11,679 matches
-
ei ruginie atingând solul la fiecare viraj. Ascuns după parbrizul prăfuit, Vaughan ședea aplecat peste volan în vreme ce conducea cu viteză de-a lungul autostrăzii, neștiind și nepăsându-i de adânciturile și de urmele de impact ale caroseriei, care semănau cu rănile autoprovocate ale unui copil suferind. Încă nesigur dacă Vaughan va încerca sau nu să intre cu mașina sa în mașina lui Catherine, n-am făcut nici o încercare de-a îmi avertiza soția. Moartea ei ar fi fost un model al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
tur al parcărilor și autostrăzilor imprimate în mințile lor de obsesiile lui Vaughan, celebrate acum de tandrele îmbrățișări ale doctoriței și amantei sale infirme. Eram bucuros că Helen Remington devenea și mai perversă, că-și găsea fericirea în cicatricele și rănile Gabriellei. După ce plecară, brațul lui Helen așezat pe umerii Gabriellei atunci când merse în marșarier, eu și Catherine am reînceput să ne plimbăm printre mașini. Mi-am dat seama că încă mai țineam sperma în mână. Întinzându-mă prin parbrizele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
la reviste nonconformiste, de la Contimporanul la arghezienele Bilete de papagal...). După cum a observat Ov. S. Crohmălniceanu, și literatura lui Mateiu Caragiale își are rădăcinile în stilul Art Nouveau (filtrat prin bizantinism)... Articolele programatice ale lui Adrian Maniu de dinaintea Primului Război Mondial: „Cicatrizarea rănilor de lance pe pavăza lunii“ (în Noua revistă română din 22 iunie și 13 iulie 1914) și „Poezie“ (în Cronica din 12 iunie 1916), arată un adversar al anecdoticului pitoresc și un adept al intelectualizării peisajului: „Poezia nu mai e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
postsimbolistă: „Elementele sînt cunoscute atît, că ar putea sluji ca date de compoziție pentru cei cari vor să fie poeți și poeți triști. Dar ca un scutier - viitor sfînt - care, cu oțelul tuturora, dă o împunsătură nouă pentru a înstela rana comună, (...) din arsenalul sau din ierbarul (...) simbolismului, un poet scapără sunete neauzite încă și persuasive” (în Cronica, an II, nr. 57, 13 martie 1916, rubrica „Însemnări literare”). Concisul comentariu se încheie - în oglindă - cu un vers al lui Laforgue (Je
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ducând o viață fericită, până după absolvirea clasei a șaptea. Din prima zi a clasei a opta, totul s-a spart, ca o minunată oglindă, sărind, țăndări,în toate părțile, ca niște scântei cu tăiuș de brici, lăsând în urmă răni de nevindecat. Cauza: apariția,în clasă, a unui băiat, a unui coleg, de care inimile copilelor s-au lipit ca o rază de soare pe fața unei ape întinse, netede, strălucind fulminant. Întâi și-au ținut taina ascunsă. Apoi, aceasta
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
își dorește o soție ca tine. Dacă vrei, n-o să stăm cu părinții mei. Ne construim o căsuță numai a noastră. - Îți mulțumesc pentru intențiile tale dar nu mă grabi. Trebuie să ai răbdare cu mine, să mi se închidă rănile după moartea lui George. - Bine, bine, te înțeleg, nu te grăbesc, dar aș vrea ca sărbătorile să le petrecem împreună. De Crăciun te invit la mine, să îmi cunoști părinții. Le-am vorbit despre tine și abia așteaptă să te
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
fi bolnav și nu răspunde acasă. Oliphant, de la suplimente, zice: — Streator, ai văzut chestia asta? Îmi întinde un anunț tipărit, o reclamă care zice așa: În atenția clienților de la French Salon Zice: „V-ați confruntat cu hemoragii severe și cu răni ca urmare a unor recente tratamente cosmetice faciale?“ Numărul de telefon nu l-am mai văzut până acum, și, când sun, îmi răspunde o femeie: — Biroul de avocatură Doogan, Diller și Dunne, zice. Și închid. Oliphant vine lângă biroul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
jumulite de zăbrelele cuștii, cu ciocul tăiat, face ou după ou, până când oasele i se secătuiesc de calciu, iar la abator se fac praf pe loc. Ăsta e puiul din supa de pui - găinile ouătoare, gănile atât de pline de răni și de jupuite, că nimeni nu le-ar cumpăra în veci de la măcelărie, așa că trebuie tocate și gătite. Ăsta e puiul din cârnați. Puiul de la fast-food. Altceva nu știe Stridie să spună. Asta e molima informațională care vine de la el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
-i. Futu-i! — Relaxați-vă, zice polițaiul. Futu-i. Futu-i. Futu-i. Futu-i. Futu-i. Futu-i! Durerea e mai rea decât atunci când Mona m-a ciupit cu penseta încinsă. E mai rea decât atunci când îți cureți o rană cu spirt. Îmi încleștez mâinile pe fund și strâng din dinți, cu sudoarea curgându-mi pe picioare. Sudoarea frunții îmi picură de pe nas. Mi se taie răsuflarea. Picăturile cad drept în jos și pleoscăie între picioarele mele desculțe, desfăcute larg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
mai multe amăgirile... Muncind cu îndrăzneală și rost pentru împlinirea dorințelor tale curate, dezamăgirile vor fi mai puține! A citi o carte bună, un roman, o poveste a unui mare scriitor, înseamnă a te supune unei terapii vindecătoare de multe răni ale sufletului tău, prin intrarea în lumea personajelor cărții, în gândurile și iluziile lor ce pot fi și ale spiritului tău dornic de mai multă lumină. Nici prea zelos în viața de fiecare zi nu-i recomandabil să fii ; se
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
se simte iubită de acesta la adevărata ei valoare... Lumea-i și bună și rea, în viață sunt lucruri și frumoase și urâte! Alegerea și acțiunea între ele depind numai și numai de tine! Nu-i bine să deschizi o rană veche oricât ai avea de câștigat din asta! Nu-i totul să vrei lumina, dar trebuie să știi să te bucuri de binefacerile ei și de ce nu, să fii tu însuți sursă de lumină! Deschide-ți bine mintea și adună
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
leviteze n-o să mai leviteze deloc) I luni pești zburători cu aripioare de f-22 raptor pești kamikaze în părul tău curgător sunt toate mișcările mele luni îți vorbeam despre arta războiului despre cum îți desenam pe piele tot felul de răni de parcă în tine ar fi milioane de kilometri de la gleznă la gât de la umărul drept la umărul stâng luni îți tot vorbeam despre cum s-au fisurat toate vasele și tu ești o mare pitică în care apa își învață
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
stâng luni îți tot vorbeam despre cum s-au fisurat toate vasele și tu ești o mare pitică în care apa își învață undele ca și cum căluți de apă fosforescenți și-ar trage trăsura spre capăt îți spun dilara, te depărtezi rănile noastre sunt în coridă se adâncesc prin pielea taurului negru sângele e doar intensitatea durerii în soare mi-ai spune pe o limbă germanică rece până când lumea s-ar insinua între noi ca o pânză deasă de molii să ne
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
timpul în fuioare Printre stele călătoare, Norii-și plâng ninsorile Peste toate zările. Toarce timpul fir de lacrimi Peste câmpul plin de patimi; Cărările se sfârșesc, Sub zăpezi se-mpotmolesc. Toarce timpul pe la geam Lungi fuioare de balsam, Vântu-și strigă rănile Prin toate poienile, Iar a nopților pruncie Țese zori de veșnicie Dar pe-a timpului cărare, Iarna liniște nu are! Să nu te superi, mamă! Să nu te superi, mamă, c-ades m-ai legănat; Cu mângâierea-ți caldă mereu
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
oară frunze cărora le place să moară de vânt poemul acesta e un morman de frunze în care mi-am aranjat oasele parfumate inima roasă la colțuri ca o carte veche îndrăgostiții au frunze lipite pe ochi toamna e o rană deschisă în trupul pământului. furtună pe Marte te caut printre rămășitele verii și nu știu cât timp va trece până descopăr vreo urmă de tine cel puțin un os pe care să-l îngheț până la următoarea viață îmi spunea bunica să nu
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
alungi... Cerneala roșie Ce noapte caldă și ce liniște-i afară... În mine vântul bate, Perdeaua sufletului se tot zbate Și tocmai mi-am luat o călimară. Cred c-am greșit cumva, Cerneala-i roșie! Însângerează foaia albă Și-o rană tot se-apropie... O pată pe un colț de foaie, În stânga, sus...Ce mare-i! Parcă se mișcă, parcă se îndoaie, O văd că merge, se apropie! Mă-ntreb...cu ce s-o șterg? Dar merge oare? S-aleg o
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
-le în inima desțelenită “fiți dar înțelepți ca șerpii și blânzi ca porumbeii.” (Matei 10.16) nu te cunosc mă sugrumă regretul că te-am tăiat cu o linie roșie mâinile slăbite nu pot opri tremurul picioarelor pe drumul bolovănos rana din umărul stâng îmi sângerează nu pot purta încă o cruce erai înalt în ochii mei acum noroiul tău uscat îmi zgârie retina poate se va găsi cineva puternic să ți-l spele cu o cisternă de apă un cer
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
sida și cancerul. Ca toți puștii râvneam la acest paradis unde puteam acționa și alege fără să cer voie. Iubeam cu inima neînsetată până să-i găsesc îmbrățișându-se pe culoarele liceului în timp ce eu intram în toaletă să-mi spăl rănile în izvorul ochilor batjocoriți Învățătorul Sunetul clopotului anunța sosirea călăului îmi amintesc cu fața la tablă acel glas venit parcă din alt veac; N-ai voie, trebuie să... Îi plăcea adesea să spună că imposibil nu este posibil să fi ignorat. Trebuia
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
niște ouă proaspete N-am să-i văd niciodată Mai sus de gleznă Dar mi-e o foame teribilă De miezul de pâine Din care este plămădit Trupul. Alt poem frumos despre Dumnezeu Poezia nu mă apără de moarte De răni nu mă vindecă O semăn în viața mea Crezând Că Dumnezeu va veni Pe furiș Ca ursul la zmeură Iar eu, pe furiș Îi voi săruta o scânteie. El e prisma Ce-mi descompune sufletul Într-o infinitate de culori
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
Dumnezeu va veni Pe furiș Ca ursul la zmeură Iar eu, pe furiș Îi voi săruta o scânteie. El e prisma Ce-mi descompune sufletul Într-o infinitate de culori Peste tot numai cioburi Din El Fac un pas, gata rana. Poem care irită Ce-mi place Doamne Mirosul tău de condiment Pus în lacrima celui Ce se hrănește Doar cu ce dă pe afară Prezentul. Gustoasă mai e bunătatea ta În aceste vremuri grele Când ne-am împăiat Stomacul Ne-
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
am prins împreună spiță cu spiță... pribeag am întrebat dantelele crestate ce mărginesc cerul mi-au răspuns ciutele din tânguirile limbilor de clopot... zilele mi-au rămas agățate pe rogvaivul arcuit în jurul inimii frânte la plecare ai vrut să acoperi rănile cuibului cu ramuri de pelin smulse din goliciunea gândului de pană... dacă mă vei căuta m-am ascuns în mesajele-ți scrijelite pe trunchiul rămas fără seva iubirii Lacrimi fierbinți sătui cu botul ce răspândește duhoare de păr ars prin
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
iele gândul pribeag rănit aleargă din sferic în cercuri pierdute cotrobăie prin valea sufletului raze de stele în ochi înșurubează cu măști de neant pulbere speranțe pe aripi de inorog în dans prin cețuri veșmânt purtat de iele acoperă-mi rana din stele ce ard tăcere nescrisă poartă deschisă spre infinit de nourii pe înalt de ceruri vuiet de vânt destramă în fire iluzia optică aripi de înger planează deasupra în zbor de păsări gânduri fugare se răsfrâng în ploi de
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
cool uneori pucioasa a început să sfârâie în aerul gomorei o pasăre ciugulește cerul trebuie să ies ca o mână prin piatră ca o plantă prin asfalt până atunci nu-mi pot purta numele cum se retrage viața aidoma unei răni supurânde care se vindecă până pielea vibrează în stringuri! o să râzi dar mâine trebuie să merg la trezorerie să mut banii rămași în bancă o să mă țin de promisiune și nu voi arăta nimănui acea hârtie cu antet fulgere globulare
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
întind o plasă de parcă toată fericirea din lume ar fi dispărut povestașul are nevoie uneori să asculte să strângă semințe orice detaliu va crește într-o zi ca o liană va străpunge pixelii retinei ip-urile minții nostalgie înseamnă durerea unei răni vindecate sunt atâția oameni care nu se pot spânzura pentru că au picioarele murdare inocenții sunt cei mai periculoși oare cum ar fi arătat portretul robot al unui înger între degetele lui andy warhol? să dezmembrăm lumile ca pe niște jucării
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
apa limpede din al cărui suspin îmi adun mereu sufletul risipit Desfrunzesc copacii a toamnă și lacrimile ploii curg printre cuvintele mele care vin șerpește târându-se prin iarba azurie a sufletului mă adulmecă îmi sar de gât îmi ling rănile și mă înfășoară în cârpe albe de mătase. Sub o pală de vânt cuvintele mele în cămeșe de tort înmuguresc pe buze și înfloresc în zbor spre cerul inimii tale. În dimineața asta Învârt de zor caimacul gândurilor care-și
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]