1,815 matches
-
Îi strigă ei cu subînțeles, când cei doi ies pe ușă. Mergând pe aleea dintre blocuri, Cezar o prinde de mână pe Teofana și pentru prima dată i-o sărută tandru. — Ai fost minunată, țâfnoaso, nu rezistă să n-o înțepe dar acum nu din răutate ci din dragoste. Ca să nu-l mai supere chiar de ziua lui, Teofana nu-l face țâfnos, cum de fiecare dată îi dădea replica. — Îți mulțumesc și pentru „minunată” și pentru „țâfnoasă”. — Te superi cumva
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
de frumoasă, Teofana cu buchetul în mână, ea însăși fiind cel mai frumos trandafir printre trandafiri, încât îi astupă gura cu un dulce sărut strângând-o la piept cu flori cu tot, cât poate el de tare. — Stai Cezar, mă înțeapă un trandafir. Când se uită amândoi zăresc pe bluzița Teofanei o picătură de sânge cât un bob de mac, dar Cezar exagerează căutând să profite de acest incident pentru a pătrunde în intimitatea Teofanei. O ajută să-și descheie bluzița
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
liniștit locul său, la coada mesei lungi, de mesteacăn geluit și cam pieziș, într-un colț al acesteia. El este prietenul nostru..., Uriel, îl prezintă Poetul, scurt, pe Înger. (Serios? Da' de vorbit, le și vorbește, prietenu'? Sau e mut? înțepase Șobolanul). Chemată adineauri atât de gentil, de către iubitul ei soț și partener de afacere, în scenă apare, ca Venus Anadyomene, din scoica botticelliană, în sfârșit, Gladiatoarea. O fostă frumusețe locală, șatenă, înaltă, pistruiată, ochioasă, planturoasă, cu un genus varus poznaș
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
pâlpâiau, înfricoșate și mirate, gata parcă și ele să moară. Dintr-o vatră de jăratic în care mâini puternice parcă zvârleau mereu hrană nouă focului, limbile de flăcări țâșneau, se zvârcoleau, se împleteau neîncetat, ca niște șerpi apocaliptici, lingeau și înțepau poalele cerului, zugrăvind răni în toate culorile, ștergîndu-le pe toate cu imense șomoioage de fum și lăsând pentru fiecare câteva clipe numai câte o zdreanță purpurie zvăpăiată care fâlfâia ca un amenințător steag roșu... In luminile biruitoare ale focului umbre
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
pregătit să oprească lumea de-a năvăli asupra stăpânului său, dar cu fața mereu umezită de un surâs sortit să-i ascundă frica și să-i câștige bunăvoința tuturor. Înmulțindu-se mereu, oamenii se îmbulzeau și vacarmul creștea. Unele glasuri înțepau și pe logofătul zâmbitor care, când înțelese, făcu vinovat: ― Ce-i, băieți? Ce vreți voi?... Spuneți-mi mie că... Râsete batjocoritoare și câteva huiduieli îi acoperiră vorbele. Bumbu se fâstâci complet. Deodată Lupu Chirițoiu care, fără să vrea, fusese împins
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
remorcher, își petrecea mai mult timp în hipersomn, visând și luându-și salariul la capătul călătoriei. În congelatoare nu se iau hotărâri. Curând, se liniști, curând fiecare va putea să-și regăsească în cutia personală confortul mult dorit. Acele vor înțepa carnea, somniferul va intra în vene și le va îngreuna creierul, vor pluti fericiți spre tărâmurile comatoase, unde hotărârile nu vor mai fi de resortul lor, unde surprizele macabre ale unui univers ostil nu vor mai putea pătrunde. După ce termină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
vedea nimic dincolo de grilaj. Eu vreau s-o văd când se apropie. Parker vru să dea replica, dar își zise că mai bine supraveghea cu atenție gaura, cu sau fără grilaj. Oricum, Lambert îl enerva mereu. Picuri de sudoare îi înțepau ochii, iar Dallas se opri pentru a-și șterge fața leoarcă. Înainte, conducta se curba ușor în jos. Se așteptase să dea aici peste această înclinare, iar faptul că memoria nu-l înșelase îi dădu curaj. Trebuia totuși să aibă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
nu în totalitate, deoarece, cum ți-am mai spus, și astăzi se mai semnalizează cazuri cu persoane purtătoare de păduchi. De la aceste persoane, păduchii pot migra la alte persoane, mai ales prin școli. - Ah, dacă aș prinde unul, l-aș înțepa cu acul de la compas! Zâmbesc, ce pot să fac, eu știind cum arată. - Cu acul de la compas, mai greu, dar cu un ac subțire, poate. Sunt cam o pătrime din furnicuțele care urcă pe trunchiul vișinului. Dar să lăsăm războiul
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
vindecă ulcerul gastro-duodenal. TRATAMENT PENTRU PĂRȚI DEGERATE ALE CORPULUI Am mai utilizat cartofi rași plus ceapă rasă, într-o iarnă, când mi-a degerat o ureche. Urechea și-a dublat dimensiunile, s-a făcut grena și mă durea și mă înțepa insuportabil. Am pus cartofii rași plus ceapa rasă într-o farfurie adâncă (pentru supă), m-am culcat pe pat, cu urechea cufundată în farfurie. În câteva ore urechea s-a vindecat, ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic. Unii medici
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
fascinația ei. Sau mă gândeam la călugăriță, ciudata Mantis religiosa, care în timpul copulației își ronțăie, pur și simplu, amantul. Sau la femela scorpionului, care găsește în câteva secunde singurul loc vulnerabil al masculului, singura fisură a platoșei chitinoase, și îl înțeapă acolo cu ghimpele veninos din coadă... Dacă aș fi văzut pe bulevardul Magheru sau în Piața Romană uriașe, cleioase pânze de păianjen prinse de colțurile clădirilor, în mijlocul cărora ar fi pândit nemișcată câte o femeie goală cu sânii atât de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
puncție lombară. Nimic nu le speria pe fete mai tare decât cuvintele astea. Paula și Maia, o femeie la cincizeci de ani, cu enurezis și automatism ambulatoriu nocturn, povesteau, fiind cele mai vechi în salon, despre o bolnavă căreia îi înțepaseră sub ochii lor măduva spinării și îi paralizase partea de jos a corpului. Dacă îți mai suflau și aer în creier, pentru encefalogramă, rămâneai cu niște dureri de cap, ziceau ele, de-ți părea rău că-l ai pe umeri
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
al garsonierei tale. Povestește-mi despre soțul tău. Bravo, tinere! începi să-mi placi. Ai înfășurat-o în fire mai tari ca lița. Ai momit-o cu stropul dulce de Bloody Mary, care îi tremură și-acuma în stomac. Ai înțepat-o exact în ganglionul nervos. Deja o pot suge, deja o țin strâns cu cele opt picioare ale mele. Mi-am înfipt colții în carotida ei și simt în gură gustul de strugure al visului. Ce dulci sînteți unul lângă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
nu și-a mai revenit niciodată. Ani în șir, toți anii adolescenței mele, ne-a chinuit pe toți cu obiceiul pe care-l căpătase după ulcerul ăsta nefericit: simțea nevoia să-și vadă sângele. În fiecare zi trebuia să se înțepe, să se taie, iar când am încercat să-i luăm obiectele ascuțite, chiar să se muște de mână ca să facă să iasă mica perlă de sânge pe care o privea apoi minute întregi ușurată, fericită. I se întîmpla s-o
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
perlă de sânge pe care o privea apoi minute întregi ușurată, fericită. I se întîmpla s-o apuce această nevoie imperioasă pe stradă, în magazine, în vizite. Apuca atunci un ac pe care-l avea mereu la îndemînă și se înțepa cu dibăcie. Mai târziu avea să simtă nevoia de a vedea un pârâiaș din sângele propriu, și atunci se tăia adânc, periculos, cu cuțitul. Până la urmă au trebuit s-o interneze, deși altfel era perfect normală, în zilele când nu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
venea ei să-i zică. Da nu-i zicea, ca să n-o amărască, știe ea ce trebuie să zici și ce nu în lume. S-a oprit în stație și așteaptă răbdătoare să vină tramvaiul. Plouă mărunt, picături mici îi înțeapă fața, dar ei nu-i pasă, și-a pus pe dedesubt toate cojoacele, d-asupra paltonu - palton bun, l-a întors acu nouă ani, stofă de pe vremuri, bună, și din resturile lui care-a rămas și-a croit cu mâna
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
înfățișarea îngrijită și măruntele obiceiuri !... Tușești, enervat de încăpățânarea ei bătrânească, ai vrea să-ți iei încă o dată rămas-bun și totuși nu te înduri s-o lași necăjită, tăcerea, scârțâitul ușii, ce moment prost și-a găsit mezina să te înțepe, împinsă de firea ei certăreață ! Ce proastă inspirație să ți se adreseze astfel, ca și când n-ai mai fi ceea ce ești : fratele-mai-mare, elevul și studentul strălucit, funcționarul model, feblețea, mândria familiei ! — ...ca și când partidele ar umbla singure pe Dealu Spirii și n-
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
visată blană de samur, atât de necesară unei ființe ca el, friguroase, strângându-și mai departe mâna înghețată pe medalion, dă colțul, în dimineața sticloasă de februarie, spre strada Sfântul Ionică. Frigul tăios îi lipește nările, îi înroșește nasul, îi înțeapă ochii înlăcrimați. Viu și tânăr fiind, este cât se poate de firesc să meargă să-și amaneteze medalionul primit lângă un pat de moarte ca să răscumpere o noapte de rătăcire a vieții sale. Și niciun sens răuvoitor nu alterează în
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
țipa, gesticulând, încât zadarnic mă mai sileam a păstra aparențele, aplecându-mă printre straturi să culeg trandafirii zvârliți, ca și când din greșeală ea ar fi scăpat panerul. Mizam pe faptul că vocile nu se auzeau la o asemenea distanță. Dar, tot înțepându-mă când îi culegeam, am renunțat la întreprinderea mea. Mi-am scos enervat batista să-mi șterg picăturile de sânge ; mă încurca și nefericitul paner ce-mi rămăsese pe braț, mă enerva și noroiul de pe alei, pentru că azi noapte plouase
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
anturajul din care nu ai cum te smulge ? A mă ridica pentru a scăpa de bieții mei vecini ar fi însemnat să rămân în picioare, cine știe cât timp de-acum înainte, ceea ce sănătatea nu-mi permitea. Un ghimpe în plus mă înțepa, simțind că avusese dreptate domnul Ialomițeanu, ce mă sfătuise să nu stau la coadă. Și nu puteam să nu văd că principiile mele nu mă duseseră decât în același loc cu toată lumea : în afara faptului că mă argumentam mai subtil și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
salteaua. Taică-meu pare să-și revină din oboseală, din tot dezastrul care Îl măcina mai devreme, și aterizează În concret. Începe să-l tuteleze În maniera lui ușor ironică, dar locotenentul pare chiar Încîntat. Strategia lui dă roade, aerul Înțepat de bucureștean i se Înmoaie și aproape că se bucură cînd i se adresează cu „fecior“. Îl văd pe ofițer cum pierde teren și În cele din urmă promite că-mi dă drumul să merg În prima serie de permisii
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
colier barbar din metal, pe care i-l dăruise George. Singurele lui daruri, în afară de bani, erau bijuteriile ieftine, exotice. Uneori, când era îmbrăcată în pantaloni, adopta o poză diferită, cu picioarele larg desfăcute, și își punea câte o cămașă lălâie, înțepată de sânii ei micuți. O sfidătoare femeiușcă-pirat. Își pronunța numele „Di-an“ și nu Dai-an“. Diane fusese frumoasă în tinerețe și avusese pretențiile pe care le are de la viață orice femeie frumoasă, mai ales când e săracă. Acum se apropia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
că așa era. „Societatea“ noastră îl privea cu îngăduință pe Tom McCaffrey. Poate că era firesc să se întâmple așa, din moment ce Alex, George și Brian erau priviți cu neîncredere, fiecare din alte motive. George, din motive clare, Alex pentru că era înțepată și distantă, iar Brian pentru că era brutal și sardonic și, în felul lui, afectat. Prin contrast, Tom apărea ca un tânăr necorupt și „drăgălaș“. Crea, într-un fel, impresia că pornise să cucerească viața, cu o pană la coif și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
pe nisip moale, catifelat, în loc să simtă pietre, și muchii ascuțite sub tălpi. Era în chiloți de baie și când înainta până la adâncimea potrivită, se așeză pe fundul apei, apoi se răsuci și făcu o mișcare, două de înot. Apa îl înțepă cu ace ca de gheață, dar Adam era obișnuit. Și îi plăcea gustul sărat al apei. Zet se așezase pe țărm, la o bună distanță de undele înspumate. Nu-i plăcea marea. Îi era frică de ea și nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
mai urmeze. Nu s-a știut niciodată cu certitudine cine a fost autorul acestei note obscene. Părerea generală era că fusese scrisă de însuși redactorul-șef al gazetei, Gavin Oare, care avea un dinte împotriva lui Hattie din cauza scrisorii cam înțepate prin care-i refuzase interviul și o veche râcă cu George, din partea căruia înghițise, cu câțiva ani în urmă, o umilință (un incident la o petrecere). Se pare că inspiratoarea, fără voie, a articolului fusese Maisie Chalmers (deținătoarea rolului de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
mătase, prin care i se vedeau cizmele negre de lac, cu tocuri foarte înalte și vârfuri ascuțite. Picioarele, ca și mâinile, îi erau foarte mici. Gâtul subțire îi era înconjurat de un cerc cu dinți de oțel argintat, care-i înțepau pielea, lăsându-i urme roșii. Se uită la Tom, care o privea de la înălțimea lui, găsind-o atât de micuță și de patetică. O văzuse adeseori în costum de baie, dar acum, în „șocanta“ ei toaletă neagră și cu colierul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]