10,262 matches
-
a-l lovi pe Yamxe "Yam" și Îi construiește splendidul palat. Tot el este și creatorul arcului care va provoca indirect sfârșitul tragic al tânărului Aqhatxe "Aqhat" În mitul omonim. Zeițe minore sunt și pețitoarele Katharatxe "Katharat", un grup care prezidează peste căsătorii și nașteri; mai trebuie amintiți și zei precum Rashapxe "Rashap", stăpânul molimelor și al războiului, sau Horonxe "Horon", care Își exercită supremația asupra reptilelor, având amândoi o dimensiune cultuală superioară față de prezența lor În povestirile mitice. Mai sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
caracterul etnic al religiei Într-o perspectivă cu adevărat civică ce tindea să suprapună rolul acestor polisuri peste noțiunea identității comune a grecilor. 3. Cultultc "3. Cultul" În perspectiva politică inaugurată de cetăți, magistrații sunt cei care se Îngrijesc și prezidează organizarea sărbătorilor periodice și celebrarea cultelor În cinstea zeilor și eroilor. Complexul și articulatul sistem cultual exprimă unitatea ideologică a cetățenilor, afirmă identitatea civică, ratifică ierarhia politică provizorie și oferă un răspuns exigențelor, așteptărilor, aspirațiilor și intereselor Întregii cetăți. În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
leagă de „o” zeitate, În raport cu care este doar mediator, și de „un” sanctuar În interiorul căruia Își Îndeplinește exclusiv datoriile. Dacă deja În Iliada sacerdoțiul pare să aibă trăsăturile unei Îndatoriri bazate pe alegere, În polis, unde magistrații se Îngrijesc și prezidează celebrările periodice În cinstea zeilor, preotul apare de cele mai multe ori, ca un funcționar al statului, ales și numit de cetățeni, a cărui activitate este reglementată de legi emise de polis. Dincolo de unele Însușiri generale, ca integritatea fizică, cetățenia sau faptul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
celebrează pe Împăratul Iulian (361-363 d.Hr.) ca „restauratorul libertății religiei romane (Romanae religiones)”1. d) Cultele care rămân În afara acestui cadru sunt legate de religia și de statul roman prin diverse artificii juridice și politice. Autoritatea centrală romană care prezidează sectorul cultual le concede În mod expres cetăților neromane să continue să Își practice cultele În vechea formă În care fuseseră celebrate Înainte de dobândirea cetățeniei romane (Festus, s.v. „municipalia sacra”). Cezarul În funcție este considerat drept faraon În Egipt, teritoriu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
o serie de entități supraumane Înzestrate cu o personalitate mai mult sau mai puțin clar definită, cu atribute și prerogative specifice, legate adesea de diferitele zone cosmice, a căror funcționare o garantează, și cu instituțiile omenești, a căror Întemeiere au prezidat-o și cărora le sunt acum protectoare. În expresia lui greacă, printre cele mai complexe și articulate, politeismul poate fi definit ca o structură religioasă cu caracter dinastico-departamental, divinitățile care Îl alcătuiesc, În special cele principale, fiind unite Între ele
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
instanță, percepută În diferitele straturi ale populației și exprimată la nivel cultural, de confruntare imediată cu o figură divină sau alta, considerată capabilă să comunice cu credinciosul, adesea prin intermediul unui personal sacru care, În număr diferit și cu funcții diverse, prezidează viața sanctuarului. 2. Oracole, vise și zeități vindecătoare: cazul lui Aelius Aristidestc "2. Oracole, vise și zeități vindecătoare \: cazul lui Aelius Aristides" În vara lui 145 d.Hr., tânărul orator Aelius Aristides, la Întoarcerea dintr-o nefastă călătorie la Roma
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
putem găsi o confirmare ulterioară a importanței pe care trebuie să o fi avut În perioada predocumentară. Însă chiar și cu această rezervă, cadrul indo-european este suficient de clarificat de datele concordante indiene, iraniene, germanice, chiar latine: prima funcție este prezidată de două divinități majore, de naturăxe "Indra" complementară, ambii fiind protectori ai aspectelor sacre ale realității, Însă unul Într-o formă magică, Întunecată, Înfricoșătoare, iar celălalt Într-o formă binevoitoare, senină. 3. ZEUL CELEI DE-A DOUA FUNCȚIITC "3. ZEUL
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
capitol (cf. „Religia germanilor”); și aceștia sunt frați și trebuie menționat că, În cazul lor, asimetria este de ordin sexual: masculin și feminin. Materialul expus până acum legitimează reconstrucția la nivel indo-european a unui cuplu de zei, frați asimetrici, care prezidează funcția a treia, cu trăsăturile esențiale pe care le-am identificat În continuatorii lor istorici. 5. CLASELE SOCIALE ȘI SACERDOȚIUL ÎN LUMEA INDO-EUROPEANĂTC "5. CLASELE SOCIALE ȘI SACERDOȚIUL ÎN LUMEA INDO‑EUROPEANĂ" Existența unui panteon pune problema cultului; această problemă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
a voinței divine. Din nou (Germania, XI): „În adunarea poporului preoții impun tăcerea și au În același timp și ius coercendi”; și aici le este atribuită preoților funcția de a pedepsi și, Într-o oarecare măsură, pe cea de a prezida. De altfel, preotul este cel care extrage auspiciile pentru adunare (Germania, X). Un preot Însărcinat cu actele de cult apare În fragmentul În care Tacitus (Germania, XL) vorbește despre zeița Nerthusxe "Nerthus": doar lui Îi este permis să atingă carul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
demagog devine ministru". Dr. Lupu era destul de inconsecvent, schimbîndu-și radical poziția în momentele decisive. Profesorul Cuza, apelînd la unul din aforismele lui îl numea "un socialist sui generis"26. În mijlocul nesfîrșitelor greve, răzvrătiri și tulburări, doctorului Lupu îi plăcea să prezideze negocierile cu greviștii. Regele era tot mai îngrijorat și i-a cerut lui Iorga "să-l oprească pe Lupu". Siguranța a intrat firește în dispută cu acuzații lipsite de fond. Pe la mijlocul lui februarie 1920, Lupu i-a raportat lui Iorga
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
România, mai cu seamă în ceea ce privește istoria românilor. El conducea Secția de Istorie a Academiei Române. Atacul a fost lansat în 1929 la Sibiu, la Congresul profesorilor de istorie din liceele din România, pe care Iorga a fost, firește, invitat să-l prezideze. Istoricul P. P. Panaitescu a fost cel care a aruncat mănușa în cadrul discursului său: vechea generație de istorici era o generație romantică. Aceștia au sacrificat adevărul din considerente naționale, ceea ce avea sens înainte de realizarea unității naționale. Dar acestor falsificări, utile
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
americani ai pretențiilor revizioniste ale ungurilor, Iorga îi amintea interlocutorului său că aceștia știau la fel de multe lucruri despre Transilvania ca și despre Groenlanda sau Țara de Foc. Cît privește propunerea instituirii unui plebiscit, Iorga întreba: cine ar urma să-l prezideze? și (dat fiind că broșura destinată lui Kornis a fost scrisă de Iorga în 1940), el întreba dacă asemenea plebiscit ar rezolva problema Sileziei. După care își amintea cum îi maltrataseră ungurii pe românii din Transilvania, încheindu-și pamfletul printr-
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Zürich în 1938, a fost ales vice-președinte al acestuia. Continuau și lucrările Conferinței Mondiale de bizantinologie reînviată de Iorga în 1924. Bizantinologii s-au întrunit la Atena în 1930 și la Sofia, în august 1933. Din cauză că secția de istorie era prezidată de istoricul bulgar P. Mutafcev (cu care avusese polemici violente), Iorga a refuzat să participe 120. Ultimul Congres Internațional de Bizantinologie a avut loc la Roma, în septembrie 1936, la care Iorga a participat. Continua să fie copleșit de titluri
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
contrazic rolul pe care și-l atribuia mult mai tîrziu Boeru. Noul rol este produsul poverii rușinii pe care o resimțea. Rușinea aceasta era atît de intens resimțită, încît, la începutul anilor '60, cîțiva legionari au convocat Juriul de Onoare prezidat de generalul Ion Gheorghe (ultimul ambasador la Berlin al lui Antonescu) ca să-l disculpe pe Boeru de asasinarea lui Iorga. Indiferent de decizia acestui "Juriu de Onoare", Boeru a contrazis categoric, de mai multe ori, "descoperirile" făcute în trecut de
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
coordonare transnațională - toate ambalate cu grijă, În așa fel Încât să nu lezeze sensibilitatea Marii Britanii și a Franței. Francezii au manifestat un entuziasm temperat, iar britanicii un scepticism profund. După Messina, negocierile au continuat În cadrul unui comitet de planificare internațională prezidat de Însuși Spaak, care avea misiunea de a elabora recomandări ferme pentru o economie europeană mai bine integrată - o „piață comună”. Dar În noiembrie 1955 britanicii se retrăseseră deja, alarmați de perspectiva unei Europe prefederale, croită exact pe tiparul de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
alegerile din octombrie 1982, la apogeul dificultăților economice, Partidul Socialist a obținut majoritatea absolută În parlament, iar Felipe González a devenit prim-ministru, post În care avea să rămână timp de 14 ani. Democrații de centru ai lui Suárez - care prezidaseră ieșirea din era franchistă - au fost practic eliminați din parlament, rămânând cu două locuri. Partidul Comunist a obținut patru locuri, un eșec usturător care a provocat demisia lui Santiago Carrillo. Din acel moment, politica spaniolă s-a Înscris În tiparul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ci printre politicienii din Belgrad. Când a murit Iosip Broz Tito, În 1980, la vârsta de 87 de ani, Iugoslavia pe care el o asamblase În 1945 avea o existență reală. Republicile constituente erau entități separate În cadrul unui stat federal prezidat de reprezentanții celor șase republici și ai regiunilor autonome Kosovo și Vojvodina din Serbia. Fiecare regiune avea o istorie diferită. Slovenia și Croația, În nord, erau predominant catolice și făcuseră parte din Imperiul Austro-Ungar (În care a fost inclusă și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
noi? Răspuns: Nu voi pleca! După ce fiecare individ trecea și răspundea la aceste întrebări, căpăta săcușorul de piele legat cu șnur de mătase. Solemnitatea a început la 1,30. După masă, la ora 3, a început consfătuirea. Ea a fost prezidată de către cel mai bătrân dintre legionarii prezenți, d-l Cristache Solomon de la Focșani. Consfătuirea a ținut până la ora 6,30 după care s-a dat citire următorului comunicat: 1. Legiunea afirmă că mai presus de interesele personale stă Patria cu
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
făcut din ordinul lui Carol al II-lea și a lui Armand Călinescu. Iată terorismul și teroriștii care au folosit crima ca metodă de guvernare. În aceste asasinate, cum am arătat mai sus și altădată, a fost implicat întreg guvernul prezidat de Patriarhul țării, întreaga conducere a corpului de jandarmi, care i-a instruit pe asasini cum să execute. Uciderea (crima) a fost favorizată și de toată magistratura militară, care a semnat acel comunicat oficial, precum că cei împușcați, în fapt
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
a celor două curente, iar pentru decadentism "izolarea în pulsiunile morbide constituie subiectul principal al acestei literaturi [...]"21. Sau mai degrabă, fenomenul apare fie ca interfață și consecință estetică a decadenței politice, fie ca un hibrid socioestetic, ca rafinament exacerbat prezidând la epuizarea prin exces a unor convenții plastice osificate. Din "definiția" lui Rapetti rezultă o existență hibridă, în interstiții, pe mai multe paliere, fie ca atitudine, fie ca atmosferă, având drept numitor comun estetismul. "Decadentismul se sprijină pe postulatul după
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
a picturii, ci afectează și modalitatea clasică de lectură a unui text. Pe acest procedeu de transfer a imaginii în text și invers, ekphrasis-ul, se întemeiază o hermeneutică particulară, cu atât mai mult cu cât există o afinitate constitutivă care prezidează colocviile subtile, elevate, dintre simbolism în artele plastice și literatură. Raportul dintre text și imagine se cere reconsiderat din pespectiva unei realocări a imaginii într-o sintaxă specifică. Propunerea teoretică lui John Reed, ilustrată cu pictori și graficieni ca Gustave
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
flamboiant, exotic. Imaginea lui Zeus o transformă în cenușă pe Semele, Moreau ne prezintă această imagine interzisă a divinității pe care ochiul n-o poate cuprinde fără a fi ars de ea și transformat în neant. În Pețitorii (1852-1860) divinitatea prezidează măcelul, privirea care se dispersează asupra scenei de carnaj se reface în punctul central al apariției ca și în dialogul dintre Sfinx și Oedip, reluat în Apariția, unde Salomeea este silită să contemple viziunea macabră a capului Sfântului Ioan, care
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
predată forței justițiare a cărei expresie este monstruozitatea. Pedeapsa s-a transformat în tortură, iar această tortură privează "inculpatul" de orice apărare. Aspectul uterin al monstrului evocă înghițirea victimei devorată de vie; cele trei furii, eriniile Alecto, Megara și Tisiphone prezidează la împlinirea pedepsei. Cele trei au aspectul unor femei din societatea vieneză, însă pictorul joacă pe această ambiguitate a asocierii lor cu figurile mitologice. Extrase din spațiul mitologiei grecești, cele trei figuri justițiare refac contextul tragediei grecești și destinul personajului
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
e vorba mai mult de o fixare a unor combinații întrezărite 244". Prezența personajelor auxiliare indică atât un reglaj simbolic al unei existențe postume, ordinea unei alte dimensiuni, cât și o detașare a pictorului de propria sa emoție, care a prezidat la nașterea tabloului. Prin intermediul femeii într-o ipostază mariologică și a geniului înaripat, moartea se lasă contemplată, este o anticameră a eternității, unde graba și dramatismul despărțirii nu-și mai au sensul. În Rampa din 14 aprilie 1912 este reprodus
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și clipele fericite pe care le oferă Dragostea. Bărbatul este prizonierul celor trei femei care-l țin legat prin firul pe care și-l trec de la una la alta, așa cum în tabloul lui Klimt, Jurisprudența, Eumenidele, Alecto, Megara și Tisiphone prezidează la capturarea victimei de către un monstruos kraken uteromorf, ale cărui tentacule o învăluie din toate părțile. E foarte interesant aerul de familie cu pictura lui Klimt, doar că Verona își alege personajele nu din mitologia greacă, ci din cultura populară
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]