11,425 matches
-
are mai mult valențe arhitectonice decât calitatea unui simplu obiect liturgic. Prin decorarea zidurilor lui Orsanmichelle, Donatello îl depășeste pe Pisano, mai ales prin statuia lui San Marco, una din primele sculpturi cu adevărat renascentiste. O alta sculptură valoroasă este statuia lui Sfântul Gheorghe, reprezentat într-o armură tipic romană. Cei mai cunoscuți sculptori renascentiști italieni sunt: Michelangelo, Donatello, Verrocchio, Gian Lorenzo Bernini. La nord de Alpi se remarca Tilman Riemenschneider. În Franța, Renașterea debutează în epoca lui Francisc I, care
Istoria sculpturii () [Corola-website/Science/317081_a_318410]
-
se încheie la începutul secolului al XVII-lea, dar stilul sculpturilor sale este preluat de catolicism. Secolul al XVI-lea este marcat de trei mari curente care evoluează succesiv: renașterea, manierismul și barocul. Manierismul preia de la renaștere complexitatea și măiestria. Statuile sunt realizate însă cu mai multă virtuozitate și obligă privitorul în a le acorda mai multă atenție. Exemple ale sculpturii manieriste sunt creațiile, uneori bizare, ale sculptorilor Giambologna și Benvenuto Cellini. Barocul, apărut inițial în Italia, devine dominant pentru secolul
Istoria sculpturii () [Corola-website/Science/317081_a_318410]
-
pentru a demonstra omnipotența bisericii. Protagonist al barocului, Bernini dă un limbaj nou artei sculpturale, redând mișcare în spațiu formelor imense. Imaginile sunt exuberante și pline de emoție. Printre lucrări ca: decorarea Bazilicii Sfântul Petru din Roma, Fontana di Trevi, statuia "Extazul Sfintei Tereza", Bernini a transformat Roma într-un adevărat oraș baroc. În a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, săpăturile efectuate la Pompeii, Herculaneum, precum și lucrările arheologului german Johann Joachim Winckelmann au redeschis interesul pentru modelele oferite de
Istoria sculpturii () [Corola-website/Science/317081_a_318410]
-
să se utilizeze pământ ars și metal (odată cu evoluția tehnologiei). În ceea ce privește America de Nord, materialul utilizat cu predilecție era lemnul din care se confecționau stâlpi pentru totem, măști, bărci. Câteva exemple: măștile zeului ploii de la Teotihuacán (datată acum circa două milenii), marile statui de războinici de la Tula (de acum un mileniu) și sculpturile monumentale ale aztecilor (de acum 500 de ani). Apariția culturii europene catolice a adaptat cultura locală la cea barocă obținându-se drept rezultat un stil hibrid. Astfel, în America de Nord, sculptura
Istoria sculpturii () [Corola-website/Science/317081_a_318410]
-
mai mult de abstractul pur. Așa a fost și cu Hans Arp(1987-1966), care a realizat sculpturi de piatră șlefuite, care păreau doar pietre extrem de mari, dar care dădeau o impresie captivantă de viu-organic. Românul Constantin Brâncuși(1876-1957) a creat statui de bronz aerodinamice, cu supratețe șlefuite, de exemplu renumita serie de Păsări, care în ciuda formelor liniare, clare inspiră mister. Cel mai mare sculptor englez al secolului, Henry Moore (1898-1986) a creat modele simplificate sau abstracte, ale căror cavități, spații interioare
Istoria sculpturii () [Corola-website/Science/317081_a_318410]
-
precisă amintea mai mult de modele științfice, de mașini. Constructiviștii au fost importanți inovatori, au utilizat materiale industriale (plastic, sticlă, oțel) acestea nefiind modelate sau sculptate, ci mai degrabă compuse, s-au realizat structuri scheletice în locul tradiționalului complex compact de statui. Dadaiștii cu înclinație anarhică au rupt radical orice legatură cu tradițiile, au creat voit compoziții „antiartă” provocatoare de scandal, de exemplu „asamblări” realizate din obiecte alese întâmplător sau din deșeuri. Multe gesturi dadaiste, care mai demult au avut drept scop
Istoria sculpturii () [Corola-website/Science/317081_a_318410]
-
Noul imperiu a înlesnit răspândirea stilului arhitectonic grecesc și înflorirea economică, favorizând dezvoltarea unei arhitecturi impresionante. Scările grandioase au devenit un motiv destul de popular, iar fostele locuințe modeste ale grecilor s-au transformat în construcții somptuoase, coloanele fiind împodobite cu statui reprezentând oameni înstăriți. În acest context au existat voci care au considerat transformările ca fiind decadente, o întruchipare a exceselor imperiului și a abandonării simplității. Arhitectura grecească a contribuit cu influențe semnificative la dezvoltarea arhitecturii romane, elementele grecești fiind folosite
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
progresul cunoștințelor inginerești au făcut posibilă construirea podurilor tot mai lungi. Fierul și oțelul erau acum disponibile. Prin utilizarea schelelor de otel s-au putut realiza zgârie-nori, structuri ca Turnul Eiffel (300 m), construit pentru marea expoziție din 1889 și Statuia Libertății din portul New York, un dar și un simbol al libertății și prieteniei din partea poporului francez către poporul american cu ocazia centenarului american. Dezvoltarea căilor ferate le-a oferit arhitecților posibilități noi: construirea gărilor în orașe, ce simbolizau prosperitatea erei
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
sala de consiliu a primăriei. În 1940, odată cu Dictatul de la Viena și ocuparea Transilvaniei de către Ungaria, acestea au fost duse în refugiu și amplasate în fața Muzeului de Istorie din Turda. Mulți ani, nu s-a mai știut cui îi aparțin statuile și cine a fost autorul lor. În 1995, un individ a încercat să demonteze de pe soclu bustul lui Decebal pentru a-l vinde că metal reciclabil. Alertați, angajații muzeului din Turda au sesizat autoritățile locale, care au aflat că busturile
Ettore Ferrari () [Corola-website/Science/317229_a_318558]
-
erau adevarate opere de artă în ceea ce priveste arhitectura, reprezentând simbolul luxului și al bunăstării în acea perioadă. Pereții băilor erau îmbrăcați în marmură, iar tavanele erau decorate cu mozaicuri de diferite culori. Bateriile sanitare erau realizate din argint, iar statuile erau omniprezente între care se aflau dulapuri mici. Apa caldă era furnizată prin furnale și tevi în camera de baie, iar camera era incălzită prin fum și aburi care circulau pe sub podea și prin pereții goi. Prima Baie Publica Romană
Cadă () [Corola-website/Science/317247_a_318576]
-
prin inscripția în limba rusă de pe monumentul lui Petru I ridicat în timpul domnie lui Pavel, în apropiere de castelul St. Michael: "Pentru străbunic de la strănepot", o aluzie subtilă la declarația în latină a Ecaterinei "PETRO PRIMO CATHERINA SECUNDA" de pe faimoasa statuie a lui Petru "Călărețul din bronz" din St. Petersburg. Împăratul Pavel a fost idealist și capabil de mare generozitate dar și mercantil și capabil de răzbunare. Pe parcursul primului an al domniei lui, Pavel a inversat multe dintre politicile dure ale
Pavel I al Rusiei () [Corola-website/Science/317491_a_318820]
-
l-a învins pe împăratul Sfântului Imperiu Roman Carol Quintul, a ajuns să se considere succesorul de drept al Cezarilor. Ca dovadă stă faptul că marele vizir al lui Soliman, Pargalı İbrahim Pașa, a decis să-i ridice sultanului o statuie în stil roman, în ciuda regulilor islamice care interzic așa ceva, considerând că această acțiune este normală de vreme ce Imperiul Roman era adevăratul succesor al Romei. Ar trebui spus că mai înainte de țarul Rusiei Ivan al III-lea, țarul Ivan Alexandăr al Bulgariei
A treia Romă () [Corola-website/Science/317693_a_319022]
-
Michelangelo Buonarroti. În prezent această capodoperă de o valoare inestimabila a sculpturii renascentiste se află la Vatican, în Bazilica Sfanțul Petru. Este singura lucrare semnată de Michelangelo. Semnătură poate fi văzută pe centura care îi încinge pe diagonală pieptul Fecioarei. Statuia a fost realizată pentru cardinalul francez Jean de Billheres, care fusese repartizat în Romă. Statuia a fost făcută că monument funerar al cardinalului, dar a fost mutată în primă capelă pe partea dreaptă de la intrarea în bazilica, în secolul XVIII
Pietà (Michelangelo) () [Corola-website/Science/317701_a_319030]
-
la Vatican, în Bazilica Sfanțul Petru. Este singura lucrare semnată de Michelangelo. Semnătură poate fi văzută pe centura care îi încinge pe diagonală pieptul Fecioarei. Statuia a fost realizată pentru cardinalul francez Jean de Billheres, care fusese repartizat în Romă. Statuia a fost făcută că monument funerar al cardinalului, dar a fost mutată în primă capelă pe partea dreaptă de la intrarea în bazilica, în secolul XVIII, unde se gaseste actualmente. Aceasta faimoasa opera de artă o întruchipează pe Fecioara Maria ținând
Pietà (Michelangelo) () [Corola-website/Science/317701_a_319030]
-
bloc tăiat din spate. După atac, capodoperă a fost minuțios restaurată și înapoiata bazilicii Sfanțul Petru, imediat după intrare pe partea dreaptă, între Sfântă Ușa și altarul Sfanțului Sebastian, iar acum este protejată de un geam blindat. O copie a statuii Pietà, realizată de sculptorul István Toth, a fost amplasată în 1906 față Bisericii Sfanțul Spirit din Oradea. Lucrarea a fost renovată în 1959 dar la 22 mai 1961 a fost mutată în curtea bisericii, în locul ei fiind amplasat bustul lui
Pietà (Michelangelo) () [Corola-website/Science/317701_a_319030]
-
În zilele noastre practicarea ceremoniei de mizuko kuyō continuă în Japonia, deși este nesigur dacă este o practică Budistă autentic. Anumite acțiuni variază de la templu la templu, școală la școală și individ la individ. Este normal ca templele să ofere statui Jizō, care sunt îmbrăcate in căciulițe și bavețici roșii și expuse în curtea templului, pentru un preț. Câțiva profesori americani de studii religioase au acuzat templele pentru abuzarea credințelor japonezilor, dar alți profesori consideră că templele nu fac altceva decât
Mizuko kuyō () [Corola-website/Science/318083_a_319412]
-
arbitru.Natura acestei selecții, deși inflexibilă, era detectabilă prin circumstanțele vieții, bogăției și norocului fiecărui om. Calvinismul respinge dogma prezenței reale a "trupului și sângelui Domnului" în împărtășanie, invocarea sfinților, instituția episcopatului, închinarea și slujirea la chip cioplit, icoane și statui, nepracticarea semnului crucii, care ar fi o batjocură pentru Dumnezeu. Predicatorii sunt aleși de către credincioși și fiecare din bisericile calviniste este condusă spiritual de un consiliu ales.Calviniștii credeau că Această biserică a apărut în Elveția, dar s-a răspândit
Istoria creștinismului () [Corola-website/Science/318062_a_319391]
-
a fost contruit printr-un grant de pământ imperial către orașul Tokyo de la împăratul Taishō în 1924. Numele oficial al parcului este , care poate fi tradus ca "Parcul cadoului imperial Ueno". O faimoasă statuie a lui Saigō Takamori plimbându-și cățelul se găsește în parc. Zona atrage atât turiștii străini cât și japonezii cu ajutorul celor trei muzee existente: Muzeul Național din Tokyo, Muzeul Național de Științe al Japoniei și Muzeul Național de Artă Vestică
Parcul Ueno () [Corola-website/Science/318092_a_319421]
-
muzee existente: Muzeul Național din Tokyo, Muzeul Național de Științe al Japoniei și Muzeul Național de Artă Vestică, a sălii de concert, a templului Tosho-gue, a lacului Shinobazu, cu templul Benzaiten, grădina Zoologică Ueno și cu templul Gojo (care găzduiește statui cu vulpile mitologice Inari). și împrejurimile sale apar adesea în operele de ficțiune japoneze, precum "Gan" ("Gâsca sălbatică") de Mori Ōgai.
Parcul Ueno () [Corola-website/Science/318092_a_319421]
-
de ani. Moartea ei a venit cu mai puțin de trei ani înainte ca soțul ei să urce pe tron ca rege. O zonă de 970.000 km² din Antarctica a fost numită Coasta Prințesa Martha în onoarea ei. O statuie a prințesei a fost ridicată la ambasada Norvegiei în SUA în 2005. În 2007, o replică a statuii a fost ridicată în curtea Palatului Regal din Oslo.
Prințesa Märtha a Suediei () [Corola-website/Science/318123_a_319452]
-
pe tron ca rege. O zonă de 970.000 km² din Antarctica a fost numită Coasta Prințesa Martha în onoarea ei. O statuie a prințesei a fost ridicată la ambasada Norvegiei în SUA în 2005. În 2007, o replică a statuii a fost ridicată în curtea Palatului Regal din Oslo.
Prințesa Märtha a Suediei () [Corola-website/Science/318123_a_319452]
-
regelui detronat Gustav al IV-lea al Suediei, și că trecutul a fost iertat. După Dresa, Sofia a întrerupt turul din motive de sănătate în timp ce Oscar a continuat cu Weimar și Rusia. Un alt eveniment important a fost descoperirea unei statui a regelui Carol al XIV-lea Ioan al Suediei la Oslo la 7 septembrie 1875, care a fost celebrată cu mari festivități, cu oaspeți regali străini și paradă militară. Un alt eveniment important ca regină a Norvegiei a fost găzduirea
Sofia de Nassau () [Corola-website/Science/318130_a_319459]
-
află într-un car de luptă ce are forma unei scoici, tras de doi căluți de mare. Unul dintre căi este nărăvaș iar celălalt este calm și supus. Aceștia simbolizează dispoziția fluctuanta a mării. La stanga lui Neptun se găsește o statuie ce reprezinta abundență, iar cea din dreapta reprezintă sănătatea perfectă. Deasupra sculpturilor se găsesc basoreliefuri, unul din ele înfațișând-o pe Agripa, fata după care a fost denumit apeductul. Apă de pe fundul fântânii reprezintă marea. Legenda spune că cel ce aruncă o
Fontana di Trevi () [Corola-website/Science/319523_a_320852]
-
minerale, cum ar fi cuprul, este datata în perioada 3000 - 2400 î.Hr. când aceasta e trecută în istorie că marea transformare a insulei în mare imperiu în zona mediterana și pentru marea parte ale complexității practice, a construcțiilor funerare, a statuilor sacre. După datarea bronzului (mileniul ÎI), timp în care insula ajunge la dezvoltare maximă din acea perioadă, influențată fiind de exploatările miniere de extracție a cuprului și exploatare e lemnului pentru construcția de nave, si dovedită de spelndida fortăreața Nitovikla
Geografia Ciprului () [Corola-website/Science/319675_a_321004]
-
J.-F. Soitoux, artă de care s-a ocupat apoi exclusiv. Printre lucrările sale celebre se numără "Francesca da Rimini" (1852), "Monumentul lui Martin Schongauer" (1863), "Le Vigneron" (1870) și "Vercingetorix" (1872). Cea mai cunoscută lucrare a sa este însă Statuia Libertății din New York. O replică a statuii, de mai mici dimensiuni, este instalată la Paris, pe "Île des Cygnes" de pe Sena, în timp ce statuia originală, care a servit de model, se află expusă tot în Paris, și anume în Grădina Luxemburg
Frédéric Auguste Bartholdi () [Corola-website/Science/319710_a_321039]