5,710 matches
-
despre viața și personalitatea autorului, tinerețea lui, munca pe șantierele mari ale României (Vidraru, Porțile de Fier), viața alături de soția lui medic, care l-a însoțit mereu peste tot pe unde a lucrat, o poveste a unei istorii simple (,,oarecare’’ împletită cu cea a altor destine tot ,,oarecare’’). Este viața și întreaga carieră a unui inginer și fost pilot de aviație, dat afară din serviciu din cauza originii nesănătoase (tatăl său fiind unul dintre cei mai bogați evrei din România care, după
Din viața unui om oarecare – pagini de jurnal [Corola-blog/BlogPost/93315_a_94607]
-
de jurnal este crezul Dlui Herman Victorov, exprimat încă de la început, din motto-ul cărții printr-un citat al lui George Enescu: ,,viața fără muncă nu-și are rațiune’’. Toate personajele reale prezentate aici și ale căror destine s-au împletit cu cel al autorului și care pe 12 februarie 2013 au fost prezente și la lansarea cărții, nu și-au făcut decât datoria față de ei înșiși, față de familiile lor. Aceasta este cartea pe care o citești pe nerăsuflate, nu pentru
Din viața unui om oarecare – pagini de jurnal [Corola-blog/BlogPost/93315_a_94607]
-
de arhimandrit. După pensionarea de la Seminarul Craiova, a fost stareț al Mânăstirii Coșuna-Bucovățul Vechi (1992-2000), apoi egumen al Mânăstirii Sadova (2000-2009). În tot acest răstimp (1992-2009), vreme de 17 ani, i s-a încredințat demnitatea de Exarh al Arhiepiscopiei Craiovei. Împletind și despletind fuiorul biografiei părintelui Vasile Prescure -, starețul de Lainici, Arhimandritul Ioachim Pârvulescu, reliefează: ,,Părintele Prescure și-a dorit a îmbrățișa viața monahală încă din tinerețile sale, mai cu seamă după discuția pe care a avut-o, la vârsta de
Naşterea în cer a Profesorului Arhimandrit VASILE PRESCURE, Ucenicul Sfântului de la Prislop: Arsenie Boca [Corola-blog/BlogPost/93338_a_94630]
-
este Domnul! Să nu uităm că o cruce și o pătimire, fără înviere, ar duce la deznădejde și la pieire, dar și o înviere fără patimă și cruce ar însemna lipsă de onestitate. Amândouă, atât patima, cât și izbăvirea, sunt împletite, fără a-și găsi calea una fără cealaltă. În vederea întâmpinării învierii Domnului, salut pe toți cititorii ZiaruluI Românesc, cu pascalul Hristos a Înviat!” Mircea Maer Parohia „Buna Vestire, Croydon, Mitcham Road, CR9 3AT
O nouă biserică românească la Londra [Corola-blog/BlogPost/93541_a_94833]
-
câte lucruri face mă-ta și tu habar nu ai! Vii aici să înveți cât face unu și cu unu. Și nici atâta nu știi. Știți, mă, să măturați? Să ștergeți praful, să spălați geamurile, să îndrugați lâna, bumbacul, să împletiți, să cârpiți, să coaseți? Știți?... habar nu aveți!...Mormăiți pe abecedarul ăla: „Ana are ac”, “În nuc e un cuc” și alte aiureli. Vai de capul vostru! Las că am eu grijă să vă pregătesc pentru viață! Să știți să
DOMNUL DODE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383077_a_384406]
-
pământ Bătrânul timp a răstignit-o-n soare, Iar noi în haina morții ca pe-un gând. EU FAC ALUZIE LA NOI Tu de dureri ai lacrime de stele Ca roua cerului scursă pe șest Și din tăceri mi-ai împletit mărgele, Iar din privire vii și faci protest. Mi-e teamă că se-ntorc la stână lupii Sau în oraș speranțele puhoi Ori trântorii pe câmp lăsându-și stupii Vor adormi visându-ne pe noi. De dragoste cu patimă vom
STIHURI (1) de CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383158_a_384487]
-
Glodici Publicat în: Ediția nr. 1883 din 26 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Cuprinzând infinitul Sărutul vieții printre lacrimi Și zâmbet pălmuit de nori... Purta iubirea-n mii de inimi S-aducă pacea tuturor. Raze de soare printre vânturi Se împleteau în ochi de dor, Având iubirea-n mii de gânduri, S-arate cerul tuturor. Cu palma zilei mângâierea, Azi tandru luminează iar... S-aducă-n gând nemărginirea S-arate viața ca un dar. Surâs brăzdat de-o stea pe cer Sfeșnic luminând
CUPRINZÂND INFINITUL de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1883 din 26 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383167_a_384496]
-
care se întreceau s-o facă să râdă. Mai pe urmă, după vreo două săptămâni, când termina cu predatul și verificarea cunoștințelor, fire practică, se așeza la catedră, își scotea dintr-o sacoșă niște gheme și andrele și începea să împletească pulovere, mănuși, ciorapi. Spunea că sunt pentru soldații de pe front. Iar copiilor, ca să nu se plictisească și să fie cuminți, le-a propus un joc minunat. - Copii, voi știți să spuneți povești? - Daa! - Cu Făt-frumos, cu zmei și Cosânzene? - Daa
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
-i făceau să înnebunească pe cei care îi înmormântaseră. Coana preoteasă se minuna de năzbâtiile pe care le debitau copiii, numai ca s-o sperie. Deseori chiar se speria cu adevărat, când auzea parascoveniile lor. Dar își vedea calmă de împletit, zâmbea îngăduitor și-i spunea povestitorului: - Gata, mă, cu grozăviile tale, că m-ai speriat destul! Treci la loc! Victoriosul povestitor trecea în bancă zâmbind triumfător, parcă ar fi spus: “Ați văzut, mă, că s-a speriat?“ Dintre noi, cel
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
și întrebători la dumneaei. Pe vremea aceea nu erau așa de cunoscute poveștile lui Creangă și ale altor scriitori, în schimb, coana preoteasă, femeie cultă, instruită, le cunoștea și ni le-a spus și nouă. Povestea așa de frumos! În timp ce împletea, de-i sfârâiau mâinile, de pe buzele ei se prelingeau fantasticele imagini și întâmplări din cunoscutele basme. Cu vocea sa blândă și ochii săi strălucitori ne fermeca, în timp ce ne purta pe mirifice tărâmuri, iar noi, în liniște desăvârșită, cu ochii mari
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
dimensiune sacramental-liturgică în centru prin simbolistica POTIRULUI, după cum în interiorul acestui centru se ridică maiestuos Catedrala a cărei simbolistică gravitează în jurul Pantocratorului Iisus Hristos și a Treimii care cuprinde întreg universul creat, începutul, mijlocul și sfârșitul creației. Statornicia Tradiției Bisericii se împletește constructiv cu dinamica acesteia într-o aspirație spre a cuprinde universalul și particularul într-o sinteză a coborârii iubitoare și mântuitoare a lui Dumnezeu la om și o urcare iubitoare și mântuitoare a omului la Dumnezeu prin Iisus Hristos în
VORBIREA DESPRE BISERICĂ ÎNTRE CURS ŞI DISCURS SAU A CUVÂNTA, ÎNTR-UN DUH CREŞTINESC, DESPRE CATEDRALA MÂNTUIRII NEAMULUI ROMÂNESC... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1792 din 27 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383114_a_384443]
-
ridica fuioarele de fum din focurile aprige pornite de călătorii osteniți de drum cu spuzele rămase peste noapte podele s-or freca de sărbători să străluceasc`atunci când mere coapte se vor griji de dat la urători cât statul iernii ele împletite din vetre peste casele din sat vor ridica esențe risipite chemări pentru cei merși la colindat *** Ciclul "Iarna" Volum "Surori metrese timpului" Referință Bibliografică: se pregătesc fuioarele să iasă / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1797, Anul
SE PREGĂTESC FUIOARELE SĂ IASĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1797 din 02 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383208_a_384537]
-
timp. Prin versul său “trece-un dor nedezmințit” și pulsează iubirea în cea mai pură formă, pe care poetul o redă prin prisma unor peisaje superbe, în care natura este martor al celor mai tandre trăiri. Gândurile sale ard intens împletindu-se în ode profunde, iar stelele îi vorbesc lăsându-i pe prispa amintirilor cele mai sensible suveniruri. “Ceru-ntreg parcă se-nvârte” în cetatea viselor sale și doar necuprinsul îl poate îngâna. Poezia lui Sandu Cătinean vibrează de iubire, dor
SANDU CĂTINEAN, “CEL CARE VINE DIN BRAZI” de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383219_a_384548]
-
închină doar Domnului și țării sale, iar pașii săi sunt vegheați de credință. “Purtându-și doinele de gât” ca pe niște simboluri sfinte, poetul își continuă drumul nestingherit pentru o lume mai dreaptă și mai bună. În calea sa se împletesc dorințe și speranțe cărora le dă avânt și le întreține prin focul său. “Din suflet rele când țâșnesc”, lumea devine mai întunecată, însă poetul caută mereu să readucă lumina în obscuritate îndemnându-ne să ne întoarcem în iubire pentru a
SANDU CĂTINEAN, “CEL CARE VINE DIN BRAZI” de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383219_a_384548]
-
de poet în imagini grăitoare, iar tristețile sale sunt mângâiate de lumina caldă care crește în sfere înalte. “ Bucuria se revarsă / Peste tot și peste toate / Bulgări din lumina pură / Fac din jurul lumii roate.” “Pe câmpuri candide de maci” se împletesc speranțe și gânduri arzânde, căci roșul cel aprins rescrie povești trăite în alte vremuri care îi stârnesc poetului profunde amintiri. “ În seara când se scuturau salcâmii” se scuturau și amintiri printre miresmele lunii și, rătacind printre petale tainice, poetul se
SANDU CĂTINEAN, “CEL CARE VINE DIN BRAZI” de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383219_a_384548]
-
am învățat să râd să plâng Candele albe pâlpâie sub umbre de ceață. În orologii în tăcere îți număr pașii Speranțe-nmuguresc timid pe alei , Din cer cu tine zâmbesc îngerașii Când tu-mi sădești în suflet ghiocei. Cu tine împletesc din clipe vise În anotipul vieții ce renaște iar, Păsări în rapsodii ciripesc în culise De azi e primăvară-n suflet și-n calendar. Valentina Geambașu Foto internet Referință Bibliografică: PRIMĂVARĂ / Valentina Geambașu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1917
PRIMĂVARĂ de VALENTINA GEAMBAȘU în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383330_a_384659]
-
ține nouă zile. Începe în a doua duminică din august. Preparativele durează tot anul. În ultimele luni se intensifică; se pregătesc haine noi, se îngrașă viței, fazani de volieră și claponi; sunt scrise invitații și desenate sute de afișe, se împletesc ghirlande din flori târzii de munte. Se croiesc și se pictează măști. Garnizoana își completează stocul de artificii și repară șeile cailor; trompeții își lustruiesc alămurile, iar fanfara Gărzilor Reunite, impresionantă, repetă valsuri și marșuri triumfale, trunchiurile arborilor sunt văruite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
ridice, pentru gaze, pe Tolstoi! Pe Baudelaire - sau Poe - pentru lumină! Peste câteva luni, când nu vei mai avea decât cărțile scrise de tine, le vei oferi, altui executor, pentru plata gunoiului. Ești ținta unui psihopat; sau a unui rafinat; împletește amenințări greu de contracarat: fiscul și ocultul, fie și minoră ultima: nu te duci cu gândul că ai putea să deranjezi vreo falangă ezoterică. Preferi în loc de ocult, obscur. Asta nu-ți ia durerile de cap, ai coșmaruri. Într-o noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
celui mai misterios ordin religios-militar din istorie, Templierii, și al organizației din umbră ce Îi perpetuează existența, Le Prieuré de Sion. În această poveste de sfârșit de secol al XIX-lea și Început de secol al XX-lea, legenda se Împletește cu realitatea până la confuzie. Ambele au fost Împinse precipitat una Într-alta și amestecate viguros, hrănindu-se reciproc, Într-o literatură abundentă, ce s-a revărsat În deceniile trecute din teascurile editurilor, din paginile ziarelor și de pe ecranele televizoarelor din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
de urnit de pe buze după un concert) — ...Văzuși ce șal frumos mi-a croșetat? E de lînă d-aia melinos garantată de la șefa ei. CÎnd ierea În spital nepoată-mea, șefa i-a trimis opt sculuri d-astea să-i Împletească un paltonaș pentru cățel, așa i-a zis, pîn dă afară piatra de la rinichi. Și nepoată-mea care nu mai știe ce să-mi facă, doar, doar, i-oi lua plodul la mine, mi-a Împletit și mie șalul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
d-astea să-i Împletească un paltonaș pentru cățel, așa i-a zis, pîn dă afară piatra de la rinichi. Și nepoată-mea care nu mai știe ce să-mi facă, doar, doar, i-oi lua plodul la mine, mi-a Împletit și mie șalul ăsta din lîna aia dă i-a dat-o șefa pentru javră. Nu-i proasta Gina mea țcastanii de pe strada lungă prezența lor insinuantă complice cineva vorbește de Jenseits von Gut und Böse și cearta fervoarea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
recunoști. Acolo În orașul de jos, dincolo de Cibin, zidurile greoaie cu contraforți ale cazărmii vechi zidite de Maria Thereza și-n față piața, unde În asfințit Își desfăceau zlătarii șatra; căruțe cu iz de catran și gaz ca pletele fetelor, Împletite cu zdrențe roșii și bănuți de aramă, cîntecul deochiat al băiatului care cositorea cazane amuțind la apariția domnișoarei cu umbreluță roz, pentru că și țiganul are obraz, o finețe veche În degetele subțiri, În coapsele prelungi „Bate-mă boierule, bate-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Începe să picure din acest pix care mutilează hîrtia? „e un nor sub țeasta bătrînului general tace și spumegă altfel piciorul cui ar bate această grenadă În peretele din spate al catedralei visez În clipa În care părul meu se Împletește cu părul unui munte vin două limuzine din direcții opuse am de apărat o infirmitate o ciupercă roșie crescută Într-un pașaport clandestin orașul turbează sub turboreactoare o iau razna pe cîmpuri mă lățesc foi de dovleci acoperă pustiul unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
vin, vodcă, cafea cu Înlocuitori, dar mai ales carne. Fețele sînt cunoscute; cîțiva pensonari joacă table pe lăzile sau bidoanele de plastic neridicate care sînt stivuite În curte; femei așezate pe funduri de ligheane sparte sau pe cîte un pietroi Împletesc de zor și Își povestesc viața, o ceată de copii Între doi și doisprezece ani aleargă În jurul grupului de bunici și bunice țipînd din cînd În cînd: Vineee! Atunci toată massa aceea plată, destinsă, Începe să se Înfoaie ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Atunci. În Place Pigalle, la bistroul acela, nu Înțelegeai de ce te priveam atît de insistent. Tu erai Isit, chiar tu, Marceline de Navarre. Era Înghițită cu totul În halucinația lui. Nu mai știa ce mutare să facă. Ce ciudat se Împleteau drumurile obsesiilor ei cu amintirile acestui bărbat. Se simțea deconspirată, parcă o citea. — Îți mai amintești vacanța aceea ta mare, se auzi vorbind. — Erau valuri, valuri uriașe, și noi ne iubeam... pavana morții, spuneai — ...și tu ai adormit — Nu dormeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]