104,954 matches
-
anul 1954, ca urmare a reducerii lucrărilor hidroenergetice, Andrei Filotti s-a transferat la Laboratorul de Cercetări Hidraulice (transformat ulterior în Institutul de Cercetări Hidraulice) al Ministerului Transporturilor Navale și Aeriene. Într-o primă perioadă a urmărit lucrările de execuție ale laboratorului, trecând apoi în activitatea de cercetare. Numit șef al laboratorului de hidraulică a construcțiilor, Andrei Filotti s-a ocupat de cercetări de laborator pe modele hidraulice. Dintre studiile pe care le-a coordonat, cele mai importante au fost: În 1959
Andrei Filotti () [Corola-website/Science/306352_a_307681]
-
s-a transferat la Laboratorul de Cercetări Hidraulice (transformat ulterior în Institutul de Cercetări Hidraulice) al Ministerului Transporturilor Navale și Aeriene. Într-o primă perioadă a urmărit lucrările de execuție ale laboratorului, trecând apoi în activitatea de cercetare. Numit șef al laboratorului de hidraulică a construcțiilor, Andrei Filotti s-a ocupat de cercetări de laborator pe modele hidraulice. Dintre studiile pe care le-a coordonat, cele mai importante au fost: În 1959 Andrei Filotti s-a transferat la Institutul pentru Planuri de
Andrei Filotti () [Corola-website/Science/306352_a_307681]
-
Cercetări Hidraulice) al Ministerului Transporturilor Navale și Aeriene. Într-o primă perioadă a urmărit lucrările de execuție ale laboratorului, trecând apoi în activitatea de cercetare. Numit șef al laboratorului de hidraulică a construcțiilor, Andrei Filotti s-a ocupat de cercetări de laborator pe modele hidraulice. Dintre studiile pe care le-a coordonat, cele mai importante au fost: În 1959 Andrei Filotti s-a transferat la Institutul pentru Planuri de Amenajare și Construcții Hidrotehnice (IPACH) , unde a ocupat succesiv funcțiile de șef de
Andrei Filotti () [Corola-website/Science/306352_a_307681]
-
Călărași. După bacalaureat (1943), este admis ca student la Facultatea de Medicină a Universității din București, pe care o absolvă în 1949. A fost extern și intern prin concurs între anii 1947-1949. După absolvirea facultății lucrează ca medic secundar de laborator la Laboratorul Central de Igienă al Capitalei. După înființarea Institutului de Neurologie "I.P. Pavlov" al Academiei RPR sub conducerea lui Arthur Kreindler, începe să lucreze începând cu anul 1951 în calitate de cercetător științific în secția clinică și în departamentul de neuropatologie
Arcadiu Petrescu () [Corola-website/Science/306429_a_307758]
-
bacalaureat (1943), este admis ca student la Facultatea de Medicină a Universității din București, pe care o absolvă în 1949. A fost extern și intern prin concurs între anii 1947-1949. După absolvirea facultății lucrează ca medic secundar de laborator la Laboratorul Central de Igienă al Capitalei. După înființarea Institutului de Neurologie "I.P. Pavlov" al Academiei RPR sub conducerea lui Arthur Kreindler, începe să lucreze începând cu anul 1951 în calitate de cercetător științific în secția clinică și în departamentul de neuropatologie al acestui
Arcadiu Petrescu () [Corola-website/Science/306429_a_307758]
-
înființarea Institutului de Neurologie "I.P. Pavlov" al Academiei RPR sub conducerea lui Arthur Kreindler, începe să lucreze începând cu anul 1951 în calitate de cercetător științific în secția clinică și în departamentul de neuropatologie al acestui institut. În 1964 devine șef de laborator, iar în 1980 șef al secției de Neuropatologie și Histochimie, ca urmaș al doctorului Theodor Horneț, secție pe care o conduce până în 1995, continuându-și apoi activitatea ca medic primar în Institutul de Boli Cerebro-vasculare, până la pensionare în anul 1997
Arcadiu Petrescu () [Corola-website/Science/306429_a_307758]
-
ca urmaș al doctorului Theodor Horneț, secție pe care o conduce până în 1995, continuându-și apoi activitatea ca medic primar în Institutul de Boli Cerebro-vasculare, până la pensionare în anul 1997. În anul 1970 lucrează cu o bursă de studii în laboratorul de histoenzimologie al Institutului de Histochimie Medicală de pe lângă "Nouvelle Faculté de Médecine" din Paris, condus de profesorul Raymond Wegmann. Revine aici pentru o lună în 1977, la invitația profesorului Wegmann, pentru a ține un curs pe tema anatomiei comparate a
Arcadiu Petrescu () [Corola-website/Science/306429_a_307758]
-
de-a 61-a zona metropolitană din Statele Unite. Populația zonei metropolitane Albuquerque include orașul Rio Rancho, unul dintre orașele cu cea mai spectaculoasă rata de creștere a populației dintre orașele Statelor Unite. Albuquerque este sediul , a bazei militare Kirtland, precum și a Laboratoarelor Naționale Sandia, celebrul loc unde primele bombe atomice au fost create, respectiv a Petroglyph Național Monument. Lanțul munților Sandia înconjoară orașul în partea să estică, în timp ce Rio Grande curge prin Albuquerque de la nord la sud.
Albuquerque, New Mexico () [Corola-website/Science/306465_a_307794]
-
Alexandr Nevsky Lavra din Sankt Petersburg. În activitatea sa de chimist Borodin a devenit foarte respectat, fiind apreciat în special pentru cercetările sale în domeniul aldehidelor. Între 1859 și 1862 Borodin a susținut un postdoctorat în Heidelberg. A lucrat în laboratorul lui Emil Erlenmeyer unde a lucrat cu derivații benzenului. A petrecut o perioadă și la Pisa unde a lucrat cu halogeni organici. Un experiment publicat în 1862 descrie prima substituție nucleofilă a clorului și fluorului din clorura de benzoil. O
Alexandr Porfirievici Borodin () [Corola-website/Science/306476_a_307805]
-
oameni abuzați de către „Combine”, sau mai exact, Metropolice, poliția orașului est-european, 17. Aceștia sunt înarmați cu bastoane electrice, și păr umani, fiind doar securitatea orașului, nu extratereștrii propriu-ziși. Până la urmă, Gordon se întâlnește cu Alyx Vance, care îl duce în laboratorul secret al Doctorui Kleiner, fost cercetător la Black Mesa. Acolo îl întâlnește și pe Barney. Doctorul a lucrat la un aparat de teleportare, care trebuie să-l trimită pe Gordon la Black Mesa East, marele laborator al lui Eli Vance
Half-Life 2 () [Corola-website/Science/305781_a_307110]
-
care îl duce în laboratorul secret al Doctorui Kleiner, fost cercetător la Black Mesa. Acolo îl întâlnește și pe Barney. Doctorul a lucrat la un aparat de teleportare, care trebuie să-l trimită pe Gordon la Black Mesa East, marele laborator al lui Eli Vance, de asemeni fost cercetător la Black Mesa. Din păcate, aparatul se strică, iar Gordon este obligat să meargă până acolo pe jos. Gordon încearcă să scape, cu Metropolice-ul pe urmele lui. În cele din urmă, reușește
Half-Life 2 () [Corola-website/Science/305781_a_307110]
-
general de pe planetă Pământ al „Imperiului Combine”, unde de asemeni locuiește Dr. Breen, cel care a făcut o înțelegere cu aceștia să nu distrugă omenirea, în schimbul punerii că sclavi a acestora. Alyx și Gordon sunt nevoiți să se teleporteze în laboratorul lui Dr. Kleiner. O dată ajunși acolo, își dau seama că au folosit un aparat de teleportare „încet”, care le-a cauzat să ajungă acolo o săptămână mai tarziu. Kleiner le spune că a început „The Uprising”, marea revoltă a cetățenilor
Half-Life 2 () [Corola-website/Science/305781_a_307110]
-
de mult,deoarece teleportarea lor funcționa la scară mare,doar de la o lume la alta. Dr. Kleiner este un fost cercetător la Black Mesa și un fost profesor la MIT de-al lui Gordon. Acum, el lucrează împreună cu Barney în laboratorul său secret din Orașul 17. Odessa Cubbage este un important lider de-al rebelilor. El deține mulți rebeli în baza să, New Little Odessa. Gordon îl întâlnește în drum spre Nova Prospekt, pe coastă.Acesta este defapt un mincinos,care
Half-Life 2 () [Corola-website/Science/305781_a_307110]
-
rachete de tipul Saturn V, între 1967 și 1973, fără să piardă vreodată încărcătură utilă. Principala sarcină a acestei rachete a fost să transporte oameni pe Lună. După întreruperea Programului Apollo, rachetă a fost folosită pentru lansarea pe orbită a laboratorului spațial Skylab. Cele trei trepte ale rachetei Saturn V au fost proiectate de diverse firme subcontractate de NAȘĂ. Cu toate acestea în urma unor multiple preluări și fuziuni toate au ajuns sub tutela firmei Boeing. Treptele rachetei au fost testate la
Saturn V () [Corola-website/Science/305836_a_307165]
-
Programul Apollo pentru aplicații) care avea ca principal scop găsirea unor metode de utilizare în scopuri științifice a echipamentelor rămase nefolosite în urmă Programului Apollo de aselenizare. Majoritatea planurilor convergeau spre ideea unei stații spațiale, ceea ce a dus la construcția laboratorului spațial Skylab. Skylab a fost lansat cu ajutorul unei versiuni cu 2 trepte a rachetei Saturn V, Saturn INT-21. Această a fost singura lansare a rachetei Saturn V care nu a avut legătură cu Programul Apollo pentru aselenizare. Inițial s-a
Saturn V () [Corola-website/Science/305836_a_307165]
-
tardiv Alzheimer)” - New York Academy of Sciences Acetaldehida ar putea fi cancerigenă la om. În anul 1988, Agenția Internațională de Cercetăre asupra Cancerului (ACC) a declarat: „Există dovezi suficiente pentru risc de cancer când vine vorba de acetaldehidă la animalele de laborator.” Pe 21 octombrie 2009, ACC a actualizat clasificarea conform căreia acetaldehida este cancerigenă. Au demonstrat că acetaldehida din alcool este o substanță cancerigentă de Grupa I. Totodată, etanalul este dăunător și pentru ADN și se face răspunzător și pentru dezvoltarea
Acetaldehidă () [Corola-website/Science/305923_a_307252]
-
aMIC a fost un microcalculator personal românesc, produs ca model de laborator la Catedra de Calculatoare din Institutul Politehnic București (IPB) de o echipă formată din profesorii Adrian Petrescu și Francisc Iacob, și introdus în fabricația de serie la Fabrica de Memorii din Timișoara, în perioada 1983 - 1984. Între anii 1982 - 1983
AMIC () [Corola-website/Science/305975_a_307304]
-
și cuplorul TV. Mai existau două conectoare periferice cu 25 de contacte. Unitatea centrală de prelucrare se bazează pe microprocesorul Z80, care operează la o frecvență de 2,5 MHz. Procesorul Intel 8080 a fost folosit numai în cadrul experimentelor de laborator. Memoria EPROM, care conține, în funcție de versiune, monitorul și interpretorul limbajului BASIC sau monitorul, asamblorul și editorul de texte, are o capacitate de 16 ko și folosește circuitele 2716. Memoria RAM, destinată aplicațiilor utilizator, este construită cu circuite dinamice 4116 și
AMIC () [Corola-website/Science/305975_a_307304]
-
erau bazate pe procesorul Z80 sau pe clona românească a acestuia, MMN80CPU și inspirat din calculatorul personal Sinclair ZX Spectrum. Au existat în principal 5 variante ale acestei serii, cu subvariante. 85 a fost creat în 1985, ca model de laborator, de către prof. dr. ing. Adrian Petrescu și asist. ing. F. Iacob la Catedra de Calculatoare a Institutului Politehnic din București. Ulterior, în cadrul ICE Felix București a fost reproiectat, pentru a putea fi produs la scară industrială, de către ing. E. Dobrovie
HC () [Corola-website/Science/305977_a_307306]
-
când Tom Lehrer a scris Cântecul Elementelor și a fost prin urmare cel mai mare număr atomic care a fost inclus. Se cunosc puține detalii despre nobeliu și a fost produs în catități mici. Nu are o utilizare cunoscută în afara laboratoarelor.Cel mai stabil izotop este No cu o durată de înjumătățire de 58 de minute și se transformă în Fm prin înjumătățirea alfa sau în Md prin captură de electroni. Au fost caracterizați 13 izotopi radioactivi, cei mai stabili fiind
Nobeliu () [Corola-website/Science/305264_a_306593]
-
Cf și numărul atomic 98. Este un metal radioactiv din seria actinidelor care a fost obținut în 1950 prin bombardarea unor atomi de curiu cu particule alfa (ioni de heliu). Numele provine de la statul american California în care se află laboratorul în care a fost descoperit. l a fost obținut pentru prima dată în 1950, la University of California, Berkeley de către o echipă formată din Stanley Thompson, Kenneth Street, Jr., Albert Ghiorso și Glenn Seaborg, descoperirea fiind anunțată în data de
Californiu () [Corola-website/Science/305270_a_306599]
-
de 22 de minute) ar vaporiza instantaneu orice cantitate vizibilă de element. Franciul a fost descoperit de Marguerite Perey în Franța (de unde elementul își și ia numele) în 1939. A fost ultimul descoperit în natură, si nu prin sinteză. În afara laboratorului, franciul e extrem de rar, cantități infime găsindu-se în minereurile de uraniu și toriu, unde izotopul franciu-223 se formează și dezintegrează continuu. În jur de 20-30 g există la orice moment dat în scoarță terestră; ceilalți izotopi (cu exceptia franciului-221) sunt
Franciu () [Corola-website/Science/305263_a_306592]
-
minereurile de uraniu și toriu, unde izotopul franciu-223 se formează și dezintegrează continuu. În jur de 20-30 g există la orice moment dat în scoarță terestră; ceilalți izotopi (cu exceptia franciului-221) sunt pur sintetici. Cea mai mare cantitate produsă vreodată în laborator a fost o grupare de pește 300.000 de atomi. Încă din 1870, chimiștii credeau că ar trebui să fie un alt metal alcalin după cesiu, cu numarul atomic 87. Atunci i-a fost pus numele provizoriu „eka-cesiu”. Cercetătorii au
Franciu () [Corola-website/Science/305263_a_306592]
-
strânge urmele de americiu din apele râurilor. Bacteriile Enterobactericeae din genul Citrobacter au fost singurele ce au putut precipita ionii de americiu din soluțiile apoase. Americiul este un element extrem de radioactiv. Atât el, cât și compușii săi sunt ținuți în laboratoare, în încăperi speciale. Deși majoritatea izotopilor americiului emit radiații alfa, ce sunt blocate de materialele obișnuite de protecție, anumiți izotopi de americiu emit radiații gamma și neutroni ce au un grad de penetrare mai mare. Dacă, accidental este ingerat americiu
Americiu () [Corola-website/Science/305271_a_306600]
-
alți izotopi ai actinidelor. Totuși, berkeliu-249 (cu un timp de înjumătățire de doar 330 zile) se trasformă în izotopul californiu-249, care este un foarte puternic emițător de radiații alfa și este mai degrabă periculos și trebuie manipulat numai într-un laborator supradotat. Multe date referitoare la toxicitatea berkeliului provin din cercetările făcute pe animale. De exemplu, la ingestia șobolanilor, numai 0,01% din cantitatea de berkeliu introdusă a ajuns în fluxul sanguin, iar de acolo, 65% va merge către oase (unde
Berkeliu () [Corola-website/Science/305268_a_306597]