KorAP: Find »[drukola/base=rusesc & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...408 409 410 ...439 >

10,956 matches

Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468

Asia Centrală, care a culminat cu căderea citadelei Geok Tepe în 1881 și cu cucerirea Marv-ului, în apropiere de granița afgană, în 1884. Așa cum am văzut, un mare număr de refugiați musulmani și-au găsit adăpost în Imperiul Otoman din cauza cuceririlor rusești. În afacerile interne, accentul era pus tot pe otomanism și pe ideea cetățeniei egale pe tot cuprinsul imperiului. În ciuda acestui fapt, exista un interes tot mai mare pentru problemele specific turcești. Dat fiind că acest curent era în contradicție atît

by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
revoluția Junilor Turci, astfel că discuțiile au avut ca subiect statutul teritoriilor otomane din Balcani. Cei doi diplomați au încheiat un tîrg: Rusia sprijinea anexarea Bosniei-Herțegovina de către habsburgi în schimbul ajutorului acordat de aceștia în vederea deschiderii Strîmtorilor pentru navele de război rusești. Au existat ulterior multe controverse în legătură cu această înțelegere, în special referitor la sincronizarea acțiunilor. Izvolsky a fost extrem de surprins să afle la 6 octombrie că monarhia anunțase anexarea teritoriului otoman. A fost proclamată în același timp independența Bulgariei. Anexarea a

by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
în război, statul care trebuia să ia o decizie imediată era Rusia. După multe ezitări, țarul a ordonat la 29 iulie mobilizarea trupelor. Dat fiind faptul că succesul planurilor său depindea de o victorie rapidă în fața Franței, înainte ca armatele rusești să fie gata de luptă, guvernul german a răspuns la mobilizarea rușilor printr-o declarație de război împotriva celor două puteri. Marea Britanie a intrat în conflict în ajutorul aliaților ei la 4 august. În august 1914, Europa era astfel tîrîtă

by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
beligerante. Au fost interzise ziarele, iar cei suspecți de trădare erau întemnițați. Au existat și unele acte de rezistență, dar nimic nu s-a comparat cu revolta din cadrul armatei franceze din 1917 sau cu dezertările în masă din rîndul forțelor rusești în timpul revoluției. Imperiul și-a menținut integritatea pînă în ultimele luni ale războiului. De fapt, unele partide, cum erau conservatorii și partidele clericale din Croația și Slovenia, sprijineau un război împotriva sîrbilor ortodocși. Chiar și detașamentele sîrbești din armata habsburgică

by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
negociat. Evident, Rusia nu ar fi cedat Basarabia, nici monarhia austroungară Transilvania. Cu toate acestea, în timpul lunilor următoare, guvernul român s-a apropiat oarecum de Aliați. În octombrie 1914 a fost încheiat un acord cu Rusia, care permitea trecerea proviziilor rusești spre Serbia; livrările germane similare spre Imperiul Otoman au fost blocate. În schimb, Rusia acorda românilor Transilvania și teritoriile locuite de români din Bucovina. Au continuat și negocierile cu Puterile Centrale, care rămîneau clienți buni pentru grîul și petrolul românesc

by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
referitoare la primirea unei părți a Bucovinei și la participarea pe picior de egalitate la viitoarea conferință de pace. Bazîndu-se pe aceste promisiuni, țara a intrat în august în conflict. Armata ei opera în Transilvania, neexistînd nici o coordonare cu comandamentul rusesc. Dar abia intraseră în acțiune aceste trupe, că situația întregului front de răsărit s-a schimbat radical. Ofensiva rușilor a eșuat, iar armata lor a început să se retragă. Forțele române din Transilvania și Dobrogea au fost și ele înfrînte

by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
În septembrie, în cadrul unei acțiuni serioase îndreptate împotriva Aliaților din Occident, Poarta a desființat capitulațiile. Presat permanent de germani, Enver a declanșat în cele din urmă în octombrie, o acțiune decisivă: flotei otomane i s-a ordonat să bombardeze porturile rusești de la Marea Neagră. În noiembrie, Marea Britanie și Franța au declarat război Imperiului Otoman. În timpul războiului, forțele otomane au adoptat în general o atitudine defensivă și nu prea au înregistrat succese. Ca și ceilalți beligeranți, guvernul turc avea anumite obiective de război

by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
și să recapete controlul deplin asupra Egiptului și a Cretei. Ea avea de gînd totodată să pună capăt dominației economice a Europei. Enver avea și unele planuri pan-turaniene cu privire la populațiile turcice din Caucaz și din Asia Centrală, aflate sub stăpînire rusească. După ce Bulgaria a devenit aliata lor, obiectivele otomanilor în spațiul european au trebuit se să restrîngă destul de mult; statul acesta urma să primească mult-doritele ținuturi macedonene. Participarea bulgarilor excludea de asemenea o campanie otomană în Balcani. Ca și în războiul

by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
anexate în 1878. Acest pact punea capăt amenințării armene și stabiliza frontiera de răsărit a Turciei. În anii care au urmat, guvernul sovietic a continuat să-i aprovizioneze pe naționaliști cu arme și muniții. Din cauză că forțele aliate luptau pe pămînt rusesc împotriva regimului bolșevic, opoziția turcească era sprijinită foarte mult de Moscova. În afară de valorosul sprijin al rușilor, Kemal a fost poate ajutat într-o măsură și mai mare de divergențele apărute în tabăra Aliaților. În lupta pentru dobîndirea controlului, era inevitabil

by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
economice provocate parțial de război și de situația din agricultură, (3) revoluția bolșevică și efectele ei asupra relațiilor internaționale și a politicii interne a statelor și (4) necesitatea reajustării relațiilor internaționale ca rezultat al înlăturării influenței marilor puteri otomano-turcești, germane, rusești și habsburgice. După o succintă trecere în revistă a acestor aspecte, vom putea reveni la o discuție asupra evenimentelor din fiecare stat în deceniul de după război. Problemele naționale Prevederile tratatelor de pace nu au rezolvat absolut deloc conflictele naționale din

by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
învingători, dar aveau totodată mari probleme cu minoritățile. Polonia reapăruse pe harta Europei, recuperînd teritoriile răpite prin împărțirea țării în secolul al optsprezecelea între Prusia, Rusia și Imperiul Habsburgic. Așa cum fuseseră trasate, granițele ei includeau o numeroasă minoritate ucraineană și rusească în răsărit și o considerabilă populație germană la frontiera de apus. Cehoslovacia îi cuprindea pe cehii din Austria și pe slovacii din Ungaria, alături de o minoritate germană compactă la granița de vest și de o populație ucraianeană la cea estică

by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
3 milioane de oameni, din care românii reprezentau 60 %. Ei locuiau mai ales în partea centrală a țării, ucrainenii fiind concentrați în nord, iar bulgarii și tătarii în sud. Cu cea mai mare parte a teritoriului ei aflat sub stăpînire rusească începînd din 1812, Basarabia nu avusese o veritabilă mișcare națională. Datorită politicii dure de rusificare duse înainte de război, nu existau școli sau organizații culturale românești, nici posibilități de a publica materiale în limba română. Ca și regatul român, Basarabia era

by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
întinse lucrate de muncitori agricoli. Ca atare, românii nu aveau prejudecăți, existînd mari moșieri atît români cît și ruși. Nemulțumirea generală avea în vedere mai mult aspectul economic și cel social decît cel național. Poziția țăranilor era stabilită de legile rusești de emancipare din anii '60 ai secolului al XIX-lea și de măsurile reformatoare ulterioare, dar, ca și în alte părți ale Rusiei, acestea nu rezolvaseră problemele fundamentale din agricultură. Întrucît situația era în mare măsură aceeași și în Regat

by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
Generalul aflat la comanda trupelor de ocupație a dizolvat apoi acest organism, astfel încît administrația basarabeană autonomă a dispărut. Măsurile care au dus la unire au fost ulterior energic contestate de guvernul sovietic. În 1924 a fost înființată pe pămînt rusesc o Republică Populară Moldovenească, aceasta pretinzînd că reprezenta autoritatea legitimă din Basarabia. Argumentul ei era că nu Consiliul Național, ci sovietele reprezentau populația provinciei. După cum se vede, Consiliul a funcționat totuși efectiv într-o manieră foarte asemănătoare aceleia a adunărilor

by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
victorioase le trataseră ca pe niște paria și încercaseră să le excludă din relațiile internaționale. Atitudinea față de regimul bolșevic, care reprezenta un pericol atît ideologic, cît și militar, era deosebit de ostilă. Trupele aliate au rămas pînă în 1922 pe pămînt rusesc ca să sprijine forțele antibolșevice. Chiar și după victoria sovieticilor, toate guvernele au ezitat să stabilească relații diplomatice cu aceștia pe bază de schimb de ambasade. Dintre statele balcanice, regimul bolșevic a fost recunoscut de Bulgaria în 1934 și de Iugoslavia

by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
reglementeze orice conflict viitor dintre ele "exclusiv prin schimburi prietenești de opinii sau, la nevoie, prin instituirea unor comisii de arbitraj."18 Prin acordul secret, Germania și Uniunea Sovietică împărțeau Polonia și Statele Baltice și stabileau revenirea Basarabiei sub control rusesc. Iată termenii exacți ai acestuia: 1. În cazul unui nou aranjament teritorial și politic în zona aparținînd Statelor Baltice (Finlanda, Estonia, Letonia,Lituania), granița de nord a Lituaniei va reprezenta limita dintre sferele de influență ale Germaniei și U.R.S.S.

by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
germană a invadat Polonia. Guvernele britanic și francez și-au onorat prompt garanțiile și au declarat război Germaniei. În ziua de 17 septembrie, cînd victoriile decisive ale germanilor dădeau semne clare că luptele din Polonia se vor sfîrși curînd, forțele rusești s-au deplasat pe linia de demarcație stabilită prin tratatul secret; guvernul sovietic a declarat că apăra populația din Ucraina și din Bielorusia. Națiunile occidentale nu și-au respectat garanțiile date atunci cînd rușii au ocupat o parte a teritoriului

by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
contemporani fuseseră impresionați de ușurința neașteptată cu care se desfășurase campania din Vest. O vreme se părea într-adevăr că istoria se va repeta. Forțele germane au învins repede unitățile sovietice concentrate la graniță și au pătruns apoi pe teritoriul rusesc. Ele au reușit să ocupe aproximativ aceleași zone deținute de armata germană înaintea capitulării Rusiei din 1917. Trupele lui Hitler au ajuns la periferiile Moscovei, dar nu au reușit să cucerească nici acest oraș, nici Leningradul. În acest moment, ele

by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
depinseseră într-o mai mare măsură în trecut nu putea face față unor temperaturi atît de scăzute. Camioanele, tancurile, automobilele, artileria și toate celelalte arme ultramoderne pur și simplu nu funcționau. Învățate cu aceste condiții meteorologice și bine echipate, trupele rusești au reușit să lanseze contra-atacuri, în vreme ce inamicii lor rămîneau împotmoliți din cauza gheții și a zăpezii. Războiul a căpătat dimensiuni cu adevărat mondiale în ziua de 7 decembrie 1941, cînd Japonia a deschis ostilitățile împotriva Statelor Unite și a Marii Britanii printr-un

by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
asupra desfășurării războiului din Europa. Puterile occidentale acordau prioritate teatrului european, iar Japonia nu-și coordona campania cu cea a partenerilor săi din Axă. Interesele germane ar fi fost mult mai bine servite de un atac al japonezilor asupra orașelor rusești din Siberia decît de acțiunile lor spre sud și spre est. Pe parcursul anului 1942, atenția principală a rămas îndreptată spre frontul rusesc. În vară, armata germană și aliații ei au lansat o ofensivă masivă în sud. În august a început

by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
din Axă. Interesele germane ar fi fost mult mai bine servite de un atac al japonezilor asupra orașelor rusești din Siberia decît de acțiunile lor spre sud și spre est. Pe parcursul anului 1942, atenția principală a rămas îndreptată spre frontul rusesc. În vară, armata germană și aliații ei au lansat o ofensivă masivă în sud. În august a început un atac asupra orașului Stalingrad, care era plasat într-o poziție strategică, trupele ajungînd la periferiile acestuia în septembrie. Forțele sovietice au

by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
acestor ordine, partizanii au întreprins într-adevăr mai multe acțiuni împotriva puterilor ocupante, atacuri cărora atît germanilor cît și italienilor le venea greu să le țină piept. O mare parte a trupelor germane a trebuit să fie transferată pe frontul rusesc, mai ales după eșecul primei ofensive. Depășite foarte mult numeric și neobișnuite cu luptele de gherilă, armatele de ocupație, fie ele germane, italiene sau bulgare, au adoptat politica represiunilor. Conform unei directive germane din septembrie 1941, trebuiau uciși o sută

by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
faptul că reprezentanții sovietici urmăreau să recruteze agenți și prieteni din cadrul centrelor vitale ale armatei și poliției secrete și din rîndul vîrfurilor ierarhiei administrației economice. Guvernul rus exercita totodată presiuni asupra iugoslavilor ca să includă în programele lor de radio muzică rusească, în repertoriul teatrelor și cinematografelor lor piese și filme rusești, iar în presă articole referitoare la glorioasele realizări ale Uniunii Sovietice. Nu exista nici o reciprocitate: în Iugoslavia erau publicate 1 850 de cărți sovietice, iar la Moscova apăreau în schimb

by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
din cadrul centrelor vitale ale armatei și poliției secrete și din rîndul vîrfurilor ierarhiei administrației economice. Guvernul rus exercita totodată presiuni asupra iugoslavilor ca să includă în programele lor de radio muzică rusească, în repertoriul teatrelor și cinematografelor lor piese și filme rusești, iar în presă articole referitoare la glorioasele realizări ale Uniunii Sovietice. Nu exista nici o reciprocitate: în Iugoslavia erau publicate 1 850 de cărți sovietice, iar la Moscova apăreau în schimb două cărți iugoslave.24 Analizînd cauzele rupturii dintre guvernele sovietic

by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
erau justificate; așa cum am văzut deja, Uniunea Sovietică a intervenit unilateral în afacerile interne ale statelor membre, iar în cazul Cehoslovaciei a apelat și la trupele altor națiuni din blocul socialist. Ca și în secolul al XIX-lea, strategia militară rusească s-a concentrat în secolul al XX-lea în primul rînd în direcția teritoriilor germane și poloneze situate pe drumul spre inima Rusiei. Liderii sovietici erau deci mai atenți la evenimentele interne din Polonia, Germania de Est, Cehoslovacia și Ungaria

by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]