10,260 matches
-
evreilor; 2. Colonizarea lor într'o anumită regiune unde izolați fiind, să-și poată câștiga existența singuri; 3. Izolarea lor prin internare în ghettouri chiar în orașele unde se găsesc în prezent. 1). Soluția emigrării tuturor evreilor este cea mai radicală și singura care ar asigura soluționarea definitivă a problemei evreești. Dat fiind marele număr de locuitori evrei (circa 350.000) aflați în țară, este o soluție care cere timp. În prezent emigrarea se face într'un ritm prea lent și
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
și pe noua zonă; asigurarea stării sanitare; continuării activității economice. Pentru soluționarea fiecărui capitol de mai sus, este necesar un studiu de specialitate. Privită însă în întregul ei, evacuarea tuturor evreilor din zona de operațiuni nu pare posibilă în mod radical. Pentru aceasta Secția I-a a Marelui Stat Major propune următoarele: 1. Crearea unei zone de izolare (ghettouri) înconjurată cu sârmă ghimpată, în toate orașele din Moldova, unde se găsesc evrei. Aceste ghettouri vor fi organizate acolo unde evreii locuiesc
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
că nu împărtășea opinia potrivit căreia "România se îndreaptă, cu rapiditate, către Axa Roma-Berlin". Dimpotrivă, avertiza Gunther, guvernul de la București, "dîndu-și seama că politica Franței nu oferă securitate completă, dorește relații prietenești cu toți" și "nu va opera nici o schimbare radicală"63 în activitatea sa internațională. Miniștrii americani, acreditați în mai multe capitale europene, au remarcat îngustarea posibilităților de supraviețuire a țărilor din Europa de sud-est, între care și România, ca urmare a politicii de concesii a marilor puteri europene față de
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
dificil de contestat argumentul sovietic al necesităților militare și al securității, pentru următorul președinte, Truman, acest lucru era mai greu de acceptat. Noul președinte, ținînd cont de recomandările transmise de la București de Berry și Melbourne, se pronunța pentru o schimbare radicală a politicii față de Uniunea Sovietică. În acest context, cei doi diplomați americani încurajau opoziția din România în încercările ei de a răsturna guvernul dr. Petru Groza. La 10 august 1945, D. L. Steward, împuternicit al Foreign Office-ului pentru probleme europene
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
ale României au rămas oarecum în plan secund. Eisenhower părea chiar să înăbușe speranțele legate de comerțul Est-Vest în ansamblu, pe data de 4 martie 1959, cînd a anunțat: "Nu cred că în acest moment sîntem gata pentru vreo schimbare radicală în politică, în ceea ce privește comerțul" cu lumea comunistă 929. Autoritățile române erau însă conștiente că Comisia de Soluționare a Revendicărilor Externe este pe punctul de a-și termina analiza revendicărilor României. Avînd în vedere acest lucru, la mijlocul lunii aprilie, guvernul român
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
1966. De la Gheorghiu-Dej la Ceaușescu După Declarația asupra poziției PMR privind problemele mișcarii comuniste și muncitorești internaționale și repudierea de către "Izvestia" a tezei lui Valev de remodelare a cursului inferior al Dunării, Bucureștiul s-a menținut pe aceeași poziție antisovietică radicală. În iulie 1964, URSS a propus ca în decembrie, 1964, să se desfășoare la Moscova o adunare preliminară a reprezentanților a 26 de partide comuniste. Scopul era pregătirea pentru o întrevedere internațională unde sovieticii sperau să poată înlătura Partidul Comunist
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
a înlăturat cîteva persoane din funcție, cea mai importantă dintre ele fiind Ion Gheorghe Maurer, care, începînd din 1961, fusese un strălucit om de stat. El fusese cel mai influent purtător de cuvînt din România, care încercase să modereze politica radicală a lui Ceaușescu. Maurer "a dat regimurilor Gheorghiu-Dej și Ceaușescu ceea ce mulți ar putea numi o oarecare distincție"1650. Capacitatea de conducător a lui Maurer și popularitatea sa în cercurile occidentale constituiau o amenințare la adresa lui Ceaușescu, care suferea de un
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
de suprimare a opoziției din ce în ce mai puternice a românilor față de metoda de guvernare. În ianuarie 1978, Ceaușescu își celebrase împlinirea vîrstei de 60 de ani, iar mass-media îl descrisese ca pe un Mesia, un semizeu. În martie, președintele român făcuse schimbări radicale în partid și în conducerea de stat prin care a reușit, dacă nu altceva, măcar să-și consolideze controlul personal pe care-l avea asupra României 1967. Cum opoziția față de "cultul personalității" lui Ceaușescu era din ce în ce mai puternică, ce mod mai bun
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
naturaliza națiunea și identificarea națională. Una dintre cele mai solide concluzii la care au ajuns cercetările din științele sociale istorice este modernitatea națiunii și implicit și a reflectării acesteia în conștiința indivizilor sub forma identității și identificării naționale. Chiar dacă teza radical modernistă a caracterului inventat al națiunii (Gellner, 1983) a fost ulterior revizuită prin amendamentele introduse de A.D. Smith (1986) care a reliefat continuitățile istorice prin indicarea "originilor etnice ale națiunilor", concluzia că națiunea este esențialmente un produs al epocii moderne
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
emancipatorii depuse de membrii Școlii Ardelene: Elita intelectuală a Transilvaniei a atins, fără îndoială, un nivel cultural mai ridicat decât confrații lor din Țara Românească sau Moldova, fiind de asemenea, și mai numeroși. Totuși, ideile politice cele mai novatoare și radicale independența și unificarea au fost dezvoltate nu în Transilvania, ci în principatele Danubiene (Georgescu, 1991, p. 115). Filoanele gândirii naționaliste își fac apariția în cultura transilvană imediat după inaugurarea secolului al XIX-lea. Ioan Budai-Deleanu, în 1804, avansează ideea anexării
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
de conținut. Discursul este înțeles ca un set interrelaționat texte, precum și practicile asociate producerii, diseminării și recepției acestora (Phillips și Hardy, 2002, p. 3). Această definiție se bazează pe ceea ce am putea numi "ontologie textuală", întrucât autorii emit o afirmație radicală: "fără discurs nu există realitate socială" (p. 2). Această ultimă declarație sentențioasă este criticabilă întrucât supralicitează excesiv rolul discursului în lumea socială, alunecând în absurda concluzie a lui J. Derrida cum că "totul este text". Luată literalmente, afirmația lui Derrida
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
aceste manevre de re-cronologizare a istoriei unei națiuni semnalează intensitatea eforturilor politice de redefinire identitară. Resetarea timpului istoric simbolizează dorința politică de creare a unei "identități virginale" (Mullaney, 2001, p. 8), care nu poate fi asumată colectiv decât prin redefinirea radicală a relației comunității cu propriul său trecut. Iar prin instituirea unui nou debut al istoriei, relația cu trecutul este, pe de o parte, abrogată simbolic, în același timp în care este așezată pe un nou fundament. Nu este deloc deplasat
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
de către statul habsburgic. Reformele educaționale inițiate de împărăteasa Maria Tereza și continuate de Iosif al II-lea, deși pătrunse de spiritul iluminist, pot fi descrise ca punând filosofia iluministă în slujba intereselor de stat. Curtea de la Viena a filtrat elementele radicale ale doctrinei iluministe, epurând ideile care aveau un conținut cu potențial subversiv. "Din revendicările iluminismului apusean numai ideea culturalizării maselor" a fost reținută și promovată prin literatura didactică (Pascu et al., 1983, p. 236). Alfabetizarea populației, "luminarea" maselor și culturalizarea
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
dânșii" (p. 7). În schimb, patriotismul nobil al popoarelor civilizate este caracterizat înainte de toate de dragostea pentru instituțiile, legile și așezămintele sociale specifice societății ai cărei "mădulari" sunt. Treptat, urmând o strategie incrementalistă, Aaron introduce, una câte una, idei din ce în ce mai radicale, care vor sfârși chiar cu pledoaria pentru unirea tuturor țărilor românești sub același sceptru al autorității politice. Pentru început, Aaron afirmă că "un patriotism înfocat [...] nu se poate găsi decât în republici adevărate, așezate pe principii populare" (p. 29). Aceasta
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
ca instrument secundar de orientare, evenimentele din corpusul textual fiind datate conform cronologiei romane. Astfel, de exemplu, Laurian plasează viața lui Mihai Viteazul între a. R. 2311-2354 (Xp. 1558-1601). Inovația cronologică introdusă de Laurian nu este, totuși, de o originalitate radicală. Înaintea lui, Samuil Micu (1995) [1805], în lucrarea sa nepublicată Istoria și lucrurile și întâmplările românilor a început nararea trecutului românesc pornind de la " Stricarea Troiei", ajungând în cele din urmă la nașterea lui Romulus și Remus și la zidirea Romei
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
devenind "cea dintâi carte a unei nații" (în Prospect pentru Magazinul istoric pentru Dacia, cf. Teodor, 1970, p. 152). Vocabularul religios însă, departe de a fi înlăturat din lexiconul istoriografic, este contopit în același creuzet alături de aspirații politice și sociale radicale, al cărui rezultat va fi un mesianism național îmbibat cu revoluționarism romantic. În special magnum opus-ul nefinalizat al lui Bălcescu, Istoria Românilor sub Mihaiu Vodă Voievod, poate fi lecturat ca o evanghelie a naționalismului românesc, iar Bălcescu poate fi
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
o întârziere care în cazuri extreme poate fi și de câteva decenii; b) moderația și precauția interpretativă, în sensul că, pe lungimea procesului de receptare a ideilor de proveniență avangardistă în stocul de informații care formează ariergarda consensului societal, asperitățile radicale sunt nivelate. Rezultatul final este o de-radicalizare a materialului original, care, convertit în manual didactic, este în mare parte curățat de elementele cu adevărat novatoare. Acest efect este explicabil, în primul rând, prin simpla existență a filtrului exercitat de
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
schimbarea la față a României" în sensul modernizării unei societăți cvasi-feudale, a lovit frontal în interesele latifundiarilor conservatori. În același timp, dizolvarea de către Cuza a Adunării Elective prin lovitura de stat din 2 mai 1864 i-a nemulțumit pe liberalii radicali, care s-au aliat cu conservatorii în ceea ce a rămas în conștiința colectivă sub numele de "monstruoasa coaliție" care l-a forțat pe Cuza să abdice și să părăsească țara în 1866. Împlinindu-se voința populară exprimată în divanurile ad-hoc
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
serios subțiată în manualul Elemente de istoria Românilor pentru clasele primare (Laurian, 1870), a cărui ediție princeps din 1859 va cunoaște doisprezece noi ediții până în anul 1875 (Murgescu, 1999, p. 242). Două mutații majore față de discursul anterior anunță diluția latinismului radical: a) abandonarea cronologiei romane în favoarea mult mai convenționalei cronologii creștine, și b) daco-centrismul geografic, în sensul că epopeea poporului român nu mai este localizată geografic ca avându-și originea în Roma, ci teritoriul Daciei devine cadrul spațial de referință. Laurian
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
se prelungesc din memoriile principatelor în memoria națională (originea predominant latină, teza continuității, spiritualitatea creștin-ortodoxă), transpunerea memoriilor provinciale în cadrul unic al memoriei naționale, la care se adaugă suprastructura monarhică, constituie o deplasare crucială în configurația memoriei istorice românești, suficient de radicală încât să merite titulatura de revoluție mnemonică. 3.3. Între naționalism critic și fanatism naționalistic (1918-1947) 3.3.1. Cadrul politic La 1922, în nou construita Catedrală a Încoronării de la Alba-Iulia, regele Ferdinand I ("Întregitorul") și regina Maria au fost
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
ceea ce am numit "fanaticism naționalistic", poziția înspre care a evoluat gândirea autohtonismului românesc în perioada interbelică. Anii treizeci au cunoscut irumpția gândirii socio-politice românești într-o adevărată deflagrație intelectuală de extrema dreaptă. Filonul extremismului de dreapta, propunător de soluții politice radicale, este reperabil încă din perioada antebelică. Cuzismul doctrina socio-politică închegată de A.C. Cuza a cărei forță motrică era alimentată exclusiv de ideea antisemitică inaugurează discursul extremist pe scena ideilor politice românești. Însă nici această doctrină radical antisemită nu a apărut
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
al cărui arhitect ideologic a fost Nicolae Iorga. Revista Neamul Românesc, fondată de N. Iorga în 1906, a prilejuit colaborarea dintre cei doi capi doctrinari, favorizând și fertilizări încrucișate între sămănătorism și cuzism, unite ambele în opțiunea comună pentru autohtonismul radical naționalist. Trăgându-și seva din rezervorul doctrinar compus din cuzism și sămănătorism, anii treizeci au oferit climatul pentru o îndoită prefacere a discursului de extremă dreapta. Pe plan calitativ, discursul de extrema dreapta s-a radicalizat treptat până la cote hiperbolice
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
în diverse fire care, împletite, alcătuiau textura discursivă din ce în ce mai densă a extremei drepte. Pe lângă doctrinele deja tradiționale care erau impregnate cu idei patrimoniale ale extremei drepte, ale cărei origini coboară până în antebelic, anii douăzeci-treizeci au văzut apariția altor patru curente radicale: i) naeionescismul, în cadrele căruia s-a (de)format mare parte din crema intelighenției interbelice românești (Mircea Eliade, Emil Cioran, Constanin Noica, Mihail Sebastian, Mircea Vulcănescu etc.); ii) corporatismul, doctrina socio-economică elaborată de Mihail Manoilescu ca armătură organizatorică a statului
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
doctrinelor de extremă dreapta a interbelicului românesc. Această "credința fanatică în patrimoniul specific al neamului" (Goga, 1927, p. 26) era ranforsată de alte trei elemente constitutive: i) anti-pașoptism; ii) antidemocratism; iii) antiraționalism (Ornea, 1996). Este oportun de subliniat că falanga radicală a extremei drepte românești Legiunea Arhanghelului Mihail, cu al său paravan politic Garda de Fier diagnostichează patru "boli" cronice care cangrenează trupul românesc 19. Maladiile care atentează la sănătatea ființei românești sunt "evreii, comunismul (bolșevismul), politicianismul și democrația" (Mihu, 1995a
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
al său paravan politic Garda de Fier diagnostichează patru "boli" cronice care cangrenează trupul românesc 19. Maladiile care atentează la sănătatea ființei românești sunt "evreii, comunismul (bolșevismul), politicianismul și democrația" (Mihu, 1995a, p. 18). Ca întrupare a formulei celei mai radicale a extremei drepte românești, legionarismul a propus o revoluție spirituală care să curețe sufletul național de toate elementele care îl pângăneau. Țelul suprem, finalitatea ultimă vizată de doctrina legionară, urmărea mântuirea neamului românesc (un obiectiv aferent soteriologiei spirituale), iar metoda
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]