12,372 matches
-
documentar de la începutul anilor '30 ai secolului al XX-lea... a fost creat pentru a afecta statu-quo-ul" (175). Ernest Hemingway, Edmund Wilson, Sherwood Anderson, Erskine Caldwell și James Agee sunt câțiva dintre cei care au adoptat protestul progresist. Atunci când ambiția narativă a jurnalismului lor literar a urmărit conștientizarea mai evidentă a relației dintre subiectivitate și lumea fenomenală, au descoperit că nu pot rămâne detașați (nu e de trecut cu vederea cazul lui Hemingway, dat fiind detașarea emoțională din ficțiunea sa care
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
Originar din New York, Carmer a predat ca profesor de engleză la Universitatea din Alabama în anii '20 ai secolului al XX-lea. În 1934 a publicat Stars Fell on Alabama (Stele au căzut deasupra Alabamei), lucrare ce prezintă sub formă narativă diferitele culturi cu care a interacționat autorul în Alabama, inclusiv negri, albi și cajuni, precum și Ku Klux Klan-ul în perioada sa de glorie. Carmer descrie viața din Tuscaloosa, un dans local, o adunare câmpenească, niște rășinari, viața pe plantație, o
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
parte, el recunoaște limitările propriei subiectivități: "Este vina mea că nu înțeleg mai mult din aceste povești, deseori nu înțeleg ce simt cu adevărat oamenii cu care vorbesc (ix)". Anderson și Caldwell ne arată în suficiente ocazii în ce măsură ambiția lor narativă este de a schimba propria lor subiectivitate cu cea a subiecților lor - nu cu a obiectelor. Cu patruzeci de ani înainte, Stephen Crane spunea în lucrarea An Experiment in Misery (O incursiune în sărăcie, n. trad.) că voia să scrie
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
acesta". Încă o dată, scopul jurnalismului literar este de a împărți subiectivitățile între "povestitor, ascultător (spectator) și protagonist(i)" (Berger, Povestiri 286). Lucrarea Let Us Now Praise Famous Men a apărut în anul 1941 și în ea autorul își declară intențiile narative: să își destăinuie propria subiectivitate într-un efort de a înțelege subiectivitatea altora, cum ar fi cea a arendașului George Gudger: "George Gudger este un bărbat, etc. Dar, bineînțeles, în efortul de a scrie despre el (spre exemplu) pe cât de
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
stil arid al lui Hemingway, cum ar fi în lucrarea "Italia, 1927". În schimb, Hiroshima există undeva pe un spectru, între subiectivitatea reflexivă și o obiectivizare "denaturată". Ar putea fi situată mai aproape de partea obiectivizată a spectrului, dar ambiția sa narativă încă tinde spre micșorarea distanței dintre subiect și obiect din cauza alegerilor emfatice pe care le-a făcut când a selectat tehnici de scriere tipice romanului, dar și pentru că Hersey își recunoaște subiectivitatea foarte rar. Aceasta capătă o poziție mai importantă
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
clar, cum ar fi narațiunile din domeniul sportului sau al criminalității aveau succes în continuare. Într-un fel, acestea au contribuit la continuitatea genului, deși se aflau, în opinia lui Kerrane și a lui Yagoda, "de cealaltă parte a baricadei narative" (97). Doi reporteri sportivi renumiți ce au practicat jurnalismul literar sunt Jimmy Cannon și W. C. Heinz (Keranne and Yagoda, 115, 461). Printre reporterii renumiți ce au scris despre criminalitate se numără John Bartlow Martin, care a publicat în mod frecvent
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
in Uniform", ea povestește cum s-a confruntat odată cu antisemitismul unui colonel. Prin intermediul subiectivității sale recunoscute în mod deschis, McCarthy încearcă să transforme cititorii din spectatori pasivi în actori politici, folosindu-se de propria interpretare a evenimentului și de tehnici narative tipice romanului. Spre exemplu, în povestire colonelul încearcă să explice viziunea progresistă a lui McCarthy prin prisma rochiei ei de borangic verde crud, a sandalelor și a părului prins în coc, ce ar fi putut sugera că este o persoană
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
Și apoi ar mai fi jurnalismul "gonzo" al lui Hunter Thomson în care Thompson îl întrece pe Wolfe, scriind despre lume cât era el însuși sub efectul drogurilor. În acest timp, foiletoniștii au continuat îndelungata tradiție de a scrie jurnalism narativ, neștiind că fac ceva "nou", întrucât făceau ceea ce făcuseră dintotdeauna. Un exemplu despre care am discutat și mai devreme ca făcând parte din tradiția jurnalismului narativ din Chicago începută în anii '90 ai secolului al XIX-lea îl constituie Mike
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
efectul drogurilor. În acest timp, foiletoniștii au continuat îndelungata tradiție de a scrie jurnalism narativ, neștiind că fac ceva "nou", întrucât făceau ceea ce făcuseră dintotdeauna. Un exemplu despre care am discutat și mai devreme ca făcând parte din tradiția jurnalismului narativ din Chicago începută în anii '90 ai secolului al XIX-lea îl constituie Mike Royko care, asemeni predecesorului său din urmă cu patruzeci de ani, Ben Hecht, a scris povestiri despre viața de zi cu zi din Chicago ce ilustrează
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
scris povestiri despre viața de zi cu zi din Chicago ce ilustrează, printre altele, viața muncitorilor și a muncitoarelor (Slats Grobnik). În centrul discuțiilor pe tema problemelor litigioase abordate de noii jurnaliști se afla aceeași problemă pe care adepții jurnalismului narativ o identificaseră în anii '90 ai secolului al XIX-lea: jurnalismul dominant din acea perioadă, ce obiectiviza prin natura sa, nu a reușit să relateze și să interpreteze în mod adecvat transformările și crizele. Acest subiect a fost deseori abordat
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
Dincolo de dovezile extraordinare ale unui prezent atât de incert, visul nu pare a fi deloc auriu. Deși Hunter Thompson este deseori catalogat drept nou jurnalist 84, jurnalismul său gonzo, după cum a fost descris, ocupă o poziție anormală vizavi de jurnalismul narativ. Dificultatea constă în faptul că jurnalismul său, deși este narativ, conține și elemente de satiră scandaloasă, iar limita dintre ficțiune și non-ficțiune este neclară. Se spune că acesta ar fi motivul pentru care Bill Cardoso, un reporter de la ziarul National
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
nu pare a fi deloc auriu. Deși Hunter Thompson este deseori catalogat drept nou jurnalist 84, jurnalismul său gonzo, după cum a fost descris, ocupă o poziție anormală vizavi de jurnalismul narativ. Dificultatea constă în faptul că jurnalismul său, deși este narativ, conține și elemente de satiră scandaloasă, iar limita dintre ficțiune și non-ficțiune este neclară. Se spune că acesta ar fi motivul pentru care Bill Cardoso, un reporter de la ziarul National Observer, pe care Thompson l-a cunoscut în 1968 când
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
Hickock. Frus argumentează în mod convingător, la fel ca în cazul lui Hersey, că Truman Capote îi stereotipizează pe cei doi ca fiind marginalizați de societate sau niște Ceilalți ai societății, pentru că își neagă subiectivitatea. Cu toate acestea, pe spectrul narativ, dintre stilul de reportaj dominant obiectivizat, pe de o parte, și o subiectivitate deschisă sau reflexivă, cum e cea a lui Mailer, pe de altă parte, decizia lui Capote de a folosi metafore minunate tipice romanului (având în vedere că
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
noul jurnalism începea să intre într-o altă etapă, și când publicul american era sătul de tot ceea ce era identificat cu transformările culturale din anii '60 și cu înfrângerea din Vietnam, criticul Thomas Powers ataca această varietate de jurnalism literar narativ într-un articol despre oboseala culturală. Mai precis, Powers l-a tachinat pe Tom Wolfe cu întrebarea: "Așadar, romanul trăiește și este așa cum trebuie, fiind considerat oriunde "iubita" oricărui scriitor, ceea ce îmi convine, însă jurnalismul, închis pentru atâta timp în
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
de plumb, și de la care Wolfe a sperat să descopere lucruri atât de interesante - ei bine, din păcate, jurnalismul rămâne tot jurnalism". Îngâmfat, a întrebat: "Oare ce s-a întâmplat cu noul jurnalism?". Fenomenul de condescență critică față de jurnalismul literar narativ este destul de nou; privilegiind romanul ficțional tradițional în defavoarea noului jurnalism, Powers meditează asupra răspunsului criticii în ceea ce privește jurnalismul literar în secolul al XX-lea, în ciuda practicii sale răspândite. În cel mai bun caz, atitudinea critică față de noul jurnalism a fost ambivalentă
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
jurnaliștilor - printre care se numără specialiștii și academicienii - se datorau acelorași motive, ca și instituțiile literare, mă gândesc. În ciuda intereselor diferite, ambele părți aveau același obiectiv: să pună bazele unei hegemonii critice, care avea ca efect indirect excluderea jurnalismului literar narativ, sub forma unui discurs extrem de serios. În cele din urmă, forma s-ar dovedi a fi o imperfecțiune narativă pentru ambele părți, cât și un element care să le amintească ceea ce aceste sectoare ale academiei au căutat cu atâta sârguință
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
intereselor diferite, ambele părți aveau același obiectiv: să pună bazele unei hegemonii critice, care avea ca efect indirect excluderea jurnalismului literar narativ, sub forma unui discurs extrem de serios. În cele din urmă, forma s-ar dovedi a fi o imperfecțiune narativă pentru ambele părți, cât și un element care să le amintească ceea ce aceste sectoare ale academiei au căutat cu atâta sârguință să evite în eforturile lor critice de a evidenția esențialul. Totuși, astfel de politici de marginalizare a jurnalismului se
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
aparține. În acest capitol voi pune în evidență dovezile istorice legate de ambivalența și ostilitatea critică, mai întâi asupra jurnalismului, ai cărui reprezentanți erau ferm convinși că acesta include atât modelul discursiv, sau informativ, cât și modelul povestirii, sau modelul narativ. Într-o anumită măsură, concluzia care se impune este aceea că jurnalismul literar narativ are de suferit dacă este asociat cu conceptul în sens larg. Mai precis, voi analiza unii dintre factorii complexi care au contribuit la "căderea" jurnalismului din
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
ostilitatea critică, mai întâi asupra jurnalismului, ai cărui reprezentanți erau ferm convinși că acesta include atât modelul discursiv, sau informativ, cât și modelul povestirii, sau modelul narativ. Într-o anumită măsură, concluzia care se impune este aceea că jurnalismul literar narativ are de suferit dacă este asociat cu conceptul în sens larg. Mai precis, voi analiza unii dintre factorii complexi care au contribuit la "căderea" jurnalismului din grațiile literare în secolul al XVIII-lea - dacă se poate spune într-adevăr că
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
a rezultat din părerile anterioare cu privire la ceea ce reprezenta literatura. Următorul pas va fi analizarea atitudinii critice dominante a comunităților de jurnaliști și de comunicare de masă. În cele din urmă, voi studia puținele voci critice care au sprijinit jurnalismul literar narativ începând cu sfârșitul Primului Război Mondial până la începutul anilor '60, cât și apariția noului jurnalism. Este important să stabilim dialectica dintre cei care se arătau ostili față de formă și puținii care o apărau. În acest dialog forma poate căpăta alte conotații. O
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
despre captivitatea sa în India, relatarea lui Sarah Kemble Knight despre călătoria sa din perioada 1704-1705, cât și cartea Scrisori de la un fermier american de Hector St. John de Crèvecoeur. Toate aceste texte pot fi văzute ca predecesorii jurnalismului literar narativ modern deoarece susțin că sunt povestiri din viața reală. Într-adevăr, din cei 24 de autori, textele a cel puțin 12 dintre ei pot fi numite, în totalitate sau doar parțial, forme timpurii de jurnalism literar narativ, deoarece reprezintă mai
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
predecesorii jurnalismului literar narativ modern deoarece susțin că sunt povestiri din viața reală. Într-adevăr, din cei 24 de autori, textele a cel puțin 12 dintre ei pot fi numite, în totalitate sau doar parțial, forme timpurii de jurnalism literar narativ, deoarece reprezintă mai mult decât analiza ce se axează pe partea interioară dintr-o autobiografie, cum ar fi conflictele spirituale ale lui Jonathan Edward, cu scopul de a oferi subiecte de discuție și schițe ale societății coloniale temporare, schițe care
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
fenomenale. Ultimul factor a fost apariția, după Războiul Civil, a unei noi conștiințe despre ceea ce poate fi considerat "literatură". Combinarea rezultatelor acestor factori ar însemna că "jurnalismul", conceput în linii mari, fie că este o versiune obiectivă sau una literar narativă, va fi marginalizat din ce în ce mai mult. Conceptul de literatură transcedentală și superioară, care reflectă pretenții de valori "universale", este o invenție a secolului al XIX-lea, având originea în secolul al XVIII-lea. Într-adevăr, în cea mai mare parte a
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
pe materialitatea experienței, în timpul secolului al XIX-lea. Acest accent a apărut din necesitatea modelului pozitivist, văzut ca un model cultural pentru a vizualiza universul. Astfel, în 1854, prietenul și elevul lui Emerson, Henry David Thoreau, cândva un jurnalist literar narativ, a făcut de asemenea referire la o literatură superioară, când a afirmat că "ar trebui să citim cea mai bună literatură" (Walden 86). Cu altă ocazie, îi atacă pe colegii săi de la Concord, deoarece nu erau suficient de literați: "Chiar
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
în această categorie. Într-o indicație elocventă a declinului sorții jurnalismului, acest discurs este izbitor de absent, deși unii scriitori menționați de frații Duyckinck ar putea fi considerați jurnaliști literari în sensul cel mai larg al cuvântului, fie discursiv sau narativ: Emerson, Thoreau, Augustus Baldwin Longstreet și Thomas Bangs Thorpe. Toți au fost fost amintiți în ziare de renume, iar scrierile lor au fost publicate în Norton Anthology of American Literature. Au început să apară primele dovezi ale separării dintre literatură
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]