1,072 matches
-
iar Agata și doctorul, care stăteau vizavi, se aplecaseră spre el, să-l audă. Și le spuse despre ultimele cuvinte rostite de tânăr și de vădita ușurare pe care o citise pe chipul lui apoi, și cum părea că moare împăcat. — Poate că e vorba numai de o aspirație mistică, spuse doctorul, iar Agata adăugă: — Un fel de rugăciune. Dar Costache era sigur că „sindroamele“ spun altceva. Odată se amuzaseră, polițistul și bărbatul ei, să vadă asemănările dintre meseriile lor și
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
a ajuns în mâinile destinatarului, iar ea se topea văzând cu ochii și, colac peste pupăză, s-a întâmplat, ceea ce s-a întâmplat... Acum Bidaru avea douăzeci și șapte de ani. Se afla în tren în drum spre casa părintească, împăcat chipurile cu soarta, cu o hârtie în buzunar pe care și-a dorit-o atât de mult însă de care nu mai era sigur, dacă îl va face sau nu mai fericit. De un singur lucru era convins în momentul
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
Tăt‟ îi după vrerea Domnului... nu-i cum vre‟ omul! - Ei, acu‟ Anuca s-o ridicat răpidi...o crescut ca din apă!.. Ci strașnică fată‟ i Anuca!.. Gândurili îl oboseau... Era prima oară când gândurile îl oboseau. - Axinia o murit împăcată cu dânsa... S-o împlinit destinu‟ scris!.. Șî Lina o murit împăcată cu sine... s-o împlinit destinu‟ scris! Că nimica nu faci pi om mai fericit, decât împlinirea destinului său, așa cum inima și sufletu‟ îi ceri!.. Și, deodată, un
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Anuca s-o ridicat răpidi...o crescut ca din apă!.. Ci strașnică fată‟ i Anuca!.. Gândurili îl oboseau... Era prima oară când gândurile îl oboseau. - Axinia o murit împăcată cu dânsa... S-o împlinit destinu‟ scris!.. Șî Lina o murit împăcată cu sine... s-o împlinit destinu‟ scris! Că nimica nu faci pi om mai fericit, decât împlinirea destinului său, așa cum inima și sufletu‟ îi ceri!.. Și, deodată, un dor nestăvilit îl prinse de baba lui... Un dor ca o durere
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Începînd din acea clipă au început frămîntările avocatului și în final a avut loc explozia. Evident că a urmat bătaia, cearta, spectacolul și... împăcarea. Amorezul a ieșit șifonat de tot din toată tărășenia asta. Într-o zi, cei doi soți împăcați, se plimbau tandru, ținîndu-se de mîini. Din spate aud: Așa-i că și ăsta, al doamnei, era iresponsabil de... Avocatul se întoarce și, iritat la culme, îi arde o palmă femeii. Fără să fie surprinsă, aceasta comentează: Cam iresponsabil și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
și de vocea blîndă a unui tînăr cu ochelari fără rame, care vorbea cu un aer serios: — Principalul este să nu te enervezi, domnule Digby. Ai suferit destul de pe urma războiului ca să-ți poți permite să te odihnești, cu conștiința Împăcată. TÎnărul vorbea mereu despre conștiință. A lui era pe deplin Împăcată, cum Îi explicase cu cîteva săptămîni În urmă; chiar dacă n-ar fi nutrit convingeri pacifiste, ochii săi miopi Îl făceau inapt pentru serviciul militar activ. Și Într-adevăr, ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
care vorbea cu un aer serios: — Principalul este să nu te enervezi, domnule Digby. Ai suferit destul de pe urma războiului ca să-ți poți permite să te odihnești, cu conștiința Împăcată. TÎnărul vorbea mereu despre conștiință. A lui era pe deplin Împăcată, cum Îi explicase cu cîteva săptămîni În urmă; chiar dacă n-ar fi nutrit convingeri pacifiste, ochii săi miopi Îl făceau inapt pentru serviciul militar activ. Și Într-adevăr, ochii aceștia slabi priveau neajutorați și patetici prin groasele lentile convexe, dindărătul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Implanturile capilare reușiseră, nimerise un specialist competent. Mergea regulat la Gymnase Club și, sincer, pentru un bărbat de patruzeci și doi de ani, nu găsea că arată chiar rău. Bău un al doilea whisky, ejaculă pe revistă și adormi aproape Împăcat. 2 TREISPREZECE ORE DE ZBOR Foarte curând, Locul Schimbării se confruntă cu o problemă de Îmbătrânire. Idealurile fondatoare ale acestei inițiative le păreau prăfuite tinerilor din anii 80. În fond, cu excepția atelierelor de teatru spontan și de masaj californian, Locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
uitat de jur Împrejur, temător ca ceilalți să nu vadă ce făcuse trimisul lui Moru și, mai ales, cu cine o făcuse. Repede! Să mă Îndepărtez odată de vita asta prăvălită În tufiș, care se ținea de cap și mugea, Împăcată. Era lac de sudoare, dar tot așa eram și eu. Am dat s-o iau spre apa verzuie ce curgea pe lângă sat, dar pășitorii m-au lăsat și m-am trezit căzând la loc În fund, lângă bivolița aia care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
capul lui. Dacă izbutesc să-i țin despărțiți, dacă izbutesc s-o fac să se-ntoarcă la John și să se poarte ca o femeie cumsecade, atunci pot să spun că mi-am Încheiat rostul pe pămînt. Pot să mor Împăcată“ - a zis, și plîngea, sărmana de ea. „Tu nu știi nimic, tu habar n-ai“ - zice - „prin ce-am trecut eu.“ Și-atunci mi-a povestit tot, cum s-a făcut de l-au Întîlnit, cum l-au cunoscut cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
exasperau: cheltuielile, popii și țâganii. De aia luptase din răsputeri împotriva familiei pe care fiică-sa și-o făcuse cu un preot. - Ia zi-mi, ce mai face bunică-tău, țapul cel bătrân? - Nu prea bine, dar cel puțin e împăcat. Chiar glumește. - Ha! el se duce, eu mai stau. ha! Ich bleibe noch! nu-i dau eu satisfacție să mă vadă crăpând! ar vrea el. N-o scoteam la capăt nici cu bătrânul. M-am ridicat și am plecat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
tumul, spunea profesorul Valedulcean, este o movilă de pământ, așa cum probabil ați văzut adesea și voi pe câmp când ați fost cu școala În excursie sau la cules de roșii. Ea are formă conică sau piramidală. (Ca să fie ceva mai Împăcat cu propriul lui sentiment profesional, Valedulcean se apropia În acest timp de tablă și schița cu creta un con și o piramidă. În acest timp, Zare - Încă nu Împlinise 12 ani atunci - juca „pâinile“ cu colegul său de bancă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
mătanie, zicîndu-i ironic (deși era epitrop la biserica ortodoxă), "Lasă-l, tu, că s-o fi culcat și el", îl certa, speriată că o asemenea blasfemie putea atrage vreo nenorocire asupra casei noastre. După ce-și termina mătăniile, adormea mai împăcată, căci orice îndoială reprezenta pentru ea, probabil, un păcat. Iarna, își instala războiul de țesut în casă și pregătea pânză de cânepă ori de bumbac, pentru nevoile noastre, fețe de masă împodobite cu desene imaginate de ea, ștergare înflorate sau
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
poruncilor sfinte ale învățăturii lui Isus. După această „blândă certare” aplicată de P.H.L. „eroului” său, îl regăsesc pe Domnul R. un pic mai umil și mai înțelept. A mângâiat abdomenul deja rotunjit al Teodorei și se simte mai liniștit, mai împăcat. După ce și-a imaginat vietatea măruntă din dreptul palmei, s-a îngrozit de gândul spus cu voce tare deunăzi. N-a putut merge mai jos, cu mângâieri, ca altădată. Trebuie să admită că de-acum trupul dragei sale nu-i
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
altceva: pînă la urmă, orice lucru ascuns se dezvăluie. Orice dragoste secretă capătă pe neașteptate „chip de om”. Ca în cazul lor... Teodora își continuă gândul: „Și ar mai fi posibil ca tu însuți să te regăsești în altul - înțeleptul împăcat cu lumea și cu viața, privind din nou spre viitor. Nu! nu al tău, ci al copilului tău... Copilul care ai fost să se proiecteze în cel care va fi... Ce poate fi mai liniștitor pentru o viață de om
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
ciobanu’ ăsta. Toate mergeau exact cum se așteptase. Știa că nu poate săl bată pe Walcott. Nu mai avea putere. Da’ nu-și făcea probleme. Își făcuse banii, și acum nu voia decât să termine-n picioare, ca să se simtă Împăcat. Nu voia să fie făcut knockout. Gomgul sună și-l Împinserăm În ring. Se duse Încet. Walcott se-ndrepta hotărât spre el. Jack aplică În față o lovitură de stânga și Walcott o Încasă, apoi se strecură pe sub ea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
1941, nu mai țin minte, a fost, știți foarte bine, sub regimul Mareșalului, scos din cadrele active ale armatei, e mîndru și acum de asta. În timpul războiului a fost pe front, ca ofițer medic, dar de rezervă. E cu conștiința Împăcată că a slujit În primul și al doilea război. CÎt despre ce se Întîmplă acum, e convins că se va sfîrși Într-o zi, dar se Întreabă cînd și cum? Căldura de vară Înmuie, spre prînz, asfaltul curții. Rex aleargă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
cîți suntem - nu avem dreptul să le criticăm, să le comentăm În hotărîrile pe care le pronunțăm; ci să le aplicăm și atît. Ce-ar fi dacă toți am comenta legislația și nimeni n-ar aplica-o. - Și te simți Împăcat? - Nu. Dar suntem singurii care mai putem face dreptate, cîtă a mai rămas. Ce-ar fi fost și fără noi? Aplicăm legile, dar cînd ele sunt strîmbe cei mai mulți dintre noi, ajutați de un curaj neadus la clamare, le aplicăm forțînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
șal, la sân, și mi-a zvârlit ceva alb și cu alunecare leneșă. În aer; o coroniță din flori de iasomie. N-am mai văzut-o în clipa următoare. Nici nu i-am putut mulțumi. M-am întors fericit și împăcat în camera mea, după ce am închis ușile cu aceeași grije. Întâlnii pe coridor pe Khokha. ― Am fost să beau puțină apă proaspătă, îmi spuse el încurcat, înainte să-i fi vorbit. Nu m-am întrebat atunci ce căuta el mereu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
mai gustase cam de mult. Mă întrebă într-o doară: ― Dar religia ta? ― Pentru mine, creștinismul nu s-a născut încă. N-au fost decât biserici creștine, dogme și rituale. Creștinismul se naște aici, în India, pe pământul cel mai împăcat cu D-zeu, unde oamenii sunt însetați de iubire, de libertate și de înțelegere. Nu concep un creștinism fără libertate și fără primatul spiritualității... Harold, care mă auzise pe mine vorbind numai de construcții și de fizică sau comentând ultimele
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Acum în urmă răzbate parcă din toată ființa ei o infinită tristețe, o tristețe care ar părea tragică, peste putință de suportat, și cu totul nelalocul ei, într-o grădină de vară, dacă n-ar fi atât de discretă, de "împăcată", încît sânt sigur că majoritatea publicului nici nu o remarcă... - Nu, nu, nu! îl întrerupse Cladova, ridicîndu-se brusc din fotoliu și începînd să se plimbe cu pași grei, hotărâți. Te înșeli! Mitologizezi, ca să folosesc una din expresiile dumitale favorite. Și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
rinichiul meu. Există un singur răspuns posibil: aceste foarte utile organe nu gândesc nimic. Își văd doar de treaba lor, de o importanță capitală pentru mine, dar care n-are nimic de-a face cu gândirea. Din fericire, adăugă zâmbind împăcat. Orlando izbucni deodată într-un râs scurt, își scoase ochelarii și începu să-i șteargă migălos cu batista. - Ești dat dracului! spuse cu o vădită satisfacție. Dar să știi că nici Orlando nu se lasă mai prejos. Hai cu mine
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
A fugit și el ca ceilalți, spre munte. - Poate că nu știe, spuse Moșu, și d-aia a plecat. Că nu știe... - Ce să știe? îl întrebai. - Nu știe, repetă coborând glasul. Închise din nou ochii. Părea că doarme, senin, împăcat. Popa se așezase pe scaun. Lângă fereastră, Ilaria privea în întuneric, fumând. - Trebuie s-o găsiți, vorbi deodată Moșu. Că dacă n-o găsiți, nu se îndură Dumnezeu și nu mă ia. Și am să mă chinui așa până după
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
câte doi, trei deodată. Își aminti, vag, ca de un vis pe jumătate uitat, că i se mai întîmplase cândva același lucru: câtva timp nu putuse vorbi pentru că i se clătinau toți dinții. Este, deci, aceeași problemă!" își spuse senin, împăcat. În noaptea aceea, portarul hotelului așteptase zadarnic întoarcerea clientului de la numărul 19. Apoi, când începuse să ningă, telefonase la cafeneaua Select. I se răspunse că un domn străin venise, pe seară, și se îndreptase direct spre sala din fund. Dar
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
cine ar fi putut lua în serios o povestire scrisă de un autor obscur și atât de absurdă? - N-a fost chiar atât de absurdă, șopti Maria, dacă v-a schimbat viața... Pentru întîia oară, Antim izbucni în râs. Râdea împăcat și totuși amar, așa cum râd uneori bătrânii. - Îmi pare bine că te-am convins atât de repede, vorbi continuând să zâmbească. Nici nu-ți dai seama câtă dreptate ai !... Pe de o parte, nu mi-am putut lega viața de
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]