1,052 matches
-
sufletească de adineaori nu dispare. O, cît regret peticul de rai al curții natale! *A meritat, totuși, să merg la Udești. La întoarcere - ce surpriză! -, am văzut, din tren, cîmpuri de maci. Dintr-odată parcă se schimbase anotimpul și ne împresurase o iarnă caldă, veselă. E pentru a doua oară cînd văd așa ceva și pot să jur că efectul plastic este extraordinar! Prima dată a fost acum doi ani, în timp ce mă întorceam de la petrecerea dată de ultima serie de studenți deai
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
ce valoare mai are prima judecată critică? *Eu nepoetul încerc să înstrunez: „Cerul dacă e înnorat, ochii mei cum să strălucească? / Cîmpul dacă-i pustiu, inima cum să nu-mi tresară? / Prietenii dacă-s rari, neliniștea cum să nu mă-mpresoare? / Anii dacă-s tîrzii, nostalgia cum s-o alung?...” *Care-i „lumea mea”? Cui îi sînt util și cu cine mă simt pe deplin solidar? Nu o dată am sentimentul că am nimerit greșit, printre oameni pe care nu i interesez
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
a orașului nu va scăpa furiei distructive. Mânăstirea-spital Sfântul Pantelimon, fundație domnească din anul 1750, înălțată pe o insulă, izolată printr-o oglindă de apă, în afara orașului, nu a scăpat atenției lui Nicolae Ceaușescu. Monumentul era, după mărturia unui contemporan, împresurat cu zid înalt, cu o frumoasă și minunată biserică, cu mărețe case domnești cu două caturi, cu spițerie și spițer, cu medici veniți pentru îngrijirea bolnavilor. Deasupra mormintelor profanate ale voievozilor Grigore și Alexandru Ghica, peste ruinele bisericii se va
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
în pădurile-labirint pline de cuiburi de buhe, de intrări în camere-limburi sau de treceri și adăstări prin cele mai diverse spații (camera, strada, orașul, câmpul): „Urcam dimineața prin pădure și aerul scârțâia/ sub pașii mei,/ ca zăpada în februarie./ Mă împresurau o respirație nemaiîncercată,/ o rupere de țesuturi, un scâncet, o negură deasă;/ era cum te-ai prăbuși brusc în afara lumii,/ cum te-ai rezema de pereții de gheață/ ai balenei albe,/ de umbra dovleacului uriaș,/ răsărit miraculos dintr-un munte
FLORA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287024_a_288353]
-
mai răsună, / Furiș ascult în noaptea sunătoare. // Izvoare vii din vase stau să salte / Împotrivite, aspre, solitare, / Prin rumeni aburi, luna se arată / În peșteri și firizi, nerăbdătoare. Furiș ascult în noaptea sunătoare / O noapte care întârzie, / Când liniștea mă împresoară / Ca luna, ca o stea, ca o pustie.” O altă ipostază a lui D., cea de stilistician-semiotician, nu face decât să aducă o mărturie în plus că cele două componente ale scrisului său nu se pot despărți. Dialectica limbajului poetic
DASCALU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286694_a_288023]
-
său este mai curând lent, dar pe măsură ce cursa se lungește, vigoarea îi crește miraculos și aleargă pentru mult timp și mai repede. Nu există alt mijloc de a-l vâna decât acesta: când își conduc puii la pășune, dacă sunt împresurați de numeroși călăreți, refuză să fugă și să-și părăsească progeniturile și se luptă cu lovituri de corn, împungând, sfârtecând și distrugând cai și călăreți; ei înșiși pier sub săgeți și sulițe, căci nu pot fi capturați vii"16. Acesta
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
mai multe pagini în care Heliade Rădulescu revine, uneori cu exemple noi, ca să facă un lung pomelnic de nume proprii "justificate": Era cineva capul unei armate întrege la o expediție, un campodux ce comandă atâtor regi, ce veniră spre a împresura Troia? Homer îl numește Agamemnon, de la agin (duc) și aga, duce și memnon (înțelept, legiuitor, sapient, conducător de popoli). Agamemnon însemnează capul capilor, ducele ducilor etc. Aci se vede o definiție mai mult decât un nume vag. Cine voiește să
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
aveau ființă; s-au văzut semnele cele mai firești răsturnate, movilele seculare schimbate în moșinoaie, râurile întoarse din cursul lor, podișurile prefăcute în văgăuni și șesurile suite pe vârfurile dealurilor și ale munților; s-au văzut reclamații că moșia cutare împresura cu o bucată de loc pe moșia cutare și judecata a hotărât ca moșia întreagă să se dea celui care reclama sub nume de împresurare, numai o parte dintr-însa" (ceva asemănător aveau să pățească proprietarii la retrocedările și reconstituirile
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
diaconi și cântăreții bisericești. Preoții făceau parte din sfatul bătrânilor, ajutau pe vornici la întocmirea catagrafiilor și la alte lucrări cu caracter statistic. Tot preoții erau acei care ajutau pe țărani scriindu-le jalbele către autorități atunci când pământul le era împresurat de boieri sau mănăstiri, lucru care mai târziu avea să revină notarilor, activitate obligatorie, legiferată. Biserica, concluzionează autorii volumului „Crionica de la Bucium", Ioan Costache Enache și Virgil Arsenie, Iași, 2003, p. 110, a fost întotdeauna protectoarea populației sătești, unde omul
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
împotriva naturii "Nu siluiți astfel Firea, nu violați sfânta ospitalitate" le spune gazda și le-o oferă pe propria lui fiică. Nu e nici o îndoială că Rousseau se identifică aici cu persoana sacră a preotului Domnului 330. "De îndată o împresurară pe tânăra fată care era pe jumătate moartă, o apucă și o smulg unul altuia fără milă precum la picioarele Alpilor înghețați o haită de lupi înfometați prind o juncă slabă ce tocmai s-a adăpat, se năpustesc asupra ei
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
către propria sa aneantizare. Nici un cuvânt sau aproape, scris de către mine, nu acordă cu celălalt, aud consoanele cum scrâșnesc unele de altele cu un zgomot de fierăraie și vocalele cum cântă acompaniindu-le ca niște negri de expoziție. Îndoielile mă împresoară, le văd înaintea cuvântului, să fim serioși!, nu-l văd deloc, îl inventez... Când mă așez la masa de lucru, nu mă simt mai la îndemână ca cineva care cade în Piața Operei, în mijlocul traficului și își rupe amândouă picioarele
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
la o suflare de vânt casa mea rotunjită devine un punct semn din aer ce nici măcar să lumineze nu știe Ritual Smuls din magie Cuvântul neplătit donator de iluzii prin singurătățile trupului îl simt cum adie ca o mare ușoară împresurată de maluri unde cu greu va ajunge osteneala încetinind ritualul său orb deprinderea de a tăcea când sufletul urlă până ce stele înnegrite se aleg Doi Abea perceptibile mișcări ale sufletului precum un vis conturat sparte cuvinte la limita graiului comunicăm
POEZIE by Mariana Filimon () [Corola-website/Imaginative/13953_a_15278]
-
Mai mult de atât nici nu trebuie să știi, scumpa mea. Dacă ai ști mai mult, te-ar face să uiți lumea aievea: o dulceață atât de fățarnică... Mie-mi spui? Am experimentat și am trudit. De dincoace de drum, împresurat de cărnuri cu ochi, cu sângele picurând - nu-s sănătos, de unde am mai scos și asta? Fii fără grijă, vei fi internat. Doamne ajută: îl îndeamnă, bea deocamdată agheasmă, o picătură măcar, e luată de ziua Izvorului Tămăduirii, în 2001
Poezie by Liviu Ioan Stoiciu () [Corola-website/Imaginative/3201_a_4526]
-
singur canat, și ornamentate pe ancadrament cu motive de volută și palmetă. Datorită numeroaselor reconstrucții, doar patru ferestre își mai păstrează forma originală. La rizolitele de colț, deasupra cornișei divizoare sunt două geamuri care imită forma unei semiluni, acestea sunt împresurate de decorații semicirculare. Odinioară, intrarea principală se afla pe latura estică a clădirii. În urma numeroaselor transformări, bolta porții și ferestrele de lângă poartă au fost zidite. Din fericire balustradele ornamentate au rămas intacte. În prezent, edificiul se află în proprietatea bisericii
Remetea, Harghita () [Corola-website/Science/300484_a_301813]
-
un adevarat teatru de operații militare. La 9 februarie 1686 armata austriacă condusă de generalul Caraffa formată din 4.000 austrieci și 3.000 maghiari conduși de căpitanul Petnehazi David, după o lupta scurtă în apropierea satului Cenaloș, reușesc să împresoare cetatea Sâniobului și chiar să o cucerească după un asediu susținut de o puternica artilerie. După câțiva ani, la 7 Iunie 1692 a fost eliberata și cetatea Oradea. Cetatea Sâniobului a fost dărâmată în anul 1711 din ordinul subprefectului (alispan
Sâniob, Bihor () [Corola-website/Science/300862_a_302191]
-
din actuala vatră a Murgeniului de astăzi, deoarece satul vechi Murgeni se afla dincolo de Elan și venea „peste mână” pentru târg. Așadar desființa vechiul sat și totodată scoate pe răzeșii din moșia sa având grijă să-l populeze cu țăranii împresurați de el. Constrânși din ce în ce mai mult țăranii vechiului sat s-au mutat în noul târg înființat, unii mai ușor crezând că vor găsi un nou mod de muncă mai ușor prin meșteșuguri și negoț. Aceleași mijloace sunt întrebuințate și pentru strămutarea
Murgeni () [Corola-website/Science/301898_a_303227]
-
om polic și scriitor Ion Ghica povestește: "În vara anului 1829 războiul era în toiul lui; boierii cei mai mulți erau trimiși pe afară, unii după coasa fânului pentru oștire, alții după proviant, alții ca comisari și dragomani pe lângă generalii corpurilor cari împresurau cetățile de pe malurile Dunării; cei cari mai rămăseseră în București se adunau ziua-noaptea la Cornescu, unde sta totdauna pe masă un morman de aur la dispozițiunea aceluia care avea cartea mai năzdrăvană" . Moare în 1870, la Cornești, mormântul său putând
Familia Cornescu () [Corola-website/Science/308239_a_309568]
-
este extrem de iute și de puternic, așa încât nici un animal, nici cal, nici altul, nu îl poate ajunge. Există o singură cale de a-l captura, nu prin vânătoare, ci în felul următor: când își conduce mânjii la păscut, și este împresurat de călăreti, el refuză să fugă, protejându-și în acest fel mânzul. El se luptă cu vârful cornului: lovește, mușcă și dă cu o forță cumplită, atât în cai cât și în oameni: dar cade sub loviturile săgeților și ale
Inorog () [Corola-website/Science/306570_a_307899]
-
tocmai sosiseră la Acra aducând noi pelerini germani și italieni. Astfel fiind gândite lucrurile, în luna august a anului 1218 cruciații ajungeau până în apropierea Damiettei. Moartea bătrânului Malik Al Adil a ușurat înaintarea pe valea Nilului și cetatea a fost împresurată. Noul sultan, Malik al Kamil a organizat imediat o contraofensivă, dar bătălia de la 2 octombrie 1218 s-a sfârșit cu dezastrul total al armatei musulmane. Vestea asediului Damiettei a trezit un viu interes în Europa și, în timp ce Leopold al VI
Cruciada a cincea () [Corola-website/Science/306656_a_307985]
-
Cei d'întăi ține în mână o biserică, iar în alta o hârtie scrisă grecește, dar nediscifrabilă, fiind scrisoarea ștearsă de timp. Biserica este în stare decăzută; acoperemântul spart, și plouă prin turlă; păreții crăpați în două locuri. Curtea este împresurată cu zid de piatră, înalt de 2 stânjini. Clopotnița în stare bună. Deasupra porței sunt câteva chilii ruinate. În niște case proaste din curtea bisericei, șede preotul. Afară de case, mai sunt niște șuri, care se vede că au rămas din
Mănăstirea Hlincea () [Corola-website/Science/307813_a_309142]
-
numărându-se și tancuri grele Iosif Stalin). Lovitura de stat care a dus la încetarea unilaterală a luptelor din partea armatei române s-a petrecut în condițiile în care armatele sovietice pătrunseseră adânc în România, iar Armata a 6-a fusese împresurată. Trupele germane au suferit pierderi foarte mari - cel puțin 200.000 de oameni, în timp ce sovieticii au pierdut foarte puțini soldați într-o ofensivă de asemenea amploare. Amenințarea înaintării sovietice spre Iugoslavia a determinat Germania să-și retragă armatele din Grecia
Operațiunea Iași-Chișinău () [Corola-website/Science/307428_a_308757]
-
Ieșua (Iisus) s-a confruntat cu iudeii în timp ce se plimba ca un rege prin pridvorul lui Solomon. "Și era atunci la Ierusalim Sărbătoarea Înnoirii Templului; și era iarnă." Iar Iisus umbla prin Templu, în pridvorul lui Solomon. Deci L-au împresurat iudeii și Îi ziceau:" Până când ne scoți sufletul? Dacă Tu ești Mesia, spune-o nouă pe față." "Iisus le-a răspuns: V-am spus și nu credeți. Lucrările pe care le fac în Numele Tatălui Meu, acestea mărturisesc despre Mine." Dar
Hanuka () [Corola-website/Science/302076_a_303405]
-
forma unui comandament militar. Primul legatus Auguști pro praetore al Moesiei cunoscut este A. Caecina Severus; iar Cassius Dio susține că în anul 6 i.en. (în timpul răscoalei populațiilor dalmatice și pannonice), breucii, un neam din Pannonia, au atacat Sirmium, împresurând garnizoana română; însă Cecina Severus i-a respins și i-a ajuns pe malul fluviului, invigandu-i într-o încăierare sângeroasă. Severus a fost silit să se întoarcă în Moesia din cauza jafurilor făcute de daci și sarmați. Conform lui Tacitus, a
Moesia () [Corola-website/Science/302121_a_303450]
-
tehnică de altfel răspândită la mai toate triburile războinice ale stepei, încă de pe timpurile sciților și sarmaților). Tactică folosită frecvent de mongoli era atacul rapid și scurt, urmat de o retragere amăgitoare, menită să atragă inamicul în cursă, ca să fie împresurat. Bătrân fiind și sleit de puteri, tema succesiunii lui Genghis a fost extrem de contestată. Fiul său cel mare, Jochi, a fost suspectat de-a se fi născut dintr-un alt om (ca rezultat al capturării soției sale), a refuzat categoric
Ginghis Han () [Corola-website/Science/303513_a_304842]
-
necontestat faptul că Iscovescu a fost membru al "Frăției" deoarece i s-ar fi încredințat sarcina de a picta steagul revoluționar cu deviza "Dreptate - Frăție", steag pe care Iscovescu l-ar fi purtat el însuși în fruntea mulțimii care a împresurat palatul lui Bibescu în data de 11 iunie 1848. În cadrul Frăției, Barbu Iscovescu l-a cunoscut și pe Niță Magheru, cel care s-a urcat pe o scară din fața prăvăliei lui Dionisie de pe Lipscani și a citit Proclamația de la Islaz
Barbu Iscovescu () [Corola-website/Science/303925_a_305254]