14,215 matches
-
oameni, cred eu, își dau seama că sentimentele altora trec obligatoriu în inimile noastre; căci, după ce ne-am hrănit și întărit sensibilitatea cu necazurile altora, nu mai este ușor s-o stăpânim când va fi vorba de ale noastre." (606a-b) Râsul, în teatru, este și mai nociv, după părerea lui Platon. El îl transformă pentru moment pe cel care râde, făcând să se elibereze forțele iraționale pe care le înlătură rațiunea. Astăzi am spune că dejoacă cenzura instituită de supraeu. "Nu
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
o reprezentație teatrală sau într-o conversație privată o bufonerie de care te-ai rușina, și când simți o plăcere vie în loc să-i condamni perversitatea, nu ți se întâmplă același lucru ca în emoțiile patetice? Dorinței aceasteia de a stârni râsul, pe care o reprimai, de asemenea, prin rațiune, de teama de a nu trece drept un bufon, îi dai atunci frâu liber și, după ce ai întărit-o astfel, te lași adesea antrenat fără să te mai gândești că în conversații
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
-o astfel, te lași adesea antrenat fără să te mai gândești că în conversații o faci pe farsorul." (Republica, Cartea X, 606c) Filosofii și moraliștii, după părerea lui Platon, vor avea mereu mai multă suspiciune în privința comediei, decât în privința tragediei. Râsul le apare ca o formă de subversiune greu, chiar imposibil, de canalizat. După părerea lui Platon, actorul, mai mult decât spectatorul, riscă să fie pervertit de reprezentație. Rolul se răsfrânge asupra comediantului. Este nesănătoasă imitarea personajelor a căror conduită este
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
viața cotidiană a oamenilor ce aparțin umanității de mijloc. În timp ce deznodământul celei dintâi este funest, al celei de-a doua este vesel. De aceea efectul produs asupra publicului este de natură foarte diferită, una scufundându-l în tristețe, cealaltă, datorită râsului, dându-i gust de viață. Tragedia reia un subiect cunoscut, împrumutat fie din mitologie, fie din istorie, în timp ce comedia inventează o situație nouă în limitele verosimilului. Cele două genuri diferă și prin stil, ales, sau simplu și mediocru. "Tragedia nu
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
legat cap la cap; de aceea vin ele una după alta atât de aproape; însăși natura ne-a arătat că nu se deosebeau deloc una de cealaltă, fiindcă pictorii observă că aceleași mișcări ale mușchilor și ale nervilor care formează râsul pe față servesc să ne facă să plângem și să fim într-o postură tristă, manifestând o extremă durere. Și pe urmă, în fond, cei ce vor să nu se strice și să nu se schimbe nimic din invențiile Anticilor
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Guvernatorului, căruia îi incumbă sarcina de a readuce la rațiune pe cei ce ajung pe insulă, în special pe Poet. "Poetul Uite, mă amuzam la mine în țară cu lucrări de-ale spiritului, al căror scop era când să stârnească râsul, când să-i facă pe ceilalți să plângă. Blectrue Lucrări care să te facă să plângi! iată ceva foarte bizar. Poetul Asta se numește tragedie, se recită sub formă de dialoguri, unde sunt eroi atât de duioși, care au rând
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
servi drept confidentă tinerei fete, în societatea secolului al XVIII-lea. Comodă, menținerea acestui personaj îi permite să evite monologurile al căror spațiu vrea să-l limiteze pentru că, în lipsa lor de realism, ele subliniază convențiile. Toți consideră comedia, care, prin râs, atenuează întunecimea viciului, ca fiind profund imorală. Mercier îl condamnă pe Molière în termeni duri. Numai Tartuffe (Le Tartuffe), în care personajul sceleratului este odios, găsește iertare în ochii lui. "Mai ales, dacă zugrăvește viciul, să nu glumească nicicum. Atunci
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
atenuează întunecimea viciului, ca fiind profund imorală. Mercier îl condamnă pe Molière în termeni duri. Numai Tartuffe (Le Tartuffe), în care personajul sceleratului este odios, găsește iertare în ochii lui. "Mai ales, dacă zugrăvește viciul, să nu glumească nicicum. Atunci râsul ar deveni sacrilegiu. Viciul trebuie să inspire totdeauna aversiune. Se vorbește despre Jucător, Avar, Nelegiuit, Impertinent, cu atât mai rău. Aș dori ca Molière să fi tratat toate subiectele ca Le Tartuffe; este capodopera sa, capodoperă unică, și în care
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
sale la Academia Franceză. "Cel mai dificil gen de comic, îi spune el, este acela spre care geniul dumneavoastră v-a îndreptat, cel care nu este comic decât pentru rațiune, care nu caută nicidecum să stârnească în mod josnic un râs nemăsurat într-o mulțime necioplită, ci care înalță această mulțime aproape fără voia ei la starea de a râde fin și cu spirit." Nivelle de la Chaussée (1691-1754) creează, din 1735, "comedia lacrimogenă" ("la comédie larmoyante") cu Prejudecata la modă (Le
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
ci care înalță această mulțime aproape fără voia ei la starea de a râde fin și cu spirit." Nivelle de la Chaussée (1691-1754) creează, din 1735, "comedia lacrimogenă" ("la comédie larmoyante") cu Prejudecata la modă (Le Préjugé à la mode), amestecând râsul și emoția. Marivaux, în Mama confidentă (La Mère confidente), introduce și el, în același an, elemente patetice în sânul comediei. Totuși aceste piese rămân comedii, destinate să stârnească râsul, chiar dacă comicul nu mai este de aceeași natură cu cel pe
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
larmoyante") cu Prejudecata la modă (Le Préjugé à la mode), amestecând râsul și emoția. Marivaux, în Mama confidentă (La Mère confidente), introduce și el, în același an, elemente patetice în sânul comediei. Totuși aceste piese rămân comedii, destinate să stârnească râsul, chiar dacă comicul nu mai este de aceeași natură cu cel pe care îl provocau piesele lui Molière. Voltaire, în Prefața la Nanine, pe care o califică drept "comedie înduioșătoare" ("comédie attendrissante", 1749), revendică menținerea acestui fel de râs în comedie
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
să stârnească râsul, chiar dacă comicul nu mai este de aceeași natură cu cel pe care îl provocau piesele lui Molière. Voltaire, în Prefața la Nanine, pe care o califică drept "comedie înduioșătoare" ("comédie attendrissante", 1749), revendică menținerea acestui fel de râs în comedie. O comedie serioasă, cea preconizată de dramă, nu i-ar fi pe plac. "Comedia, scrie el, încă o dată, poate prin urmare să se pasioneze, să se înfurie, să emoționeze, numai să stârnească apoi râsul oamenilor de treabă. Dacă
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
menținerea acestui fel de râs în comedie. O comedie serioasă, cea preconizată de dramă, nu i-ar fi pe plac. "Comedia, scrie el, încă o dată, poate prin urmare să se pasioneze, să se înfurie, să emoționeze, numai să stârnească apoi râsul oamenilor de treabă. Dacă i-ar lipsi ceva comic, dacă nu ar fi provoca decât lacrimi, ar fi atunci un gen foarte vicios și foarte dezegreabil." Totuși, în Prefața la Copilul risipitor (L'Enfant prodigue, 173712), el definește cu o
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
fiice ale sale se apropie de ea, și, trăgând-o de mânecă: "Doamnă, zise el, și ginerii?" Sângele rece și comicul cu care a pronunțat aceste cuvinte au făcut un asemenea efect asupra acestei doamne întristate, încât ieși izbucnind în râs; toată lumea o urmă râzând; iar bolnava, aflând despre ce era vorba, începu să râdă mai tare decât ceilalți." 2.2. Visul unui teatru civic și popular Investit fiind cu o înaltă funcție morală, teatrul se bucură de un loc de
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
umană așa cum este ea, și se vor împăca cu ea. Oamenii de bine sunt rari; dar există." Iar mai departe: "Repet deci: onestitatea, onestitatea. Ea ne impresionează într-un mod mai intim și mai blând decât ceea ce stârnește disprețul și râsul nostru. Poetule, ești sensibil și delicat? Ciupește corzile acestea; și le vei auzi răsunând sau fremătând în toate sufletele." (cap. 2 Despre Comedia serioasă) Nu visează Diderot la un fel de "dramă filosofică", pe care nu a scris-o niciodată
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
care nu-i citează decât episodic. Apreciază zugrăvirea realistă a umanității propusă de Terențiu, blânda emoție care emană din piesele sale, în care evoluează oameni de condiție medie, apropiați de noi. Lipsite de personaje amuzante, comediile sale nu dezlănțuie niciodată râsul, căci Terențiu nu caricaturizează trăsăturile, spre deosebire de Aristofan și Seneca. Măreția sa, în ochii lui Diderot, care găsește nelalocul lui râsul stârnit de farsă în sânul unei zugrăviri realiste, constă în a ne aduce zâmbetul pe buze. "Terențiu are vervă puțină
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
sale, în care evoluează oameni de condiție medie, apropiați de noi. Lipsite de personaje amuzante, comediile sale nu dezlănțuie niciodată râsul, căci Terențiu nu caricaturizează trăsăturile, spre deosebire de Aristofan și Seneca. Măreția sa, în ochii lui Diderot, care găsește nelalocul lui râsul stârnit de farsă în sânul unei zugrăviri realiste, constă în a ne aduce zâmbetul pe buze. "Terențiu are vervă puțină, de acord, scrie el în Elogiu lui Terențiu. Rareori își pune personajele în aceste situații bizare și violente, care caută
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
și violente, care caută ridicolul în cele mai secrete ascunzișuri ale inimii, și care-l scot la iveală fără ca omul să-și dea seama, este adevărat. Pentru că el arată fața reală a omului și niciodată caricaturizarea lui, nu stârnește nicidecum râsul. Nu veți auzi niciun tată exclamând pe un ton glumeț dureros: Dar ce naiba căuta el pe galera aceea? Și niciunul nu va intra în camera fiului său rupt de oboseală, adormit și sforăind pe un pat nenorocit: jelania acestui tată
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
de contraste își trage ea frumusețea." Lessing obiectează că dacă natura oferă efectiv spectacolul diversității, arta îi este ireductibilă. El nu admite amestecul de tonuri decât dacă cele două elemente se potrivesc fără să se opună, când ceva serios produce râsul, iar bucuria creează înduioșarea. Astfel visează el să creeze cu Minna von Barnhelm ceea ce numește "comedia autentică". "Farsa, scrie el, nu are alt scop decât râsul, comedia lacrimogenă numai emoția, comedia autentică propune cele două lucruri." Dacă pledează pentru unirea
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
dacă cele două elemente se potrivesc fără să se opună, când ceva serios produce râsul, iar bucuria creează înduioșarea. Astfel visează el să creeze cu Minna von Barnhelm ceea ce numește "comedia autentică". "Farsa, scrie el, nu are alt scop decât râsul, comedia lacrimogenă numai emoția, comedia autentică propune cele două lucruri." Dacă pledează pentru unirea râsului cu emoția, o face atât din spirit realist, cât și din spirit moralist. El îl apără pe Molière împotriva lui Rousseau, scandalizat că se poate
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
iar bucuria creează înduioșarea. Astfel visează el să creeze cu Minna von Barnhelm ceea ce numește "comedia autentică". "Farsa, scrie el, nu are alt scop decât râsul, comedia lacrimogenă numai emoția, comedia autentică propune cele două lucruri." Dacă pledează pentru unirea râsului cu emoția, o face atât din spirit realist, cât și din spirit moralist. El îl apără pe Molière împotriva lui Rousseau, scandalizat că se poate râde de Alceste. Râsul cu privire la un personaj virtuos nu este, după părerea lui Lessing, un
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
emoția, comedia autentică propune cele două lucruri." Dacă pledează pentru unirea râsului cu emoția, o face atât din spirit realist, cât și din spirit moralist. El îl apără pe Molière împotriva lui Rousseau, scandalizat că se poate râde de Alceste. Râsul cu privire la un personaj virtuos nu este, după părerea lui Lessing, un râs de excludere, ci are ca funcție să dezvolte la spectator o aptitudine de a găsi ridicolul în comportamentele sociale, adoptarea unei priviri critice. "Orice extravaganță, orice contrast cu
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
cu emoția, o face atât din spirit realist, cât și din spirit moralist. El îl apără pe Molière împotriva lui Rousseau, scandalizat că se poate râde de Alceste. Râsul cu privire la un personaj virtuos nu este, după părerea lui Lessing, un râs de excludere, ci are ca funcție să dezvolte la spectator o aptitudine de a găsi ridicolul în comportamentele sociale, adoptarea unei priviri critice. "Orice extravaganță, orice contrast cu realitatea pe care îl produce un defect, este rizibil. Însă râsul și
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
un râs de excludere, ci are ca funcție să dezvolte la spectator o aptitudine de a găsi ridicolul în comportamentele sociale, adoptarea unei priviri critice. "Orice extravaganță, orice contrast cu realitatea pe care îl produce un defect, este rizibil. Însă râsul și bătaia de joc sunt două lucruri foarte diferite. Putem râde de un om, să râdem pe seama lui, fără să ne batem câtuși de puțin joc de el. Degeaba este incontestabilă și bine cunoscută această diferență, toate șicanele pe care
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
de Mizantrop, și totuși, Mizantropul este omul cinstit din piesă. Ceea ce înseamnă că Molière este dușmanul virtuții, făcându-l demn de dispreț pe omul virtuos."51 Ba nu: Mizantropul nu devine demn de dispreț; el rămâne cel care este, și râsul care izbucnește din situațiile în care îl plasează autorul nu-l lipsește de stima noastră. La fel se întâmplă cu Distratul: râdem de el, dar îl și disprețuim? Îi apreciem celelalte caltăți de preț ale sale, așa cum trebuie să fie
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]