17,154 matches
-
Și cum îl priveam, pe fața lui bărbierită de două ceasuri s-au lipit instantaneu ventuzele mititele din subsolul meu de jar. Au venit sărbătorile și am continuat să mă gândesc la el din toate pozițiile: printre grămezile de cumpărături, împingând cu încrâncenare schimbătorul de viteze, adormind cu degetele cuibărite la poala muntelui de catifea. Eram convinsă că n-am să-l mai văd niciodată, iar această intuiție era ca o plasă de fier. Zilele trecute ne-am întâlnit din nou
Bărbatul ca o acadea by Doina Ruști () [Corola-journal/Journalistic/8586_a_9911]
-
unei puteri străine hipnotizatoare care le paralizează inițiativa. Când tresar la scrutarea unor poze, la ascultarea unor voci sau la inhalarea unor parfumuri se simt mânați de impulsuri, ei nu știu prea bine încotro se duc și ce intenții îi împing din spate. Și schimbarea la față a lui Grobei s-a petrecut subit la frunzărirea unui album cu fotografii uzate, o perindare de fețe străine. Pe neașteptate, descoperind întâmplător un profil în galeria de instantanee vechi, o persoană pe care
Diavolul văzut dinăuntru (Romanele lui Nicolae Breban) by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8559_a_9884]
-
tot nu apare o dezmințire în legătură cu inițiativa Ministerului Educației și Cercetării de a scoate din programele școlare teoria darwinistă despre originea omului (înlocuită cu povestea biblică despre Adam și Eva). Rezultă de aici că schimbarea - incredibilă - chiar a fost făcută, împingând România, în acest plan, în Evul Mediu. Confuzia între știință și mitologie dovedește - Cronicarul își cere scuze pentru cuvântul brutal pe care trebuie să-l folosească - o mare prostie. Știința explică lumea, mitologia nu o explică, o mitologizează. A crede
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8594_a_9919]
-
intră în cadru și sare pe stăpânul său, ridicat pe labele dinapoi, iar cu cele din față bătându-l pe burtă ca să se țină în echilibru. E în semn de prietenie, dar nu e momentul. Lambert se supără și îl împinge, Rajah nu pricepe de ce, insistă, își încordează toți mușchii ca să se mai poată ține pe labele dinapoi, așa că are gâtul și botul îndreptate înainte, ca și când ar amenința. Baronul a acționat deja mecanismul, cele câteva secunde cât a durat lupta au
François Vallejo Vest. Lambert și baronul nebun by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/8590_a_9915]
-
de trei ori le dau dreptate, din interes, din cel mai mare interes, absolut din interes: doresc din inimă și cuget să mă mîntuiesc. Acesta mi-e scopul! Acesta mi-e interesul!". "Românizarea" lui N.Steinhardt a fost deplină, patetic împinsă pînă la identificarea sa cu o parte caracteristică a pămîntului românesc. Într-o epistolă adresată lui C. Noica, acesta îl informează pe gînditorul de la Păltiniș că, pregătindu-și crucea tombală, a vrut să scrie pe ea: "N. St., monah maramureșean
O evocare a lui N. Steinhardt by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8628_a_9953]
-
de supralicitare postumă pe măsura ignorării sau a desconsiderării cu care l-au înconjurat pe poet contemporanii săi. A idealiza însă, în secolul XXI, lumea spirituală a lui Anton Pann înseamnă să cedezi unui impuls mai degrabă sentimental sau să împingi snobismul la ultimele limite. Strict literar, ceea ce îl particularizează în mod spectaculos pe Anton Pann este preluarea unui bagaj cultural care precede cu mult romantismul. Scriitorul s-a aflat, obsesiv, în căutarea celor mai vechi izvoare de înțelepciune, pentru a
Dincolo de pașoptism by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8607_a_9932]
-
ale femeii, nesluțite încă de artrită. Era o pisică cu mustăți lungi, neagră, și ea frumoasă, ai cărei ochi verzi ba se aprindeau, ba se stingeau în semiobscuritate, în funcție de imaginea care apărea la televizor. Cu vârful piciorului gol, stăpâna casei împingea pisica și-și turna pe fundul paharului câte un pic de "Ballantine's". Din sticla de un litru, cumpărată pe furiș de soț la "Tax free shop" de pe aeroportul Sharm-el-Sheik (Egipt), chiar înainte ca charter-ul să decoleze, iar apoi
Evgheni Popov în căutarea spiritualității pierdute by Margareta Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/8639_a_9964]
-
din partea altora slugărnicie, gata să se înalțe la cer și să fie asemenea Atotputernicului, sufletul nesătul sau setea de arginți a lui Iuda, care nu-i lasă omului măcar un minut să se gândească la viața spirituală, pizma, care te împinge la tot felul de ticăloșii față de aproapele, mânia de neînfrânt, gata să săvârșească îngrozitoare fărădelegi, lenea, sau totala desconsiderare a sufletului, nesocotirea căinței până în zilele ultime ale vieții și, în sfârșit, disperarea sau sentimentul contrar nădejdii totale în Dumnezeu, în
Evgheni Popov în căutarea spiritualității pierdute by Margareta Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/8639_a_9964]
-
de luptă perpetuă îi definea pe fasciști: "Materializare evidentă a luptei de clasă întemeiată ca sistem, regimul fascist se simte și se vrea permanent în război: război pe plan extern și război pe plan intern"x; pe naziști, care-și împingeau tot mai departe fronturile de luptă și nevoia de a stîrpi "viața care nu merită să fie trăită"; și, desigur, pe comuniști. Despre Lenin, istoricul Richard Pipes scria: "Liderul bolșevic a fost primul șef de stat care a abordat politica
Sacralizarea urii by Fernanda Osman () [Corola-journal/Journalistic/8383_a_9708]
-
țării loviți." (Constantin Savin, La atac!). În toate aceste regimuri politice, versurile sînt folosite pe post de semnal de atac, pentru populația civilă. Formula percutantă, verbele combatanței, imperativele repetate hipnotic - tot acest carusel al declanșatorilor verbali ai emoției suspendă luciditatea, împingînd, cu necesitate, spre acțiune, și anume: trebuie să lupți - și să ucizi dușmanul - împreună cu noi. Foarte limpede formulase, în Uniunea Sovietică, Konstantin Simonov (semnatar, printre altele, al ciclului de versuri Prieteni și dușmani, 1948) rolul poeziei în comunism: "Tovarăși poeți
Sacralizarea urii by Fernanda Osman () [Corola-journal/Journalistic/8383_a_9708]
-
pe care apoi n-a mai scris-o. E drept că a avut o viață scurtă și agitată, că ftizia i-a întunecat ultimii ani, dar acestea nu constituie explicații suficiente; înclin să atribui totul unei timidități maladive, caracterului introspectiv împins la extrem, ce i-a paralizat voința. Atunci cînd tinerii romantici debutau adolescenți și încercau să impună cît mai repede publicului produsele unui ego hipertrofiat, Russo a ales calea opusă; puținele pagini pe care le-a publicat au apărut doar
Inventatorul melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8384_a_9709]
-
timp - între 25 februarie și 4 aprilie 1846 - notațiile lui Russo consemnează stările sale de spirit aproape zi cu zi, modul în care trece cineva de la disperare la bucurie și exultanță perfect nemotivat, rămînînd între cei patru pereți ai camerei, împins doar de resorturi strict intime. Că viața unui om se poate reduce la frămîntările sale interioare, minim tangente la realitatea exterioară - Russo este în literatura română cel dintîi care o demonstrează, pornind de la propriul exemplu. Tot în pagini franceze, fără
Inventatorul melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8384_a_9709]
-
Și-a uitat frivolitățile și detaliile coregrafice, și a căpătat o mină preocupată. Și, culmea culmelor, a deschis gura și a început să vorbească. Pantomimul vorbea. Surpriza a fost ca cea încercată în fața unei căprioare care latră. Dar ceea ce a împins lucrurile pînă la limita uimirii nu a fost atît faptul că mutul vorbea, ci felul în care o făcea: vulcanic, serios și pe dinlăuntru. Nu ca să-i distreze pe oameni, ci ca să-i încarce cu o stare de spirit. Nu
Mogîldeața by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8394_a_9719]
-
pianiste - Verona Maier și Valentina Sandu-Dediu -, pe care și le-ar dori, cred, orice partener într-ale duetelor interpretative. Un partener al celebrării transcendenței, ca de obicei frapant, insolit, s-a dovedit a fi Octavian Nemescu, mereu infatigabil în a împinge limbajul sonor în zona (interzisă ?) metalimbajului. De data aceasta Sonata nr.1 pentru clarinet și pian de Brahms a fost supusă, prin mijloace electronice, unui proces eschatologic primar, a cărui finalitate este chiar transformarea în Sonata nr.2 pentru clarinet
Parafraze la un festival by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8386_a_9711]
-
modul unei confesiuni imediate și ne-mediate (Ross Edwards: The Tower of Remoteness). Alteori evenimentele sonore sunt în expansiune, dispersate mai mult sau mai puțin ostentativ, delimitând invenția până la gestul demisionar al modificării instrumentului (Eric Mandat: Double Life). Delicatețea îl împinge însă pe clarinetist spre o retragere, o reculegere care îi este probabil imanentă, ținând de o anumită școală și, mai ales, educație (Eric Mandat: Etude for Barney). De altfel, despre educație și stil a fost vorba pe întregul parcurs al
Parafraze la un festival by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8386_a_9711]
-
pereții cu tapetul scorojit, din salteaua și cuvertura patului, din mocheta cenușie și murdară în care doar petele de vopsea îi dădeau un aer mai omenesc. Pe măsuța, vraiște: paletă plină de vopsele, tuburi, pensule, creioane. A trebuit să le împing cu grijă ca să găsesc un colțișor pe care să pun scrumiera. Era luna martie și lumina care intră pe fereastră era atât de slabă încât ținea lampă aprinsă și în miezul zilei, un singur bec de 40 w. care nu
Magdalena by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/8388_a_9713]
-
pentru vioară, violoncel și pian de Paul Constantinescu (soliști Luminița Burcă, Andreea Țimiraș și Mihai Ritivoiu) și Suita VI Tibet Impressions de Jin Wang. Remarcabilă a fost interpretarea Ralucăi Stratulat, care a impresionat prin sunetul cald, tehnica impecabilă și expresivitatea împinsă dincolo de granițele muzicale Dirijorul austriac de origine chineză Jin Wang este îndrăgit de publicul bucureștean, fiind prezent frecvent la pupitrul Orchestrei Naționale Radio și al Filarmonicii „George Enescu”. Calitatea de compozitor ne-a fost însă rareori făcută cunoscută. Ceea ce am
Privind spre Orient din Sala Radio by Cleopatra DAVID () [Corola-journal/Journalistic/84006_a_85331]
-
numai cît i-o modula ori i-o îndrepta către disponibilitățile presupuse de libertatea regală. Această libertate era însă primejdioasă și prin aceea că ambianța curții, infinit mai bine structurată decît elanurile ei, constructive și ele, indiscutabil, putea s-o împingă la dezordine și absurdități.(...) Aripile ei planau atît de sus, încît nu stinghereau sedimentările politice, lă-sînd dedesubt să se decanteze intrigăriile în viața lor scurtă și fără idealitate. Cu o singură excepție: afacerea Elena Văcărescu". Sau figura excentricului conte Robert
O carte somptuoasă (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8400_a_9725]
-
literare, disidentul nostru detestă fățiș bolșevismul instalat la putere în România. Prima parte, un fel de prefață, intitulată Să nu uităm și să nu iertăm, datează din 1948 și clamează cât se poate de categoric și de dur: "Românul e împins de revolverul dintre coaste și de laba din ceafă să demisioneze nu numai din Istorie ci și din Neam". Ofensiva se duce împotriva "creierului roșu antropoidal". Poemul Cântec în noapte, din 1949, e scris în închisoarea de la Aiud, unde "e
A existat disidență înainte de Paul Goma? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8401_a_9726]
-
subscriem: " Într-adevăr, dacă facem abstracție de premisa, coerentă discursului este în afara oricărei contestații, iar argumentația plauzibilă, astfel că teoria sfârșește prin a-i seduce pe cei mai mulți dintre cititori. Nu însă și pe cei mai sceptici sau defetiști, dispuși să împingă verificările până la ultima lor consecință". Studiile lui I. Funeriu seamănă cu niste investigații ale unui detectiv al textului. Că un alt Sherlock Holmes, mereu cu o lupă în mână, cercetătorul studiază manuscrise și ediții succesive, dezvăluind de fiecare dată greșeală
Cu tunul după muște? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8402_a_9727]
-
magnetic Neîntrerupt Londra, 1987 VI însă edificarea și destructurarea nu sînt aici secvențe diferite. Ele funcționează simultan și în cadrul aceluiași proces. Luîndu-și ca reper corpul uman, de exemplu, sau doar una dintre componentele sale, artistul îi deconspiră alcătuirea modulară și împinge analiza pînă la completa lui fărîmițare, dar, în același timp, el sugerează și mecanismul construcției, coeziunea elementelor și imensa lor putere generativă. Această situare aparent antinomică, a cărei acțiune se exercită concomitent asupra formei, poate fi percepută în toată anvergura
Paul Neagu, între materie și poezie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8409_a_9734]
-
erou. Udin posedă un glas cu calități în registrul acut, în care demonstrează siguranță și chiar performanță. Din păcate, registrul median nu este încă rezolvat, are unele instabilități, nu reușește să transmită acea stare pasională, ardentă a personajului care îl împinge la crimă din multă dragoste. I-aș reproșa o lipsă de implicare pe fiorul dramatic, de-a lungul spectacolului, el fiind mai mult un tenor liric fără să aibă accente spinto-dramatice. Cu toate acestea, în duetul final ne-a impresionat
CARMEN, spectacol - eveniment la Opera Na?ional? by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/84204_a_85529]
-
dacă să-și scoată de pe rever ecusonul pe care scrie "reprezentant de vânzări", dar își spune că o să poarte și mâine aceeași haină. Nu are decât două costume, în afară de cel bleumarin, dar acum e prea cald ca să-l mai poarte. Împinge ușa debaralei, se aude clicul de închidere, dar ușa se crapă din nou, un centimetru sau doi. Uși încuiate. Enervant: mâna lui tremurând pe broasca ușii, ca mâna unui babalâc, și ea, stând acolo în fotoliu și ascultând scrâșnetul metalului
John Updike Fugi, Rabbit by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8410_a_9735]
-
aber Sie war nie grün in der Liebe!” - Aluzie făcută la viața plină de escapade pasionante ale sus numitei doamne al cărui glas într-adevăr de aur “voix d’or” te făcea însă, ca multe lucruri la care a fost împinsă prin impulsivul său temperament de artistă (poate), să le treci cu vederea și să fii îngăduitor. Slăbiciuni omenești! Cu regina Elisabeta mă întâlnesc foarte des. Facem muzică de Strauss, Reger și Brahms. Vocea ei câștigă în amploare și are un
Amintiri(III) by Aurelia Cionca () [Corola-journal/Journalistic/83673_a_84998]
-
impetuoasei Lady, a fost baritonul Eugen Secobeanu. Cu un glas rotund, bogat în armonice a înfățișat cu muzicalitate un personaj sfâșiat între setea de putere și povara necesității de a acționa, între pasiunea pentru femeia - " Fatal mia donna" - care-l împinge la crimă și propriile lui spaime, între elanul ritmic-eroic de tip donizettian și cantilena dureroasă. Împreună (și separat) au creat momente excelente ca de exemplu sinistrul Brindisi și marele duet din actul I. Singura arie de tenor, după ce a forțat
Un posibil succes de public? by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/8431_a_9756]