1,610 matches
-
fi bine să vorbim cu el. Michael o urmă în hol, unde se întâlniră cu Mark, care cobora Marea Scară. — Ce se petrece? Un bărbat cu barbă deasă, cu sprâncene ca niște gândaci, de vârstă nedefinită, cu uniforma de polițist îmbibată de ploaie, se prezentă drept sergentul Kendall de la secția de poliție locală. — Ce crimă! exclamă el, cu un accent local aproape imposibil pentru urechea lui Michael. E o crimă să scoți un om din casă într-o noapte ca asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
ea un an Înainte de a se reapuca de studii. — Sună, Într-adevăr, nemaipomenit, nu-i așa? Bizar, fără doar și poate, dar În același timp nemaipomenit. În fine, am zis eu și mi-am Înfipt lingurița În prăjitura cu ciocolată Îmbibată În sirop. Dar asta nu Înseamnă că nu aș prefera să fiu din nou studentă decât să fac chestia asta. — Mda, sunt convinsă că ți-ar plăcea la nebunie să lucrezi cu jumătate de normă ca să-ți plătești un doctorat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
păr de cămilă care porneau În toate direcțiile și cu catarame dispuse delicat În mijloc, sandale care valorau probabil În jur de vreo opt sute de dolari. La naiba! Trebuia să le Încalț. Mi-am smuls din picioare adidașii și șosete Îmbibate de transpirație și am azvârlit totul sub biroul meu. Piciorul drept a intrat ușor, dar nu reușeam sub nici o formă să deschid cu unghiile mele scurte catarama de la cea stângă, până când - gata! am reușit să o descleștez ușor, mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
puterea și prestigiul deținute de Miranda. Micul dejun numărul unu avea să fie În drum spre Madison 640 În câteva secunde și era foarte posibil să trebuiască aruncat la gunoi. Miranda mânca În fiecare dimineață patru felii unsuroase de slănină Îmbibate În grăsime, doi cârnați și o felie de cașcaval moale Danish, după care bea o cafea mică de la Starbucks (două cubulețe de zahăr, ține minte!ă. Din câte știam eu, cei de la birou erau Împărțiți În, pe de o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
paharul gol și am văzut cum Își toarnă dintr‑o sticlă pe jumătate plină de Ketel One. A adăugat o picătură de apă minerală, după care s‑a Întors pe canapea. Eram gata s‑o Întreb cu delicatețe de ce se Îmbibă cu vodcă, din moment avea de predat un articol a doua zi, dar tocmai atunci a sunat interfonul. — Cine e? l‑am Întrebat pe John, cu degetul pe buton. — Domnul Fineman a venit la domnișoara Sachs, a anunțat el pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
mîinile cu un prosop. — Desigur, trebuie să vă așteptați, spuse el pe un ton blînd dar detașat, la un anume disconfort. Regret, dar nu se poate altfel. Sei Întoarse cu spatele, dar după aceea aduse un burete sau o cîrpă Îmbibată cu un lichid cu miros pătrunzător, cu care Începu s-o tamponeze. Ea Își săltă capul și Încercă să vadă. Nu-i zări decît fața; Își pusese din nou ochelarii aceia de scafandru, de sudor sau de pietrar. Pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
sperie În mijlocul nopții? Mie mi-ar fi frică să nu se repeadă la gambă În timp ce-aș trece. Se uită la prosopul pe care stătea Viv și rîsul i se stinse, dar fața Îi rămase blîndă. Prosopul era stacojiu, Îmbibat cu sînge. Își puse mîna pe frunte și-i zise bărbatului Încet: Pielea e cam rece. — N-am putut să-l fac să se oprească, bîigui Viv. Bărbatul stătea ghemuit În fața ei. Îi dezgoli brațul și prinse o bandă În jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
noapte și un halat, dar omul de la ARP Îi pusese o pătură pe umeri să-i fie mai cald. Kay strînse pătura mai mult, apoi căută altceva În jur. Găsi ceva ce semăna cu un prosop de baie, dar era Îmbibat de apă și plin de funingine. Îl aruncă; apoi văzu o pernă: umplutura ei din păr de cal se risipise printr-o gaură din catifeaua Învelitorii. O puse Într-o parte a fetei, acolo unde credea că marginile ascuțite ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
da numărul de telefon al unui psiholog. Toată lumea apelează la el. O va pregăti pe Emily să dea răspunsurile corecte și să deseneze ce trebuie la interviu. Pe bancheta din spate a taxiului lui Winston, respir adânc, recunoscătoare, aerul dulceag Îmbibat cu ganja. Mă poartă Într-un trecut mai blând, Înainte de a avea copii, când a fi iresponsabil era aproape o datorie. — Și cum arată acest desen corect, Angela? Femeia Brunt râde: —O, știi și tu, creativ, dar nu prea creativ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
a scos o pungă cu gheață dintr-un răcitor, ridicând-o În aer triumfătoare. —Din câte Îmi amintesc, ăsta e cel mai bun lucru când te dor sânii. O remarcasem la câteva petreceri organizate de firmă - Henley Regatta, o petrecere Îmbibată În apă de ploaie la Cheltenham Gold Cup -, dar o considerasem Încă una dintre acele soții amatoare de golf. Genul care te acostează și-ți vorbesc despre Întreținerea terenului de tenis sau cât de greu e să convingi un băiețel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
părea să-l Întîmpine cu tot calmul din lume. Am condus Înapoi către Los Monteros și m-am plimbat de-a lungul plajei, un loc uitat de lume, o fîșie de nisip plin de lemne aduse de valuri și containere Îmbibate de apă, ca rămășițele unei minți răscolite. După masa de prînz, am dormit toată după-amiaza În camera mea, trezindu-mă la ora șase În răsunet de serve și voleuri dinspre terenurile de tenis ale hotelului. M-am ridicat din pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
aceasta era singura parte a structurii rămasă neafectată de foc. Pe pereți atîrnau tigăi, iar rafturile erau Încărcate cu mirodenii, ierburi și sticle cu ulei de măsline. Dar Încăperea era saturată de duhoarea de fermentație pe care o răspîndeau carpetele Îmbibate de apă și de izul acrit al textilelor carbonizate. Pe podea erau bălți de apă, care se infiltraseră și În pasarela din scînduri de lemn Întinsă de criminaliști. Cabrera așteptă să ne găsim un loc unde să ne putem opri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
îi măsurase grăbit, rămas pentru o clipă locului, pentru a-i lăsa să iasă pe ușă, atât de pregnanți - mama în haina ei lungă de blană, cu căciula de blană și fularul de mătase în culori vii, trecând dreaptă și îmbibată de parfum Yves Saint Laurent, tata cu palton negru gros. Eu așa i-am simțit că pleacă - impu nători și foarte pregnanți. (Pe cât de imaterială și imprecisă mă simt eu întotdeauna, pe atât de pregnanți și de materiali îmi par
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
din ciorap și genunchiul sângerând. M-a tras ușor de mână înspre sufragerie și m-a ajutat să mă așez pe canapea, cu gesturi de o surprinzătoare delicatețe. — Te dddoare genunchiul? m-a întrebat, în timp ce îmi curăța rana cu vată îmbibată în nu știu ce soluție, îngenuncheat în fața mea. Vvrei să ți a-duc un ccal-mant? Mă doare sufletul, Bobo! Vreau un calmant pentru suflet! Vreau să-l văd! am șoptit cu glas răgușit. Trebuie neapărat să-l văd! Vreau să merg la
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Clara îl asculta continuând să privească portretul lui Eduard. îl privea încercând să absoarbă tot ceea ce păreau să-i spună ochii cenușii care odinioară i se păreau impenetrabili. îl privea pe Eduard, ascultându l pe Bobo, și, cu cât se îmbiba mai mult de ce vedea și auzea, cu atât simțea conturându-se în preajma ei o silu etă înaltă și subțire, îmbrăcată în negru. Clara se așeză pe fotoliul de răchită de pe balcon, aprinzându-și o altă țigară și privind nemișcată înspre
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
de nesomnul nopții. Ușile vagoanelor se deschid cu zgomot și o adevărată maree de militari anonimi se revarsă peste peronul deja ticsit. Țipete, strigăte de bucurie, vocile scâncite ale unor copii, " De ce plânge mămica, tăticule?", se topesc în vacarmul asurzitor îmbibat cu mirosul înecăcios de locomotivă pe cărbuni. Din depărtare se aude chemarea poruncitoare a unei sirene de la o fabrică. Croindu-și cu greu drum, Marius iese în mulțimea trotuarului îngust. Culorile hainelor civile, ritmul pașilor grăbiți pe caldarâm, conversația feminină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
apăsat și puternic palmele peste față, ca și cum ar încerca cu acest gest să șteargă orice urmă a imaginilor terifiante. Respiră adânc și regulat de câteva ori apoi își croiește cu un pieptene de os o cărare dreaptă în părul lins, îmbibat cu apă. Trece în dormitor, deschide dulapul și aruncă o privire nehotărâtă cămășilor, frumos împăturite, curate și bine călcate. Un miros puternic de levănțică înțeapă în mod plăcut nările lui Marius. Optează pentru un costum gris închis, cămașă albă, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Ocolesc reflex un individ negricios care se interesează dacă nu vând dolari. Merg și lirele englezești. "Fără mărci, te ștergi la cur cu ele." Pătrund în gangul care duce către curtea din spate. Un iz puternic de vomă și mortar îmbibat cu urină le izbește violent nările. Printre tomberoanele pline, emanând mirosul unei degradări avansate, câteva pisici își dispută cu miorlăituri agresive diferite resturi alimentare. Tăcuți, escaladează gardul și aproape în pas alergător, traversează curtea scrutând fațada întunecată a clădirii, oprindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
uimitoare. Mai mică totuși decât a celor doua gloanțe bine țintite trase din pistolul lui Marius care se opresc în spatele lui. Manfred se sfârșește iute. Marius își scoate haina, aranjând-o comod sub ceafa rănitului. Remarcă imediat sângele întunecat ce îmbibă aproape complet cămașa albă în zona abdomenului. Mai văzuse astfel de răni pe front. Nu ofereau deloc șanse de supraviețuire. Scapi cu viață, nu e chiar așa de grav, spune el cu glas ce se dorește optimist. Hai, fii serios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
de evazionism din desfășurătorul social. O oră de somn în plus ne împinge în plin oblomovism. Chiar atelierul de lucru se poate transforma într-o casă primitoare, un spațiu închis narcotizant în care muncitorul devine una cu decorul: "Aroma piliturii îmbibate de ulei îi amețește simțurile. Muncitorul nu mai vrea să plece acasă. Nu mai poate. Nu-l siliți să plece dacă nu vrea! Rămâne în singurătatea atelierului său. Aerul dinăuntru, călduț, aproape umed, țese o haină străvezie care se depune
În menghină by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8353_a_9678]
-
un moment cînd, după calculele mele - calcule făcute conform a tot ceea ce știu pînă acuma - Sebastian se schimbase la față, începuse să renunțe la ideologia de extremă dreaptă în care se zburdase ca "păstrăvul în apă" și de care se îmbibase.) Singurul lucru verificabil pe care îl cunoaștem pînă în acest moment pentru începutul anului 1934 este o scrisoare de-a lui Sebastian către I. Ludo, redactorul și editorul revistei evreiești Adam. E o epistolă - fără dată, sau cu data omisă
Diavolul și ucenicul său: Nae Ionescu - Mihail Sebastian by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/8608_a_9933]
-
aceeași boală și putea nădăjdui că, așa cum el însuși se vindecase, va exista vindecare și pentru Eliade. Din toate informațiile pe care pînă acum le dețin, solidaritatea lui Sebastian cu Nae Ionescu și cu ideologia acestuia, de care era efectiv îmbibat, a început să se clatine abia la începutul anului 1935. Abia în martie 1935, în conferința ținută la Institutul francez, Sebastian exprimă - foarte civilizat, deloc în stilul pamfletelor sale, în care îi executase nu cu mult timp înainte pe Lovinescu
Diavolul și ucenicul său: Nae Ionescu - Mihail Sebastian by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/8608_a_9933]
-
închis, așa cum o mai făcuse o dată (sau poate nu rețineam eu bine). Erau frații „Brothers“. Se treziseră din beție și, prin cine știe ce proces care la oamenii normali se cheamă logică, iar la ei o deplasare aleatorie a moleculelor în creierul îmbibat cu alcool, descoperiseră că le lipsește ceva. Aparent, damigeana lui Mihnea nu fusese suficientă pentru a le șterge impresia, așa că insistau. Simțeai asta din ton, nu suna nici relaxat, nici cooperant. Dar cum aflaseră de întâlnirea noastră? Și, mai ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
tăiau țevile de apă rece, demontau coturile din pivnițe, găureau hidrofoarele, înfundau canalizarea, stricau racordurile coloanelor de-alimentare. Te țineau în priză, îți dădeau permanent de lucru, ca unui nevrotic. După o săptămână de lupte cu ei, erai frânt, săritor, îmbibat cu cofeină. Cel mai rău sufereai când aruncau primăvara varza în canal, gri și descompusă: duhnea toată strada a saramură. Conexiunile lor se întindeau până departe, greu de bănuit. Se zicea că montaseră și explozibilul de pe magistrala Moscova-Tbilisi, tocmai în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
The Economist, din 14 septembrie 2006, îl vedea pe marele Cârmaci ca pe un: " fost căpitan de vapor, care și-a păstrat felul marinăresc de a-i trata pe subordonații rebeli ". Doar că " subordonații rebeli " nu sunt, astăzi, niște matrozi îmbibați cu alcool, ci parlamentul și guvernul unei țări membre a UE. Șapou : Apropo, știați că realitatea TV a anunțat, la 17 mai 2007, un sondaj INSOMARMetro Media Transilvania, care arăta că 79,1 % dintre cei chestionați s-au pronunțat împotriva
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]