10,579 matches
-
cei care urcau, la conductorul care a verificat dacă totul era în ordine. Apoi a dat semnalul de plecare. După ce nu s-a mai văzut trenul, au dispărut și asistenții de peron. Nici pe peronul de pe partea cealaltă nu se zărea nimeni. — Să mergem! am zis. Încet, la pas. Dacă alergăm, devenim suspecți. — E în ordine! Am ieșit de după stâlp, am urcat scara de la capătul peronului, calmi și senini, de parcă zilnic procedam astfel. Am trecut și peste barieră. Câțiva pasageri din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
din pricina terenului umed. La stadionul Jingū, Chūnichi a câștigat cu 6 la 2 în meciul cu Yakult. Dar absolut nimeni nu știa că sub terenul acela mișunau Întunegri. Fata mi-a zis că voia să se uite pe pagina anterioară. Zărise un articol care i-a stârnit curiozitatea: „Sperma face bine tenului?“ Imediat sub el: „Am fost închisă în cușcă și violată“. Nu-mi puteam imagina cum se violează o femeie într-o cușcă. Probabil exista o metodă bună, dar sigur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
n-ai cum să-ți dai seama că acesta e restaurant, am zis eu în timp ce parcam în fața lui. Era mic, cu trei mese și patru locuri la bar. Chelnerul ne-a condus la masa din colț. Pe fereastra laterală se zăreau niște pruni. Mi se părea ciudat să existe pruni în grădina unui asemenea restaurant, deși nu cred că aveam motive să gândesc astfel. Probabil că existau pruni și în Italia, mi-am zis. În Franța existau stridii, de exemplu. După
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
aproape de bibliotecă. O căsuță cochetă, cu o intrare frumoasă și o curte mică. Atât de mică, încât n-ar fi putut sta întinsă la soare decât o singură persoană... deși nu cred că bătea soarele acolo. Într-un colț se zărea o azalee care se cățăra până la etaj. Am cumpărat casa asta când m-am căsătorit. Am plătit tot împrumutul cu asigurarea pe viață a soțului. Pentru o persoană e cam mare, dar atunci am avut de gând să facem copii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
să încercăm să mergem mai departe. Am apucat-o spre est, pe drumurile troienite. N-am întâlnit nimic și n-am văzut nimic pe drum, decât propriile mele urme și cele mici, lăsate de animale. Am întors capul și-am zărit peste Zid coloana de fum negru înălțându-se spre cer - ca un turn de rău augur al cărui vârf era înghițit de nori. Judecând după grosimea dârei de fum, am apreciat că Paznicul incinera o grămadă de animale. Zăpada și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
se încălzească la soare. — Nici un nor pe cer. — Uite unul acolo, zise ea arătând cu degetul spre un petec cenușiu care poposise deasupra primăriei din Hibiya. Era doar unul mai întunecat. În rest, printre crengile arborilor de camfor nu se zăreau decât niște pufuleți albi. Nu contează dacă-i numai unul. Nu are nici o putere. Și-a pus mâna streașină la ochi ca să vadă mai bine. — Da, e micuț și nesemnificativ. Am tăcut amândoi o vreme. Am deschis două cutii de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
O. Iosif (Doinește Făt-Frumos, Dimineața pe câmp). În Ritmuri franceze (1937) alcătuiește aproape o antologie a poeziei franceze, traducând pe un fir istoric, de la Charles d’Orléans până la Mallarmé și Paul Valéry, cu o preferință marcată pentru Albert Samain. SCRIERI: Zări de altădată, Râmnicu Sărat, 1924; „Liră de argint, Sihleanu”, București, 1925; Bibliografia operelor lui Mihail Dragomirescu (în colaborare cu D. Mazilu), București, 1928; Brățara de argint, București, 1930; Romanul popular „Filerot și Antusa” în redacțiunea lui Radu S. Câmpiniu, cu
GANE-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287161_a_288490]
-
dar sănătoasă a eroului de roman polițist. Un Mersault pe care-l salvează lucrurile, ocazional femeile, niciodată definitiv ci pe perioade scurte, pe momente: prezența unui obiect, o călătorie cu avionul sau o femeie frumoasă pe treptele Palatului de Justiție, zărită de pe podeaua cu care tocmai ai făcut cunoștință În urma unui preinfarct, sunt distracții efemere a căror frecvență regulată asigură suficiente bucurii și dezamăgiri, Într-o succesiune de fulguranțe, pentru ca din șirul lor să se poată trăi fără umbra suicidului, fără ca
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
simte nevoia să cerceteze, să verifice informația pe care o culege din zeci și sute de surse, să se încreadă doar în ceea ce rațiunea sa îi confirmă. Vremea lui Marco Polo, cel care vede rinoceri și crede, dezamăgit, că a zărit unicorni mult mai urâți decât apăreau ei în iconografia creștină, a apus de mult. Ambroise Paré este radical, negând nu existența unicornului, ci doar calitățile profilactice ale cornului său, care nu sunt pomenite în Biblie. Dovezile pe care le aduce
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
lui Nicolae Breban din Bunavestire. Într-o legendă colportată de Aelian (II, 42), șoimul pare a fi, ca și în romanul lui Cantemir, nu doar aliatul omului, ci și depozitarul unui simț al măsurii care îl individualizează: Dacă un șoim zărește cadavrul unui om (așa se spune), întotdeauna aruncă pământ peste leșul neîngropat, deși Solon nu a lăsat nici un astfel de dispoziție și nu va atinge niciodată cadavrul. Și chiar se abține să bea dacă un om singur încearcă să aducă
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
faptul că individul, la rândul său, este un simulacru de ființă omenească. Această temă se regăsește și în The Electric Ant ⁄ Furnica electrică (1970)55: din cauza unui accident, un om își vede brațul spulberat, însă, în loc de sânge, mușchi și nervi, zărește fire de diferite culori și tot felul de tranzistori. Această temă va fi reluată în Do Androids Dream of Electric Sheep? ⁄ Visează androizii oi electrice? (1968)56, operă care aduce în prim-plan apariția, pe Terra, a "replicilor" umane urmărite
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
știință, cât și de ambianța acesteia. 7.1. O privire superficială asupra genului de la Amazing Stories încoace Prezența justificatoare a unei iconografii științifice a fost cerută încă de la crearea termenului science fiction în revistele pulp. Se vedea strălucind hiperspațiul, se zăreau navigând nave de mii de kilometri lungime, iar curajoșii astronauți, reprezentanții democrației din Statele Unite, luptau împotriva extratereștrilor crocodilieni, lubrici și dornici de tinere fecioare dezgolite cu generozitate. A existat apoi revoluția realizată de New Wave. S-a acordat o atenție
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
la vatra noastră", omagia Al. I. Cuza străvechiul obicei al ospitalității (C.C. Giurescu, Istoria românilor, vol. III, p. 678-679). „Numai singuri vasluienii, nu au lauda aceasta, că ei nu numai că-și închid casele și cămările de către oaspeți ci, când zăresc pe vreunul că vine, atunce se tăinuiesc, îmbracă haine proaste și vin înapoi în chip de calici și cer milostenie însăși de la străini", completa Cantemir caracterizarea vasluienilor. „Această cârâială ce o face D. Cantemir vasluienilor, o explică Ghibănescu prin aceea
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
toamna anului 1855, într-o zi, întrând eu, din întâmplare, în sala de ședință a sfatului administrativ, văd că președintele sfatului domnul St. Catargiu mă întreabă dacă „primesc". Eu neștiind despre ce era vorba, stam mut; însă în fundul sălii am zărit pe domnul Kogălniceanu care-mi făcea semn din cap ca să declar că „primesc". Ceea ce am și făcut". Mai departe Codrescu relatează cum s-a văzut el făcând parte dintr-o comisie de cercetare la fabrica de postav de la Neamț, proprietate
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
Omar Hayssam, fugit-scăpat prin căi pe care toată lumea le intuiește, dar pentru care nimeni nu are, evident, probe, s-a suit pe craca news-urilor de la Antena 3. Apoi, la un meci internațional de fotbal, România-Slovenia, în tribuna oficială a fost zărit „legendarul“ Nicu Gheară. Ședea la distanță de doi scuipați de sămânță de președintele Băsescu și gărzile sale pretoriene. Oricâtă simpatie populară ar avea mult discutata reformă a justiției, oricâți friți și franți și fratini ne-ar lăuda, avem, încă, mari
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
neobișnuită de hybris care a făcut-o să își distrugă familia: să își ucidă copiii, astfel încât, de fapt, pe Iason (bărbatul impur, adulterin, culpabil, repugnant) să îl ucidă simbolic, în efigie. Femeie, m-ai ucis, îi strigă Iason atunci când își zărește copiii morți. Este Medeea înrudită cu Fedra la nivelul pasiunii care le-a marcat pe ambele? De ce Fedra este pedepsită ori mai exact se autopedepsește (ea este impură), iar Medeea, dimpotrivă, se înalță, după ce și-a ucis copiii și pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
băii, dorința gazdei de a prelungi șederea oaspetelui, cadourile, masa de dinaintea plecării și libațiile, conducerea oaspetelui până la următoarea destinație. O micro-scenă poate fi, de altfel, descompusă în mai multe elemente. Astfel scena numită recepția include momentul în care gazda îl zărește pe vizitator, cel în care ezită dacă să-i ofere ospitalitate, cel în care se ridică din scaunul său, se apropie de oaspete, se ocupă de cai, îl ia de mână pe oaspete, îi urează bun venit, îi ia lancea
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
mai vorbi de intertextualitățile literare (inclusiv propria sa autoparodie) precum aluziile la Shakespeare și la Lady Macbeth. Când soția se întoarce în cameră atrasă de zgomot, ea seamănă cu soția complice a lui Macbeth: "Și cum se întoarse, crezu că zărește, în cadrul ușii, fantoma soției sale, cu o lampă în mână"360. Un exemplu al modului în care Flaubert tratează elementele constitutive ale legendei poate fi considerat modul special în care el se referă la Orient și pe care l-a
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
își făcu apariția dintr-o plăcintă; și cum nu mai pridideau cu pocalele fiindcă numărul oaspeților sporea mereu, până la urmă băură din cornuri și din coifuri. Oaspeții plecară în zori"379*. Primirea străinilor era întotdeauna făcută cu larghețe. Când castelanul zărea un trecător era trimis înaintea lui un valet și "străinul avea încredere, se abătea din drum". El "pleca cu un câștig frumușel și fără să fi suferit nici o silnicie". Pelerinii erau bine primiți, hainele lor umede erau uscate lângă vatră
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
în interior și nu în exterior. Ea creează iluzii și face ca mama să fie luată drept o barză: Într-o seară de vară, la ceasul când ceața începe să dea lucrurilor contururi nedeslușite, aflându-se sub bolta din grădină, zări în fund două aripi albe care pluteau la înălțimea spalierului. Fiind sigur că era o barză aruncă lancea. Se auzi un țipăt sfâșietor. Era mama lui a cărei bonetă cu colțuri înalte rămase țintuită în perete. Iulian fugi din castel
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
în fața manifestărilor unui Eros negru și aruncat, în cele din urmă, afară, din acest sumbru conac care, în mod narcisist, face implozie în el însuși pentru a dispărea "la picioarele sale", lăsat prada, iremediabil, unei singurătăți înghețate. Naratorul lui Landolfi, zărind un fum măturat de vânt, "fum foarte melancolic în sine" care se ridică în aerul umed și aproape întunecat, descoperă o casă așezată pe un platou, rezidență burgheză sau conac în care caută "adăpost și hrană". Casa are un caracter
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
psihologică a naratorului, care adaugă: "Și poate alte împrejurări care îmi scăpau" contribuiau astfel la crearea unui mister în raport cu ne-spusul anonimului fugar și cu o secretă dorință de secret. Fantasticul se dezvoltă prin limbaj, prin numirea lucrurilor. Astfel, el zărește o sală somptuoasă puternic luminată "parcă ivită prin farmec 431 în mijlocul acestor munți sălbatici". Dar și prin neclaritate, imprecizie și o absență de înțelegere repetată (" Era ceea ce nu puteam să înțeleg"). "Dar ce puteam să fac eu față de această casa
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
concepții materialiste ale unui univers cotidian și pragmatic. Când Karl cedează pulsiunii scopice, interzisă de către unchiul său, el vede din camera sa orașul New York, o imagine de violență materială, de dezorganizare, de haos și de dezarticulare, și în depărtare el zărește "formele colosale ale unei catedrale". Această viziune poate avea mai multe sensuri, dar unul dintre ele este că tânărul european Karl, interpretează drept o catedrală vederea unui zgârie nori, tot aș cum el va avea o viziune teologică asupra unui
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
mame-țărâne-hrănitoare protectoare, adesea idealizate. Dar această viziune este chiar de la început decepționantă: statuia Libertății este imaginea unei femei reci, justițiare aproape neliniștitoare, unheimlich. Ea este o privire care scotocește conștiința precum nenumăratele ferestre inchizitoare de zgârie-nori pe care Karl le zărește de pe vapor. Sabia statuii, zărită după o traversare trăită ca un doliu, trimite totuși la un întreg registru militar al ordinii și al Legii și bineînțeles la figurile Tatălui. Să nu uităm faimoasa vechea valiză militară a tatălui pe care
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
această viziune este chiar de la început decepționantă: statuia Libertății este imaginea unei femei reci, justițiare aproape neliniștitoare, unheimlich. Ea este o privire care scotocește conștiința precum nenumăratele ferestre inchizitoare de zgârie-nori pe care Karl le zărește de pe vapor. Sabia statuii, zărită după o traversare trăită ca un doliu, trimite totuși la un întreg registru militar al ordinii și al Legii și bineînțeles la figurile Tatălui. Să nu uităm faimoasa vechea valiză militară a tatălui pe care Karl Rossmann o pierde într-
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]