2,573 matches
-
îndurat. Nimic. Cineva de acolo m-a sfătuit să mă adresez Prefecturii de Poliție. ― Pentru numele lui Dumnezeu, ce-o fi pățit? strigam tulburat cu glasul gândului. Și tocmai astăzi de aniversarea ei! O pacoste ca asta mai rar! Mă înăbușeam în casă. Nori groși de fum inundau odaia și nu mai puteam suferi nici fumul. M-am îmbrăcat să ies. ― Plecați? se miră slujnica. Nu i-am răspuns. Abia jos, în stradă, m-am întrebat: ― În definitiv, ce trebuie să
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
din cauza asta devenise mai insuportabilă. Era de ajuns să-mi închipui pe Mihaela în brațele lui Nenișor (ce nume!) dîndu-i-se cu frenezie, așa cum făcea cu mine odinioară, ca să-mi simt toată ființa măcelărită de acele degete vrăjmașe, adevărate cuțite. Mă înăbușeam. Am deschis larg ferestrele spre cer. Aerul rece al zorilor năvăli în odaie și-mi schimbă direcția gândurilor. M-am îmbrăcat (mi-era frig) și această operație pe care o prelungeam cât mai mult îmi îndepărta pe Mihaela din actualitate
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
cu sufletul pustiu și mâna care trebuia s-o sugrume o mângâia, ca și cum nu se petrecuse nimic. Numai dacă cineva a trăit vreodată o întîmmplare identică, ar putea să-și dea seama de câtă stăpânire am dat dovadă ca să-mi înăbuș clocotul de revoltă care-mi fierbea sângele. Am plecat făgăduindu-i că voi reveni. Și m-am ținut de vorbă. Am revăzut-o de câteva ori, dar explicația tot nu s-a produs. Îi povesteam de reparațiile casei care erau
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
În plus îți las și partea mea de fericire de care destinul m-a lipsit. Încă o dată rămâi cu bine, Dor! Te sărut aievea, cum te sărutam odinioară de zeci de ori, încît îmi spuneai copleșit: "Nebuno lasă-mă, mă înăbuși.'" ― și eu tot mai mult voiam să te înăbuș. De ce nu te-am omorât atunci? De ce n-am murit împreună? Mihaela Petrican Aimée a ta. III Am pus scrisoarea deoparte, automat, ca un om care încă trăiește după ce viața s-
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
de care destinul m-a lipsit. Încă o dată rămâi cu bine, Dor! Te sărut aievea, cum te sărutam odinioară de zeci de ori, încît îmi spuneai copleșit: "Nebuno lasă-mă, mă înăbuși.'" ― și eu tot mai mult voiam să te înăbuș. De ce nu te-am omorât atunci? De ce n-am murit împreună? Mihaela Petrican Aimée a ta. III Am pus scrisoarea deoparte, automat, ca un om care încă trăiește după ce viața s-a scurs din el. Privirea mea țeapănă se lipise
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Mai cu seamă că Mihaela nu-mi dăduse măcar satisfacția de a se umili în fața mea, cerșind dragostea. Mi-aduc și acum aminte de răzmerița ființei mele răscolite, care-mi cerea imperios pe Mihaela. Cine s-ar fi încumetat să înăbușe o asemenea revoltă? Așa am ajuns la soluția căsătoriei, unica soluție care rezolva problema. Era un compromis necesar pentru restabilirea echilibrului, însă ca orice lucru impus, mă punea în dezarcord cu întreaga mea ființă. De aici începe eroarea care m-
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
mai târziu, și dispărând, dacă e să-l credem pe Diogene Laerțiu, în craterul vulcanului Etna; sinucidere care pare, prin misterele ci, o capodoperă romantică. Relațiile lui Oedip cu destinul sunt și ele, mai degrabă, romantice, iar Oreste, Antigona se înăbușă în veșmintele lor clasice. Nici un filosof nu e mai apropiat de romantici, ca Heraclit, cu al său panta rhei, și nimeni nu a exprimat mai bine, mai succint, sursa neliniștilor romantice. Ideea că "toate curg", că nu te poți scălda
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
peste strâmtoarea Bosfor (fără piloni, ca la San Francisco) fac legătura între două civilizații. Ar fi interesantă o paralelă între Imperiul roman și Imperiul otoman. Unul (cel roman) a cucerit pentru a civiliza. Celălalt (cel otoman) a cucerit pentru a înăbuși civilizația. Unul (cel roman) s-a dovedit foarte tolerant cu credințele popoarelor cucerite. Celălalt (cel otoman) a vrut să-și impună religia. Unul (cel roman) a creat cultură sau, măcar, a acceptat-o pe a altora. Celălalt (cel otoman) n-
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
din contră, să fugă de sine: în joc sau în depozite interminabile de informații. Pe acest drum, civilizația e capabilă să producă un rău cu urmări greu evaluat. Ea poate face atât de tiranică grija de ,,a avea" încît să înăbușe grija de "a fi". Îl poate transforma pe om în maniac al tehnologiei, punîndu-i la dispoziție mijloace din ce în ce mai sofisticate pentru a alerga mai repede - și mai comod - spre nicăieri. Am văzut coperți splendide de cărți, între care nu se afla
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
că le-am sărutat; câtă frică mă stăpânește că poate nu te-am regăsit decât ca iarăși să te pierd; când cunosc așa de bine slăbiciunea caracterului tău; când știu că voința ta e voința celor ce te înconjoară, mă înăbușesc lacrimile, căci știu că răutatea oamenilor va invidia chiar și fericirea ce ași avea de a te iubi în taină; cât mi-au discutat, ci fericirea de-a mă uni cu tine tu știi mai bine decât mine. Dintr-un
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
declarase în scris că era autorul real al spargerii cu pricina, solicitând și chiar insistând să fie investigat în legătură cu ea. Ceea ce fusese de natură să provoace fierbere în sistemul anchetelor penale din Catombe. Tocmai această fierbere se sileau ei să înăbușe. Spre a evita scandalul pe care ea l-ar fi stârnit. ce s-ar fi putut lăsa cu destituiri. Practic, nu mai era în cauză adevărul, ci propriile lor funduri. Asta apărau încercând să-l convingă pe inculpat să-și
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93395]
-
și cum ar fi putut fi generală, de vreme ce eu n-o puteam împărtăși? De aceea, cel mai bun lucru era să acopăr totul, judecată și stimă, cu vălul ridicolului. Trebuia cu orice preț să dau frâu liber spiritului care mă înăbușea. Voiam să spintec frumosul manechin pe care-l plimbam peste tot și să le arăt tuturor ce avea înăuntru. Îmi amintesc, de pildă, de o conferință pe care trebuia s-o țin în fața unor tineri avocați stagiari. Enervat de elogiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
se întindea ca o scleroză. Terminasem cu emoțiile! Starea mea de spirit era mereu aceeași sau, mai bine-zis, nici nu putea fi vorba de o stare de spirit. Plămânii tuberculoși se vindecă uscându-se și astfel fericitul lor stăpân moare înăbușit cu încetul. Așa s-a întâmplat si cu mine: o dată cu vindecarea, venea, liniștită, moartea. Trăiam încă din meseria mea, dar reputația îmi fusese mult știrbită de vorbele mele extravagante, iar existența mea dezordonată nu-mi mai îngăduia să-mi exercit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
pândea, desigur, iarăși să vadă ce are să se petreacă! . . . Aștepta cine știe ce'.' . . . Parcă Lina știa singură ce are să facă! Fibrele ce simt și dor, Lina nu le avea, iar cu mizeriile omenești era deprinsă, apoi era o fire grămădită ce se înăbușea: de aceea imboldul dintâi al mâniei care spulberă nu-1 avusese. înăbușindu-se, scotea însă aburi. întîi turtită de cele ce aflase, acum începuse din ce în ce a pufni și a căuta pricină tuturor, chiar și Iui Rim. Atitudinea ei
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Parcă Lina știa singură ce are să facă! Fibrele ce simt și dor, Lina nu le avea, iar cu mizeriile omenești era deprinsă, apoi era o fire grămădită ce se înăbușea: de aceea imboldul dintâi al mâniei care spulberă nu-1 avusese. înăbușindu-se, scotea însă aburi. întîi turtită de cele ce aflase, acum începuse din ce în ce a pufni și a căuta pricină tuturor, chiar și Iui Rim. Atitudinea ei păruse celor doi suspectă. Profesorul se uita cu ochii lui de
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Când o adusese la spital, septicemia era avansată. - Nu te uiți ce sicriu! în adevăr, așa de înalt și larg că părea scurt aproape, deși destul de mare și în lungime. Un sicriu diform. - Crește mereu, zise Nory sceptic. Apoi pufni înăbușit în mînuși: "Așadar, era conformată anume pentru dublu emploi . . . nu pentru trei". Se uită spre Rim . S-a isprăvit rău!" Sia nu-i inspira nici o compătimire, fie chiar postumă. Grozav de singură, de altfel, acolo, în acea biserică de gală
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
minte ce am făcut în timp ce nenorocirea era, încă, pe cale să se producă. Probabil, am stat în grădină, îngrozit. Nu mai țin minte nici prin ce mijloace m-a determinat mama să revin în curte, când urmările isprăvii mele au fost înăbușite. Probabil, mi-a făgăduit că mă va ierta. Dar, după ce m-a prins, a vrut să-mi administreze o lecție, înainte de a mă ierta, ca să mă lecuiască de porniri asemănătoare în viitor. Pentru a da acelei lecții o formă cât
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Evaporat în singurătate Limpezimea bântuiește fantasmele, scoate nelămuririle din praful dimineții și le așază confortabil într-un sicriu cu multe scheme. Te înăbuși și ieri ca și azi citind cartea sperând evaporarea vălului în limpezimea ochilor de banană. Sublimarea lasă urme adânci, paradoxuri iluzii cromate în îmbrățișări difuze scormonind dedesubturile. Întrebări știute din fântână au prospețimea sperieturii unor minți de lăcuste și te
Evaporat ?n singur?tate by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83714_a_85039]
-
ruga de zor, Înconjurat de toată servitorimea din palat. Vilma ținea lîngă el un lighean, pentru orice eventualitate. Carlos plîngea ascunzîndu-și fața În palmele lui uriașe, Nilda gemea Înăbușit, Julius Îi privea Înțelegînd, tremurînd ca varga și simțind că se Înăbușă. Apoi a urmat primirea la aeroport. De acolo s-au dus direct la cimitir. Porunca stăpînilor a fost să nu vină nimeni, fiindcă nu voiau să vadă pe nimeni, În afară de Bobby și de Carlos, care putea să dea o mînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
puternici, cum se conturau provocator, cum coborau brusc și apoi se ridicau din nou, ca o dorință care izbucnește nestăvilit, de parcă ar fi vrut să rupă bluzița neagră, i-o dăruise doamna și-i venea de minune. Nu-și putea Înăbuși plînsul cu sughițuri. Biata Vilma, ce fată minunată era frumoasa metisă! După trei săptămîni o chemă la telefon pe doamna. — Plec la Puquio, doamnă. E mama bolnavă și mi-au scris să mă duc cît mai repede. Susan Își ceru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
să facă eforturi supraomenești ca să-și țină echilibrul, moment de care Păsărica profită de minune ca să-i cînte la ureche un tril iubitului ei polițist: „la revedere, băiețel, la revedere, băiețel“, Îi spunea din mers, dar un fluierat furios Îi Înăbușea cîntecul de iubire adresat copilăriei. Ca urmare a succesului obținut, Păsărica primi cîteva caramele; cîtva timp savură cu zîmbetul pe buze dulcea imagine a polițistului care se juca de-a țignalul cu ea, uitînd deocamdată de celălalt copil, cel pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
la Acvarium, niciodată nu ieșiseră, dintotdeauna stăteau acolo la masă și nu le era frică de foc, la naiba cu focul, la naiba, pentru domnișorul, cum Îi plac domnișorului?... Julius Își stăpîni cu greu un nou căscat, Încercă să-l Înăbușe cu palma și le spuse că mai aștepta fiindcă erau Încă prea calde; ei erau fericiți, acum erau gata clătitele pentru domnișorul, focul Începea să se stingă, el făcu o strîmbătură, scutură din cap de parcă ar fi vrut să alunge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Îndată, fiindcă se pare că domnul Ranchal s-a supărat, era foarte serios domnul Ranchal, se pare că s-a supărat și a țintuit-o cu privirea, urît se mai uită domnul Ranchal și doamna Susan a trebuit să-și Înăbușe rîsul, Își lăsă tot părul să-i cadă pe față, desigur că-și ascundea zîmbetul. Daniel, care Îi servise la masă, avea și el ceva de adăugat, domnul Ranchal se uita la picioarele scaunelor Înainte de a se așeza la masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
acum căldura se urca la stomac, prindea iar putere. O furie care-o să-l țină... Bobby se Întoarse În dormitorul lui cu sticla. Și toate tavanele de absorbit zgomote comandate de Juan Lucas n-au fost de ajuns ca să Înăbușe scandalul lui Bobby, care În seara asta Începu capitolul al doilea ai furibundelor lui aventuri prin palat. Julius Îi auzi cel dintîi țipetele. Se uita la un program de Întrebări și răspunsuri la televizor, cînd un strigăt care era altceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
să se Întîmple: Boby dădu buzna, Îi văzu și imediat țipetele lui Își pierdură pe drum cîteva silabe pînă se transformară Într-un plîns curat, se repezi spre balansoar, Încrustîndu-se În spațiul pe care-l lăsaseră liber, voia să-și Înăbușe plînsul, să nu se mai audă așa de tare, În curînd Împlinea șaptesprezece ani și uite că nu se putea stăpîni. Daniel, Celso, Țanțoșa, Julius și Universo, care stropea florile În grădină, au apărut În clipa cînd Juan Lucas se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]