1,343 matches
-
rărunchii hua. Dar și așa, discret, pe muțește, într-o secundă, prind puteri și mă simt un fel de Nikita, G.I. Jane, Lara Croft sau Yu Shu Lien din Tigru și dragon. Arunc rucsacul în spate ca pe-un fulg, înșfac scurt, cu o mișcare hotărâtă sacoșele burdușite și pornesc în pas săltăreț spre casă. De multe ori, în timp ce străbat parcul, îmi dau drumul și fredonez voios, tot mai tare și mai neînfricat o-di-ri-di-di-na u-ha. Anamaria Beligan S-a născut în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
petrecea la farmacia spitalului - în zona neutră dintre oraș și spital -, unde lipseau medicamentele, feșile sau leucoplastul, dar mișunau sârbii, polonezii și ungurii cu consumabile. Când primeam telefonul cu parola „condică“ (ăsta era necesarul de materiale pentru fiecare zi), ne înșfăcam halatele de molton direct peste costumul steril și alergam, cum numai în Spitalul de urgență am mai văzut, spre farmacia transformată în duty free. E clar că nu nevoia strictă ne mâna (căci fiecare își avea chirurgul său), cât mirajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
greoaie. Desfăcu brațele, hotărât, parcă, să strivească și fu năucit văzându-l pe Gosseyn lăsându-se drept în colacul labelor lui de urs și trimițându-i o directă violentă în falcă. Lovitura devie puțin, dar îl stopă pe Jurig. Îl înșfăcă pe Gosseyn, încurcat. Era din ce în ce mai nesigur, tot încercând să-l strângă pe omul care, după o lovitură atât de eficace, se dovedea nu doar mai rapid, dar chiar și mai puternic decât el. Yalertanul se înmuie brusc, cum cedează o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
entuziasm: — Acum e momentul! Acum! Retragerea, cât se poate de repede! — Idioților! se răsti Nobunaga, azvârlind arcul; se rupsese și nu mai avea săgeți. Nu e momentul să ne retragem! Tu, dă-mi lancea ta! După ce-i dojeni astfel, seniorul înșfăcă arma unui vasal și o luă la goană pe coridor, ca un leu. Găsind un războinic inamic cu mâna pe o balustradă, gata să urce, îl străpunse cu lancea dintr-o parte în alta. Chiar atunci, un luptător al clanului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
informă, încet, pe Katsuie că era trecut de amiază. Dând din cap spre el, Katsuie îi ordonă să-i aducă ceva cu care să-și șteargă sudoarea de pe trup. Când unul dintre slujitori îi dădu un prosop alb umezit, îl înșfăcă cu mâna lui mare și își șterse gâtul de transpirație. În același timp, Hideyoshi duse mâna stângă la stomac. Strâmbându-se încruntat, se întoarse spre Katsuie și-i spuse: — Va trebui să mă scuzi un moment, Senior Katsuie. Se pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Sebei înțelesese rapid situația și un fior îl străbătu tot trupul. „Nu pot nega că omul ăsta e un inamic puternic,“ reflectă el. Contrar, însă, acestui sentiment copleșitor, dinlăuntru-i se răzvrăti un alt fel de putere, împingându-l înainte. Înșfăcându-și lancea lungă, răcni: — La luptă! În depărtare, se auzeau detunături sporadice, de la poala muntelui. Apoi, deodată, răsunară neașteptat de aproape, dintr-o zonă împădurită de pe panta de sud-vest. — Au luat-o și pe scurtături! Din cauza ceții dese, steagurile inamice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de zile. Iar acum pur și simplu nu putea să lase să-i scape printre degete din pricina unui puști nebun și precoce. Așa ceva nu era posibil. Soția scriitorului intră în cameră chiar în clipa în care bietul Mircea, exasperat, tocmai înșfăcase un cuțit imens, rătăcit cine știe cum prin cameră cu ocazia unuia dintre desele lui drumuri spre și dinspre bucătărie. Fiind o persoană inteligentă și văzând pe deasupra și unul dintre numeroasele ziare cumpărate de ea întins pe jos și deschis chiar la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
neliniștit, interjecție care s-ar putea transcrie fonetic în orice limbă astfel: „kai!”. Cu un urlet, directorul sări cu picioarele pe birou, unduindu-se, țintuind cu privirea sa goală și verde câteva dintre ciudatele vestigii ce îi împodobeau încăperea. Clossettino înșfăcă două dintre ele cu o asemenea forță, încât le îndoi, trădându-și astfel energia anormală, de proveniență Luciferică. Era vorba despre un craniu, respectiv o suliță bizantină ieftină, probabil un suvenir mizer adunat de prin cine știe ce călătorie. Clossettino sărută craniul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
Luca Dinulescu autorul tuturor scrierilor lui Cioran. Dinulescu jubila. Cioran semnă. - Du-tei-n pula mea, Ciorane, zise apoi Luca bucuros, cu un accent țigănesc. Sau, mă rog, du-te-n pula ta, continuă el, aruncând pula lui Cioran în fața acestuia. Apoi înșfăcă actul și fugi pe ușă, lăsând în urmă doi oameni distruși. Dar nici că-i păsa. Peste câteva zile numai, Luca Dinulescu ajunsese la apogeul carierei sale. Asta pentru că, plimbându-se agale prin marile orașe ale lumii, Londra, Paris, New York
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
chiar singurul câștigător posibil, întrucât ceilalți se zbăteau la o distanță respectabilă în clasament, undeva la câteva sute de puncte distanță. Numai că, din nefericire, acesta avu, după cum li se păru tuturor, un comportament absolut nedemn de un asemenea triumf, înșfăcând premiul și dispărând pur și simplu fără o vorbă în taxiul ce-l ducea spre Pământ. Bietul Ionescu rămase astfel neconsolat, întrucât spera să se aleagă măcar cu un număr de telefon de-al elvețianului în vederea unei fructuoase colaborări, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
timp, încât nici măcar n-am mai fost în stare să-i spun că nu are de ce să se scuze. L-am urmat suspinând, aproape uitând de geanta necunoscută care până nu de mult constituise singura mea pricină de îngrijorare. Am înșfăcat-o totuși, deși pot spune că eram atât de supărat, încât nici nu mai știu ce anume m-a împiedicat să nu o părăsesc pe dată. Cu bravul Maro trâgându-mă după el hotărât și mândru, am trecut de masa la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
a muri eram hotărât să-i despic capul acestui sălbatic, folosindu-mă de femurul celui sau celei pe care ucisesem în cumplita noapte a amintirilor mele. Așa că am deschis geanta. În clipe măsurând veacuri, am introdus mâna în puturosul gentoi, înșfăcând femurul. L-am scos. Numai că, Dumnezeule, nu era nici un femur! Nu ucisesem pe nimeni, spre imensa mea bucurie, dar și spre la fel de marea mea îngrijorare, căci iată la ce bolnave și întunecate plăsmuiri putea ajunge o imaginație atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
să mă ajute, pentru că mă rătăcisem. Și... pentru a câta oară în scurta-mi viață?, mi-a întins mâna, redându-ne amândurora calea... De nicăieri, din neantul absurd și gros, s-au ivit deodată zeci de brațe puternice și hotărâte, înșfăcându-ne de haine și trăgându-ne spre căldura lor. Aceștia erau bunii și iubiții mei frați și prieteni, erau viața mea și cred că fuseseră peste măsură de îngrijorați de ceea ce, din câte mi se explica acum, se dovedise a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
un loc unde cineva să găsească refugiu. Și ce judecată mai dreaptă poate fi alta decât aceea de a fi confruntat cu cei pe care i-ai batjocorit? Pentru că nici cea mai pricepută minte nu poate găsi vreuna... Oribilitatea neîmplinirii înșfacă sufletele celor mulți, printre care și al meu, târându-le în zonele întunecate ale acestor câmpii astrale în care plutesc, mortificându-le, ucigându-le, dând astfel un sens senzației cumplite de frică pe care o aduce presimțirea morții. Vaiere sfâșietoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
există totuși chiar și-aici și-acum un prea-târziu. Lucifer, superbul nebun, s-a ridicat deja în picioare și, cu o hotărâre de nedescris, a reușit să... să ce?! Doamne, nu pot să privesc! Nici să spun nu pot... Să înșface diamantul din mâinile zeului înmărmurit? E posibil? Ce oroare!!... Ce hoț nenorocit... și ce urlete înfiorătoare se abat deodată-asupra nopții, sfâșiind tăcerea începutului de lume, răgete cumplite, dintre care, desigur, cel mai aprig și mai întunecat este cel al zeului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
de gând să facă asta... ca și cum altcineva ar fi acționat în locul meu... viziunea mea se alterează și structurile atât de ferme și bine definite ale imaginilor se covârșesc, devenind nesigure și pălind, iar simțirea îngrozitoare a începutului de moarte îmi înșfacă sufletul, urlându-i pieirea... Lucifer se întoarse spre mine. Lucifer eram eu. PAGE FILENAME \p D:\microsoft\docuri nefacute\Luca Dinulescu redactat.doc PAGE 38
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
mare, la lucrările ei, iar eu am fugit în camera mea, m-am urcat în pat, am deschis fereastra și l-am mai văzut pe Marius cum iese pe ușa blocului și face primul pas pe trotuar, și atunci am înșfăcat cuțitul, mi-am luat și avânt, dar până la urmă am renunțat să i-l arunc în cap, că oricum nu l-aș fi nimerit, fiindcă din păcate se îndepărtase cam prea mult. Belșug Inițial, am luat-o spre autoservire numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
putere ce creștea , întotdeauna, peste puterile adversarului cu care lupta. Până atunci nimeni nu a scăpat, căci era astfel făcut, încât putea să respire foarte bine și sub apă. Deaceea, când se lua la trântă cu un cavaler, el îl înșfăcă și sări cu el în lac pentru a se întoarce la suprafață singur și purtând, în triumf, armele cavalerului. În vreme ce Faleria îi repeta sfaturile, Roland a văzut armele lui Rinaldo spânzurate, ca trofeu, printre celelalte prăzi făcute de tâlhar, și
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
i-a ieșit înainte. O luptă pe viață și pe moarte se încinse între ei, iar Faleria a profitat de acest moment pentru a se face nevăzută. Tâlharul simțind că avea să fie învins în luptă cu armele, și-a înșfăcat adversarul și a sărit cu el în lac. Când a ajuns la fund, Roland s-a pomenit într-o altă lume, pe o pajiște uscată, cu lacul deasupra capului, străbătut de razele soarelui, în vreme ce apa se ridica din toate părțile
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
pricina supărării sale. Vai! Domnul meu,zise el, plâng o tânără și fermecătoare prietenă, logodnica mea, care mi-a fost răpită de un nemernic - un demon, mai bine zis, care,a coborât din văzduh, călare pe un cal înaripat, a înșfăcat-o și a dus-o țipând în vizuina sa. L-am urmărit peste stânci și râpe până ce calul nu m-a mai putut purta, iar acum nu-mi mai rămâne altceva de făcut decât să-mi curm viața. A mai
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
înaintea peșterii o tânără și frumoasă fată, ale cărei veșminte bogate trădau o obârșie aleasă și care cu lacrimi în ochi îi implorase ajutorul; dar că mai înainte ca el să poată coborî pentru a o salva, un tâlhar o înșfăcase și dispăruse cu ea în bezna peșterii. Bradabanta, suflet nobil și curajos, a crezut numaidecât această minciună a trădătorului. Dornică să vină în ajutorul victimei, ea a privit în juru-i căutând un mijloc care să-i ușureze coborâșul și văzând
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
pentru ce stăpânul acestui castel folosește un cal zburator. Bradamanta, pregătită de Melissa, și-a dat seama că sosise momentul să pună mâna pe inel;dar nu îi venea să ucidă un om fără de apărare. De aceea ea l-a înșfăcat pe Brunello prin surprindere, l-a legat de un copac și i-a luat inelul pe care el îl purta pe deget. Strigătele și rugămințile perfidului sarazin au lăsat-o nemișcată. Apoi, ea s-a apropiat de stânca în a
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
lăsat calul la pământ și descălecând, își agăță scutul de cârligul șeii, apropiindu-se apoi pentru a pune mâna pe luptătorul căzut. Bradamanta, care-i pândea mișcările cu încordare, de cum îl văzu lângă ea, a sărit în sus, l-a înșfăcat vârtos trântindu-l la pământ și cu același laț, pe care vrăjitorul îl pregătise pentru șa, l-a legat cobză, fără ca el să se poată împotrivi câtuși de puțin. Cun glas plin de deznădejde, vrăjitorul exclamă: Ia-mi viața, tinere
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
tot atâta furie asupra oilor lor. Țăranii și-au lăsat plugurile și grapele, s-au urcat pe acoperișurile caselor și pe crestele dealurilor, De la aceste înălțimi ei priveau tremurând furia nefericitului Roland. Cu pumnii, cu dinții, unghiile și picioarele, el înșfăca, frângea sfâșia zdrobea vite,oi și porci. Doar cei ce erau mai iute de picior au izbutit să-i scape. Când groaza a făcut în sfârșit gol în jurul său, el a intrat într-o căsuță părăsită de locuitori săi care
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
ale Cadutei - le-a rostit ca logodnica unui soldat care pleacă la luptă sau ca o mamă, mergând alături de taxiul care se desprindea de bordură - au fost chiar așa: „Apără-mă, John! Apără-mă!“ Știm ce vrea să spună. Am înșfăcat telefonul și l-am sunat pe Lorne Guyland, în cuhnea indignării. — Ascultă, Lorne, am început eu, după ce o servitoare mi l-a dat pe marele bărbat Tocmai m-am văzut cu Caduta Massi. Ea nu vrea să se dezbrace în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]