102,484 matches
-
în gazetele vremii numeroase articole politice și a colaborat la partea de jurisprudență din "Enciclopedia Română". A fost membru fondator al Școalei Politehnice și a propus înființarea în Timișoara a unei Academii Comerciale. De asemenea, a sprijinit Biserica, fiind mereu deputat sinodal al diecezei Aradului. Din 1902 a fost președintele Partidului Național Român din Timișoara, însă nu și deputat în Dieta Ungariei, înainte de 1904 respectând doctrina de pasivitate a partidului. În timpul Primului Război Mondial a fost căpitan în armata austro-ungară, iar la sfârșitul
Aurel Cosma () [Corola-website/Science/336582_a_337911]
-
membru fondator al Școalei Politehnice și a propus înființarea în Timișoara a unei Academii Comerciale. De asemenea, a sprijinit Biserica, fiind mereu deputat sinodal al diecezei Aradului. Din 1902 a fost președintele Partidului Național Român din Timișoara, însă nu și deputat în Dieta Ungariei, înainte de 1904 respectând doctrina de pasivitate a partidului. În timpul Primului Război Mondial a fost căpitan în armata austro-ungară, iar la sfârșitul războiului era comandantul lagărului de prizonieri din Timișoara. La 31 octombrie 1918, odată cu proclamarea Republicii bănățene, în calitate de comandant
Aurel Cosma () [Corola-website/Science/336582_a_337911]
-
Aurel Cosma și-a dat demisia și a organizat filiala din Banat a Partidului Național Liberal, fiind președintele ei. În perioada 24 ianuarie 1922 - 30 octombrie 1923 a fost ministru al Lucrărilor Publice în guvernul Brătianu. În 1927 este ales deputat din partea județului Timiș-Torontal, iar în primăvara anului 1931 senator.
Aurel Cosma () [Corola-website/Science/336582_a_337911]
-
24 de busturi. Ordinea amplasării busturilor pe alee, respectiv a descrierii de mai jos este cea din figura alăturată. A fost contabil, ziarist, redactor la ziarul "Tribuna" din Arad, unul dintre fruntașii Partidului Național Român, ulterior ai Partidului Național Țărănesc, deputat de Timiș-Torontal, apoi ministru în guvernul lui Iuliu Maniu. A fost guvernator al județului Timiș-Torontal între 1938-1940. Bustul său a fost realizat de Eugen Florin Bârzu (n. 1968) și dezvelit la 3 august 2009. Avocat, membru al Marelui Sfat Național
Aleea Personalităților din Timișoara () [Corola-website/Science/336572_a_337901]
-
Savoia, într-o familie de avocați. A studiat dreptul, chimia și medicina la Dijon în anii săi de tinerețe și mai târziu a practicat avocatura în orașul său natal. În 1789, după declanșarea Revoluției Franceze, el a fost trimis ca deputat în Adunarea Stărilor Generale, care a devenit curând o Adunare Națională Constituantă, unde a dobândit o faimă restrânsă în special pentru un discurs public în care a apărat pedeapsa capitală. Tatăl lui, Marc Anthelme, a adoptat de-al doilea prenume
Jean Anthelme Brillat-Savarin () [Corola-website/Science/336596_a_337925]
-
martie 1921), cunoscut sub numele de , a fost unul dintre membrii triumviratului cunoscut sub numele de Cei Trei Pași care a condus "de facto" Imperiul Otoman în timpul Primului Război Mondial. Cariera sa în politica otomană a început în 1908 prin alegerea ca deputat de Edirne, el fiind numit apoi ca ministru de interne și ministru de finanțe și în cele din urmă, în 1917, ca Mare Vizir (funcție echivalentă cu cea de prim-ministru). În calitate de ministru de interne, Talaat Pașa la data de
Talaat Pașa () [Corola-website/Science/336649_a_337978]
-
unitate, a devenit șef al Oficiului Poștal din Salonic. În 1908 a fost demis din calitatea de membru al Comitetului Uniunii și Progresului (CUP), nucleul mișcării Junilor Turci. Cu toate acestea, după Revoluția Junilor Turci din 1908, el a devenit deputat de Edirne în Parlamentul Otoman și în iulie 1909 a fost numit ministru al afacerilor interne. Ulterior a devenit ministru al poștelor și apoi secretar general al CUP în 1912. După asasinarea primului ministru (Mare Vizir) Mahmud Șevket Pașa în
Talaat Pașa () [Corola-website/Science/336649_a_337978]
-
președintelui Battle și ascensiunea la putere a juristului José Eugenio Ellauri în 1874, s-a mutat cu domiciliul în Argentina, unde, în afară de activitatea de redactor la prestigiosul cotidian La Nación, a lucrat ca avocat. În același an a fost ales deputat în Parlamentul Argentinei. În 1873 el a fondat ziarul "La Democracia". Opt ani mai târziu, el a făcut o altă călătorie la Montevideo, unde, ca director de ziar, a rămas până în 1882, când s-a mutat definitiv la Buenos Aires. Odată
Agustín de Vedia () [Corola-website/Science/336714_a_338043]
-
Mussolini. Aici a rămas până în mai 1957, când proaspătul prim-ministru, , a acceptat reînhumarea lui Mussolini în locul său de naștere, Predappio din Romagna. Susținerea în Parlament a lui Zoli depindea de extrema dreaptă (inclusiv de Leccisi însuși, care acum era deputat din partea unui partid ). El chiar era originar din Predappio și o cunoștea bine pe văduva lui Mussolini, . Re-înhumarea în cripta familiei Mussolini din Predappio a fost efectuată pe 1 septembrie 1957, susținătorii prezenți dându-i salutul fascist. Mussolini a depus
Moartea lui Benito Mussolini () [Corola-website/Science/336729_a_338058]
-
transportate la mănăstirea capucină din Cerro Maggiore, de lângă Legnano, unde au rămas până în 1957, când guvernul Zoli le-a returnat familiei lui Mussolini, și a permis reînhumarea lor la Predappio. Devenit un personaj celebru în mediile italiene, Leccisi a fost deputat național pentru între 1953 și 1963: în Camera Deputaților a făcut parte din Comisia X (Industrie și Comerț) în timpul celei de și din Comisia VII (de Apărare) în . Fervent susținător al "fascismului de stânga", a avut continue ciocniri cu majoritatea
Domenico Leccisi () [Corola-website/Science/336798_a_338127]
-
unde au rămas până în 1957, când guvernul Zoli le-a returnat familiei lui Mussolini, și a permis reînhumarea lor la Predappio. Devenit un personaj celebru în mediile italiene, Leccisi a fost deputat național pentru între 1953 și 1963: în Camera Deputaților a făcut parte din Comisia X (Industrie și Comerț) în timpul celei de și din Comisia VII (de Apărare) în . Fervent susținător al "fascismului de stânga", a avut continue ciocniri cu majoritatea MSI, care îl mustra de trădarea idealurilor fascismului. În
Domenico Leccisi () [Corola-website/Science/336798_a_338127]
-
Uniunii Scriitorilor din URSS. Aderă la Partidul Comunist al Uniunii Sovietice în 1945. Demobilizat în anul 1945, a lucrat la ziarul "Беларусь "(1945-1962), apoi a fost redactor-șef la ziarele "Бярозка" (1962-1972) și "Полымя" (1972-1986). În perioada 1980-1984 a fost deputat în Sovietul Suprem al RSS Bieloruse. A murit la 15 septembrie 1988. A fost înmormântat în Cimitirul de Est din Minsk. Debutul lui Kireenka a avut loc în anul 1939. În perioada războiului și-a continuat preocupările literare. A fost
Kastus Kireenka () [Corola-website/Science/336831_a_338160]
-
Corpul de Legionari români din Bucovina a fost o unitate de recruți numiți după modelul din 1848, legionari, înființată în noiembrie 1914 de către Austro-Ungaria prin eforturile deputatului român austrofil Aurel Onciul, căruia i-a fost trasată această sarcină de către guvernatorul provinciei, Rudolf von Meran. Unitatea a avut un echivalent format din etnici ucraineni, recrutați sub coordonarea deputatului Nicolae de Wassilko. În urma unui apel al deputatului Aurel Onciul
Corpul de Legionari români din Editura Bucovina () [Corola-website/Science/336863_a_338192]
-
1848, legionari, înființată în noiembrie 1914 de către Austro-Ungaria prin eforturile deputatului român austrofil Aurel Onciul, căruia i-a fost trasată această sarcină de către guvernatorul provinciei, Rudolf von Meran. Unitatea a avut un echivalent format din etnici ucraineni, recrutați sub coordonarea deputatului Nicolae de Wassilko. În urma unui apel al deputatului Aurel Onciul, pe data de 22 noiembrie 1914 au fost aduși la Suceava pentru o adunare populară - în timpul căreia a fost lansat proiectul unui corp de voluntari români, aproximativ 2.000 de
Corpul de Legionari români din Editura Bucovina () [Corola-website/Science/336863_a_338192]
-
prin eforturile deputatului român austrofil Aurel Onciul, căruia i-a fost trasată această sarcină de către guvernatorul provinciei, Rudolf von Meran. Unitatea a avut un echivalent format din etnici ucraineni, recrutați sub coordonarea deputatului Nicolae de Wassilko. În urma unui apel al deputatului Aurel Onciul, pe data de 22 noiembrie 1914 au fost aduși la Suceava pentru o adunare populară - în timpul căreia a fost lansat proiectul unui corp de voluntari români, aproximativ 2.000 de țărani. Recrutarea efectivelor s-a făcut în teritoriu
Corpul de Legionari români din Editura Bucovina () [Corola-website/Science/336863_a_338192]
-
Medal Universitatea Americană din Bulgaria unde a studiat cu o bursă Soros și, în anul 2003, programul de masterat la The Fletcher School of Law and Diplomacy din Massachusetts. Din 4 septembrie 2016, Lăură este căsătorită cu Ovidiu Alexandru Raețchi, deputat în Parlamentul României și vicepreședinte al PNL București .
Laura Diana Raețchi () [Corola-website/Science/336878_a_338207]
-
jumătatea Războiului Germano-Sovietic în 1943. El a fost ales secretar al Uniunii Scriitorilor Sovietici în 1949. Kojevnikov a fost recunoscut oficial ca Erou al Muncii Socialiste pentru contribuțiile sale la literatura sovietică și a fost ales pentru un mandat ca deputat în Sovietul Suprem al Uniunii Sovietice. El a fost distins în 1971 cu Premiul de Stat al URSS pentru două dintre romanele sale. O analiză de ansamblu a operei literare a lui Kojevnikov, scrisă de către criticul literar sovietic Iosif Grinberg
Vadim Kojevnikov () [Corola-website/Science/336913_a_338242]
-
în cadrul agențiilor de presă ATEM/TASS, APN/RIA, iar după prăbușirea URSS a devenit fondator și vicedirector al agenției de presă „Infotag”, fondator și redactor-șef al ziarului „Republica”, „Modavschie vedomosti”, „Panorama”. De două ori a candidat la funcția de deputat în Parlamentul Republicii Moldova (la alegerile parlamentare din 29 iulie 2009 pe listele Partidului Liberal Democrat din Moldova, iar la alegerile din 28 noiembrie 2010 din partea Partidului Umanist din Moldova). Este căsătorit, are un copil.
Dumitru Ciubașenco () [Corola-website/Science/337108_a_338437]
-
și 1970. Între anii 1970 și 1975 a îndeplinit funcția de inspector provincial pe probleme de educație în Mozambic. Între anii 1979 și 1982 a fost director al Serviciilor de Educație și Cultură din Macao. Rogério Peres Claro a fost deputat în Adunarea Națională în legislatura a VII-a (1957-1961), ca reprezentant al circumscripției electorale Portalegre, și în legislaturile a IX-a (1965-1969) și a X-a (1969-1973), ca reprezentant al circumscripției Setúbal. În cele trei legislaturi a fost secretar al
Rogério Peres Claro () [Corola-website/Science/337123_a_338452]
-
20 de ofițeri ardeleni - pentru a pregăti sosirea eșalonului, pregătire care s-a făcut în strâns contact cu Dimitrie Bogos - șeful de Stat Major al trupelor basarabene. Ofițerii au fost cazați în împrejurimile orașului Chișinău în comuna Lozova cu concursul deputatului Ion Codreanu, care a convins țăranii să-i găzduiască deși unii instigatori au încercat să-i facă pe țărani să le refuze primirea. La curent despre această operațiune au fost înafară de Bogos, deputații Sfatului Țării Ion Codreanu, N. Codreanu
Incidentul din gara Chișinău din 6 ianuarie 1918 () [Corola-website/Science/337148_a_338477]
-
Chișinău în comuna Lozova cu concursul deputatului Ion Codreanu, care a convins țăranii să-i găzduiască deși unii instigatori au încercat să-i facă pe țărani să le refuze primirea. La curent despre această operațiune au fost înafară de Bogos, deputații Sfatului Țării Ion Codreanu, N. Codreanu și I. Pelivan, precum și sublocotenentul Secară - care semnase o telegramă prin care a cerut urgentarea operațiunii. Pe 30 decembrie guvernul român a decis cu asentimentul Aliaților trimiterea de trupe în Basarabia, dar la 1
Incidentul din gara Chișinău din 6 ianuarie 1918 () [Corola-website/Science/337148_a_338477]
-
scuipați pe străzile orașului. Scopul unității de voluntari fiind acela de a se pune la dispoziția conducătorilor Republicii Democratice Moldovenești pentru a asigura ordinea, dezarmarea încă de la debarcare a acesteia a făcut ca misiunea în cauză să eșueze lamentabil. Câțiva deputați ai Sfatului Țării au fost prinși de forțele militare bolșevice, iar alții - amenințați cu moartea au părăsit Chișinăul. Dintre Directorii generali, trei au mers la Iași pentru a susține acolo trecerea Prutului de către Armata Română. Odată acest fapt cunoscut - de
Incidentul din gara Chișinău din 6 ianuarie 1918 () [Corola-website/Science/337148_a_338477]
-
Alegerile legislative pentru Parlamentul Spaniei au avut loc pe 9 martie 2008. Alegerile vizau 350 de locuri pentru Congresul Deputaților, si 208 pentru Senat, determinând Primul Ministru al Spaniei. Alegerile sunt menționate în continuare în mass-media spaniolă. Guvernarea PSOE, condusă de Primul Ministru José Luis Rodriguez Zapatero a declarat victorie pe 9 martie, iar opoziția, Partidul Popular a recunoscut înfrângerea
Alegeri legislative în Spania, 2008 () [Corola-website/Science/337162_a_338491]
-
continuare în mass-media spaniolă. Guvernarea PSOE, condusă de Primul Ministru José Luis Rodriguez Zapatero a declarat victorie pe 9 martie, iar opoziția, Partidul Popular a recunoscut înfrângerea. Prin tradiție, primul candidat de pe fiecare lista de partid de la Madrid pentru Congresul Deputaților candidează la funcția de prim-ministru pentru acel partid. Partidele Naționaliste, care nu se așteptau să câștige locuri suficiente pentru fi candidați la funcția de prim-ministru, au desemnat unul dintre liderii de pe lista că principalul lor candidat. Acești candidați
Alegeri legislative în Spania, 2008 () [Corola-website/Science/337162_a_338491]
-
ea a continuat ca prim-ministru adjunct. Jose Bono Martinez, fost Ministru al Apărării și președintele de Castilia La Mancha, de 21 de ani, a fost în fruntea listei în Toredo. După alegeri, el a fost ales Președinte al Congresului Deputaților. După unele discuții datorită necesității de a asigura viitorul sprijin al primului-ministru pentru politica sa economică și intențiile sale de a se retrage, actualul al doilea vice-prim-ministru și Ministrul Economiei și Finanțelor, Pedro Solbes, a fost al doilea pe lista
Alegeri legislative în Spania, 2008 () [Corola-website/Science/337162_a_338491]