1,065 matches
-
găsit însă și oameni răi, care ziceau: Ce ne poate ajuta acesta?" Și l-au disprețuit, și nu i-au adus nici un dar. Dar Saul s-a făcut că nu-i aude. $11 1. Nahaș, Amonitul, a venit și a împresurat Iabesul din Galaad. Toți locuitorii din Iabes au zis lui Nahaș: "Fă legămînt cu noi, și-ți vom fi supuși." 2. Dar Nahaș, Amonitul, le-a răspuns: Voi face legămînt cu voi dacă mă lăsați să vă scot la toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
Cheila, și a zis: "Dumnezeu îl dă în mîinile mele, căci a venit și s-a închis într-o cetate cu porți și zăvoare." 8. Și Saul a chemat tot poporul la război ca să se coboare la Cheila și să împresoare pe David și pe oamenii lui. 9. David, luînd cunoștință de acest plan rău pe care-l punea la cale Saul împotriva lui, a zis preotului Abiatar: "Adu efodul!" 10. Și David a zis: "Doamne, Dumnezeul lui Israel, robul Tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
un prim semn, iarna încărcă pomii cu bulgări de nea, mirificele fructe vestitoare ale anotimpului alb. Terminând concediul postnatal, Ina se întoarse la serviciu. Totul i se părea neschimbat, în afară de fizionomia Olgăi, pe care se prefirau întunecimi, asemenea celor ce împresurau cerul lui noiembrie. Doctorul Pencu, șeful secției, era preocupat în permanență să găsească cele mai potrivite mijloace de a-i strânge pe toți componenții echipei sale sub același sceptru. Secretul lui, dacă se poate numi așa, nu era altul decât
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
nu m-am vestejit încă! Ar fi putut să scrie mai multe lucruri, însă închise caietul gros și-l ascunse cu grijă într-un loc unde era convinsă că nimeni, niciodată, nu l-ar putea găsi. Ina își petrecu ziua împresurată de griji. Spre seară, Mihăiță veni de la fotbal murdar, ca un purcel tăvălit prin tău și, pentru a nu fi certat, motivă că un portar trebuie să se arunce după minge în orice situație, ca mingea să nu intre pe
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
în nici un caz, o ascunzătoare înțeleaptă. În secție, luată însă cu treburile, două nașteri, întocmirea unei liste de medicamente, o convorbire cu medicul de serviciu despre igiena care lăsa de dorit în unele saloane, fu distrasă de la gândurile care o împresuraseră nu cu mult timp în urmă. Acasă, Alex se achită conștiincios de obligația asumată. Spălă vasele, le rostui pe un grătar la uscat, apoi se așeză pe pat cu gândul să fure o oră de somn. Ce bine i-ar
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
Daniel $1 1. În al treilea an al domniei lui Ioiachim, împăratul lui Iuda, Nebucadnețar, împăratul Babilonului, a venit împotriva Ierusalimului, și la împresurat. 2. Domnul a dat în mîinile lui pe Ioiachim, împăratul lui Iuda, și o parte din vasele Casei lui Dumnezeu. Nebucadnețar a dus vasele în țara Șinear, în casa dumnezeului său, lea pus în casa vistieriei dumnezeului său. 3. Împăratul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
gândi Miron, ajungând iarăși cu fața spre conacul său, după ce făcuse pe loc înconjurul orizontului. Am rămas ca o insulă." Noaptea înnegrise văzduhul complet. Nici o adiere și nici un zgomot pe întreg cuprinsul. Bătrânul nu auzea, în tăcerea profundă ce-l împresura, decât propria-i respirație, care părea aspră ca un horcăit. Și de jur împrejur, focurile mute ca plăgile unui trup uriaș răstignit pe pământ, din care se înalță aburii roșii, cotropind întreg văzduhul. Stând nemișcat în întuneric, Miron Iuga simți
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ce se întâmplă în afara pântecului care te poartă, poți doar să auzi... Chestiunea însă e că omul nostru aude, dar nu le potrivește. Cosmina muie prosopul în apă și îi șterse obrajii, parcă încercând să îndepărteze umbrele vineții care îi împresurau ochii. Apoi coborî spre tâmple. — Exact acolo e problema, spuse Pantelimon. Între tâmplă și urechea internă e o distanță mică, nici cât o unghie. E însă ceva ce nu se leagă. Știi, ca la un dislexic. Vede literele, dar nu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
peste fier și așteptai să se deschidă gratiile... Nu mai știi să dormi cu lumina stinsă... ți-e frică să te întorci noaptea în somn... Bătrânul se ridică într-un braț și se înfipse cu călcâiele în podea. Întunericul îl împresură cu toate plăsmuirile lui, șoptind, sâsâind, respirând hârâit și țâșnindu-i din gât, ca o pojghiță spartă. Ridică brațul drept, cu degetele desfăcute, să se apere, dar șoaptele fumegau printre degetele lui, de neoprit. Acum ar fi fost clipa, gândi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
celui de-al patrulea. Bătrânul se dădu un pas îndărăt, apoi o luă la fugă. Trecu, nesăbuit, pe sub bariera care se lăsase. Dar nu reuși să se refugieze la timp pe celălalt mal. Umbrele nu trebuiau să alerge ca să-l împresoare, erau peste tot... Cercurile lor începuseră să se strângă. Bătrânul privea rătăcit cum același chip venea asupra lui de peste tot. Nu mai putea face niciun pas, într-o parte sau alta, fără ca acel chip să nu-l încolțească. Trenul de
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
făcu din nou liniște, când Jenică înșfăcă foarfecele de pe tejghea și clănțăni din ele de câteva ori. Lozurile se cutremurară, strângându-se unele în altele. Răscoli în grămadă și scoase alte două. Corul de copii șușoti, pașii lor mici îl împresurară. Jenică se înduioșă, simți, peste urechi, panglicile de la pompoanele cu care maică-sa îl împodobea în copilărie și începu să se legene, arătând lozurile, când unul, când altul : „Am, dam, dez, dizi, mani, frez, dizi mani pomparez, am... dam... dez
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Sa oferă evantaie din hârtie. Noi ne ridicăm și ne înclinăm în direcția Majestății Sale, după care ne așezăm la loc și deschidem evantaiele. E vremea scenei de acțiune. Maimuțele, în patru labe, sunt conduse de regele lor în timp ce își împresoară dușmanul, Vulpea Albă, care e pe moarte și care cântă spre public: De-i vrea să-mi asculți sfatul, prietene, De bogății să nu-ți pese. Ci cât ești încă tânăr Cruță clipa prețioasă. De-s florile bune de cules
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
care să te înlocuiască. Majestatea Sa se apleacă. Miroase a coajă de portocală. Am chef să fiu satisfăcut. Respirația sa îmi atinge obrazul și pare să-i placă amenințarea. Vreau un papagal. Cuu-cuu! Cuu-cuu! Cântă sau dispari! Cuu-cuu! Deznădejdea mă împresoară și eu tot nu îmi găsesc cuvintele. — Eunucul-șef Shim așteaptă chiar în spatele ușii, continuă Majestatea Sa. Îl voi chema să te ia de aici. Face o mișcare spre ușă. Îi permit firii mele să preia controlul. Disperarea mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
palat Nuharoo și toate celelalte soții și concubine ale Majestății Sale: — Unde este fiul nostru nou-născut? Toată lumea o felicită pe Nuharoo. În momentul în care ea îmi ia copilul din brațe și îl arată mândră celorlalte, simt cum teama mă împresoară. Mă tot gândesc: Acum, că au ratat ocazia de a-mi omorî pruncul în pântec, îl vor omorî oare în leagăn? Îi vor otrăvi mintea, răsfățându-l? De un lucru sunt însă sigură: nu vor renunța niciodată la ideea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Leclerc: Îți știu doar numele: halal de-așa știință; Habar n-am de ești blondă ori roșcată Ori brună, și de ți-e ochiul dulce și plin de-ngăduință. Poate că ești bunică și te gândești acum, Când fruntea-ți împresoară șuvițe argintii, Privind în urmă la al vieții-drum, La propriii tăi nepoți, la propriii tăi copii. Dar ce mai contează, când, la urma urmei, pentru ostaș în primul rând ocrotitoarea: E o femeie care la mine cu drag se tot
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
se extinde spre Balcani, copiii străzii, care lîncezesc cerșind, amintesc de sărăcie. Între tapajul luxului, exotismul pieței și mizerie, ambianța devine incertă... Și mirosurile s-au schimbat. O omniprezentă lipsă de curățenie a înlocuit la fel de omniprezentul iz de DDT, care împresura construcțiile și clădirile oficiale. Obișnuiții ordinii tună și fulgeră împotriva unor dezordini de neînțeles, al căror sens le scapă. Unde va duce această nouă vociferare? Nostalgicii ordinii nu sînt obligatoriu nostalgicii ordinii anterioare. Ei navighează la întîmplare, fără speranță, într-
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
punea degetele în urechi ca să și le destupe, și-l întrebă iar: Dar cum ai putut, cum ai izbutit? Giandomenico ridica din umeri, spunând doar atât: Stăruise în acel joc fiindcă simțea în vocea învățătorului focul lui Dumnezeu ce-l împresura 10. Agazio Solea vorbise cu părintele Costantino despre acest tânăr, spunându-i cum reușise să învețe de unul singur să citească și să memoreze zeci de predici și cărți întregi din Biblie. Așa se face că părintele Costantino, de îndată ce sosise
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
din cap psalmodiind și îndepărtându-se mai ales când el declama poezii: Un călugăr care scrie poezii e un sacrilegiu excalamau ei, repetându-și afirmația, vrând parcă să accentueze ideea că diavolul punea la cale ceva necurat printre acele ziduri împresurate pe-afară și pe dinăuntru de tufe de capere și urzici. Când a împlinit optsprezece ani, Ponzio i-a făcut cadou un Demostene cu miniaturi. Manuscrisul dovedea un scris clar și fără intervenții , era lucrarea unui copist tânăr ce nu
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
de față cineva legat de lumea spaniolă, și s-ar fi lăsat cu necazuri, dar stăpânul casei și soția dădeau asigurări că oaspeții fuseseră aleși cu grijă, drept care Tommaso putea să vorbească fără ocolișuri. Într-o dimineață m-am trezit împresurat de o turmă de porci, grohăiau și se împingeau, intrigați poate de prezența mea. Nu, nu i-am gonit, i-am mângâiat pe rând, păreau a se întrece în a se apropia de mine și a-și lua porția de
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
și se îndreptă, urmat de jandarmi, spre Stilo. Drumul era lung și au fost nevoiți să facă mai multe popasuri înainte de a ajunge acasă. Pe când tocmai smolea sfoara, Geronimo rămase încremenit văzându-și fiul cu rasa plină de praf și împresurat de cei patru bărbați, apoi scoase un strigăt de bucurie și din casă apărură în goană mama cea vitregă și surorile. Ce crimă ai comis, fiule, îl întrebă îngrijorat de vii însoțit până acasă cu arma în spate? Vor să
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
Iurașcovici 47. Au mai fost doi frați ai lui Onciu Iurașcovici, anume Grigorie și Văsiian, pentru care nu ne-au rămas știri și nici semne că ei vor fi trăit foarte bine. "Ilinca, fata lui Grigorie, nepoata lui Iurașco", fiind împresurată de greutăți, chiar din anul 1592 decembrie 25, și-a vîndut jirebiile din Tureatca, din stîlpul din mijloc, lui Dumitrașcu Mihul, luînd de la el, drept plată, doi boi și două vaci, biciuluite în 40 de taleri, iar bani gata a
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
despre liderii de nivel mediu și manageri. Dar studiile comparative asupra conducerii politice rămân limitate, deși a existat o creștere remarcabilă a interesului față de acest domeniu, în special în Statele Unite, de la jumătatea anilor '70. În consecință, câmpul academic a fost împresurat de incertitudini. Pentru început, au existat dintotdeauna controverse privind modul de evaluare a liderilor din perspectivă normativă calitățile și defectele lor coexistă într-o asemenea măsură încât nu se poate oferi o orientare clară în acest sens. Există eroi și
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
Înainte de moarte). A doua categorie este aceea a povestirilor în care intervine o notă fantastică, anxioasă. În Colina, de pildă, fantasticul e, ca în Vedenia lui Gib. I. Mihăescu, o proiecție a spaimei. Vasile Catrina merge la câmp și acolo, împresurat de o ceață deasă, amețește și observă că păduricea se aprinde și piere, colina se umflă și plesnește ca o bășică uriașă, în fine, apare și un moșneag care, apoi, dispare. Personajul lui P., spirit lucid, nu poate să spună
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
această sală, unde mizeria se prelinge ca igrasia pe pereți, unde s-a cuibărit specula și al cărei aer dospit și înmiresmat e respirat de doamna Vauquer fără nici o scîrbă. Chipu-i rece ca întîia brumă de toamnă, ochii-i împresurați de zbîrcituri, cu expresia lor care trece de la surîsul profesional al dansatoarei la posaca încruntare a cămătarului, pe scurt, întreaga ei făptură ne lămurește asupra pensiunii, după cum pensiunea te lămurește asupra persoanei sale. Temnița nu merge fără temnicer; una fără
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
mai aproape". Ei se apropie de tufiș. Marc șopti: "Locul este atît de deosebit, ascultă păsările care ciripesc, copacii care se ridică spre cer, cît este de romantic! Privește aceste ramuri răsfirate precum șuvițele din părul tău blond care-mi împresoară brațele, privește aceste mere verzi care mă duc cu gîndul la ochii tăi mari și migdalați. Să ne așezăm un pic". Rămaseră acolo preț de o oră și mai apoi plecară. Ieșind din tufiș, îl întîlniră pe Domnul Olibrius care
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]