10,273 matches
-
românesc, faza sa simbolistă purtând amprenta indelebilă a profesoarei de la Școala de Belle Arte, Cecilia Cuțescu-Storck. Simbolismul gauguinizant al Ceciliei Cuțescu-Storck cu influențe prerafaelite mai ales din direcția unui Burne-Jones devine manierism, un simbolism mimetic la tânăra sa elevă, care pictează panouri decorative a căror similitudine cu cele ale Ceciliei Cuțescu-Storck este izbitoare. Cu lecția bine învățată, Mina Byk proiectează nuduri într-un peisaj exotic, care se face ecoul celui tahitian din tablourile lui Gauguin. E ceva de exuberanță horticolă, de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
liniștească prin sunetul dublului său flaut vibrația sensuală a nervilor, adulmecând apropiatul nou delir" 213. Istoricii consideră că sursa de inspirație ar constitui-o pictorii flamanzi ai secolului XVII-lea, în special Iordaens. Avem, într-adevăr, un tablou al senzualității, pictat după toate convențiile academice. La picioarele Bacantei se mai află un alt instrument muzical, corpul ei de o albeață marmoreană contrastează cu corpul musculos al Faunului. Chiar dacă G.D. Mirea nu iese din sfera convențiilor academice, există însă o tentație a
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
peisaje și datorată desigur și unor influențe răzlețe venite din partea lui Gustave Moreau și a lui Böcklin, a căror creație artistul o cunoscuse. (Introducând mitul grec în pictură, Moreau realizase concordanțe între peisaj și taina unei scene mitice. El nu picta fapte, ci stări meditative într-un univers compus de el, ce depășea realul. Böcklin a reflectat de asemenea asupra trecutului și antichității. Pasionat ca și Moreau de legende, de mister, de simboluri, în compoziția imaginilor sale domină un sentiment clasicizant
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
cu pietre, cu răcnetele de părere de rău târzie ale lui Iuda"237. Iar Constantin Prodan releva același conformism tematic al unei sensibilități simboliste dezvoltate în contextul secesionist Münchenez. "Vermont s-a pus și el în pasul vremei și a pictat și el Salomei și subiecte simbolice ca "Învierea fiicei lui Iair" din viața lui Iisus, aceasta cu atât mai mult cu cât și el fusese un elev al școalei de la München"238. Într-adevăr, pictura lui Vermont cu subiect religios
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Dramatizarea relației vizibilă în gesticulația patetică, menită să intensifice emoția se articulează simbolist. Theodorescu-Sion realizează un "portret" cristic halucinant, Lux in tenebris lucet, sau cum îl caracterizează Amelia Pavel "un chip al lui Cristos la fel de greoi, încărcat cu aluzii, dar pictat cu multă virtuozitate, într-o tehnică pointilistă"248. Tehnica pointilistă nu vizează un efect impresionist, ci unul simbolist, chipul lui Cristos dobândește o luminescență fantomatică, desprinzându-se palid de pe fundalul întunecat cu forța unei viziuni, viziunea Apariției lui Moreau. În
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
învinsă a vieței, cu o înfățișare de durere mută, de vină care cere iertarea"251. Pictura cu tematică religioasă este mai deschisă sensibilității simboliste, și un alt tablou, Isus potolind valurile, este remarcabil din acest punct de vedere. Verona nu pictează deloc trăsăturile chipurilor celor care se află în barcă, cu toate că doi dintre pescari au chipurile întoarse spre spectator. Iisus este singurul care stă în picioare și cu un gest impune naturii calmul. Interesul cade pe jocul luminii filtrate impresionist, ca
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
simbolistă revine în pictura lui Octav Băncilă, care abordează la rândul său teme religioase. Pictorul îi cunoaște îndeaproape pe maeștrii Lenbach, Kaulbach și Franz von Stück, precum și cercul din jurul revistei Müncheneze Jugend. În După 2000 de ani (1927), Christ este pictat plângând, înfățișând durerea lumii și eșecul creației. După Primul Război Mondial, sensul redempționist al prezenței lui Iisus s-a diminuat, eșecul său este un eșec al umanității în ansamblul ei. Cei 2000 de ani de creștinism nu oferă o perspectivă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
să cadă, de pe fondul de gobelin, afară din ramă"297. Robert Cremer (1889-1928) nu are notorietatea unui Chopin sau Beethoven, însă pictorul a profitat de această figură pentru a realiza un portret al artistului, al creatorului prin excelență. Cremer este pictat așezat cu pălăria într-o mână și mâna cealaltă eliberată într-un gest nu lipsit de grație, o postură în care dezinvoltura nu e spontană, ci căutată. Fundalul, nu întâmplător, este dat de un panou decorativ, fie o scenă războinică
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
un gest nu lipsit de grație, o postură în care dezinvoltura nu e spontană, ci căutată. Fundalul, nu întâmplător, este dat de un panou decorativ, fie o scenă războinică, oameni cu trompete și flamuri, fie o procesiune sărbătorească. Cremer este pictat din profil, ceea ce intensifică relația sa cu fundalul, conferind impresia de așezare în efigie, în rama artei sale muzicale, expresia picturală a unui libret. Compozitorul înfățișat pe fundalul artei sale cadrul estetic devine expresia vocației, latura esențială a compozitorului desprinsă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
în 1909 în Calendarul Minervei, prezentându-l în atelierul său așezat pe scaun, cu o paletă în mâini în fața șevaletului, stând picior peste picior. Aici atitudinea voit degajată, care îi reușește mai bine unui caricaturist ca N.S Petrescu, Luchian pictând în atelier (acuarelă, 1910-1912), eșuează. Expresia chinuită a pictorului se relevă atât în poziția corpului, parcă chircit, în linia buzelor și în spectralitatea privirii. Pentru o scurtă perioadă de timp, Luchian cochetează cu lumea boemei, perioadă în care temele ei
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
circumscriere tragică a existenței sale. Privirea concentrată, pătrunzătoare a pictorului te fixează cu energia unei somații, ceva s-a schimbat și în jocul între lumină și umbră desfășurat pe cuprinsul chipului său, devine deductibilă o anxietate amestecată cu tristețe. Luchian pictează nu doar o état d'âme simbolistă, ci și o prise de conscience, privirea sa are ceva decisiv. Pictorul pare să-și fi asumat destinul, omul monden a dispărut, iar revenirile sale vor fi tot mai palide și nesigure. Printre
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Zugrav (ulei, 1906-1907, Galeria Națională București). Pictorul ține în mână pensula și în jurul acestui gest se recompune întregul portret, care-l proiectează într-un univers al modestiei de rezonanță cristică, dar și a asumării unei vocații. De acestă dată Luchian pictează, nu mai citește, nu mai oferă o poză de detașare, este cu totul absorbit de arta sa. Metonimic, mâna care pictează, scoasă în prim plan pe fondul întunecat al costumului, reprezintă arta, profesiunea sa de credință. "Pictez, ergo sunt pictor
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
proiectează într-un univers al modestiei de rezonanță cristică, dar și a asumării unei vocații. De acestă dată Luchian pictează, nu mai citește, nu mai oferă o poză de detașare, este cu totul absorbit de arta sa. Metonimic, mâna care pictează, scoasă în prim plan pe fondul întunecat al costumului, reprezintă arta, profesiunea sa de credință. "Pictez, ergo sunt pictor", "Iată pictorul!" pare să spună Luchian cu modestie. Înainte de toate, Luchian se recomandă prin arta sa, mâna decupată din albul manșetei
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
acestă dată Luchian pictează, nu mai citește, nu mai oferă o poză de detașare, este cu totul absorbit de arta sa. Metonimic, mâna care pictează, scoasă în prim plan pe fondul întunecat al costumului, reprezintă arta, profesiunea sa de credință. "Pictez, ergo sunt pictor", "Iată pictorul!" pare să spună Luchian cu modestie. Înainte de toate, Luchian se recomandă prin arta sa, mâna decupată din albul manșetei cămășii a dobândit o stranie elongație: pensula prelungește falangele într-o continuitate hieratică de mantră, erijându
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
toate, Luchian se recomandă prin arta sa, mâna decupată din albul manșetei cămășii a dobândit o stranie elongație: pensula prelungește falangele într-o continuitate hieratică de mantră, erijându-se într-un simbol al creației. Nu mâna simplă, ci mâna care pictează, devenită ea însăși instrument al creației, descrie gestul cuprinzător al dedicației, al sacrificilui artei. Nu există niciun referent exterior care să absorabă gestul indicial al pictorului, astfel că gestul devine autoreferențial, mâna ținând pensula se indică pe sine într-o
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și o rezistență încăpățânată, imprimată în toate celulele firii. Este chipul unui bolnav sau al unui mistic, chipul acesta care începe să capete contururi de tigvă. Pe măsură ce boala înaintează, pictorul este confruntat cu noi dificultăți legate de capacitatea de a picta. Autoportretul acuarelă din 1908 păstrează aceeași expresie, el nu-i furnizează pictorului ocazia unui exercițiu narcisic, ci a unei confruntări cu sine. În 1910, un alt autoportret în ulei reia expresia de concentrare aproape dureroasă, privirea are o rară calitate
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
pictură precum Zugravul se poate compara cu autoportretul lui Pallady, pentru a sesiza diferențele majore, temperamentale ale celor doi pictori. Aerul cristic, febricitat, carismatic al lui Luchian intră în contrast cu cel de o severitate de dandy al lui Pallady. Amândoi sunt pictați în relație cu arta lor, pictând, recomandând instrumentele și vocația lor în cazul lui Pallady este vorba și de paletă. Diferența de temperament, care se reflectă în atitudine, este evidentă. Pallady își ține pensula ca pe o floretă, gata de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
cu autoportretul lui Pallady, pentru a sesiza diferențele majore, temperamentale ale celor doi pictori. Aerul cristic, febricitat, carismatic al lui Luchian intră în contrast cu cel de o severitate de dandy al lui Pallady. Amândoi sunt pictați în relație cu arta lor, pictând, recomandând instrumentele și vocația lor în cazul lui Pallady este vorba și de paletă. Diferența de temperament, care se reflectă în atitudine, este evidentă. Pallady își ține pensula ca pe o floretă, gata de atac pictorul era pasionat de scrimă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
întoarsă împotriva oricărei contestări, a lumii întregi. Nu există nici cea mai mică urmă de modestie în acest portret, ci dimpotrivă, un orgoliu aristocratic, pictorul înfățișează condiția sa de artist ca o demnitate seniorială. O altă deosebire esențială, Pallady se pictează în oglindă în cazul în care pictorul nu era stângaci pensula este ținută cu mâna stângă, iar aceasta nu se detașază cromatic de restul costumului. Mai mult, culoarea acestuia invadează și șevaletul. Bustul pictorului se evidențiază pe un fond relativ
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
fi detașat de codul simbolico-mitologic consacrat, prin care bufnița o desemnează emblematic pe zeița Pallas Atena, pentru a nu a împrumuta nici altor coduri mitologice, spre exemplu, pe Lilith, zeița ebraică a morții infantile, reprezentată printr-o bufniță. Și Khnopff pictează o serie de himere cu aspect aviar, lipsite de orice indiciu malefic, păsări cu cap de om, fără a invoca prin ele codul mitologic consacrat. Himera nopții, realizată în jurul anului 1928, este de data aceasta o pasăre de noapte, o
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
propria lor interioritate. Spre deosebire de Khnopff, aici lipsește orice reziduu de anxietate. Expresia extatică a acestor figuri evocă, mai degrabă, o plăcută recluziune într-un spațiu care nu conține nicio amenințare apropiată și nu anunță nicio intruziune. Sfinxul lui Khnopff este pictat după chipul și asemănarea sorei sale Margueritte, față de care acesta nutrea o profundă afecțiune, relația cu sora sa fiind una din temele obsedante la Khnopff, temă transpusă în cheie simbolistă. În tabloul Mângâieri (1898), anxietatea nu a dispărut complet, ea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
fecundația, ci orgasmul, escaldarea plăcerii fizice fără scopuri procreative. Cu alte cuvinte, o pulsiune elementară, caracterizată în termeni de o misoginie implacabilă de către Baudelaire 355 pentru o viață de consum erotic, cum este cea a prostituatei. În locul Madonei, Munch o pictează pe Marea Prostituată a Babilonului cu chipul pe care i-l conferă modernitatea, dacă ne păstrăm pe același nivel de reprezentare în contextul aluziilor biblice. Există însă și procesul invers, al inocentării unui aprioric rău feminin prin intermediul maternității, temă pe
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ceea ce introduce un raport interesant al personajului cu fundalul. Judith este parte a luxurei pe care o incorporează stilistic, pe fondul acestui decor somptuos, bogat se detașează nuditatea ei, ca și la Gustave Moreau. În 1909, Klimt reia tema și pictează încă un tablou, Judith II, în care reiterează viziunea violent-atroce asupra sexualității feminine transformată în armă. Dacă Judith I afișa o expresie de voluptate asociată orgasmului, Judith II apare ca o ipostază a "corpului isteric" sau a isteriei înseși. Corpul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
care este asimilată agentului disolutiv, încarnare a răului originar. Femeia constituie sursa privilegiată a răului întruchipat de sexualitatea ei, de aceea șarpele din simbol, asociat păcatului, devine un element integrat corporalității feminine. Între 1891-1893 și 1906 (1912?), Franz von Stück pictează o serie de variațiuni pe tema Păcatului. Tabloul din 1899, intitulat Păcat, înfățișează o femeie culcată, al cărei corp este înfășurat în volutele ireverențioase ale unui corp de șarpe din specia constrictorilor (ținând cont de dimensiunea sa excepțională). Reptila oferă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
trimite numaidecât la anatomia genitală, printr-o apropiere voită de corporal, menită să sublinieze lumea deghizată vegetal a instinctualității. Din cochilia albă a florii iese pistilul galben, floarea este asociată cu o asumată concupiscență sexualității feminine, ilustrând metonimic actul sexual. Pictate pe un fundal nedefinit de verde, florile par lipsite de lujeri și alături de trupul femeii luminează tabloul. Plăcerea rezidă în acest contact sau în iminența acestui contact în care floarea nu mai joacă un rol ornamental, sau unul al transcenderii
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]