10,542 matches
-
biserici. Despre biserica de lemn avem puține informații. Era o construcție din lemn, cu cerdac. Data edificării diferă în funcție de sursa bibliografică citată. Șematismul din 1900 spune că biserica era construită în 1711 având hramul "Sf. Nicolae". O a doua sursă pomenește că ușa bisericii de lemn purta, încrustat, amintirea momentului edificării bisericuței. Aceeași sursă amintește inscripția "" Această sfântă biserică s-au făcut în zilele vlădica Anastasie 1713"", obiectul pe care este făcută această inscripție aflându-se în noua biserică . Pentru a
Biserica de lemn din Aiton () [Corola-website/Science/314952_a_316281]
-
dinainte de potop, cu păcatele și ierarhiile îngerilor decăzuți și a pedepselor la care au fost supuși, cu prevestirea venirii unui Mesia sau mesaje apocaliptice. Se pare că Enoh ar fi scris 366 de cărți, textul păstrat din Cartea lui Enoh pomenește de 103 parabole în capitolul 37, dar apar doar trei. Cartea lui Enoh prezintă interes pentru teologi, istorici, filozofi, scriitori, etc. Fragmente din diverse apocrife identificate în Manuscrisele de la Marea Moartă (găsite începând din 1947), atestă că redactarea Cărții lui
Cartea lui Enoh () [Corola-website/Science/317907_a_319236]
-
Popa, pentru pomenirea fiicei lor, Luminița-Lavinia. Printre cei înmormântați aici sunt următorii: <poem>:""Aici în al morții sân După unele surse, în fostul cimitir din curtea bisericii s-a aflat, până pe la anul 1901, mormântul lui Lumânărică, un sărac milostiv pomenit de Costache Negruzzi în ""Scrisoarea XIII (Lumînărică)"" datată din martie 1843. Acesta ar fi fost înmormântat de arhiereul Filaret Beldiman "Apamias" pe cheltuiala Mariei Miclescu (d. ianuarie 1859), soția vornicului Scarlat Miclescu și nepoata arhiereului. Negruzzi afirmă că trecând într-
Biserica Talpalari () [Corola-website/Science/317941_a_319270]
-
Aceste oseminte s-au așezat aici de către preotul paroh Constantin CĂLIMAN (adormit în Domnul la 21 iunie 2000), împreună cu alți credincioși în urma unor lucrări de excavație din preajma bisericii "Sf. Lazăr". Tu, omule, cel ce vei citi aceste rînduri, te rugăm pomenește-ne și pe noi cei adormiți și îngropați aici în rugăciunile tale. Amin"". Aflată într-un continuu proces de degradare, Biserica "Sf. Lazăr" a suferit în perioada 2006-2009 ample lucrări de consolidare și restaurare cu purtarea de grijă a parohului
Biserica Sfântul Lazăr din Iași () [Corola-website/Science/318008_a_319337]
-
și alte lucruri mai mici s-au făcut de noi cu toată cheltuiala dumisale Alexandru von Hulubei în anul 1858 iulie 3. Onoraților preoți care după vremi se vor învrednici a sluji în acest sânt locaș, vor lua osteneala a pomeni numele lui Alexandru și tot neamul Hulubesc și Tăutulesc pe care Dumnezeu îi cunoaște. Costul mai sus arătatelor lucrări alcătuiesc suma de 16.732 lei". Pictura icoanelor de pe catapeteasmă este în stil renascentist; icoana Sfintei Cuvioase Parascheva este ferecată în
Biserica Cuvioasa Parascheva din Iași () [Corola-website/Science/318005_a_319334]
-
a infracțiunilor, precum și ascultător la cursurile specializate din cadrul Facultății de pregătire a cadrelor didactico-științifice a Academiei Ministerului Afacerilor Interne al U.R.S.S. Catedra era condusă de criminologul Anatolii Alexeev, care mai tîrziu va deveni comandant al Academiei. Tînărul criminolog se pomenește într-o atmosfera academică creativă. Îi are ca profesori, consultanți sau îndrumători pe criminologii și penaliștii Alexeev, Babaev, Igoșev, Grișanin, Minkovskii, Pobegailo, Rivman, Gauhman, Solopanov, Pleșakov ș.a. În afară de aceștia, participînd la ședințele Biroului criminologic coordonator din U.R.S.S., are rara
Valeriu Bujor () [Corola-website/Science/323403_a_324732]
-
scopuri pașnice”". Criticul Tudor Caranfil a dat filmului două stele din cinci și a făcut următorul comentariu: "„Nimeni nu recunoaște că i-ar aparține servieta cu o periculoasă bombă, dar toți se bat pentru obținerea ei. Un tânăr șomer se pomenește cu ea, gata să-i explodeze în mână la cea mai mică atingere. Străzile se golesc. Doar „un înger de fată” îl înfruntă cu privirea. Ea deschide servieta, rupe o bucățică din bombă și-o trântește de pământ. Explozia e
S-a furat o bombă () [Corola-website/Science/319396_a_320725]
-
a ordonat întemnițarea episcopului, urmând, ca în timpul persecuțiilor sale împotriva creștinilor din anii 320-323 să i se taie capul împreună cu alți cinci martiri creștini, Macrobiu, Helia, Zotic, Lucian și Valerian, în ziua de 15 septembrie, sinaxarele ortodoxe grecești și românești pomenindu-l împreună cu aceștia în data de 13 septembrie.
Tit și Gordian, episcopi ai Tomisului () [Corola-website/Science/319408_a_320737]
-
1397 Hunruk, 1409 Homrok, 1518 Nagyhomrok, 1587 Homrok, 1828 Oláh Homorok, 1851 Homorog, Oláh-Homorog. În anul 1715, protopopiatul din Homorog avea în subordine 42 de preoți, iar în 1727 preotul satului, Popa Ioan, în vârstă de 52 de ani, era pomenit alături de clerici ortodocși români pe care Episcopia Romano-Catolică din Oradea încerca să îi convertească la unirea cu Biserica Romei. Din nenorocirile cauzate satului de primul Război Mondial, biserica a rămas doar cu clopotul mic, de la 1645. Cu toată viața grea
Biserica Nașterea Maicii Domnului din Homorog () [Corola-website/Science/319471_a_320800]
-
Jay-Z lansează un album intitulat "Reasonable doubt"in care reflectă viața unui traficant de droguri,ema devenită foarte populară în decurs de câteva luni după apariția acestui album.Jay-Z mai avea și un feat.cu B.I.G.,acesta la rândul sau pomenind de Tupac în piesa a provocat diss-ul dintre Tupac și ,respectiv,Jay-Z.Tot în 1996,Lil Kim introduce în temele preferate ale rap-ului sexul hardcore,drogurile,banii și alte elemente dintr-un mod de viață indecent,lansând albumul "Hard
Istoria muzicii hip hop () [Corola-website/Science/315898_a_317227]
-
să ajungă unul din boierii din suita lui Mihai Vodă Viteazul. Numele său se găsește pe soclul statuii marelui voievod, la București, în piața Universității. Istoria mai recentă a acestei familii, se leagă, în special, de judetul Bacău. Nicolae Iorga pomenește, în acest sens, despre o "Condică a familiei Lecca de la Bacău", care din pacate pare să se fi pierdut. Tatăl lui Radu Lecca, Dimitrie I. Lecca (1865 - 1907), fiul lui Ioan (Enache) Gh. Lecca, a fost primar în com. Gioseni
Radu Lecca () [Corola-website/Science/315902_a_317231]
-
etc..., multe din aceste chestiuni fiind confirmate de documente publicate recent. De asemenea, în repetate rânduri își susține nevinovăția: Multe din evenimentele amintite în memoriile lui Radu Lecca sunt prezentate distorsionat. De exemplu, în cazul asasinării lui I.G. Duca, deși pomenește de rolul lui Titulescu în dizolvarea Gărzii de Fier, amintește și de eventuala implicare a lui Carol al II-lea, chestiune care nu a fost niciodată confirmată. Un alt exemplu este rolul exagerat pe care Radu Lecca i-l atribuie
Radu Lecca () [Corola-website/Science/315902_a_317231]
-
p. 415; p. 437) "Tribunalul Poporului", la procesul din 1946, a pus și el problema implicării lui Lecca în persecuțiile suferite de evrei în timpul războiului : Istoricul Jean Ancel, citând declarația din 12 noiembrie 1945 a lt.col. Traian Borcescu din SSI, pomenește de implicarea unui anume Junius (Iuniu) Lecca, șeful contra-spionajului din Iași, declarație citată și de Dennis Deletant, în pogromul din 29 iunie 1941. Primul care pomenește însă despre acest Junius Lecca este Matatias Carp.(pag.50, informație obținută de la un
Radu Lecca () [Corola-website/Science/315902_a_317231]
-
Jean Ancel, citând declarația din 12 noiembrie 1945 a lt.col. Traian Borcescu din SSI, pomenește de implicarea unui anume Junius (Iuniu) Lecca, șeful contra-spionajului din Iași, declarație citată și de Dennis Deletant, în pogromul din 29 iunie 1941. Primul care pomenește însă despre acest Junius Lecca este Matatias Carp.(pag.50, informație obținută de la un anume Grigore Petrovici din SSI, citată în depoziția aceluiași lt.-col. Traian Borcescu în procesul pogromului de la Iași) Un anume Junius Lecca (1863-1940), rudă îndepărtată a
Radu Lecca () [Corola-website/Science/315902_a_317231]
-
atmosferă apasătoare în care oștile turcești, flămânde și înfricoșate, înaintau prin țara pustiită, a avut loc marea lovitură a lui Vlad Țepeș, atacul de noapte din 16-17 iunie 1462, menit să demoralizeze și mai mult oastea otomană, atac despre care pomenesc toate izvoarele relative la campania din 1462. Ținta atacului a fost însuși sultanul, însă acesta a scăpat, cortul său fiind confundat cu al unui vizir. Totuși efectul psihologic al atacului a fost important. Mulți turci au fost uciși, iar sultanul
Vlad Țepeș () [Corola-website/Science/297239_a_298568]
-
de suflete. Din aceast motiv sistemul feudal nu s-a putut impune în foma clasică, încât în secolul al XIV-lea iobagi existau numai în vestul Maramureșului, ținând de nobilii străini din orașele de "oaspeți regali". Deși iobagi mai sînt pomeniți în secolul al XV-lea, obligații clare ale acestora sunt consemnate numai din secolul al XVII-lea. Numărul lor nu a fost mare niciodată, reprezentând mai puțin de o cincime din totalul populației, cei mai mulți veniți din alte zone, după cum se
Maramureș () [Corola-website/Science/297292_a_298621]
-
Alți urmași, care au ajuns pe tronul Țării Românești, sunt Radu Prasnaglava (m. 1427?), Alexandru Aldea (m. 1436?) și Vlad Dracul (m. 1447). Un fiu cu nume necunoscut a fost luat ostatec la turci în 1417. În cronici mai sunt pomenite două fiice ale lui Mircea: Ana (căsătorită cu marele celnic Radić) și încă o fată, Arina (căsătorită cu sultanul Musa Celebi). Dintre nepoții lui Mircea, fiii lui Dan I, sunt de amintit Dan al II-lea care va ajunge să
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
continuare prezintă câteva documente moldovenești care indicau stăpânirea moldovenească în acele ținuturi încă din vremea lui Alexandru cel Bun. Referitor la pasajele din Grigore Ureche, precizează că acesta a scris în secolul al XVII-lea, în vreme ce letopisețele slavone contemporane nu pomenesc nimic despre luarea ținutului din jurul Crăciunei, ci numai a cetății înseși. Mai mult, acest act este de fapt o recuperare a fortificației aflată pentru scurtă vreme sub stăpânire munteană, întrucât la 1473 Ștefan își avea staroștii săi la Crăciuna. În legătură cu
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
domnului. Acesta din urmă trebuia să acorde permisiunea sa pentru a putea fi înființată o nouă moară. Alături de aceste produse, în Țara Românească se mai produceau cantități însemnate de vin și fructe, livezile de nuci și alți pomi fiind des pomenit în actele de proprietate. Cea mai mare bogăție agricolă o reprezentau însă turmele de animale și produsele rezultate din exploatarea lor. Se creșteau boi, vaci, cai, oi, porci precum și albine. Pieile de vite, brânzeturile, ceara și mierea de albine erau
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
și aprobarea sfatului domnesc. Astfel, în hrisoave și tratatele comerciale externe ale lui Mircea sunt precizate numele boierilor consultați, ca și garanție a consultării sfatului. Sfetnicii domnești dețineau cele mai importante poziții în administrație. În timpul lui Mircea, în documente sunt pomenite minim șase și maxim unsprezece dregătorii, apărute cu preponderență sub influență bulgară. Dregătorii îl urmau pe voievod prin țară și îndeplineau funcția de consilieri și martori ai acestuia. Prin atribuțiile lor zilnice, ei alcătuiau o curte legată strâns de persoana
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
satelor cu scutire), cârmuirea aparținea proprietarului acelui sat (boier sau mănăstire); în restul localităților administrația era asigurată de către dregători locali și trimiși domnești. Țara era împărțită pe județe, conduse de către căpitani numiți în vremea lui Mircea județi. În hrisoave sunt pomenite Motru, Jaleș, de Baltă, Jiu etc. Orașele și târgurile aparțineau domniei. Primele erau conduse de juzi (corespunzători Richterilor transilvăneni), iar cele din urmă de către pârcălabi. Consiliile orășenești erau alese de către locuitori. Reprezentantul domnului într-un oraș era vornicul, ajutat de
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
călăreți se deosebea ceata cavalerilor în armuri, existentă încă de pe vremea lui Radu I, când tatăl lui Mircea avusese la dispoziție 10.000 de cavaleri îmbrăcați în platoșe și zale fabricate la Veneția. În vremea lui Mircea, cavalerii români sunt pomeniți cu ocazia unui turnir în Ungaria, la Buda (1412). De asemenea, picturile murale bisericești, refăcute mai târziu după modele din vremea lui Mircea, prezintă cavaleri în zale închinându-se. În ceea ce privește armamentul din vremea lui Mircea cel Bătrân, preponderente erau arcurile
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
titlul lor era mai mult onorific. O mănăstire catolică, purtând hramul Sf. Maria, a existat și la Târgoviște, însă a fost distrusă de turci în 1395. Mircea a reclădit-o, astfel că aceasta mai exista încă la 1417. A fost pomenită și în 1640, de către misionarul Bakšič. Un lăcaș catolic se pare că a existat și la Râmnicu Vâlcea, pe locul bisericii ortodoxe Sf. Dumitru de mai târziu. La inițiativa împăratului roman Sigismund de Luxemburg, în 1414 a fost convocat un
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
Ialomița. Școală primară o absolvă în localitate, învățător fiindu-i domnul Haralambie Ionescu. Liceul îl face la Brașov, la Mesota, secția umanista. Profesori excelenți au contribuit la formarea să intelectuală încă din adolescență, printre care cel de limbă latină, Hoidas, pomenit cu diverse ocazii. Războiul îl prinde elev. Armata o face la scoala militară de aviație Buzău, ca observator aerian. Nu participă la lupte. Este demobilizat cu gradul de sublocotenent în rezervă. În 1942 se înscrie la Facultatea de litere și
Constantin Țoiu () [Corola-website/Science/297593_a_298922]
-
controlul sovieticilor asupra României deveni total, Radu Tudoran este total marginalizat. Conform spuselor sale, citat fiind dintr-un interviu acordat Marinei Spalas și publicat în Revista „Contemporanul” numărul 15 din 1992 : „"După 1947 am fost înmormântat, nimeni n-a mai pomenit de mine decât dacă își mai aducea cineva aminte să-mi vâre o suliță în coaste."” Totuși, nu este supus prigoanei Securității sau închisorii. Aflat în dizgrație editorială, alege traducerile, în special din autori ruși și sovietici, ca mijloc de
Radu Tudoran () [Corola-website/Science/297622_a_298951]