58,220 matches
-
La capătul culoarului erau niște scări, pe care bineînțeles că le-a urcat. Sus, se trezi în fața unei săli amfiteatru, cu scenă, o sală uluitoare. O muzică se auzea în surdină, de undeva. Traversă, luându-se după sunetele unui pian. Înaintă prudent prin semiîntuneric și ajunse în camera unde era pianul. Percepu o siluetă de femeie. Se opri în prag și se uită. Sesizând o oarecare mișcare în spatele ei, silueta se întoarse către el și Petre rămase înmărmurit. Simți că leșină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
o siluetă de femeie. Se opri în prag și se uită. Sesizând o oarecare mișcare în spatele ei, silueta se întoarse către el și Petre rămase înmărmurit. Simți că leșină, că i se moaie picioarele. Se sprijini de tocul ușii. Femeia înaintă către el. Era frumoasă, blondă, cu părul bogat revărsat pe umeri, cu ochii mari ațintiți asupra lui. Auzi: Tu ești, Petre? Și el șopti: Clotilde! Nu, nu sunt Clotilde, sunt Eleonor, sora ei! Ai uitat? Ea nu mai este, doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
spre sala de baie. Acolo, acolo trebuie să fie ceva ce n-am observat. Deschise ușa ce dădea spre culoarul lung, la capătul căruia erau scările ce duceau la etaj, lumina se aprinse instantaneu. Începu să cerceteze foarte atent pereții. Înaintă încet, metru cu metru. Trebuie să fie aici ceva, nu sus, unde nu era terenul ei. Deodată se bătu cu palma peste frunte! Dar ea a avut un atelier, un atelier de bijuterii! Mi-a spus Beatrice. Și secretarul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
palma peste frunte! Dar ea a avut un atelier, un atelier de bijuterii! Mi-a spus Beatrice. Și secretarul meu îmi spunea de atelierul de la Paris, care figura în cataloage. Beatrice a venit la Bayreuth cu bijuterii făcute de ea. Înaintă încet, cercetând pereții de o parte și alta, până ajunse la scară. Uitân du-se atent, în spatele scării zări două butoane unul roșu, unul negru. Mici cât unghia, aproape să treacă neobservate. Își spuse că negrul nu e bun și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
în următoarele zile Petre să facă hârtiile necesare pe la avocați, să se constituie toți cei interesați într-o "Asociație" legală, propunând ca nume "Cooperativa agroindustrială Bucura SA", cu sediul în Bucura, membrii urmând să-și dea adeziunile în scris, să înainteze proiectele, bine documentate pe la ministere și apoi să aștepte aprobarea de finanțare. Cu proiectele lor, finanțarea nerambursabilă ar putea fi cam de... Aici "domnul Petre" făcu o pauză, care-i lăsă pe cei din sală înțepeniți în așteptare. Cam de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
sunt lipsiți de viață... au pălit înainte de a înmuguri. Ger. E ca și cum un ger timpuriu a pălit întreaga lume. Mi-a cuprins umerii. Ușor. Îmi simțeam tot trupul învăluit de pelerina lui. Nu-l respingeam. Mă cuibăream mai aproape, pe măsură ce înaintam. Ramurile copacilor la marginea drumului. Ramuri fără nici o frunză, subțiri, ascuțite, străpungând cerul nopții. — Sunt frumoase ramurile, nu? șoptii eu, ca pentru mine. — Vrei să spui, armonia dintre flori și ramurile negricioase? întrebă el, tulburat. — Nu mă refer la florile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
epuizat, o "viață moartă", captivă a unei scheme imuabile, scrisul în schimb, ca proces deschis, e un mod al libertății. Predestinarea pare a-și putea aroga exclusiv textul finit, nu și elaborarea sa. Haotic precum iubirea, creîndu-și drumul pe care înaintează pas cu pas, scrisul n-ar putea fi decît o emisie a liberului arbitru, fapt cu o natură similicosmogonică: "scriu cu emisfera dreaptă, de fapt, scriu pe un ricorso al haosului ordonat / de anxietate / sau mai bine zis scriu toate
Între natură și artificiu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7199_a_8524]
-
în 1996, dezvăluie acum că fostul său soț obișnuia să o lovească de față cu familia lui. Cuplul Angela Gheorghiu - Roberto Alagna a fost cel mai cunoscut și discutat de pe scena operei mondiale, până la începutul acestui an, când soprana a înaintat actele de divorț. Între timp, ea avut o relație cu contratenorul Cezar Ouatu, care a reprezentat România la Eurovision. Cei doi au preferat să nu facă publică legătura lor amoroasă o lungă perioadă. Era chiar violent - și în fața familiei sale
Angela Gheorghiu, în presa britanică: Mă bătea în fața familiei by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/72040_a_73365]
-
e începutul chinuitei călătorii spre memoria jupuită a corpului. O memorie cu învelișurile sfîșiate, care nu mai are acuratețe, doar reacție. Sensibilitatea haotică, pulsînd agonic la orice atingere, a unei bucăți de carne moartă-vie în contre-jour. Pe cît în ea înaintează moartea, capătă profilul frumos al fotografiei, al mulajului. Pe cît n-o părăsește viața, o viață de sînge și de limfă, de lichid umplînd pînă la sufocare vizuina, se zbat în ea ultime, ridicole dorinți. Între ele două, între eleganța
Viața în sepia by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7212_a_8537]
-
persoane pretindeau că o susțin, pe de altă parte. La suma menționată se adăuga și suma de 4.000 de euro pe zi, pentru orice acte efectuate de parlamentar, în legislativul european, în legătură cu depunerea de amendamente. Dosarul finalizat a fost înaintat spre judecare la Înalta Curte de Casație și Justiție. În contextul discuțiilor din perioada ianuarie - martie 2011, inculpatul Severin Adrian le-a pretins celor două persoane, potrivit înțelegerii, suma de 12.000 euro, lăsându-le să creadă că are influență
Adrian Severin, trimis în judectă de DNA pentru presupusa mită din PE by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/72210_a_73535]
-
acestora. E peste puterile închipuirii ca o noțiune atât de puternic marcată cultural să se fundamenteze - chiar în spațiul artificiului filozofic - pe o constantă atât de liniară încât să frizeze, de-a dreptul, natura. Nici măcar prin resemantizări periodice. Altminteri, pe măsură ce înaintează către actualitatea aparentă a literaturii postbelice, notațiile devin din ce în ce mai interesante și se emancipează în tot mai mare măsură de imperativele citatelor. Cu - uneori - o radicalitate susceptibilă de schizoidie. Abordarea celebrei "competiții continue" invocate de Gheorhe Crăciun deține, de departe, supremația
Pornind de la prefață by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8722_a_10047]
-
greoi. Cu fiecare pas mai mare, se afunda în nisip până la pulpă. Știa prea bine că nu avea un avantaj prea mare. Nici măcar n-a vrut să se uite înapoi. Până la urmă a pornit-o agale, cu privirea în jos, înaintând de astă dată în linie dreaptă. Își simțea umerii grei, iar picioarele o ardeau. În plus, melfa 1 era o piedică, dar n-a vrut să și-o dea jos și s-o arunce. Deodată a auzit clar un sunet
Luis Leante - Cât te mai iubesc by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/8737_a_10062]
-
Pe de altă parte, dacă ne amintim cît de prolix și de confuz e Camil în Doctrina substanței, putem spune că Anton Adămuț a făcut tot ce putea face ca să povestească inteligibil o carte anevoie de străbătut. Din păcate, pe măsură ce înaintează în conținutul Doctrinei substanței, exegetul împrumută ceva din prolixitatea filozofului comentat: în ochii cititorului, paginile despre "evoluția în subspecie" și "devoluție" sau despre opoziția dintre "noos" și "energia primară" rămîn acoperite de un văl opac de neînțelegere constantă. Cititorul nu
Eșecul lui Camil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8746_a_10071]
-
spre pădure. Spre pădurea de mesteceni triști, abătuți ca și personajele noastre. Se intră în scenă ușor, printr-o ușă ce lasă să se vadă o lumină ciudată. Ca ele, ca aceste personaje-manechine. Un balet discret face ca actorii să înainteze spre noi. Mișcări sacadate, priviri goale, povești ce se pot intui în gesturi, în cromatica scenei, a costumelor, a machiajului, în acea expresie ce rămîne atunci cînd hăituiala a dispărut. Un fel de vid interior. Omul e disperat restul e
Pavilionul de vînătoare by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8791_a_10116]
-
necesară transformării staticului în dinamic, pasivului în activ, esenței în existență. Joachim Wittstock e un căutător neobosit, e omul care merge - pe jos sau pe bicicletă - și pasul din spate trece mereu înaintea pasului din față și ne ajută să înaintăm și pedala de jos a bicicletei urcă mereu în locul pedalei de sus și produce rotirea care face mișcarea posibilă... și cercul mic al nucleului și cercul mare al universului funcționează după principiul unei mori eterne sau a unei moriști de
în orașul de jos vezi ce-ai uitat by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/8826_a_10151]
-
bătrîn pe cearceaful alb, mat, dar albastru, dar scînteind la încheieturi ca un evantai amerizînd: Zborul are loc curînd. Curînd. Curînd în noapte. Și aștepți în pat, între tifoane, tomografie, perfuzii, ziarul împăturit deasupra laringelui, aștepți țeapăn, greu, anii care înaintează fără nimic în afară de frica unui final prematur dimineața, lumina. La morți "e terminata la pena ma non la carita", fiindcă "l'amore mia vi crea, et l'amore mia vi conserva". Nu-i așa? E un tăietor și chipul cade
Masa se răcește by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/8921_a_10246]
-
de prea multe ori în viață acestei înțelepciuni. Ba, dacă ar trebui să-mi rezum simplificator existența, aș fi obligată să recunosc că nici paginile, nici faptele mele n-au făcut altceva decât "să se pună cu bășcălia" și să înainteze cu masochism împotriva ei. Cum altfel s-ar putea explica încăpățânarea de a susține că nu poate exista salvare politică și socială în afara logicii unor elementare criterii morale? Că, în măsura în care nu suntem în stare să ne repliem și să privim
Bășcălia la români de la salvare la sinucidere by Ana Blandiana () [Corola-journal/Journalistic/9798_a_11123]
-
realități complexe născute din tensiunea între vechi și nou, între Est și Vest, în care am fost obligați să trăim. Suntem "coridorul popoarelor între Occident și Orient", un coridor pe care am fost târâți mereu spre Orient, încăpățâ-nân-du-ne mereu să înaintăm spre Occident. Și, atunci când nu mai puteam suporta decalajul dintre dorință și realitate, îl umpleam cu formele fără fond. în acest repetat și dramatic demers suntem solidari cu I. L. Caragiale și cu regele Carol I nu numai pentru că lumea noastră
Bășcălia la români de la salvare la sinucidere by Ana Blandiana () [Corola-journal/Journalistic/9798_a_11123]
-
cu Bietul Ioanide, în îngrijirea impecabilă a lui Nicolae Mecu, și ediția M. Kogălniceanu, continuând în 2003 restituirea discursurilor parlamentare, în îngrijirea competentă și eroică a Georgetei Penelea-Filitti (restituirea oratoriei începuse în 1977 la Editura Academiei). Colecția "Scriitori români" a înaintat numai cu patru autori. Din ediția B. P. Hasdeu, I. Oprișan și Stancu Ilin au editat volumele IV (Teatru) și VII (Folclor literar), deși au pregătit și publicistica, apărută la alte edituri. Elena Zaharia-Filipaș a ajuns cu ediția de Opere
Fundația Națională pentru Știință și Artă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9837_a_11162]
-
perete" a unității unde lucrau ca muncitori. Ea devenea astfel o pestriță "organizație de masă", inundată de scribi care mai curînd compromiteau axiologia literară decît s-o consolideze, fenomen deloc accidental. întrucît, după cum s-a aflat recent, existau instrucțiuni oculte înaintate conducerii diverselor instituții potrivit cărora ar fi fost preferabilă promovarea unor elemente slab pregătite decît a celor eminenți, ultimii fiind mai puțin docili. De ce să ne închipuim că ceea ce se întîmpla bunăoară cu clericii nu se înîmpla și cu scriitorii
Un peisaj de moloz și bălării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9836_a_11161]
-
semnale continue ale implicării, în care poezia se naște de la sine și în care vituperanța moare frumos: "N-am scris ca să fiu Number 1// Atunci de ce le-am scris?/ Cât rău era în mine?// Cine e Marius Ianuș? Hainele mele/ Înaintează spre mine. Eu înaintez către ele./ Am un copil minunat./ O soție uluitoare.O mamă/care plânge, plânge întruna. Nu știu/cine sunt." Sau "O s-o dai gata ca Ezra Pound într-o cușcă/ țipând inepții ultraintelectuale/ sau ca Haricleea
Controlul tehnic al calităţii by Cosmin Ciotloş () [Corola-journal/Journalistic/9864_a_11189]
-
în care poezia se naște de la sine și în care vituperanța moare frumos: "N-am scris ca să fiu Number 1// Atunci de ce le-am scris?/ Cât rău era în mine?// Cine e Marius Ianuș? Hainele mele/ Înaintează spre mine. Eu înaintez către ele./ Am un copil minunat./ O soție uluitoare.O mamă/care plânge, plânge întruna. Nu știu/cine sunt." Sau "O s-o dai gata ca Ezra Pound într-o cușcă/ țipând inepții ultraintelectuale/ sau ca Haricleea Darclee într-o cameră
Controlul tehnic al calităţii by Cosmin Ciotloş () [Corola-journal/Journalistic/9864_a_11189]
-
care "nu conțineau nimic ce ar fi putut să fie luat drept dovadă de vinovăție"..., dar nu obține nimic.Hârtiile, i se spune,fuseseră "evacuate din teritoriul ocupat de germani", luând,se bănuiește,drumul Rusiei. Până la sfârșitul vieții, bătrânul Slavici înaintează petiții, memorii pentru a-și recupera manuscrisele, fără a reuși. Eleonora Slavici continuă "lupta cu autoritățile" și mai târziu fac același lucru ceilalți moștenitori, tot fără rezultat. Ultima rezoluție pusă pe cererile lor,în noiembrie 1942, consemnează dezarmanta concluzie: "este
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9885_a_11210]
-
linie evolutivă, au lăsat în urmă o ramificație biologică echivalînd cu o înfundătură. Și astfel, ceea ce antropologia contemporană consideră drept leagăn african al speciei umane - populațiile băștinașe africane - este pentru Evola formele de năpîrlire ale unui filon genetic care a înaintat pe alte căi, abandonînd ramificațiile africane. Tot astfel, evoluția unui individ nu reproduce verigile de evoluție ale speciei din care face parte, așa cum ne spune legea lui Haeckel - ontogeneza repetă filogeneza -, ci apariția unui individ este rezultatul unei abandonări treptate
O carte fără sex by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9945_a_11270]
-
cerc îngust, chiar dacă fiecare nouă generație este convinsă că merge cu un pas mai departe decât cea care a precedat-o. "Cel dintâi a început să mărșăluiască/ pentru a ajunge într-un punct anume/ într-o situație anume/ și a înaintat și a mărșăluit și a înaintat/ dar drumul se lungea se tot lungea/ pe drum s-a născut celălalt din el/ ca într-un vechi testament încă pierdut/ și a continuat în aceeași direcție/ din punctul lui de vedere/ (...)/ și
Tristeți crepusculare by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9935_a_11260]