3,716 matches
-
de cântec popular și folcloric. E o briză de nou adusă de valurile cântecelor sale la țărmul spectacolului muzical, artista însăși deosebindu-se de sine, de la cântec la cântec, în direcția evoluției frumosului spre mai frumos. Nu lasă cântecul să îmbătrânească, la fiecare interpretare îi dă prospețime cu un surâs mai larg al gurii, o lumină mai vie a ochilor, o dragoste mai adâncă a inimii, toate acestea nefiind în stare a o jertfi, ci având magia să o întinerească. Pe
MARIA ŞALARU. CÂNTECUL CA O POVESTE (INTERVIU, PARTEA I) de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2023 din 15 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368687_a_370016]
-
divinul critic G. Călinescu, laolaltă și atemporali, într-o eternă primăvară a sufletului: "... dacă-ntre oameni sunt numai jalnice nevroze, E cerul încă plin de stele și câmpul încă plin de roze, Și până astăzi din natură nimica n-a îmbătrânit... Iubirea și prietenia dac-au ajuns zădărnicie, Și dacă ura și trădarea vor predomni în veșnicie... Veniți: privighetoarea cântă și liliacul a-nflorit." (Al. Macedonski) Nu putem încheia aceste fugare considerații fără să remarcăm monumentalul interviu (27 de pagini) cu
PROLEGOMENE LA IUBIRE de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2112 din 12 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368718_a_370047]
-
iubire, Și plâng cu pomii care varsă frunze, Când viața toată intră-n adormire... Te uită, toamnă, pomii-n crâng cum plâng, Te uită, toamnă cum se veștejesc , Te uită, toamnă, cum mă plouă-n gând, Te uită, toamnă, cum îmbătrânesc... 12 octombrie 2016 Referință Bibliografică: TE UITĂ, TOAMNĂ / Gabriela Munteanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2112, Anul VI, 12 octombrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Gabriela Munteanu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
TE UITĂ, TOAMNĂ de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2112 din 12 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368722_a_370051]
-
l-ar fi secat de vlagă. Avea pentru sufletul ficăruia câte o vorbă plină de căldură și încredere. Povestindu-vă despre el, parcă simt umbra corcodușului ce adăpostea „ sfatul de taină ”. În curând nu va mai fi nici corcodușul. A îmbătrânit și s-a uscat. Nu mai dă rod. Iar umbra e seacă, puțină. Parcă numai se preface a fi. I se scurge și lui timpul spre sfârșit. Vorbele zburau între noi, înainte și înapoi. Și parcă ne lăsau un pic
AUTOR DORUŢA DUMITRU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1301 din 24 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349481_a_350810]
-
ar ridica de la sine procentele peste 50%, plecând apoi prin aceste verbe cu plus la toate cele incluse în călătorie. Numai de n-ai fi din ăla ținut în puf.. Este ca și când te uiți în oglindă și vezi că tot îmbătrânești și-ți spui că - nu-i posibil! Sau, că pare a fi altul acolo în oglindă, negi, sau..abdici. Numai că într-o călătorie, văzând alte locuri, simțind alți oameni care fără să știm exact, au contribuit chiar la procentul
AVENTURI IN RIO! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1302 din 25 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349503_a_350832]
-
la vilă. De fapt nu mințea cu nimic că s-a dus după mașină. A doua zi cum a ieșit de la facultate s-a dus direct la bunici. Trebuia să stea în primul rând de vorbă cu menajera. Cum Maria îmbătrânise, acum în locul ei avea grija casei o rudă în care a avut încredere că-i cinstită și nu pune mâna să sustragă ceva din minunata comoară ce se ascundea în interiorul vilei. Ambii bunici erau acasă, însă menajera era la piață
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1299 din 22 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349459_a_350788]
-
piatră, care mi s-a părut a fi plânsetul muntelui lovit. Am încercat un sentiment de milă și față de lucruri; mi se pare că stâncile lovite suferă așa cum suferă și oamenii sub durerea loviturii; că acel copac este melancolic fiindcă îmbătrânește că arborii tremură pentru că se apropie toamna. Fiecare lucru repetăaceleași cuvinte: viața e scurtă, îmbătrânești, suferi, mori. Frumusețea și înțelepciunea... De mâine voi începe serviciul. Și uite așa zi de zi voi fi un fidel al RATB-ului și asta
VACANŢE, VACANŢE...ROMÂNIE, PLAI DE DOR... de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1305 din 28 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349516_a_350845]
-
de milă și față de lucruri; mi se pare că stâncile lovite suferă așa cum suferă și oamenii sub durerea loviturii; că acel copac este melancolic fiindcă îmbătrânește că arborii tremură pentru că se apropie toamna. Fiecare lucru repetăaceleași cuvinte: viața e scurtă, îmbătrânești, suferi, mori. Frumusețea și înțelepciunea... De mâine voi începe serviciul. Și uite așa zi de zi voi fi un fidel al RATB-ului și asta pentru că mi-am vândut mașina, dar mi-am cumpărat computer ca să am la ce să
VACANŢE, VACANŢE...ROMÂNIE, PLAI DE DOR... de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1305 din 28 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349516_a_350845]
-
și Augustus în timpul vieții sale. Uneori se amuza de această ciudată alăturare a două ipostase care ar fi putut sălășlui într-o singură persoană. Acela de zeu și acela de rob, două condiții total opuse, unite însă în aceeași persoană... Îmbătrânise, și asemeni lui Augustus trebuia să lase un moștenitor la cârma imperiului și uneori în discuțiile cu apropiații săi lăsa impresia că ar dori să și numească un succesor căruia să-i cedeze puterea la momentul cuvenit, însă vremea trecea
AL UNSPREZECELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1307 din 30 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349543_a_350872]
-
învață Alfabetul lor citeț, Până meșteresc prin viață Nu le știm întregul preț! Precum florile din glastră Între lacrimă și vamă, Deseori în graba noastră Nici nu îi băgăm în seamă... Nu cerșesc nicicând răsplată, Nu au suflet bocitor Dacă îmbătrânesc vreodată Și ne cheamă-n ajutor! Cât i-avem în zarea minții, Dincolo de ea, în cer, Ce frumoși ne sunt părinții, Niciodată ei nu pier! Referință Bibliografică: Părinții... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 938, Anul III
PĂRINŢII... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 938 din 26 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/349643_a_350972]
-
Un poet simbolist pe care-l ador este Bacovia. După mine este un mare poet! Am găsit într-o revistă un articol în care se spune despre Bacovia că este « un ins epuizat prematur, că percepe timpul ca un bătrân, îmbătrânit de eșecuri și celibat prelungit, locuitor al unui târg de provincie dintr-o regiune cu climă aspră... pentru bătrâni, provinciali, « nordici » timpul trece greu, monoton și chinuit ». M-a durut și m-a revoltat cumplit acest articol, acest mod de
CAND IZBANDA PREAPLINULUI DE DRAGOSTE DA CA ROADA BINELE SI RAUL de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 130 din 10 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/349609_a_350938]
-
pereții camerei, ca și cum nu aș mai fi așteptat nimic decât sfârșitul. Sic transit gloria mundi... îmi spuneam, golit de orice sentiment, în timp ce sorbeam din ceașca cu cafea. Așa e mersul vieții - te naști, ai planuri mărețe, uneori cunoști succesul, apoi îmbătrânești și mori. La ora H, în fața punctului terminus, ce vei spune? „Am iubit, am sperat, apoi, când să-mi iau zborul către azimut, constat că totul s-a sfârșit. Sau e pe cale să se sfârșească”. Plâng cu lacrimi amare, amintindu
GUSTUL ÎNVENINAT AL INVIDIEI de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2316 din 04 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/350232_a_351561]
-
Aș fugi de lume într-o insula... Și insula aceea să fie Marea Britanie! • Și pe leu îl mănâncă păduchii... În catedrale, sfinții au numere de inventar. • Cu cat vine mai multă lume, cu atat te simți mai izolat. • Și prostii îmbătrânesc, chiar dacă le ia mai mult timp. • Nu știi cât de multă apă intra într-un pahar, până când nu ți se varsă în pat. DEJA VU... • Umorul te salvează oriunde și oricind, daca nu te înfunda mai tare... • " Am mai auzit
INSULA & DEJA VU de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1560 din 09 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350331_a_351660]
-
pereții camerei, ca și cum nu aș mai fi așteptat nimic decât sfârșitul. Sic transit gloria mundi... îmi spuneam, golit de orice sentiment, în timp ce sorbeam din ceașca cu cafea. Așa e mersul vieții - te naști, ai planuri mărețe, uneori cunoști succesul, apoi îmbătrânești și mori. La ora H, în fața punctului terminus, ce vei spune? „Am iubit, am sperat, apoi, când să-mi iau zborul către azimut, constat că totul s-a sfârșit. Sau e pe cale să se sfârșească”. Plâng cu lacrimi amare, amintindu
MIHAI IUNIAN GÎNDU [Corola-blog/BlogPost/350235_a_351564]
-
pereții camerei, ca și cum nu aș mai fi așteptat nimic decât sfârșitul. Sic transit gloria mundi... îmi spuneam, golit de orice sentiment, în timp ce sorbeam din ceașca cu cafea. Așa e mersul vieții - te naști, ai planuri mărețe, uneori cunoști succesul, apoi îmbătrânești și mori. La ora H, în fața punctului terminus, ce vei spune? „Am iubit, am sperat, apoi, când să-mi iau zborul către azimut, constat că totul s-a sfârșit. Sau e pe cale să se sfârșească”.Plâng cu lacrimi amare, amintindu
MIHAI IUNIAN GÎNDU [Corola-blog/BlogPost/350235_a_351564]
-
Celula Cândva iubeam , în celula mea, un șoricel. El mă adora, eu îl protejam. Șoricelul s-a făcut mare, adică a îmbătrânit și crede că lumea este a lui. Are o părere despre oricine. Are dreptul să aibă o părere, dar cine îl ascultă? Cam jumătate din omenire se află în această dizgrațioasă poziție. Un om stă cu ochii pe tavan. Discută
CELULA de BORIS MEHR în ediţia nr. 1285 din 08 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349188_a_350517]
-
cu mâna. MEDITAȚIE ÎN ALB Scârțâitul zăpezii sub pasul care Încă nu a călcat-o cerul Pe care-l învârți în privire Flacăra misterului rumenește Și scrutarea ochiului arcuit face incizii Pe scoarță inimii să guste Din lumina pașilor ce-mbătrânesc Pregătindu-se să calce zăpadă ... Și zăpada scârțâie că o poezie Ce este măsură-n nemăsură ... Iar mirosul de trandafir îți oferă Realitatea ruptă-n bucăți Pe care nimeni nu o mai așează la loc! ZBATERE Am în mine o
CARTEA CU PRIETENI XXII- CABEL STEFAN TEODOR de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348503_a_349832]
-
potrivit, după care erau scoase, ciocănite și după cum sunau își dădeau seama dacă erau sau nu crăpate și acestea erau date deoparte, celelate fiind puse stivă pentru vânzare. Apoi au început să se întoarcă și prizonierii de război din Rusia. Îmbătrâniseră, suferiseră mult, greu de povestit. Tatăl unui coleg de școală fusese primar și împrumutase cu zece li un fost coleg de partid care ajunsese muritor de foame. A fost arestat pentru uneltire și asociere în vederea schimbării ordinii de stat! Zece
CASETA CU AMINTIRI II de ION UNTARU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348479_a_349808]
-
cine nu are astăzi dreptate? (Vlad Nicolau). • Interesantă părerea unora... Păcat că ei nu știu despre ce e vorba. Când doar aștepți, ai ce meriți... Când faci, poți avea ce dorești. Mersul pe jos face brațul gros (folclor paradoxal). • A îmbătrânit prea devreme, deși s-a născut prea târziu... • Dacă te uiți la partenerii de poker și nu-ți dai seama cine-i fraierul, înseamnă că ești tu! (de la Nae Cernaianu). Ca să zâmbești, nu ai nevoie de dinți. • Renunța la orgoliu
PARFUM & INCREDIBIL de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348688_a_350017]
-
întâlnirea cu Marea mi-a trezit emoții ca întâlnirea cu o dragoste a tinereții. N-o văzusem de ani și mă fascinase să o regăsesc neastâmpărată, unduioasă în nuanțele de verde-albastru. La picioarele ei, orașul de peste 3000 de ani nu îmbătrânea, a rămas o cetate durată deasupra evenimentelor. Oamenii în pași de plimbare au tinerețea în priviri, purtând cu mândrie neaua vârstelor în feericul luminilor, plimbăreți pe faleză... O plimbare seara în Jaffo dezminte tot ceea ce buletinele de știri transmit zilnic
VARĂ FIERBINTE de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348636_a_349965]
-
a udat ciuciulete și a răcit. Dintr-o simplă răceală a dat în pneumonie severă. Săndica l-a dus la spitalul din Călărași unde doctorii au făcut tot ce le-a stat în putință să-l vindece, dar organismul lui îmbătrânit înainte de vreme, slăbit de la hrana sărăcăcioasă, dar mai ales de la munca brută din C.A.P., s-a zbătut între viață și moarte aproape două luni, pentru ca în cele din urmă organismul să cedeze. S-a stins din viață pe patul
ROMAN / PARTEA A I A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1281 din 04 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349167_a_350496]
-
Era mai liniștită, mai responsabilă cu propria ei viață. Poate la aceasta a contribuit și faptul că a trebuit să aibă atât grija unei ferme experimentale de juninci elvețiene și a oamenilor din subordine, cât și a celor doi părinți îmbătrâniți înainte de vreme. Rămasă pe lume doar cu mama, observa cum din zi în zi era tot mai abătută. Starea de sănătate a bătrânei se deteriora pe zi ce trecea. Nici un medic nu-i găsea leacul bolii. Se topea pe picioare
ROMAN / PARTEA A I A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1281 din 04 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349167_a_350496]
-
pentru armonie, echilibru, măsură în tot ce faci, te întoarce spre nevinovăția din timpul prunciei. Porțile sufletului sunt mai larg deschise încât, scânteile de lumina și căldură își găsesc calea mai ușor spre semenii lor. Trăirile sufletești rămân vii, nu îmbătrânesc în ritmul trupului. Strunele viorii inimii mai pot spune taine în șoapte, gura mai poate gusta nectarul florilor de suflet, mai poate să soarbă roua de pe flori, urechea mai poate să asculte un cântec lin, uitând de tot și toate
REFLECŢII ÎN OGLINDA DE NESTEMATE A MEMORIEI AFECTIVE de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349391_a_350720]
-
de înțelegere.ˮ Dragostea pentru frumos, pentru cuvântul scris nu cunoaște vârstă, de aceea eul narativ stă mereu sub semnul însuflețirii juvenile, cea care zămislește, cea care nu poate fi stăvilită în curgerea sa, pentru că: „nu e chiar rău dacă îmbătrânești, dar să nu uiți să fii tânăr!... ˮ; „Dacă anii zbârcesc pielea, lipsa de entuziasm zbârcește sufletul.ˮ Parcă vibrația verbului este mai profundă, mai intensă în cazul cărții „Frumoasele vacanțe”. „Călătoriile făcute în lumea largă, împreună cu fiica mea, Andaluza
REFLECŢII ÎN OGLINDA DE NESTEMATE A MEMORIEI AFECTIVE de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349391_a_350720]
-
cap, apoi rosti tare ca să se vadă ce cunoștințe are: - Io-ti-te bă, nepoate, asta-i țuică dă la noi, dă la Văleni, d-aia pusă cum o punea ăl bătrânu’ la doagă, da’ la el n-apuca să-mbătrânească. Da’ d-aia trăi obzeci dă ani că lua în fiecare dimineață un ciocănel. Dup-aia... - Cu respect ne permitem să vă reținem atenția că sunteți pe aproape. Aceasta este techilla Jose Cuervo, cea mai renumită în lume pentru calitățile
DEJUNUL.PROTOCOL ZERO de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1264 din 17 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349768_a_351097]