1,358 matches
-
împărat. Deocamdată, pentru a scăpa pe Longinus de o moarte îngrozitoare, el răspunde lui Decebal într-un chip îngăimat, încât Decebal nu știa la ce să se hotărască. Într-aceste însă Longinus, scrie o scrisoare lui Traian, în care-l îmbie să strângă cu putere pe Decebal și să-i răzbune moartea, căci în momentul în care va primi scrisoarea, el nu va mai fi între vii, și ia otrava chiar în noaptea când trimisese curierul către domnul său, nelăsând în
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
să-i înduplece: — Ce-i lipsește locului e autostrada, o să vă dați seama de asta. În rest, toată împrejurimea de-aici face cât paradisul. — Mă lași? zise cel de-al doilea, care nu vorbise. Cum să fie, domnule, paradisul? Ne-mbiai la o halbă rece, dar nici după șapte n-o să mi se pară că înfundătura de-aicea e paradisul... Tocmai ce intrau în bistroul benzinăriei și răcoarea din interiorul presărat cu mese din sticlă le adusese pofta de viață. — Uite
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
imensă și luminată, ca o sală de bal, și, pentru prima oară în escapadele lor, Omar auzise muzică. Daaa, era muzică pentru dans și-ai fi zis că orchestra se afla în pereți, fiindcă atât suna de armonios și te îmbia să valsezi, dar acolo nu era nimeni. Omar nu părea atât de nestăpânit, nici atât de sigur de sine, încât să danseze de unul singur. Vru s-o ia pe Eleonor, după ce se îmbătase de muzică, dar Eleonor dispăruse. Când plecase
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
de prăvălit. 327 Mai încet, măi băiețele, Mai încet cu copila Că nu-i nora mîni-ta, Ci-i a istui de colea, Acuș vine și ți-o ia. 328 Lele - a dracului să fii, De nu-i merge un-te-mbii Pe cărarea fântânei Să-mi sting focul inimei. 257 17 - c. 628 {EminescuOpVI 258} R. JOCURI DE COPII - MNEMOTEHNICE 329 Tuci, tuci, tuci Pân butuci Mîncare-aș pîne cu nuci. 330 Mere rața pân tulei Ca și cum e rândul ei, Dar găina
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
și i-a dat toți ei, de n-a rămas măcar c-un pitac. Acu ea văzând că n-a rămas nici c-o para, o-nceput a râde de dânsul. Și ploua afară. Și vrute și nevrute a trebuit să-l îmbie să mîe - acolo. Dormind el, de câte - ori s-a trezit, de atâtea ori a găsit o pungă de bani sub cap. A doua zi dimineață când a venit sufragiul să-i dee de spălat, după ce-a mântuit de
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
atunci, când putea să se dedice în liniște acestei delicatese canine, Milou își amintea, asemeni lui Haddock, de peripețiile trecute. Și, asemeni lui Haddock, o boare nostalgică îl învăluia, dar doar pentru puțină vreme. Căci osul dintre lăbuțele lui îl îmbia cu miresmele sale, făcându-l să uite de trecutele lui vieți de globe trotter. Și totuși, în acest eden din Moulinsart, o singură ființă tânjea neconsolată, ca și cum bucuria acestor după-amiezi calme și nesfârșite nu ar fi fost decât o succesiune
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
cu gândul la masa pe care o va pregăti Nestor. Din visul lui omenesc se putea trece, printr-o ușă modestă, în visul canin al lui Milou - un os uriaș își făcea apariția din pământ, iar vocea sa omenească îl îmbia pe cățel să se apropie de el. În vis fiind, Haddock și Milou erau amândoi ocrotiți ca într-un cocon de sunete și mirosuri familiare. Capitolul 4, în care se recapitulează datele unei evadări și se urmărește traseul unui submarin
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
de a consemna într-o istorie a azilului amintirile celor care soseau să locuiască acolo, ca să se poată face, eventual, mai târziu o comparație. V-aș fi recunoscător, prin urmare, dacă mi-ați povesti și dumneavoastră, scumpe domnule Daniel, mă îmbie curtenitor, deschizîndu-se din nou la cămașă, luând tocul cu penița verificată și deschizând dosarul la pagina unde făcuse mai devreme ștersătura. ― Acum? Chiar acum? ― De ce nu, scumpe domnule Daniel? zise Arhivarul. Mai târziu vă luați cu treburile, nu mai aveți
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
e o lume mult deosebită de cea din Irak, unde lucrurile par să se stabilizeze. Duminică, 5 decembrie 2010. Astăzi sunt mai matinal ca de obicei. De foarte de dimineață e mai multă luminozitate, o lumină care vine de afară, îmbiindu-mă stăruitor să nu lenevesc în pat că-i păcat ca pe o asemenea frumusețe de vreme să stau inert și cu ochii închiși. M-am ridicat imediat, pornind la rostul meu zilnic. Din casă privesc minunea albă de afară
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
liniștit în casă, nu înainte de a așeza lopata de fier la îndemână, pentru operația de deszăpezire ce voi face mâine dimineață spre prânz, ca un gospodar responsabil ce mă simt. După aerul rece și pur inspirat, căldura din casă mă îmbie și mai stăruitor spre odihnă. Am avut un somn profund, odihnitor și am și visat frumos, frumos pe măsura frumuseții de afară. Așa că, ceva mai devreme mi-am început o zi obișnuită de lucru. Citesc două ore bune, apoi drept
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
energii și nemăsurata bucurie a vieții triumfătoare! Toasturi pentru istoricul moment, exuberanță, îmbrățișări, ochi tulburați de lacrimile bucuriei! Momentul era intens trăit. De față fiind, păream a face opinie separată în privința Păcii și a Viitorului. Una din cumnate, Lenuța, mă îmbia spre veselie și exuberanța momentului, dar eu rămâneam tot gânditor, încercând scrutarea posibilului viitor. Am și exprimat clar poziția mea în opoziție cu a convivilor zicând doar atât: „Mă tem că pacea care vine să nu fie mai rea decât
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
sau, cel puțin, cu ploaia? Pe când indiferența creștea și scădea Înlăuntrul ei Într-un ritm doar de ea știut, pendulul dispoziției ei oscila Între doi poli opuși: calm glacial și furie spumegândă. În timp ce Zeliha gonea printre ei, vânzătorii ambulanți, care Îmbiau trecătorii cu umbrele, haine de ploaie și eșarfe sintetice viu colorate, o priveau amuzați. Reuși să le ignore privirile, așa cum reușea să ignore privirile tuturor bărbaților care se holbau la trupul ei plini de dorință. Vânzătorii se uitau dezaprobator și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
acolo, iar cele mai puternice veneau de la patiserii, de la vânzătorii de mirodenii și de la comercianții de ceai și de tutun. În timp ce mireasma ușoară și îmbietoare a stalurilor cu miere și lumânări, precum și aromele complexă ale standurilor cu fructe conservate îl îmbiau să rămâie, tusea prăfoasă și mirosul înțepător al vânzătorilor de calcar și bitum îl puneau pe fugă. Astfel, trecea amețit pe lângă meșteri de hamuri, pantofari, lucrătorii de metal și bijutieri, iar ici și colo, simțurile sale erau ispitite de câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
de a consemna într-o istorie a azilului amintirile celor care soseau să locuiască acolo, ca să se poată face, eventual, mai târziu o comparație. V-aș fi recunoscător, prin urmare, dacă mi-ați povesti și dumneavoastră, scumpe domnule Daniel, mă îmbie curtenitor, deschizându-se din nou la cămașă, luând tocul cu penița verificată și deschizând dosarul la pagina unde făcuse mai devreme ștersătura. — Acum? Chiar acum? — De ce nu, scumpe domnule Daniel? zise Arhivarul. Mai târziu vă luați cu treburile, nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
momentul În care se conectează poate simți fluidul aducător de viață inundîndu-i cipurile. Formează un număr de departe și sevele Îi permit să-și vadă mesajele din inbox. Fosta soție, agentul, avocatul, Ivan. Felurite icon-uri străluminează ecranul, e-mailul Îl Îmbie să-și mărească penisul, să-și umfle sînii, să-și reînnoiască ipoteca pe casă. Totul este În regulă În lumea largă. Trec pe lîngă el vampiri flămînzi, la ananghie, pizmași. Să treacă! Mai are o oră Întreagă pînă la Îmbarcare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
următoare, urmând să fie verificate din nou luni dimineață. Fran simți o gâdilătură de rău agur în gât. Probabil că îi revenea afurisitul de guturai. Mai mult ca sigur, avea să-și piardă weekendul zăcând în pat, perspectivă care o îmbia și o îngrozea deopotrivă. Ultimul lucru pe care și-l dorea era să iasă la un pahar de ziua lui Sean. Dar Sean s-ar fi simțit rănit dacă ar fi lipsit și ținea mult la el. Era ceva nespus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
zi cu zi de la Citizen, dar în nopțile lungi în care Fran era nevoită să lucreze, Stevie își trântea trupul greoi, ce devenise o prezență liniștitoare, pe biroul lui Fran, se uita cum i se ducea firul de la ciorap, o îmbia cu cafea și cuvinte pline de înțelepciune și se dovedea, ca-ntotdeauna, comisia perfectă de evaluare a noilor idei. — Există două opțiuni pentru un proiect îndrăzneț ca Fair Exchange, reflectă Fran, prea epuizată ca să mai poată lua o decizie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Apoi spre Saturn au plecat vântul, lăstunii. [1931] * SEPTEMVRIE Prin ceasul verde-al pădurii otrăvuri uitate adie. Cresc lângă ochiuri ciudate brînduși cu viață târzie. Cântecul vechi înc-o dată vrea șipotul să și-1 învețe. În jilavul mușchi mi se-mbie păreri șterse de tinerețe. Mari turme cu clopote vin prin amurgul gorunilor sferici în codru stârnind ca un zvon de trecute pierdute biserici. Înalt unicorn fără glas s-a oprit spre-asfințit să asculte. Subt bolțile-adînci mă omoară pădurea cu tulnice
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
albe, Aștept să înflorească pomii iar, Să ploaie cu petale dalbe. Ai venit, m-ai bucurat Și în grabă am uitat Să-ți dau un șir de mărgele Să te-mpodobești cu ele. Un joc de fluturi și albine Mă-mbie să m-avânt în zbor, Nu mă opresc să caut îmi vine... Mi-a fost de tine așa de dor! Școala mea Un loc e minunat pe lume: Locul unde-ai învățat să scrii, Să socotești, să ai prieteni și
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
care tocmai le făcuse. - Krog. Om. Ucigaș. Prost, râse Moru de mine. M-am ridicat și am pornit către case, cu gând să trec prin fața frumoasei Siloa, dar era prea târziu - oamenii ceilalți știau să facă sunete și deja o Îmbiau pe Siloa, căci spaima le trecuse iute. Plescăiau Încet, fluierau alene și horcăiau galeș iar ea, ce să facă, până la urmă o să se ducă cu unul dintre ei, În timp ce Krog nu putea decât să treacă prin fața ei, fără să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
În timp ce Krog nu putea decât să treacă prin fața ei, fără să facă zgomot. Of, of, Krog ar mai fi putut să tropăie precum Faa, bourul, sau să se bată cu pumnii În piept precum Duli, maimuța, dar nu așa o Îmbiai pe una ca Siloa. Hm, aș mai fi putut s-o sperii tare-tare, cu vorbe spuse În minte, astfel Încât să-i lase baltă pe ceilalți, dar de unde aș mai fi știut atunci că Siloa vine la mine doar pentru Krog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
mă ghici Moru cel uscățiv. La fel cum n-au nici cei ce trebuie că ți-au luat urma. Căci, ți-au luat urma, nu-i așa? Am făcut semn că da. - Lasă-i să vină, zise Vindecătorul și mă Îmbie să intru Într-o casă de-a lor. Am Încremenit de cum am intrat. Pe jos era pământ drept ca În palmă. Pe margini, un fel de pânze acopereau niște trestii tocate mărunt, de parcă ar fi fost niște stive mărunte, tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
dulău după droguri. N-aveți pamperși, n-aveți similac? Cu ce creșteți copilul ăsta? Serviți o cafea, don’șoara Angela? răsare Mihai Mihai. Dar don’șoara Irina servește? O cafeluță mică, o țuiculiță, poftiți, vă rog. Și serviabil, amabil, le îmbie să stea jos la masa lăcuită din sufragerie, pe care a așezat ceșcuțele bune, scoase din vitrină. Du-te tu, du-te Iulico și adă fetița până servesc don’șoarele o cafeluță, te rog eu. Și dă-i un telefon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
mănânc. Cât despre... cârpa aia. Nu era decât cămașa mea de noapte. Cu arnici, să nu visez urât. Dar ați văzut ce era în interior, mai în interior? - Ce să fie, ridică din umeri popa Băncilă. - Vă rog verificați, îl îmbie acela. Părintele trase de încuietoare și văzu cum îl privea fața zâmbitoare a unei femei. Să tot fi avut spre șaptezeci și trei. - E coana mare a șefului, preciză acela. Madam’ Filoftița.O duc să vadă expoziția Goya de la Muzeul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Los Paraguayos“ în turneul din vara lui 1963 la Urlați. Ducea, pe o tavă mare, câteva duzini de păhăruțe albastre în care clocotea în aburi un lichid maroniu, vâscos. Cu gesturi largi, stilate, deșiratul se apropie de Nisip și îl îmbie să ia un păhăruț. Inginerul îl luă, îl provi curios câteva clipe, apoi îl ridică spre candelambru, răcnind: „Moarte comuniștilor! Trăiască revoluția și libertatea noastră!“ La televizor, Silviu Brucan prezenta o sinteză a celor petrecute până atunci în fostul Comitet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]