6,950 matches
-
pe zi. Mai voia să știe cum se făcea că orătania putea să facă asta și el nu. Pînă la urmă, își luă inima în dinți, se duse în hambar și ciopîrți biata găină în două. Tot ce putut vedea înăuntru a fost un ou de aur pe jumătate făcut. Morala: găina cu ouăle de aur nu trebuie omorîtă cu nici un preț! Dar nu fac oare și alții la fel ca țăranul nostru? Găina reprezintă capitalul, iar ouăle de aur sînt
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
stranie făptură, (editură nemenționată, București, 2001) sunt pline de gângureli amoroase, stânjenitoare pentru cititor, întrucât îi creează impresia că a pătruns din greșeală în intimitatea unei femei care își alintă iubitul. Titlul volumului ar trebui citit ca un avertisment: „Atenție, înăuntru se află versuri extatic romanțioase, care o să vă facă să vă simțiți stânjeniți!“ Noi însă ignorăm mesajul, induși în eroare și de prezentarea semnată de Mircea Micu, care o ridică în slăvi pe autoare. El ne asigură că vom descoperi
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
ca pe o cutie de carton și cu greu ne stăpânim râsul. Continuându-i ideea, putem spune la rândul nostru: un articol de critică literară este cuțitul cu care se deschide cutia de carton. Deschidem deci cutia și ce găsim înăuntru? Nimic. Autoarea încearcă inutil, în repetate rânduri, să ajungă la poezie, dar nu reușește. „Sunt o bombă cu ceas, / O grenadă cu cuiul scos“, ne explică ea, dar noi, în afară de faptul că inițial ne speriem, nu simțim nici o emoție. „Îmi
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
referă autoarea, nimeni nu ar reuși să treacă examenul. Să facem și noi o experiență, și anume să încercăm să ghicim despre cine e vorba în fiecare dintre următoarele trei pasaje: „Translația în spațiul vaguității se petrece după decorporalizare. Un «înăuntru» activat, însă, va face posibilă întâlnirea gândirii cu adevărata «existență». Atunci interiorul se manifestă în afară, înseninat, solarizat etc.“ „Vocabula comună celor două părți (Locuri, cu majuscula explicită) este, iarăși, semnificativă, întru preumblarea Celuilalt cu Sinele, care se dovedește a
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
o torță. De pe dealul unde se refugiase, privea spectacolul și gîndea mulțumit: N-are cum să mă prindă. Două mii de euro pentru atît de puțin efort! Cred că a asigurat-o bățos, băbătia naibii! Numai că paznicul, care dormea săracu' înăuntru, s-a intoxicat și a murit și chestiunea a devenit groasă rău. Femeia a fost prinsă cu mîța în sac, adică cu Pandele în sac și frumosul băiat s-a întors la ai lui. Acum plînge amărît și speră că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
foc barăcii, să ardă toți ca șobolanii, dar n-are chibrituri și petrolul este tot în interior. Le dau foc la noapte, cînd dorm toți și încui și ușa pe dinafară. Cînd noaptea își intră în drepturi, Vasile este chemat înăuntru. Era vînăt, tremura și era ud pînă la piele. Intră, Satană! Crapă cîrnați în săptămîna mare! Numai că Vasile se îmbolnăvește rău și face aproape 41 de grade. Aiura și amesteca mai multe cuvinte ca șobolani, foc, chibrituri, petrol etc.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
departe de un Făt-Frumos. Poți s-o spui de două ori. Frumos n-am fost niciodată. Isteț însă ești. M-ai amețit pe internet. Auzi, Vila "3 cireși"... Mi-ai spus că ai publicat trei cărți. Ți le arăt, hai înăuntru. Pacoste a scris trei cărți, le-a aranjat singur pentru tipar și a plătit editurii cîte o sută de exemplare. Toate pentru el. S-au vîndut ca pîinea caldă, am mai păstrat cîteva pentru prieteni. În casă dezamăgirea fetei a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
împrejur. Nebunia, o transfigurare anatomică a sufletului, un glonț ce explodează în țintă. Urme de ghinturi în sânge. Pulberea arde cât să străpungă vidul, precum un vierme mărul copt, regrete nici măcar în firul de cenușă. Vine dinafară și se sparge înăuntru. Explozie din suflet se împrăștie în sânge, îmbibă carnea, topește oasele, urcă în creier, se depune pe sinapse, precum razele de lumină peste pânza păianjenului, nebunia. Lume, trage cortina! Degeaba mai aplauzi a trezire. Te ridici, cobori, bați metanii, sari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
În roșu de cărămidă, a nu mai știu cui. Înțelegeam cu toții, mai cu seamă noi, copiii, că Valea Măriei era locul cel mai de jos al Răteștilor, că prin spărtura lărgită de ea În rîndu iala caselor orice și oricine se putea strecura Înăuntru. În primul rînd, vîntul și țiganii. Căci luminișul ăsta din mijlocul Răteștilor era treimea cea mai atrăgătoare, cea mai ispititoare din Întreaga așezare Întinsă de-a lungul semicercului șoselei pietruite. Aproape de primul pod, pe dreapta, sub dealul Cerhatului, duruia din
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
bine rotunjiți, năpădiți de iarbă, separați prin defileuri adînci. Par arcuiri de talazuri strivitoare, Înmăr murite locului ca să nu se prăvale unele peste altele. Ai zice că fiecare e capătul dinafară al unui tunel ce coboară În pîn tecele pămîntului. Înăuntru, sub bolțile de cărămidă, butoaie ce nu mai apune din ce În ce mai mari, pe măsură ce te afunzi În grotă. Meșteșugul cultivării viței și al stoarcerii vinului nemții l-au adus din Valea Dunării Superioare și de pe țărmurile Mării Suabiei. Pare se că, În
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
În sus pînă la ieșirea pe gura hornului, la un bec mic de lanternă. Blidaru nu dădea pe la gazdele lui decît noaptea. S-au Înțeles ca ea să-l ademenească pe bărbat la masă, mă rog, iar cînd va fi Înăuntru, să apese doar cu dege tul ca să Închidă contactul la baterii. Beculețul urma să se aprindă deasupra hornului, iar trupa să dea năvală. Trebuia să fie prins viu. Dar Blidaru a Înțeles că se-ntîmplă ceva cînd gazda și-a căutat
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
o seamă cu el din părțile locului au fost Înrolați. Ieșind tulburat de la acel centru militar și umblînd fără vreo țintă pe străzi, a văzut o inscripție: Mis Mia. Nu Înțelegea despre ce putea fi vorba, dar a intrat, Împins Înăuntru de o putere care-l purta după voia ei. Acolo, un bărbat legat la ochi ghicea... Ghicea nu numai ce era Întrebat cu glas tare, ci și Întrebări nerostite. CÎnd i-a venit rîndul, a auzit de la acel om legat
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
poartă doi bărbați Întrebînd dacă nu cumva sînt prin casă pendule stricate, că ei le-ar putea pune din nou În mișcare. Floare chiar avea una oprită de mult, cine știe din ce pricină. Oamenii au cercetat-o, au umblat Înăuntru și au făcut-o să meargă. — Dar de ce faceți voi aiesta lucru? i-a Întrebat gazda. Vrem s-adunăm bani și să merem la America... Dacă om afla de lucru la pendulele oamenilor și la ceasuri, om izbîndi În vreo
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
plicul cu adresa bărbatului ei. L-a lăudat pe un domn, de asemenea irlandez, de la Chicago la care lucrea ză bărbatul femeii, a cerut confirmarea celor spuse de către Însoțitorii lui Flory și, la ora nouă punct, le-a dat drumul Înăuntru celor doi soți: Mr. George a intrat pe ușa din dreapta, iar Mrs. Flory pe cea din stînga. Să fi auzit atunci strigăte de uimire, hohote de plîns și de rîs, mulțumiri Sfintei Fe cioare și să fi văzut lacrimi și
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
În schimb, dicționa rele, cîte două Într-un cărțoi - germano-unguresc și maghiaro-nemțesc, nemțesco român și româno-german -, aveau corp, trăgeau greu În balanță, te țineau la sol, la cerințele practice ale comunicării, puneai mîna pe ele știind că tot ce e Înăuntru există și În realitate, că adevărul poate sări din pagină În viața de zi cu zi, luîndu-te de guler pe stradă și anchetîndu te: „Cum se spune În germană porumbel?... Dar În portugheză?“ Totuși, am palpat mai mult așternuturile apretate
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
de corp compact și atît. Dar pentru cei cu memorie vizuală ca mine, pe pseudoretina formată tot la nivelul ochilor, se Încheagă prompt o imagine schematică și cețoasă a masei materiale ivite În cale. Ochiul pustiu de afară se deschide Înăuntru. Asta-i diferența dintre mine și nevăzătorii congenitali: ei visează iluzia spațiului deschis sau radiația defensivă a pereților din jur. Iar proximitatea zidului, a dulapului, a ușii Închise dintr-o Încăpere, a stîlpilor de la marginea trotuarului, a mașinilor parcate, a
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
casetele, dar, cînd am dat să mă Întorc, am auzit... Am auzit-o limpede, puternică și zgîriată cum Îi era timbrul: vocea tatălui meu. Nu venea din afară, n-am cap tat-o cu timpanele, ci am simțit-o izbucnind Înăuntru, drept În creier. Mă strigase pe nume. Strigătul s-a gîtuit ca și cum ar fi vrut să mai spună ceva, dar nu i s-a mai Îngăduit. M-am oprit locului trăgînd inevitabil cu urechea. Bătrînul se afla Într-o mare
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
capul, atât era de gros (exact: nici măcar grosimea capului). Pleoapele ochilor, se spune, erau atât de umflate, încât nu mai vedea lumina deloc, iar propriii săi ochi nu și-i putea vedea nici cu oglinda medicului: într-atât de băgați înăuntru (exact: atât de adâncă era înfățișarea de afară). Sexul (aidoion) lui părea mai respingător și mai uriaș decât tot ce stârnește rușine; din tot trupul său curgea puroi, șcurgeauț viermi care-l chinuiau când își făcea nevoile firești. Când, după
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
o rugăminte către arhanghel și din nou împlinirea pe loc a rugăminții: pământul se deschide și-i înghite în pântecele său pe cei doi păcătoși. A treia scenă: câțiva hoți încearcă să spargă zidul unei case și să se strecoare înăuntru. Dar fulgerul trimis de arhanghelul Mihail, bineînțeles, la cererea patriarhului, îi face într-o clipă scrum. Finalul capitolului se desfășoară într-o notă oarecum hazlie. Dumnezeu, derutat, ba chiar înspăimântat de zelul punitiv al protejatului Său, strigă din cer către
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
și un strat „gros de nestrăbătut”, însă, prin stăruința exercițiului, va vedea „aerul din interiorul inimii și pe sinea sa întreagă plină de lumină și de discernământ”. În tot acest timp, călugărul trebuie să rostească (sau mai degrabă să strige înăuntru, din toate puterile sufletului) o rugăciune scurtă, în două părți: „Doamne Isuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcătosul”. Această rugăciune este menită să curețe inima de toate gândurile, bune sau rele, și să țină călugărul treaz (nepsis
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
tăcerea. Vocea i-a răsunat straniu. Nu mai vorbiseră de atâta vreme, că aproape uitaseră cuvintele... "Eu ies să văd". Mama plângea încetișor, dar copilul se luă tiptil după tata. Chepengul se ridică greu, căzură așchii de lemn, cioburi... moloz înăuntru, dar vedeau din nou lumina ! După atâta timp... Tata se clatină, copilul crezu că o să cadă pe scări... Dar urca. Încet, dar urca... pas cu pas... Copilul, după el. Când ajunse sus, își stăpâni un țipăt de groază. Acolo nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
mână asta." Bătrânul a scos din sân o bucată de pânză zdrențuită, care fusese violet. Învelea cât se putea o cutie neagră. O cutie mică puteai s-o ascunzi în podul palmei. Tata mi-a făcut semn s-o deschid. Înăuntru, strălucea o ostie albă. Una singură. Știam ce este. Apucasem să primesc Sfânta Împărtășanie de câteva ori înainte de dezastru. Mi-am făcut semnul crucii și am luat-o, cu mâinile tremurând. Tremuram din tot trupul. M-am uitat la ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
inima, caută-l și cu sufletul și găsește-l, te rog. Așa cum ești, cu ochii închiși, uită-te după el: o dată s-a rătăcit într-o floare de păpădie și era așa de moale pufușorul galben, că a adormit dus înăuntru și, dacă nu-i era frig de la o rază de lună, cine știe ce se mai întâmpla. Altă dată, s-a dus să-i cânte unui ou de colibri fiindcă era tocmai pe măsura lui și vroia să-l grăbească, să vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
soarelui încât adormi. Când se trezi, își văzu prietenii dormind în poieniță. Ursei, câinele, stătea acolo și-i păzea, așa cum făcea de obicei la stână, cu oile soarele era sus și îi era foame. Când deschise pumnul, ce să vezi ! Înăuntru era o bucățică mică de pâine albă, pătrată, cât o înghițitură. Își trezi prietenii și fiecare avea în mână o bucățică de pâine mică, pătrată, mirosind a soare, a trandafiri de dulceață, a zăpadă și țurțuri... O mâncară. Era bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Așa că n-am mai stat pe gânduri, m-am uitat cu jind la focul care începuse să scoată fum, la ploaia care cădea peste el, la ploaia care... dar apăruse-n prag mama și într-o clipită am și fost înăuntru. Aveam oaspeți, de! și nu se făcea tocmai atunci s-o necăjesc pe mama mai ales că necazul ei se lasă mai mereu cu usturimi acolo unde bătaia nu lasă urme, dar te învață minte și te face să stai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]