10,750 matches
-
altă parte. „În acest infern”, nimeni nu scapă supravegherii, iar „casa” capătă aspectul unei închisori ce-și generează propriile practici de control intern, căci aici, mai mult ca oricând, totul se joacă în jurul pragurilor: se pândește din spatele ușilor, oamenii se strecoară pe lângă ferestre... Și, în cele din urmă, privirea devine de-a dreptul insuportabilă, dacă nu sfârșește prin a deveni - culme a liberalizării! - o sursă de plăcere clandestină pentru tânăra nesupusă pe care mama decide să o sancționeze drastic. Ea vrea
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
considerăm că destinatarul este întotdeauna sub controlul emițătorului, ceea ce Ravault numește în mod excelent teza victimizării destinatarului 40. Mai tîrziu, modelul se nuanțează. Între stimul (S) și răspuns (R) intervin filtre: societatea, lumea, cultura sau modurile de producție. Ecrane se strecoară între R și S. Cibernetica, cu noțiunea de feed-back, complică modelul. La fiecare tur de pistă, cel care primește devine un emițător. Acest emițător este mereu cel care contează. Ne gîndim aici la modelele lui Lasswell sau ale lui Schramm
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
porniri și dăruiri generoase. "Cuvântul propriu", în care se cuprinde un anume energetism elementar, irumpe în imagini puternice și sigure: prin arbori curge luna descălțată, stelele se aud bâjbâind, zarea e numai soare și albine și-un zumzet coșbucian se strecoară din infinit încoace". Poetul cântă cerul, pământul, cireșul, fântâna, scalda, turma de oi într-un univers rustic, bine conturat, în care se afirmă puternic viața: Venim cu oile de prin pădure/ Berbecii merg împodobiți în frunte/ câinii pe margine, ca să
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
este o vibrație permanentă și mereu nouă în versurile poetelor. De-obicei, erotizarea cuprinde întreaga sferă a existenței; până și evocarea trecutului se închide într-o lume de imagini senzuale, elevate, subțiate însă1. Dacă remarcăm un timbru lucid, care se strecoară, șerpuind subțire, prin lirica feminină, el va avea un caracter chinuit, forțat, adesea neconvingător la Constanța Buzea, Ana Blandiana, Gabriela Melinescu, sau exprimând o structură particulară intim temperamentală, ca la Nina Cassian, Veronica Porumbacu, Florența Albu, Cristina Tacoi etc. Sensibilități
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
vom avea o cină de nota zece... Țin minte că, de câte ori mă vedea, soacră-mea (pot să-i zic așa, atâtica a lipsit să devenim rude în mod oficial) îmi spunea pe un ton glumeț, în care avea grijă să strecoare o doză infimă de reproș, că băiatul ei e tot mai slab. De fapt, spunea că slăbim amândoi, dar eu știu unde bătea... Nu era adevărat, zilnic îi găteam cel puțin câteva felii de pâine, dacă nu chiar sendvișuri, dar
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
de know-how casnic valoros. Grupurile de gospodine care se manifestă dezaprobator își bârfesc probabil gospodarii și e foarte greu să le deturnați de la acest subiect. Odată intrate în atmosferă, trebuie să preluați controlul discuției: stabiliți care este „gospodina alfa“ și strecurați-i câteva complimente standard cu privire la cumpărăturile din sacoșă. E de preferat ca și aici să folosiți o exprimare evazivă; uneia cu sacoșa plină de ridichi negre mai bine îi spuneți „Arată minunat, cât ați dat pe ele?“ decât „Ce sfeclă
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
alinte; la pat însă era un dezastru, iar sensibilitatea nu prea ținea de foame; odată, sătulă de prestațiile lui jenante, am hotărât că e cazul să intervin; într-o seară, țin minte că eram pe la începutul relației noastre, i-am strecurat într-o prăjitură adusă de el o pastiluță bleu pe care o furasem de la numărul șapte, apoi m-am dus în bucătărie și m-am prefăcut că gătesc ceva pentru a doua zi. Am stat cu ochii pe ceas și
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
zile. Acum, când îi chemasem să ia act de o reușită istorică, tratau subiectul cu indiferență... E cu sex? Curge sânge? E telenovelă? Ne interesează. Nu? Nu! La cărțile de bucate situația e aceeași: tiraje mici, vânzări subțiri... Ia să strecoare ăștia niște fotografii cu gospodine sumar îmbrăcate între rețeta de ciorbă de perișoare și cea de plachie, să vezi cum le-ar mai devora lumea în metrou dimineața, la prânz și seara... Alta în locul meu s-ar fi mulțumit cu
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
poate fanatiza grupul de indivizi cărora li se adresează. Este cazul minciunii, fabulațiilor, intrigilor, calomniei. Toate se pot ascunde sub cuvinte frumoase, pline de bune intenții, dar adesea „Drumul către Infern este pavat cu bunele noastre intenții”, pe care le strecoară cuvântul interlocutorului cu intenții psihomorale precise. Orice cuvânt sau „mesaj verbal” poate construi sentimente, emoții care să liniștească sau să tulbure. Cuvântul acționează prin „apelul la Înțelegerea rațională”. El insinuează sau comunică În mod repetat anumite „idei” și „sentimente” care
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
odată cu acesta, apare și nebunia, ca „personaj critic”, care arată și comentează defectele caracteriale ale oamenilor, având prin acest rol de caricaturizare o funcție de catharsis social. Însuși Nebunul, ca personaj comic are aspectul unei caricaturi umane care distrează asistența dar strecurând Însă În acest context și elemente critice morale. că Nebunul ca personaj pasional este creația epocii romantice. Personalitatea lui Îl Împinge la acte de imoralitate, la suicid sau la crimă. Toate cele trei tipuri prezentate mai sus sunt stigmatizate fizic
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
două care de nuiele și două vite vărate și iernate 92. Să revenim acum la situația din luna mai 1866. Gh. Eminovici nu avea bani și nici încredere nu avea în vorba tînărului poet. Probabil că mamă-sa i-a strecurat în buzunar cîțiva lei de cheltuială, ca să nu plece de-acasă tot așa cum venise, mai promițînd pe deasupra și alți bani, poate mai tîrziu, cînd părinții vor primi adresa lui din Blaj. Trecerea discretă pe la mormîntul Casandrei, pe care crescuse iarba
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
din Ondina, ca poezie aparte, și, după alte cîteva modificări, au căpătat un titlu nou: Cîntecul lăutarului. Acest ultim titlu ne trimite la un episod din amintirile lui Tudor Ștefanelli, legat de conviețuirea sa cu poetul, la Viena. Dacă se strecurau cei mai mulți din societate și rămîneau numai doi-trei, i se dezlega și lui Eminescu limba și atuncia ne cînta. El nu avea glas tare, dar dulce și melodios și cînta corect, căci avea auz bun. Melodiile măestrite din opere nu-i
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
în funcție de etiologia și gravitatea „stării de frustrație”. Terapia „frustrației” implică elaborarea și instituirea unui sistem de măsuri medico-psihopedagogice adaptate la vârsta, sexul și particularitățile psiho-fiziologice individuale ale personalității celui frustrat. În cazurile în care manifestările „sentimentului de frustrație” s-au strecurat în forme greu reversibile, care au determinat apariția unor tulburări de caracter, măsurile terapeutice implică o individualizare a procedeelor psihopedagogice, în funcție de specificul psihologic al formei de frustrare trăite și de însușirile individuale ale personalității individului frustrat. De aici necesitatea realizării
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
strigăm din neant în neant, în neant: de aici nu vom putea evada niciodată!". Treptat, acestui strigăt disperat îi ia locul un început de oboseală, de sfârșire tradusă într-o diminuare a energiei vitale a personajelor care mai reușesc să strecoare o lumină stranie în interstițiile "realului" poetic: "O singură femeie/ fierbe duminica într-un cazan de aramă/ hăinuțele celor o mie de copii orbi/ Le clătește apoi seara / în albia dulce a râului / le stoarce și le întinde / la uscat
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
în ciuda influențelor expresioniste ale recuzitei lirice. Atrag atenția în special "sufletul grimm/care traversează o eclipsă bovarică" (Nud), pasărea abandon de lângă copacii în cravată și șosete care "își vând jobenul pentru/ domnișoarele cu plete" (Pasăre, abandon) și vipera ce se strecoară, malefic, în mai multe poeme. Eroina care le dilată, uneori până la coșmaresc, dimensiunile printr-o capacitate aproape vizionară este la rândul ei întinsă "pe muchia de cuțit a infernului/ cu trecutul în brațe" (Vineri 13), cântă "liturghia agoniilor/ despărțirea, vidul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de esență a simplității aparente din discursul culturii antice, pe care autoarea își dorește parcă a-l fi moștenit aproape genetic: "N-am știut niciodată ce înseamnă să fii sărac./ Când s-au despicat stâncile, cu trosnet,/ eu m-am strecurat în inima lor./ Nimeni nu mă vedea./ Stâncile se balansau, la stânga și la dreapta./ Apusul soarelui a venit ca o pisică arămie / să-mi toarcă la ureche./ Am ascultat.// Zeițele s-au/ dezgolit și au început să implore./ Carul de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
fiul faptei" autohtone, devenit un ciudat călător prin înfrigurata Alaska (I): "Fiul mamei mele broasca dacă eram// Cât de tandru orăcăiam/ Cum mă cântau ce mă cântau/ Cei care mamă broască nu au// Palid copil al florii/ Pacea mi se strecoară pe sub pleoape// Căci fiul mamei mele broasca nu sunt/ Să mă târăsc pe pământ/ Să mă lipesc de pământ/ Să mă clatine vântul/ Să mă clatin sub vânt// Libertatea mă așteaptă la ușă/ Ca un animal mirosind a mosc/ Câine
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
dor de acasă, de niște/ Ai săi.// Poetul cască gura. Unii/ Se opresc puțin, îl dojenesc ce-l dojenesc,/ Apoi se îndreaptă grăbiți către slujbe./ Nimeni însă (dumnezeu știe de ce)/ Nu admite că seara, târziu,/ După ora stingerii/ El se strecoară în bucătărie/ Și se apucă de hoinărit". În notabilul Poem de început, multiplicitatea vocilor și a măștilor poetice împrumută sonuri dintre cele mai solemne, într-un ceremonial tripartit, de un tragism neanulat de unda subtilă de ironie metatextuală: "Prima strigare
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
mult mai atras (după cum o arată în special trilogia compusă din Pelerinul de cenușă 2000, Conspirația vagabonzilor, 2001 și Crematoriul de suflete, 2003) de investigarea tarelor societății noastre. Reflecțiile despre neocomunismul bine ancorat în pseudodemocrația noastră cea de toate zilele, strecurate în poeme precum Sena, Sena, Sena...II sau aurul nostru cel de toate zilele, din volumul Sinucigași de lux (1996), au mai degrabă statutul de enclavă textuală și nu știrbesc impresia de ansamblu, aceea că ne aflăm în fața unui lirism
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
călăul, avatar al Poetului. Într-un vârtej de patimi, bunăoară, prima apare ca o alteritate demonică, de o frumusețe rafinată, dar veninoasă: "Iisuso, augusta am să te numesc, pentru că mi-ai dat/ viață,/ pentru că tentaculele luminii tale mi s-au strecurat/ în falange/ m-au atras în adâncul unui vârtej de patimi,/ de păcate,/ de miracole,/ de mântuiri./ Miraj/ sau partitură a diavolului/ neprihănire a lanțului/ ferecat la încheietura-mi/ înzidind dimineți lacustre" etc. Cel care îi cade în mreje, călăul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
poezia ca "vrăjitorie evocatoare", ca funcție sacră, prin care se poate revela "tenebroasa și profunda unitate" a lumii, poetul orfic ieșean pare, într-adevăr, a avea certitudinea existenței unor analogii secrete dintre om și univers. Peste tot în cărțile sale strecoară dovezi ale încrederii în hieroglifele originare care ar atesta, pe de o parte, existența unor forțe supranaturale, trans-senzoriale ș.a.m.d., și, pe de altă parte, posibilitatea ființei (și în special această ipostază distinctă a ei, dotată cu hipersensibilitate și
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
asupra chinuitoarei așteptări a "marii înfățișări" ("O, dar ce andrea nesfârșit de albastră/ va reuși să ucidă sufletul meu histrionic?// ...// Ca o ruină bazilicală,/ pradă șerpilor grași, histrionicul/ suflet...// Călăul solemn și puternic,/ imperialul călău" Odă), în nodurile discursive se strecoară, întotdeauna, firele unei ironii stridente, care să reducă patetismul inerent unor astfel de texte cvasi-testamentare sau, pur și simplu, să ridiculizeze toate modele socio-istorice sau poetice de care poetul se delimitează cu dezgust. Redau, spre ilustrare, integral acest amar Sonet
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
TREI POVESTIRI Sîntem la Praga, spre mijlocul secolului al XlX-lea, printre mormintele îngrămădite ale vechiului cimitir evreiesc. În curînd va bate miezul nopții, liniștea se va lăsa peste oraș, întunericul e din ce în ce mai mare. Porțile cimitirului sînt întredeschise, umbre se strecoară, îmbrăcate în mantii lungi, apoi se adună în jurul unei pietre tombale. Sînt reprezentanții a douăsprezece triburi ale lui Israel, care, conform unui obicei milenar, trebuie ca în fiecare secol să se sfătuiască în taină în legătură cu mijloacele ce vor fi folosite
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
Un alt personaj al lui Eugène Sue, iezuit de rang înalt, nu ezită să-și dezvăluie trufia, "extraordinara bucurie" pe care o resimte pentru că aparține acestei "poliții negre și tăcute", care, la un semn, se răspîndește pe tot globul: Ne strecurăm în intimitatea familiei prin mărturisirile muribunzilor, pe tron, prin conștiința neliniștită a unui rege prea credul...". Spiritul polițienesc și delator", acesta este însă, potrivit lui Michelet, principiul în baza căruia acționează redutabila putere a Companiei: "Trădarea din familie, soția își spionează
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
social. Primul obiectiv vizat, puterea politică, rămîne, desigur, terenul privilegiat a ceea ce poate apărea ca acțiune sistematică de investire și de manipulație. De mult, cu mult înainte de Michelet și Eugène Sue, iezuiții erau binecunoscuți pentru abilitatea lor de a se strecura în intimitatea principilor, a celor puternici, alegîndu-le amantele, furnizîndu-le oamenii de încredere, introducîndu-și oamenii lor printre curteni și sfetnici. De asemenea, încă de la sfîrșitul secolului al XVIII-lea, Barruel și primii săi emuli denunță în francmasonerie o acțiune metodică de
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]