34,380 matches
-
la capăt. Charles Fourier și utopiștii veacului al XVIII-lea l-au fascinat într-atît, încît pînă și în notele lui diaristice entuziasmul stîrnit de aceste obsesii intelectuale lasă urme, repetitiv și agasant pe alocuri ... Încercarea de a-l reabilita pe împăratul Wilhelm al II-lea se soldează nu cu așteptata biografie, ci cu un eseu incitant și controversat. Răfuiala cu ilustrul profesor de drept, ultraconservatorul Carl Schmitt, care se număra printre oaspeții salonului din casa părintească, generează în cele din urmă
Un admirator al "eternului feminin" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/8227_a_9552]
-
cat... Insomnia se anunță rebelă. Mă dau jos din pat și încep să măsor odaia. Ca scriitorul acela român de la începutul secolului trecut, care era un mare admirator al lui Napoleon și care avea, la capătul patului, un portret al împăratului. Stingând lumina, să adoarmă, el se gândise la Bonaparte, - "Ai fost mare, dar, oricât de mare, tot ți-ai găsit nașu,... te-a bătut generalu ăla... cum îi zice... na, c-am uitat... cum îl chema, domnule?..." Și începuse să
O noapte de insomnie by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8472_a_9797]
-
înaintea democrației, într-un moment proto-democratic, în anul 313, atunci când Edictul de la Milano a instaurat ŤPacea Bisericiiť, iar persecutarea creștinilor din Imperiul Roman a încetat, îngăduindu-li-se din acel moment să se roage în public. Dar cine a fost împăratul Constantin, prin comparație cu Lincoln? În timp ce scriu, de pe partea cealaltă a străzii unde-mi am biroul bat clopotele bisericii Lincoln, îndulcind încă un ceas din ziua evreului care sunt."
De ce trag clopotele? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8486_a_9811]
-
dus. // și-a venit un negustor / Plin de bani, cu vâlvă mare, / Cumpăra copii pe care / Nu-i iubește mama lor. / și-a venit la noi la poartă / și-am ieșit și l-am certat: / "N-ai nici tu, nici împăratul / Bani să-mi cumpere băiatul! Pleacă-n sat, că-i mare satul, / Pleacă, pleacă!" și-a plecat." Coșbuc se servește aici de unele arhetipuri psihice puse în lumină de C.G. Jung (1875-1961), care bântuie dintotdeauna imaginarul uman și par înnăscute
Nostalgia impersonală by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8498_a_9823]
-
ieri sau cândva -, urmată de anihilarea ei imediată: mama curajoasă a ieșit "ea" și a alungat lupul, omul cu sacul, negustorul. În al treilea caz, ea nu-i spune copilului cât îl iubește, ci cât îi este de scump: nici împăratul n-are destui bani să i-l cumpere! Pun capăt acestui comentariu cu un poem din alt sector al producției liric-epice coșbuciene, care merge de la balada despletită la pretextul anecdotic; diverși cercetători și-au dat osteneala să caute "sursele", unii
Nostalgia impersonală by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8498_a_9823]
-
înșfăcam geanta și plecam în pas săltat mai departe, în timp ce cântam în poiana verde veselie multă cu băieți și fete cântă cucii cântă cu-cu cu-cu aaa-a aaa-a odiridi odirdidina odirididina u-ha. Eram țanțoșă ca fata de împărat ce se visa fecioraș. Asta era a doua poveste pe care băbuța mi-o spunea în fiecare seară, după ce mă înspăimânta cu moartea care treieră prin lume, ca o vrăjitoare cocârjată, cu nuielele-n spate. Fiindcă după un an grădinița
Tovarășe de drum Experiența feminină în comunism by Sanda Cordoș () [Corola-journal/Journalistic/8558_a_9883]
-
din bibliografia de specialitate, românească și străină, pe care a consultat-o, ci și din cercetarea directă a terenului, în Argeș, spre exemplu, împreună cu studenți de-ai săi, rezultatul cercetărilor publicându-l în volumul Basmul cu Soarele și fata de împărat (1974). în studiul stilistic Poetica Mioriței, polemică indirectă cu prea stăruitoarele studii asupra genezei, circulației și tipologiei baladei și colindei cu aceeași temă, interesul autorului se îndreaptă spre mecanismul retorico-ficțional al celebrei cântări, spre modelele formante, ritualistic (colinda) și poematic
Centenar Gheorghe Vrabie by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/8583_a_9908]
-
mantia de stele. Adică în maniera lui E.A. Poe din Scrisoarea furată. Unde se poate așeza mai bine o enigmă la vedere dacă nu în titlu? Și cititorul să accepte jocul lui Pavio și să caute mantia de stele a împăratului Henrik (ea există la Baamberg și se poate și vedea, via internet, este o minunăție de-un albastru adânc, nocturn). Va fi fascinat, constatând că Milorad Pavio l-a lăsat pe el, cititorul, să-i găsească și să-i scrie
Istorii ale sufletelor pereche by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8615_a_9940]
-
podul palmei (și, firește, corecția care se-aplică folosind podul palmei). Dolarul e o formă dialectală de la taler care, la rîndu-i, vine de la un oarecare Joachimstal, valea lui Joachim. Farfuria vine din chineză, însemnînd întîi fiul cerului, apoi porțelanul dedicat împăratului. Fusta a apărut lîngă Cairo, într-o periferie cu croitorii, trecînd, pe urmă, în neogreacă. Lighioană trage la legiune, și ajuns, prin pură confuzie, sau prin neînțelegerea unei metafore, să însemne fiară. Marțipanul, om care șade, în arabă, ajunge, în timpul
Drumul brânzei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8641_a_9966]
-
a lui Pann. Cît despre istorioarele epice exemplificatoare, așa-numitele "povești ale vorbei", ele abordează la rîndul lor o varietate de versuri destul de mare. Domină alexandrinul românesc și cel clasic: "Primăvară-ntîia oară roazele cînd înfloresc,/ C-un fir merse la-mpăratul grădinaru-mpărătesc,/ Care cu plăcere multă-n mîna sa cum l-a luat,/ Totodată fără veste la un deget l-a-nțepat"; Spun c-a fost odată un crai oarecare/ Ce avea din fire un nas foarte mare;/ El își vedea bine cusurul
Dincolo de pașoptism by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8607_a_9932]
-
pe 14 aprilie 1938, lui Ion Breazu: "Te salut chiar din Lisabona! E necrezut de frumos pe aici. Peisajul o minune, orașul fără pretenții, dar neîntrecut. Rasa cam pestriță. Limba plină de fragmente românești, încât vrând-nevrând trebuie să crezi că împăratul Traian a fost iberic". Peste câteva zile, îi scrie din nou aceluiași amic: Stăm de două zile în acest hotel de la Estorial ("Palacio-Hotel") lângă Lisabona și la Ocean. E în adevăr o minune. În această localitate sper să găsim și
Lucian Blaga, diplomatul by Lia-Maria Andreiță () [Corola-journal/Journalistic/8358_a_9683]
-
Demult... tare demult, pe vremea când se potcoveau elevii de Racoviță cu câte un ecuson la gât și un număr matricol în catalog, pe vremea când zorii cunoașterii răsăreau la șapte și jumătate, cinci zile pe săptămână, pe vremea când Împăratul Roșu și Sfânta Duminică te întrebau fie despre vărul tău pe nume Newton, din altă, cu totul altă împărăție, fie despre tress-passingul cromozomilor, fără a-ți promite în schimb vreo fată de împărat sau vreun Făt-Frumos... pe vremea aceea s-
E by ELENA TELESA () [Corola-journal/Journalistic/84105_a_85430]
-
cinci zile pe săptămână, pe vremea când Împăratul Roșu și Sfânta Duminică te întrebau fie despre vărul tău pe nume Newton, din altă, cu totul altă împărăție, fie despre tress-passingul cromozomilor, fără a-ți promite în schimb vreo fată de împărat sau vreun Făt-Frumos... pe vremea aceea s-a înfiripat prima și cea mai îndrăgită poveste din viețile noastre... Personajele distribuite acolo n-aveau nevoie de zestre sau cosițe ca aurul, dacă erau Sânziene, și nici de zmei de bătut sau
E by ELENA TELESA () [Corola-journal/Journalistic/84105_a_85430]
-
în care Liszt își făcu apariția în anul 1847, dând două concerte în drum spre Valachia. Anul 1932 aduse o iarnă grea cu zăpezi mari, care amenințau să oprească circulația trenurilor. Totuși pornim spre Sibiu unde ajungând trăsei la hotelul Împăratul Romanilor (același hotel în care, prin întâmplare, găzduise și Liszt). Motivul că n-am locuit la unchiul doctor, care era foarte afectat de acest lucru, fu că trebuia să stau în centru pentru a-mi putea face exercițiile cotidiene pianistice
Amintiri(III) by Aurelia Cionca () [Corola-journal/Journalistic/83673_a_84998]
-
se dueleze, pentru ca după-masa să le predea limba latină, precum și noțiuni de drept, teologie și istorie. Fiecare dintre cele două prietene reținuse doar ce-o interesase din aceste lecții. Constancia citea din Suetoniu, Plutarh și Plaut, îi știa pe toți împărații Romei și se adâncea în controverse scolastice în compania învățaților găzduiți din când în când la conacul lui Don Juan Manuel. Ines, în schimb, se pricepea să încalece, să tragă cu arcul și să mânuiască spada. Una avea o paloare
Cu inima smulsă din piept by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/8429_a_9754]
-
ales, s-o recitiți, în zilele cînd toți, oameni mici și mari, ne gîndim la drumuri și la stele. Veți înțelege și veți alege, din tiribomba cu aventuri, ce înseamnă dorul, cît prețuiește prietenia. Și veți pricepe de ce, după Calea împăratului, după Aisbergul nostru se topește, atîtea povești cu cetățeni în frac, în corul de Crăciun se aude, totuși, o singură voce de pinguin. Numele lui e Apolodor?
E corul de Crăciun by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7776_a_9101]
-
viziune asupra puterii din interiorul Orașului Interzis, pledoarie pentru adevărul ascuns de faldurile marii istorii, în sfârșit perspectivă asupra lumii femeilor care făuresc și destramă imperii. Cititorul descoperă viața curții imperiale, selecția draconică a fetelor care urmau să devină concubinele împăratului, distribuția centrelor de putere în Orașul Interzis, manevre la diferite paliere, alt tip de guvernare și cu totul altă inteligență politică decât cele știute din istoria europeană. Mo Yan își are ca pereche un autor de aceeași vârstă, Ma Jian
Cele mai frumoase... by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7774_a_9099]
-
Ma Jian scrutează China pe orizontala prezentului, pe când Mo Yan o face pe verticala unor decenii sau a unui secol. Spre deosebire de saga imperială, care transformă o figură istorică în personaj literar, Su Tong a scris un roman parabolă, Eu sunt împăratul Chinei: un imperiu imaginar - Xie, un copil de 14 ani devenit peste noapte împărat, viața închisă în Orașul Interzis, dorința de evadare și apoi lumea circului în care el râvnește să meargă pe sârmă și să devină acrobat, experiențele care
Cele mai frumoase... by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7774_a_9099]
-
unor decenii sau a unui secol. Spre deosebire de saga imperială, care transformă o figură istorică în personaj literar, Su Tong a scris un roman parabolă, Eu sunt împăratul Chinei: un imperiu imaginar - Xie, un copil de 14 ani devenit peste noapte împărat, viața închisă în Orașul Interzis, dorința de evadare și apoi lumea circului în care el râvnește să meargă pe sârmă și să devină acrobat, experiențele care-l schimbă - prietenia cu eunucul Rândunică, iubirea prințesei Hui îl eliberează din colivia aurită
Cele mai frumoase... by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7774_a_9099]
-
pentru toate templele. Amintesc acest fapt dinadins (nu eu, negă modest Paulică, ci autorul!) pentru ca toți cei ce vor ceti istoria acestor vremuri în cartea mea sau în alte cărți, să știe dinainte că toate exilurile și asasinatele poruncite de împărat au fost urmate de mulțumiri aduse zeilor, astfel încât ceea ce odinioară anunța lucruri fericite, devenise semnul unei ne-norociri publice." Paulică închise cartea și o ținu astfel strânsă la piept, murmurând: Tacit, Anale... Și știți ce-a mai făcut Nero, înainte de
Pecetea finală by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8012_a_9337]
-
într-o efigie, de acest portret de femeie ŕ sec: "Eu te cunosc de mult... Din vremea/ Neasemănatelor medalii:/ și chipul tău oval și fin/ și brațele-ți de albe dalii/ Sunt încrustate pe vecie,/ Pe-aceiași sfântă efegie/ Cu împăratul Constantin.// Eu te cunosc de mult... În parcul/ Cu-alei de clematite pale,/ Ce mor în tonuri indecise - / În parcul de'ntâlniri fatale - / ți-ai distilat în flori privirea,/ În clipa când plângeŕ iubirea/ Pe-aripa searbădelor vise.// Eu te
Floare rară by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6896_a_8221]
-
Felix Habsburg-Lorraine, fiu al ultimului împărat al Austro-Ungariei, a murit la vârsta de 95 de ani, în Mexic, la două luni după decesul fratelui său mai mare, Otto, informează presa austriacă de joi, citată de AFP. Felix Habsburg-Lorraine era ultimul supraviețuitor dintre cei opt copii ai
Felix Habsburg, fiul ultimului împărat al Austro-Ungariei a murit () [Corola-journal/Journalistic/69022_a_70347]
-
în 1952 cu prințesa Anne-Eugénie de Aremberg, cu care a avut șapte copii. Felix Habsburg-Lorraine a militat toată viața, alături de fratele său Karl-Ludwig, pentru restituirea bunurilor familiei sale confiscate după căderea Imperiului Austro-Ungar, informează Mediafax. Fratele său Otto, moștenitorul ultimului împărat al Austro-Ungariei, a murit pe 4 iulie, la vârsta de 98 de ani, în Bavaria (Germania). El a fost înmormântat la Viena, la funeralii luând parte capete încoronate și cei mai înalți oficiali ai Austriei.
Felix Habsburg, fiul ultimului împărat al Austro-Ungariei a murit () [Corola-journal/Journalistic/69022_a_70347]
-
le identific în ciuda cercetărilor mele de arhivă, nici să aflu cum a "dat" dl Clark de poet). În 1928, britanica Sylvia Pankhurst (poetă și ardentă activistă socialistă) se decide să traducă mai multe poezii de Eminescu, entuziasmată de ideile din împărat și proletar oferite în variantă de lucru de românul I.O. Ștefanovici. Deși preferate chiar de Bernard Shaw și semnalate cu entuziasm de Nicolae Iorga, traducerile ei sunt greu de urmărit în engleză, eleganța simplă a lui Eminescu fiind redată
Ce facem cu Eminescu? by Adrian George SAHLEAN () [Corola-journal/Journalistic/6932_a_8257]
-
inteligență, piesele mozaicului inițial fiind folosite pentru realizarea unui nou puzzle prin care sunt luate în răspăr chiar structura mitică subiacentă și ascunsă a discursului ideologic, canonul oficial și codul moral-politic al vremii, dar în ultimele romane ale prozatorului(Ploile.., Împăratul...), insistența cu care mitul este folosit ca mijloc de discreditare a mitografiei partinice îl transformă într-o materie sterilă, retorica mitică degenerând în simple exerciții de virtuozitate, iar stilul mitic, supralicitat cu bună știință, discreditându-se prin redundanță. La scriitorii
Mitul în romanul românesc postbelic by Evelina Cârciu () [Corola-journal/Journalistic/8148_a_9473]