1,297 matches
-
bunicului au rămas vii în inima mea multă vreme. Voiam să rodească, să aflu mai multe, însă, de această dată, despre partea spirituală a satului. De aceea, într-o duminică frumoasă de august, aproape de Sfânta Maria, am vizitat mănăstirea Probota. Împrejmuită de un zid măreț, care parcă ocrotește în brațele sale sfântul locaș, biserica ne-a întâmpinat ca o mireasă. Călcând sfioși pe aleea pietruită, înconjurată de trandafiri parfumați ca de catifea și de covoare de iarbă verde, am intrat în
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
ei și fiul profesoarei la care mă cazase. El locuia în casa de alături, care da în aceeași curte interioară cu a mamei lui. Curtea aceea, în care am stat uneori să mă prăjesc la soarele arzător al sudului, era împrejmuită cu ziduri înalte, acoperite cu iederă și trandafiri. Într-o zi, când trebuia să plec în oraș, câinele s-a furișat pe lângă mine, a ieșit din casă și dus a fost. Am vrut să-l închid la loc, dar nu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1914_a_3239]
-
râul Suren. Un munte golaș se ridica în fața mea. Profilul său uscat mă făcu să mă gândesc la cel al doicii mele. Nu știu ce asemănare era între cele două siluete. Mergând de-a lungul muntelui, am dat de o priveliște veselă, împrejmuind un cerc de coline. Pământul era acoperit de nuferi albaștri. Pe această creastă se zărea o cetate construită din cărămizi masive. Eram ostenit; m-am așezat pe malul râului, pe nisip, sub un bătrân chiparos. Locul era pustiu și liniștit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
în primul rând pe fratele lui, dar și pe Hackler, doar erau amândoi însurați. Dar era, firește, și invidie în el, amintirea fetei aceleia dinainte de a se fi mutat la B. Și W. o privea în umbra întunecoasă a copacului, împrejmuită de frunze, apărată de lumina unei zile înrourate. Ce-ar fi fost dacă și el s-ar fi încurcat cu una din funcționarele alea tinere de la birou? Doar Gerda venise din cauza lui din Germania, era tânără, avea întreaga viață înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
ochelarii pe frunte, se uita prin binoclu sus, în rămurișul unui arin. Armin și cu mine scormoniserăm prin toate movilițele din jurul stratului de mușchi, bătuserăm cu cizmele ogoarele proaspăt arate, înconjuraserăm toată balta, semănând cu restul unei oglinzi de apă, împrejmuită de trestii și copaci, rămasă acolo ca o relicvă din peisajul mlăștinos al unei ere glaciare. Armin a arătat cu mâna înspre Studebakerul care parcase pe drumul din câmp, a și întrebat dacă nu era mașina noastră și, cînd mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
fi fost douăzeci de kilometri, o distanță care ne lua o oră bună. Era pe la amiază, vântul ne lovea rece peste obraji și în fața ghidonului se învârtea roata. Nu prea era circulație, o liniște de duminică se lățea pe câmpuri, împrejmuind grădinile și casele care se ascundeau în spatele tufișurilor și deveneau ostile și respingătoare când ne angajam pe ultima porțiune abruptă de la patinoar, obligați să ne ținem bine în șa până sus, la vila lui Hackler. Ne oprirăm gâfâind în fața casei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
vedeai cu ochii erau numai mormane de moloz și gunoaie. Nu aveam încotro, așa că mi-am făcut curaj și am luat-o la picior în direcția gardului de sîrmă care se zărea în depărtare și care bănuiam că trebuia să împrejmuiască terenul cu pricina. Din vîrful primei movile pe care am escaladat-o mi-am dat seama că nu greșisem. Puteam distinge clar dreptunghiul de iarbă, delimitat clar de marcajele de var. Dincolo de el se vedeau ascunse printre copaci cîteva cruci
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
de peregrinările prin sanatorii, părinții Închiriază pentru fiul lor, În primăvara lui 1935, o mică locuință la Roman. „Strada, dincolo de cazărmi - povestește Sașa Pană - era din liniște ciuruită de goarne. Se chema Costache Morțun. O casă cu cerdac larg, primitor, Împrejmuită de scânduri și, În față, o livadă.” Când Își Întâmpină prietenul, glasul lui Blecher părea că vine de departe... „Clătinat, ca și privirea albastră, mătăsoasă, din orbitele Înfundate. Sub cuvertură, genunchii Împietriți În unghi ascuțit - o scândură frântă - și scursoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
prin același peisaj: copaci, pajiști, cer, simțind subit neputința de a ști de ce Într-un loc totul este albastru, iar În altul se adaugă norii. Simțeau toate aceste terțe persoane Înconjurându-i, Învăluindu-i ca acea sferă imensă care ne Împrejmuiește și ne privește uneori cu un ochi străin, sticlos, făcându-ne să tremurăm atunci când zborul unei păsări taie, de-a lungul, o urmă inexplicabil șerpuită. În camera slab luminată se simți deodată o vastă singurătate rece, strălucitoare ca amiaza”. Tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
parte, îi spune el. Ea se preface îngrozită. Unde era înainte? E greu de spus exact. N-ai reper ca să măsori. Care să fie reperul? Totul e deplasat cu câțiva metri. Își ridică privirea spre cei câțiva copaci împrăștiați ce împrejmuiesc proprietățile de pe malul râului. Dincolo de zidul de case, câmpurile verzi de porumb freamătă la orizont. Timp de câteva clipe, pământul se lichefiază, așa cum se întâmpla când el și adevărata lui soră erau mici și se învârteau pe loc, apoi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
în când, ridica ochii spre sfinții zugrăviți de Pârvu Mutu. Da, mânăstirea era gata, jurământul lui era împlinit așa cum se legase sus pe muntele Sinai. Biserica nu era mare, avea pereți groși, din piatră de râu asemenea zidurilor cetății care împrejmuiau toată așezarea cu chilii cu tot. De zece ani era sfințită biserica, dar paraclisul fusese terminat abia în anul acesta și sfințit de zece zile, la Schimbarea la Față. Cu acest prilej, urcaseră în munte sfinția sa patriarhul și egumenii de la București. Mitropolitul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
din București, acolo la școala de dascăli, a dat imbrohorul ordin măriei sale Neculai Vodă Mavrocordat să fie spartă cu dalta pisania în piatră de deasupra ușii, ca să nu fie pomenit în veci numele marelui spătar Mihai Cantacuzinul. Era această mânăstire împrejmuită cu ziduri trainice, vegheată de turn înalt, clădit de soldații lui Carol al XII-lea, după ce a pus țarul Petru să fie goniți de prin cetățile de la gurile Dunării. Auzi colo, să poruncească turcii să se șteargă cu dalta tot
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pe care am de gând s-o șterg la primul pas ce s-ar auzi pe scară, se află un gard de fier forjat și risc să mă trezesc înfipt într-o țeapă. Bineînțeles că gardul la care mă gândesc împrejmuiește, de fapt, orfelinatul catolic de pe Lyons Avenue, dar acum sunt undeva între halucinație și comă și simt o slăbiciune ciudată, de parcă n-aș mai fi mâncat de cine știe când. Înaintea ochilor îmi apare fotografia din Newark News, cu gardul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
rapid în cerc: Rulează în continuare! Un subofițer în vârstă își face apariția. Domnule locotenent, trebuie să vă prezentați la biroul locotenentului major Bedniakov. Bine...bine... Iese din garaj exact când două camioane Molotov cu botul teșit, parchează în curtea împrejmuită cu clădiri din cărămidă roșie, a cazărmii. Cam nesiguri pe ei, de sub prelata kaki își fac apariția mai mulți soldați ruși, în marea lor majoritate băiețandri, care se aliniază sub comanda unui ofițer ce strigă ordine cu glas răstit. Bâstreeei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
familie, așa că fetele ei văzuseră țara. Nu era o surpriză pentru Crăița să ajungă într-o localitate de munte, o mira doar sărăcia acestei localități. Întrebase pe unul, pe altul, și acum se îndreptau spre o căsuță mică și scorojită, împrejmuită de un gard foarte sărăcăcios... O fată brunețică, desculță și murdară păzea niște oi pe marginea de drum. Hăinuțele ei aveau nevoie de multă apă și mult detergent. Lasă că nici ea nu era mai spălată... Crăița o privi cu
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
Dar drumul se lărgi deodată, într-o alee dreaptă, sub brazii înalți, ca un tunel, la capătul căruia strălucea glorios lumina poienii. În poiană nu era nimeni decât vara, care plutea moale, aurie, și se pierdea pe sub crengile brazilor ce împrejmuiau aria verde ca un zid neregulat. Partea din sus era așternută cu umbra pădurii, care o domină, enormă și neagră. Nimic, în afară de noi, decât viața obscură a pământului, a pietrei, a vegetației mărunte și câțiva fluturi care se urmăreau, se
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
dus dincolo de neguri. Aveam optsprezece ani și trebuia să plec în armată. Mă aflam pe stradela Albă, unde autoritatea militară ne adunase pe toți, tineri recruți, veniți din Iași și din toate colțurile județului. Eram ca într-un țarc mare, împrejmuit de garduri și clădiri înalte, și cu o poartă de fier, bine închuiată, prin grilajul căreia ne priveau ochii triști ai rubedeniilor și prietenilor veniți să ne conducă „pe ultimul drum”, căci pe atunci, era în ziua de 7 noiembrie
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
manual. Și, da, În cele din urmă și mașini. Toate acestea erau vizibile din tren. Apropiindu-se de-a lungul râului Detroit, Lefty și Desdemona se uitau cum prinde contur noul lor oraș. Vedeau cum fermele se transformă În loturi Împrejmuite de garduri și străzi pavate cu piatră. Cerul se Întuneca de la fum. Pe lângă ei treceau În zbor clădiri, depozite din cărămidă pe care era pictat cu alb, În caractere citețe, pragmatice, SOCIETATEA WRIGHT ȘI KAY . . . . . J.H. BLACK ȘI FII . . . . . FABRICA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
o stare de semi-uitare, un fel de atmosferă de petrecere intimă. Aceasta Îi făcea pe bărbați mai puțin reali, mai puțin observabili. Dacă n-ar fi fost Zora, nu știu ce m-aș fi făcut. Bungaloul nostru dintre copaci, Învăluit de ceață, Împrejmuit de vegetația scundă, californiană, micul heleșteu plin cu peștișori aurii cumpărați de la magazinul de animale de companie, altarul budist de afară, din granit albastru - locul a fost un refugiu pentru mine. Mi-a ținut loc de casă cât am stat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
până s-au auzit iarăși zbieretele femeii, ce faci nenorocitule? aruncă-i imediat! Doamne, ce se întâmplă și pe lumea asta, grasa care-i fugărise în timpul preparativelor era chiar mă-sa, iar ei au sărit ca iepurii peste gardul care împrejmuia terenurile. Adevărul e că omul împrumută diverse trăsături de la animalele din fauna patriei, fie ele sălbatice, fie domestice, băiatul cu figură turtită, spre exemplu, fusese hărăzit cu însușiri de catâr. A venit la gard, le-a cerșit alți biscuiți, ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
să devină niște draci goi, jigodii nespălate, niște javre mâncătoare de suflet. Iar dintre toate locurile și cotloanele grădiniței, nisiparul părea a fi existat anume ca să șteargă orice urmă de zâmbet de pe chipul unei tovarășe. Era genul acela de junglă împrejmuită cu roți de cauciuc înjumătățite, în care felurite triburi (de grupă mică, mijlocie sau mare) erau lăsate de izbeliște de către zeii lor, care se retrăgeau să croșeteze într-un loc sacru (o băncuță la umbră), atât de ferit încât ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
și oroarea viitorului. Cu un chiuit scurt, care ne-a înghețat inimile, granițele noastre au fost încălcate, ca și cum la mijloc n-ar fi fost decât niște biete roți de cauciuc înjumătățite. În mai puțin de o clipă, un zid care împrejmuia două baze muntoase s-a surpat sub tenișii lui nemiloși. Apoi o cetate. Întreaga noastră civilizație, rod al atâtor și atâtor sacrificii, se prăbușea întocmai ca un castel de nisip. Iar rânjetul, rânjetul și disprețul lui păreau să spună tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
și mersul tainic al lumii ar semăna izbitor cu soarta unei legume (hai să spunem o ceapă abandonată în ger), nici măcar pentru motivul, altminteri chibzuit și pertinent, că hărțile nu s-au îndeletnicit până acum cu misterele grădinilor întunecoase și împrejmuite cu gard ale blocurilor de patru etaje, ci doar pentru că, în unele cazuri, numai memoria mai poate trasa granițele unor locuri, pentru a descoperi și decodifica în chiar inima lor punctul central în jurul căruia se învârte totul. Și cum memoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
din barăci de lemn vopsite cu un gri cenușiu extrem de Întunecat, având această senzație, poate și urmare a orei Înaintate: trecuse de miezul nopții când noul chiriași era condus către camera de primire a noilor arestați. Aceste sinistre barăci, erau Împrejmuite cu un gard de sârmă ghimpată eșalonat pe câteva rânduri pe verticală și orizontală În timp ce la o depărtare vizibilă unul de altul la o Înălțime cam de treizeci de metri, meterezele de pază a Închisorii.Soldații echipați În uniformă militară
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
grupurile sanitare Încă nu se inventase...! Unii locuitori fiind atât de săraci Încât folosea spatele casei la suprafață pentru a-și depune excrementele oferind posibilitate câinelui flămând să-și astâmpere foamea...! Unii țărani Însă, avea În fundul curții o groapă săpată Împrejmuită cu coceni de porumb ori alte impropii materiale iar În loc de hârtie igienică foloseau ziarele dar, de multe ori În lipsa ziarelor se apela la buruieni cu frunza ceva mai lată, În timp ce șobolanii prietenoși, țineau companie persoanei În meditație...! În timpul iernei cu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]