10,721 matches
-
Dar nu-mi bat joc deloc. Va fi așa cum îți spun. (Ilie rămîne pe loc; Mina se îndreaptă spre bucătărie, dar în drum se oprește în dreptul colțului camerei; privește îndelung apoi intră în bucătărie. Ilie se plimbă încet și se pomenește în raza aceluiași colț; se oprește și privește intens; Mina se reîntoarce fără ca Ilie să observe; îl privește, apoi, caldă) Hai să ne culcăm. Hai, lasă-l, acum e noapte! Condamnat al o viață ale cărei sensuri sînt din ce în ce mai greu
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Dar nu-mi bat joc deloc. Va fi așa cum îți spun. (Ilie rămîne pe loc; Mina se îndreaptă spre bucătărie, dar în drum se oprește în dreptul colțului camerei; privește îndelung, apoi întră în bucătărie. Ilie se plimbă încet și se pomenește în raza aceluiași colț; se oprește și privește intens; Mina se reîntoarce fără ca Ilie s-o observe; îl privește, apoi, caldă) Hai să ne culcăm. Hai, lasă-l, acum e noapte! TABLOUL II (Același decor. Mina stă într-un fotoliu
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
mă uit, aud și văd și nu-mi vine să cred! Mihai: (enervarea Mariei îi dă o spaimă în plus) Dragă, stai, să fim calmi și toate se vor limpezi. Maria: Ce să se limpezească? Ce să se limpezească? Te pomenești în casă cu niște străini, așa tamnesam... Vecin 1: (către ceilalți vecini) Ei, ați auzit? Vecin 2: (fals vexat, dojenitor) Sigur că am auzit. Adică noi sîntem niște străini! Să știți că nu ne-am așteptat la asta! Auzi, străini
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
că, vezi, eu cred că nu-i bine să luăm lucrurile totdeauna așa cum sînt ele... mai luăm și cum vrem noi să fie... E mai practic. El 1: La prima vedere. De fapt ne mistificăm... și, fâcînd asta mereu, ne pomenim că mergem pe drumuri false, că vorbim, că iubim, că trăim fals. El n: Ești exact așa cum am bănuit totdeauna că ești... Nu-i bine așa, frate, nu le lua pe toate în piept, că nu reziști... mai ferește-te
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
de mîine mă fac scriitor... de registre... Gata! Marieta: Păi dacă ați vrut revoluție! Ei, revoluție aveți. Să vă săturați! Înainte nu era bine! Nu era bine că nici n-apuca să se usuce cerneala pe diplomă că te și pomeneai angajat, colo, cu un salar sigur..., mare, mic, dar era un salar... Apartament... D'acu'! Ce faci acu'! Ei, răspunde, de ce taci? Octav: Mamă, ți-am mai răspuns la întrebările astea de zeci de ori... Dacă nu vrei să pricepi
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
egalitatea... Securistul: Ei? Costache:...Nu este egalitate... Securistul: Cum nu este egalitate?! Păi nu sîntem cu toții egali? Nu ne spunem, de jos și pînă sus, unii altora tovarășe?! Ce dovadă de egalitate mai vrei?! Costache: Așa e... dar m-am pomenit gîndind că... egalitatea asta e cam formală... cam falsă... Auziți ce-a putut să-mi treacă prin minte! Ce spuneți de asta? Securistul: Păi ce să mai spun! Costache: Și cu libertatea la fel... că de fapt nu există... Auziți
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
praznic? Marieta: Iar începe cu vreo capcană de-a lui...! Matei: Ce praznic, măi Tăviță, ce praznic!?! Al cui, pentru cine?! Octav: Vă invit la praznicul meu...! (se rîde strîmb) Matei: Hai, că-i bună! Ha! Octav: Domnule, să-l pomenim și să-l cinstim pe cel care am fost... Marieta: Ei, iaca asta ne mai lipsea! Măi băiete, tu te-ai... Octav: Mamă, despre morți numai de bine... Costache: Octave, eu știu că tu nu ții la băutură... dar acum
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
zbănțuie ăia... și dimineața popii adună de peste tot chiștoace, sutiene și seringi folosite... Ei și? Octav: Bani să iasă. Matei: Da, băiețică. Numai că nu prea ies. Asta-i! C-au pus ăștia niște impozite de ne-ndoaie. Octav: Te pomenești că ești nemulțumit...! Matei: Păi sînt. Că ăia barosanii au pus repede mîna pe caimac... l-au transformat în miliarde... Și pe noi pun biciul...! Octav: Care ăia..., Nea Matei?! Matei: Ăia! Octav: Păi cînd îți spuneam eu că foștii
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
P. unu: Hm, deși nu-i luni, sînt sigur că el e. El e! Vine să ne jucăm iar de-a teatru'..., să ne jucăm de-a viața! Vrea spectacol! E, lasă că-i fac eu un spectacol să mă pomenească! (răstoarnă un fotoliu și masa, împrăștie cîteva fursecuri) Îmi face mie scamatorii! Îi arăt eu scamatorii! (se întinde pe miniscenă; pune mîinile pe piept; își dă seama că trebuie trasă cortina; se scoală, o trage) Tu mi-ai dat o
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
spus, o piesă care ne privește pe toți... Călin Ciobotari Părerea autorului Boala comunismului Sechele Cînd am început să scriu aceste cîteva aprecieri despre "Salonul nr.6-bis", nu de puține ori m-am poticnit, am avut ezitări și m-am pomenit a fi scriitorul care trebuie să fie atent la ce spune, adică să fie prudent... (să nu-l supăr pe ăla de la un anumit partid -, să nu-l ating pe altul fără partid dar nostalgic...). Exact ca "înainte", numai că
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Zău așa... Plutonierul: Dom'le, chestia cu mănăstirea e cam periculoasă... cînd te primesc frații de acolo... și-și dau seama că ești un sfînt..., încep să te... iubească... și te iubesc din ce în ce mai mult... și mai tare... și deodată te pomenești că-ți fac felul... (toți ceilalți rîd, ca de obicei, exagerat) Trimisul lui Dumnezeu: (răsfoind cîteva pagini, căutînd, parcă, un pasaj anume; l-a găsit) "Fără speranță sînt cei cu inima împietrită..., cei fără căință... și vor rămîne pe veci
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
În genunchi! Și cereți-vă iertare! Nu mai aruncați cu păcate unul în fața celuilalt! Profanare de morminte! Ăsta e păcatul pe care l-ați făcut! Căiți-vă și refaceți-i mormîntul! (cei trei refac masa) Rugați-vă, să nu vă pomeniți și voi cu mormîntul vandalizat! Fiecare din aceste mese este un viitor mormînt... Sursa dublă:... adică noi stăm aici ca într-un viitor cimitir... Plutonierul: Dom'le, eu mă transfer de aici, eu mi-am făcut cavou... am locul meu
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
public remarcabil. Există cîteva motive determinante ale succesului său fulminant din ultimii ani. Fiecare dintre ele merită discutat. M-aș opri la trei: lipsa (premeditată sau nu) de interes față de experimente de limbaj și a gustului pentru estetism (“cînd aud pomenit cuvîntul scriitură, știu că este momentul să ne destindem puțin și să mai comandăm o bere” declară el În volumul de luări de poziție Interventions), curajul (asumat sau nu) de a exprima tranșant poziții ideologice și politice aflate În total
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
efect al valorizării fără precedent și paradoxale, ca efect al ubicuizării mass-mediei, a i-mediatului,. Mediul televizual instalează ca simulacru al medierii viteza, astfel Încît - oricît de paradoxal poate părea, și fără nevoia de a face mai mult decît să pomenesc numele lui Walter Benjamin - televizualul boicotează imaginea așa cum filmul boicotează opera de artă. Literatura se vede și ea obligată să renunțe la canale de transmisie a mesajului prea sofisticate, prea lungi ori prea Înalte - de unde, și În cazul ei, cuvîntul
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
extrapolare, stăpânirea de sine și autocontrolul celui ce încearcă și izbutește „să se supravegheze”, supravegherea, putem afirma, este întotdeauna colectivă. Pentru o supraveghere e nevoie de mai mulți. Orice supraveghere presupune bipartism și diviziune. Lumea e fracturată și spectatorul se pomenește confruntat cu această falie care, în contextul unei supravegheri orizontale, rezultă întotdeauna dintr-o intervenție a cuiva. Nu contează motivele, două tabere stau deodată față în față și, împreună, alcătuiesc imaginea unui univers scindat. La originea acestei divizări - pe care
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
dacă „noaptea s-a scurs în liniște”. Ei știu prea bine că se pot aștepta oricând la surprize neplăcute. Hamlet începe într-un univers închis care se protejează printr-o neîncetată supraveghere, dar care, iată, se dovedește vulnerabil: gărzile se pomenesc dintr-odată față în față nu cu inamicul temut, ci cu un strigoi. Nedumerirea, dezorientarea lor sunt explicabile: supravegherea militară pe care o asigurau - conform atribuțiilor contractuale - nu prevedea nici o asemenea situație inedită, nici obligația de a interzice pătrunderea, în
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
Marin Preda citat de "Cocoșilă", care vrea să explice și el politica neamțului: "Neamțu e ca alde Gheorghe al lui Udubeașcă", explică el. Îl punea jos alde Voicu Câinaru și-l bătea de ziceai că-l omoară. Pe urmă se pomenea iar cu el. Bine, mă Gheorghe, îi spunea el atunci al lui Câinaru, nu te bătui eu pe tine alaltăieri? Ce-are a face! zicea al lui Udubeașcă. Și-l bătea iar? Da!".1 Marin Sorescu înfățișează "celula familială" sub
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
pentru ei vrei să ajungi gospodină, cumva trebuie să participe la această metamorfoză. Întrebarea trebuie reformulată corect: „Merită ei sacrificiul din partea mea? Merită ei toată munca și apoi amărăciunea de a-i vedea înfometați, slăbiți și în pragul depresiei?“ (am pomenit depresia; crede-mă, până acolo se poate ajunge, dar au și momentele de criză avantajul lor: te ajută să-ți dai seama dacă trăiești sau nu cu un bărbat adevărat). Așadar, merită ei? Răspunsul este întotdeauna același: nu merită acest
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
angajeze, eventual rețineți și repetați ultimele cuvinte rostite de gospodinele respective. Exemple: aprobați sau dezaprobați din cap, în funcție de mesajul nonverbal al gospodinelor pe care le spionați; vă puteți însoți gesturile de replici convingătoare precum: „Desigur, e grozav“ sau „N-am pomenit așa ceva“. Vă mai sfătuiesc să urmăriți prin piață grupurile de gospodine care transmit nonverbal mesaje aprobatoare; este un approach eficient pentru că acolo se face schimb de know-how casnic valoros. Grupurile de gospodine care se manifestă dezaprobator își bârfesc probabil gospodarii
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
bătrânele habar n-aveau ce-i ăla kiwi. Au și gospodinele mari lacunele lor, nici măcar ele nu-s perfecte... Am ținut partea bătrânelor, le-am ademenit doi metri mai încolo și am atacat. Îmi stabilisem un target ambițios, așa că am pomenit ciorba de burtă. Cred că m-au ținut vreo oră ca să-mi explice fiecare cea mai bună rețetă. Una insista cu „Puișor, oțet să pui, oțet“, cealaltă cu „Maică, vezi la smântână, că asta-i dă gustul“. M-am bazat
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
mai încoace și-ncolo, mă trata cât de bine putea el și era numai al meu. Mai că mă obișnuisem și cu mirosul lui natural, asemănător unei canapele vechi de piele. În bucătărie însă dovedea o lipsă de tact agasantă: pomenea tot mai des de fosta lui soție și mă simțeam împinsă la fapte necugetate. Provocarea pe care am acceptat-o în cele din urmă, „ciorba mea vs ciorba nevesti-sii“, s-a terminat repede și cât se poate de prost. Nu
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
ai pierde o hârtie indiferentă, ca un afiș, după ce ai ieșit de la reprezentație... La atâta lipsă de judecată, să ți spui drept, nu m-așteptam! Ce Dumnezeu! Ești femei în toată firea, nu mai ești copil. Atâta neglijență nu se pomenește nici în romane, nici într-o piesă de teatru. Zoe: Judecă-mă, Fănică, judecă-mă... (plânge.) Da, așa e... am fost o copilă... am făcut o nerozie fără seamăn; dar acuma trebuie îndreptată. Fănică, dacă mă iubești, dacă ai ținut
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
jumătate de ceas se deschide urna; trebuie să fiu acolo... D ta n-ai nici o grijă, mergem la sigur, la noi opoziție nu încape... suntem tari, stimabile... tari... Nu o să ai majoritate, stimabile... Dandanache: Cum se poate? Să nu te pomenești cu vrun balotaz? ' Ai?... a mai pățit-o si alții... Trahanache: Adică, ai puțintică răbdare, balotaj la noi?... zic: nu majoritate, unanimitate o să ai, stimabile. Dandanache: A, asa? (cu siguranță.) Se nțeledze... Niți nu se putea altfel... Trahanache: Salutare, stimabile
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
aiți de la aledzeri, cu scrisoarea, cu plastografia (mișcarea Zoii) si eu îi spuneam de cazul meu,... că la mine a fost chiar adevărat... cu becherul... Zoe: (repezindu-se lângă el, încet) D-le Dandanache, mi-ai promis să nu mai pomenești de istoria asta... Dandanache: Eu am promis? (repede) Când am promis? Cui am promis? Țe am promis? (aducându și deodată aminte.) A! Da! Nu mai... nu mai... (Uralele s-au apropiat cu desăvârșire. Lumea toată intră cu muzica.) SCENA XIV
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
an (la 21 februarie 1881) cu Bacovia. La rîndul său, profesorul Marin Cosmescu-Delasabar, care a scris un studiu monografic intitulat Ceva de neamul Budenilor moldoveni (Ed. „Grigore Tabacaru”, 2000), a știut aceste lucruri, însă pentru că n-a văzut „Arta”, nu pomenește de întîlnirea celor doi în pagina revistei ieșene. Egale ca mărime (trei strofe fiecare), poemele lor au fost așezate astfel: „Marguerite” (datat: „Munchen 1904”) în stînga, „Alean” (semnat: V. G. -Bacovia) în dreapta. Avantajat era primul, căci cititorii încep întotdeauna lectura
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]