzând formulei realiste. Tema - prăbușirea unei clase sociale ce era posesoare a unor tradiții și valori, oferind stabilitate și echilibru - are drept centru simbolic moșia Rămurenilor, conacul familiei Sumariotis. Acesta e spațiul unde se perindă personaje cu destine ce se încrucișează, între care Vincent Renda (prin intermediul căruia Z. își exprimă aspirația de a scrie „o carte totodată sentimentală și cinică, brutală și subtilă, descriptivă și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290713_a_292042]
-
la începutul secolului al X-lea, într-un anumit context istoric. Până la sfârșitul secolului al XVII-lea, au răsunat în bisericile noastre românești de la orașe și sate, cuvintele neînțelese de popor ale liturghiei slave. Apoi, actele cancelariei domnești pentru stăpânirea moșiilor, zapisele de vânzare, cronicile și poruncile de judecată se scriau în slavonă. Chiar și după înlocuirea, în Țările Române, a limbii slavone cu limba română, limba poporului a păstrat în scris haina străină a slavoniei, însemnându-se sau scriind cu
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
fructiferi), la câmpul de cultivat (pământul arabil), la vatra satului-casele și curțile țărănești, precum și zone speciale: vie, grădină cu legume, livezi. Locuitorul (sătean), făcând parte din ceata de neam a satului, are drept de folosință la toate părțile componente ale moșiei sale (obște-sat). Teritoriul obștii astfel structurat este locuit, lucrat și, într-o anumită măsură, stăpânit de ceata de neam care alcătuiește o comunitate de muncă și o unitate socială. Folosirea teritoriului de către ceata de neam a satului (moșneni, răzeși, frați
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
cu curtea ei, livezile și pometurile, curăturile. Alte părți ale pământului obștei sunt folosite în comun: pădurea, pășunile, apele. La obștile sătești (țărănești) mai evoluate se disting părți rezervate pentru biserică și pentru conducătorii obștei. Cea mai importantă parte a moșiei (terenului), care se dezvoltă în decursul veacurilor și pe măsura creșterii producției, este câmpul cu ogoarele oamenilor. Câmpul alcătuiește o stăpânire individuală cu loturi lucrate fiecare de către o familie, dar, în același timp, este o stăpânire comună a obștei, deoarece
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
alcătuiește o stăpânire individuală cu loturi lucrate fiecare de către o familie, dar, în același timp, este o stăpânire comună a obștei, deoarece loturile agricole se schimbă, prin tragere la sorți, în fiecare an. În vremea veche a stăpânirii și folosirii moșiei obștei, lotul familial nu era considerat ca o proprietate, ci ca o participare la munca în devălmășie.14 Când un țăran din obște își vindea lotul, cu încuviințarea întregii obști, fără de care nu putea vinde, actul de vânzare (zapis) cuprindea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Unitatea de stăpânire (parcela) a unei familii din obște se numea delniță (din sl. delo parte) sau, mai ales în Moldova, jrebie (din slv. jreb-sorț), locul sau partea trasă la sorți. Aceste părți formau un raport de drepturi pe suprafața moșiei, dar nu erau determinate pe teren. Obștea, prin organismele sale colective, exercita un drept de proprietate superioară asupra drepturilor de folosință ale familiilor componente ale acesteia. Astfel, numai obștea avea dreptul să determine, în fiecare an, prin tragere la sorți
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
componente ale acesteia. Astfel, numai obștea avea dreptul să determine, în fiecare an, prin tragere la sorți, locul (terenul) pe care-l va folosi fiecare familie, dar obștea putea admite sau respinge vânzarea de către o familie a părților sale de moșie. Tot obștea fixa "pornirea plugurilor", în același timp pe toate delnițele, apoi conducerea obștii avea drept de judecată și chiar de excludere (îndepărtare)a unor membri care nu țineau seama de disciplina comunității. Conducerea ei ținea socotelile cetei pe răboj
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
În unele părți ale țării, hotarele satelor sunt neregulate, ca și cum oamenii s-ar fi așezat din întâmplare, în schimb, în alte părți, în regiunile cu populație foarte veche, ca în Vâlcea sau în Țara Făgărașului, tot ținutul era împărțit în moșii cu forme regulate-ceea ce dovedește că nu e vorba de așezări colonizate la întâmplare, ci de o reglementare a hotarelor stabilite de o autoritate superioară, recunoscută de toți. Întemeierea statelor medievale românești, în secolul al XIV-lea, a găsit satele
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
ploscă, cobză, lăută, obor, nedeie, zbor, ocol, corabie, cârmă, plută, pivniță-beci, zemnic, ispravă, treabă, pagubă, scump, spor, cârciumă (slav)-han (turc.)-făgădău (mag.). Organizarea socială și de stat: stăpân, voievod, cneaz (sl.)-jude (lat.), sfat (slav)-adunare (lat.), jupan, bir, moșie, ocină, baștină, siliște, pâră, osândă, dovadă, gloabă, gospodar, graniță, dajde (dare), clacă, ponos, năpastă, pricină, pripas, prigoană, poruncă, sfadă, mită, caznă (slav)-pedeapsă (grec.), călău și gâde (cuvinte turanice). Organizarea bisericească: boz (idol), praznic, taină, jertfă, pomană, prooroc, troiță, răstignire
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
erau stăpâni ereditari de sate, stăpâni peste oameni dependenți. Dar, spre deosebire de boieri, care se bucurau de imunitate, denumită "ohabă" la sud de Carpați, cnezii munteni plăteau bir pentru că nu erau privilegiați. Rezultă fără echivoc că acești cnezi erau stăpâni de moșii dintr-o perioadă anterioară domniei, care se deosebeau de boieri numai prin lipsa privilegiului de imunitate. În concluzie, în toate țările române, cnezii alcătuiau o singură (aceeași) instituție cnezială-o pătură de proprietari de pământ, neprivilegiați, cu origine comună, nobilimea prestatală
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
teritoriile comitatelor, pe domeniile regale mai ales, trăiau oamenii cetății, apoi slujitorii regelui sau cavalerii, mici nobili aflați sub autoritatea acestuia. Din aceste domenii întinse, regele dăruia unor fideli, nobili și clerici, drept răsplată pentru sprijinul lor. Pe aceste pământuri (moșii) locuia o populație numeroasă de oameni liberi, apoi aserviți noului stăpân al domeniului-iobagi ai cetății, iobagi, liberi, slugi, udvornici. În urma numeroaselor danii, proprietatea regală s-a micșorat, dar a sporit proprietatea feudală (nobiliară). În Transilvania, acapararea pământului de către nobili și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
respectate legile îndătinate, legile vechi, obiceiul pământului.40 În aceeași vreme, asistăm la o accentuată stratificare a țărănimii transilvane. Formarea proprietății funciare feudale a jucat un rol hotărâtor în viața populației rurale, a trasat un hotar vizibil între stăpânii de moșii și țărani. Stăpânii domeniilor feudale au ocupat întinderi însemnate din pământul obștilor și au aservit țărănimea așezată pe pământul lor. În același timp, stăpânii feudali au atras o parte dintre țăranii siliți să părăsească obștea și i-au transformat în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
puteau fi vânduți, dăruiți sau transmiși ca moștenire, erau proprietatea exclusivă a stăpânului feudal. Ei erau de trei categorii: cei ai regelui, cei ai bisericii și cei ai nobililor. Robii puteau fi domestici și beneficiari-ei trăiau în sălașe proprii pe moșiile stăpânilor lor. Robia a dispărut, treptat, prin transformarea ei în șerbie: toți robii au fost declarați șerbi.42 Așezarea coloniștilor străini în Transilvania În decursul secolelor, pe pământul transilvan, s-au așezat, din inițiativa regalitățiii, unele grupuri etnice. Secuii Problema
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
fraților săi", dintre care Bărbat e doar unul dintre ei. În document, se spune că Litovoi stăpânește "o oarecare parte a regatului nostru dincolo de Carpați". Ulterior, când Litovoi piere în bătălie, "cel dintâi domn român căzut în luptă în apărarea moșiei sale" (Iorga), regele nu-și trimite dregătorii în colțul acela îndepărtat din regat, ci Bărbat, fratele său, luat prizonier, este repus în drepturile sale de voievod, prin achitarea "tributului" mărit ca vasal. Răscoala antiungară a familiei voievodului Litovoi urmărea înlăturarea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Ungariei, Ludovic de Anjou, era angajat în război împotriva Veneției și în problemele din sudul Dunării, după moartea lui Ștefan Dușan al Serbiei, voievodul Bogdan a trecut munții în fruntea luptătorilor săi maramureșeni. Ajuns la est de Carpați, după ce părăsise "moșia sa" de la Cuhea, "el strică socotelile regelui" (Iorga) și reușește să izgonească pe stăpânul legiuit al mărcii, Balc, apoi se instalează aici "cu așa putere" încât nu mai poate fi înlăturat cu toate silințele regelui. În acest fel, Bogdan devenea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Banat înainte de venirea ungurilor, în Altarul Banatului, Caransebeș, 1946, nr. 7-8, p. 158-164 și nr. 9-10, p. 225-230. Cronica Țării Românești. 1290-1690. Letopisețul cantacuzinesc, București, 1960. Cronicile slavo-române din secolele XV-XVI, București, 1959. Cronț Gh., Instituțiile medievale românești. Înfrățirea de moșie. "Jurătorii", București, 1969. Custurea G. Gh., Circulația monedelor bizantine în Dobrogea (sec. IX-XI), Constanța, 2000. Daicoviciu C., Există monumente creștine în Dacia Traiană din secolele II-III ? , în ASC, Cluj, II, 1933-1935, p. 192-205. Decei A., Românii din secolul IX până în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
fi de altă naționalitate decît majoritatea populației. Cea mai mare parte a locuitorilor din Balcani se întrețineau din creșterea animalelor sau cultivarea pămîntului. În ținuturile aflate sub directa administrație a otomanilor ei puteau fi dijmași sau lucrători cu ziua pe moșiile proprietarilor funciari musulmani sau creștini, sau puteau deține unele loturi de pămînt în condiții care însemnau practic liberă proprietate. Toți erau supuși unui număr mare de taxe, ale căror cote și metode de percepere provocau nemulțumiri extrem de mari atît printre
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
rezolvări parțiale a problemei, guvernele balcanice întîmpinau dificultăți. Chiar dacă aveau o serie de greutăți comune, ele alegeau metode diferite de a ține pasul cu acestea. Deosebit de important era faptul că pămîntul era împărțit în mod diferit în fiecare țară. Marile moșii lucrate de dijmași predominau în România, în timp ce micile gospodării țărănești erau caracteristice Serbiei și Bulgariei. Deținînd puțin pămînt arabil, Muntenegru și Grecia au fost nevoite fie să importe produse alimentare, fie să exporte oameni. O examinare mai amănunțită a condițiilor
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
și de pierderea gospodăriilor de către membrii mai săraci ai acesteia, a apărut situația în care 85% dintre țărani nu aveau deloc pămînt sau atît de puțin încît erau obligați să închirieze loturi în plus sau să lucreze în altă parte. Moșiile mai mari de 247 de acri (100 de hectare) constituiau peste 55% din pămîntul cultivat, cinci mii de moșii întinse cuprinzînd jumătate din terenul arabil al țării. În alte state europene, concentrarea proprietății asupra pămîntului dusese în general la modernizarea
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
aveau deloc pămînt sau atît de puțin încît erau obligați să închirieze loturi în plus sau să lucreze în altă parte. Moșiile mai mari de 247 de acri (100 de hectare) constituiau peste 55% din pămîntul cultivat, cinci mii de moșii întinse cuprinzînd jumătate din terenul arabil al țării. În alte state europene, concentrarea proprietății asupra pămîntului dusese în general la modernizarea metodelor de cultivare. Fermele mari erau mai potrivite introducerii noilor și scumpelor mașini agricole și a metodelor științifice. Astfel
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
cea mai mare parte a proprietarilor funciari preferau să-și arendeze pămînturile unor agenți sau arendași, care, la rîndul lor, le subînchiriau țăranilor pe baza unor aranjamente în sistemul dijmelor. S-a apreciat că la răscrucea veacului, circa 60% din moșiile de mai mult de 100 de hectare (247 de acri) erau cultivate prin metoda aceasta. Sistemul nu ducea la o folosire rațională a pămîntului sau la instalarea armoniei sociale. Bineînțeles că arendașul era interesat în primul rînd să obțină un
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
Chiar în aceste condiții, România furniza totuși o recoltă bogată pentru export. La începutul secolului al XIX-lea, Principatele puseseră accentul mai ales pe creșterea animalelor, care pășteau în zonele de deal și de munte sau pe pășunile obștești ale moșiilor. Odată cu creșterea cererii pe piețele Occidentului aflate în curs de industrializare, lucrurile s-au schimbat treptat. După 1870, nu mai era disponibil nici un petec de pămînt necultivat, iar terenurile trecuseră în mare parte în mîinile particularilor. Suprafața cultivată cu grîne
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]