2,060 matches
-
o gagică indie-rock, care i s-a aruncat probabil în brațe în timpul cântării din deschiderea concertului. Slăbiciunea lui pentru genul ăsta de tipe fusese unul dintre factorii care precipitaseră despărțirea noastră. — N-o să-ți pară rău, Claire, a exclamat Bea încântată. Să-ți iei rochia roșie, da? Rochia roșie? Bea a închis telefonul înainte s-apuc să zic că nu mă mai duc la petrecere. Asta fiindcă simțisem imediat duhoarea inconfundabilă a unei lipeli. * * * Am intrat în galeria aglomerată la 8
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Graham nerăbdător. Melissa se uita la carnețelul așezat pe masă, în fața ei, cu o asemenea intensitate, încât aproape c-am început să mă aștept să-l văd mișcându-se. Îmi dădeam seama că era timidă și că nu era deloc încântată să vorbească în fața întregului grup - iar faptul că trebuia să discute despre o carte porno îi creștea, indubitabil, emoțiile. — Păi, e... ăăă... e extrem de necizelată, a spus ea după o pauză. De fapt, scriitura e incoerentă. Dar n-am avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
voce distrată. După care s-a focalizat asupra mea. — Claire! a izbucnit ea veselă. A făcut toată lumea cunoștință cu Claire? Capetele s-au ridicat, dar privirile au continuat să rămână în pământ. — Bună ziua, tuturor, am spus eu vioaie. Sunt foarte încântată să fiu... — A, Vivian, am uitat să menționez că Universal e interesată de drepturile de ecranizare pentru Stripteuza Poartă Clopoței, m-a întrerupt femeia al cărei nume se părea că era Lulu. — Îmi spui despre asta mai târziu, i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
lui Randall ca să-i mulțumesc. Sigur că a răspuns Deirdre, care m-a întrebat dacă sunt liberă pentru cină sâmbătă seara. Am răspuns, nerăbdătoare, că da. Deirdre m-a anunțat că Randall avea să mă sune după ce ieșea din ședință. Încântată, m-am apucat, din nou, de treabă, oprindu-mă însă, la câteva minute, ca să inhalez profund parfumul trandafirilor și să recitesc biletul. Pe la 12:30, când încă nu primisem nici un telefon de la biroul lui Vivian, l-am rugat pe David
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
în casă, m-am schimbat în pijama, am pus pe o farfurie bucățile de cannoli pe care Luke insistase să le iau acasă, m-am băgat în pat și-am început să-i citesc manuscrisul. * * * A doua zi, epuizată, dar încântată, am bătut la ușa biroului lui Vivian. În mână aveam o copie proaspătă a manuscrisului lui Luke. Îl rugasem pe David să-mi facă zece cópii, la prima oră, în dimineața aia, ca să-l dau imediat la citit. De atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
potrivită pentru fiul lor? Nu puteam să îndur mai mult de un atac strivitor pe săptămână, la adresa ego-ului personal- și, mulțumită lui Vivian, îmi luasem deja porția, cu o seară înainte. — N-ai de ce să fi agitată. Mama e absolut încântată că mă întâlnesc cu fiica Patriciei Truman, a insistat Randall. Crede-mă, e cel mai frumos vis al ei devenit realitate. Din scaunul șoferului, Randall mi-a cuprins umerii cu brațul, după care mi-a tras capul și mi l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Am tras adânc aer în piept. — Doamnă Cox, mama e cu-adevărat fericită, am spus cu fermitate. Iowa City nu e un oraș prea mare, dar ați fi surprinsă să aflați ce viață culturală bogată are. Iar mama e absolut încântată că există o cerere din ce în ce mai mare pentru tablourile ei. Cred că asta e o situație care o satisface pe mai multe niveluri, inclusiv pe cel financiar. Îhî, a spus Lucille clătinând din cap, în mod evident, neconvinsă. Ei, draga mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
ia una dintre cărțile astea. Nu vreau să promit mai mult decât pot face și, sinceră să fiu, asta înseamnă un volum de muncă peste puterile unei singure persoane. Așa, o zisesem. În locul exploziei la care mă așteptasem, Vivian părea încântată. Era îngâmfat triumfătoare. — Ai dreptate, Claire, probabil că nu ești echipată cu ce trebuie pentru asta, a fost ea de acord. Phil e încărcat la maximum, dar sunt sigură că Lulu ar fi mai mult decât fericită să ia două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
simțeam căldura degetelor pe încheietură. L-am sărutat pe gât. — M-am gândit eu c-o să-ți placă, a continuat el, reușind, în sfârșit, s-o închidă. — Îmi place la nebunie, Randall. Iar pe tine te iubesc. Sunt așa de încântată că, finalmente, ne petrecem prima noastră noapte împreună! — știu. Ai fost așa de răbdătoare, Claire. Randall m-a sărutat. — Hei, Deirdre mi-a spus că ai sunat-o ca să aranjați de un bilet pentru Iowa pentru un prieten. Pe cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
și se pare că ai muncit din greu, a zis Harry, arătând către picăturile de vopsea de pe blugii mamei. — Azi dimineață m-am trezit plină de inspirație, i-a zâmbit mama. Iar tu trebuie să fii Luke! Sunt așa de încântată să te cunosc. Claire mi-a trimis manuscrisul tău, acum câteva săptămâni și l-am devorat. Ai un talent incredibil. — Ei, mulțumesc, i-a răspuns Luke, clar mișcat de complimentul mamei. Cred că începe să prindă contur. Asta datorită eforturilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
că Subaru-ul nostru avea sentimente.) — Cine are nevoie de căldură? a întrebat Harry, strângând și mai tare pătura în jurul lui. — Deci, se pare că mulțimea de anul ăsta o să fie și mai numeroasă decât am crezut! ne-a anunțat mama încântată. Numărul a crescut la două sute cincizeci și știți că oamenii își iau cu ei, în ultima clipă, și prietenii... cortul e gata pregătit. Iar Harriet și Suz sunt în bucătărie de miercuri. Gătesc într-o veselie. Harriet și Suzanne, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Claire, a clătinat Suzanne din cap. N-o asculta pe Harriet. Ooo! Uite-o pe mama ta! Începe să vorbească! șșșșșș, toată lumea. Mama a bătut ușor în microfonul care fusese amplasat în fața cortului. — Vă mulțumesc tuturor c-ați venit! Sunt încântată să anunț că banii obținuți în urma evenimentului de anul acesta vor sposoriza nu unul, ci doi studenți pentru Workshop-ul Scriitorilor de la anul. Vă mulțumesc pentru incredibila voastră generozitate! Toți oamenii din cort au izbucnit în aplauze. — Iar acum, aș vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
finalul unei zile epuizante - era exact ceea ce ne trebuia. În ultima perioadă, amândoi fusesem atât de ocupați la serviciu, încât căzusem în rutina leșinată a unor conversații de câteva minute, înainte să cădem doborâți, fiecare pe perna lui. Așa că fusesem încântată atunci când Randall îmi propusese o plecare neprevăzută în week-end - chiar dacă asta însemna să las baltă niște lucruri la serviciu. Merita, dacă era vorba de o ieșire romantică, numai în doi. Apoi Randall îmi spusese că voia să mergem în vizită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
era foarte în neregulă cu mine. — Ce să nu-ți placă? a intervenit Lucille. Claire, rochia arată absolut uluitor pe tine. — Îmi place la nebunie. Am dat din cap, cu toate că inima mi-era grea din cauza nedumeririi. De ce nu eram mai încântată? Eram chiar geloasă pe răsfățata din camera de probă alăturată - ea măcar știa exact ce voia. Înainte să-mi dau seama ce se întâmpla, Lucille chemase croitoreasa și-i dădea ordine: mai multă broderie manuală pe trenă... House of Lesage
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
articol pentru Publishers Weekly. Efectul stârnit de cartea lui Luke depășise cu mult așteptările tuturor - chiar și pe ale mele, iar așteptările mele erau foarte mari. — Claire! a bubuit vocea unui bărbat în spatele meu. — Jackson! L-am îmbrățișat, surprinsă și încântată să-l văd. Era greu de crezut că trecuse un an de când fusesem asistenta lui - mi se părea că trecuseră cel puțin zece ani. Nu credeam c-o să reușești s-ajungi! Luke mi-a spus că unul dintre nepoții tăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
aforisme, însoțit de un alai pestriț, de imberbi haotici. Primul pas, pe pragul clasei: catalogul aruncat pe catedră. Încăleca scaunul, privea spre trântori. Buza atârnând, spleen, ochii ațipiți de silă. Arătătorul țintea un mocofan, somat să răspundă întrebării-surpriză. Tăcere audiența încântată, înfricoșată, așteptând lovitura. Profesorul nu are răbdare, privește plictisit pe fereastră. Apoi, se ridică, brusc, scrie pe tablă, cu o caligrafie uriașă, ca pentru idioți, titlul lecției viitoare și... iese. Nici măcar nu ia catalogul. Catalogul rămâne, așa, pe catedră, deschis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
primești. Asta e aura zilei de naștere. E o forță considerabilă, care îi împinge pe oameni să facă tot felul de lucruri ciudate. Chiar dacă n-am știut-o în momentul respectiv, am cumpărat colierul pentru tine. La început a părut încântată și m-am gândit că n-or să fie probleme. Din felul în care mă privea, cu ochii aceia vii, căprui, nu încăpea nici o îndoială că ar fi vrut să îl păstreze, că gestul o mișcase și o măgulise; apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
și lui îi stă pe vârful limbii discursul cu „Nu e vina ta, e vina mea“. Desi e vina mea. Cel puțin în ochii lor. Și brusc sunt din nou disponibilă. Ca o marfă fără eticheta cu prețul. Dar sunt încântată să vă aduc la cunoștință că de aproape trei ani sunt singură. Ei bine, singură dacă nu luăm în considerare faptul că se presupune că sunt cu Tim. Sunt fericită și sănătoasă. Și deși nu mă bucur de „culmile“ dragostei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
dejun undeva, iar dacă e seară, o să mănânc niște lasagna și o să beau un pahar de vin. Sau o sticlă. De ce nu? Aș putea să dau chiar acum pe gât o sticlă de Chablis bun. Dau la o parte așternuturile, încântată că am două zile libere de care să mă bucur. Uniforma mea zace pe podea, așa că mai bine o duc la curățătorie să scap de grija asta. Apoi poate o să am timp de mine și o să mă apuc să scriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
stăm peste noapte undeva. Mă întrebam dacă nu cumva membrii echipajului trebuie să împartă camerele. Și poți să-ți alegi cu cine împarți camera sau poți să ajungi să-ți sforăie în cap vreo vacă? Așa încât vă puteți închipui ce încântată am fost când am văzut că avem fiecare o cameră de hotel imensă. Aștept la mine în cameră să iasă mama din baie, când aud un bip de la mobilul meu. Mă uit cine mi-a trimis mesaj. Numele lui Adam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
de milă. Deodată nu mai vreau să fiu singură. Telefonul îmi sună exact când vreau s-o sun pe Patricia. —Ce faci, frumoaso? spune o voce profundă. Îmi vine să leșin. Toată furia mea parcă se evaporă. —Bună, îi răspund încântată. Ce rapid a fost, nu? Cred că e nerăbdător. Nu avea cum să trimită mesaj altor femei. Trebuie să încetez să mai fiu așa suspicioasă. —Și ce propui pentru diseară? Ceva ce n-aș putea să-ți descriu la telefon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
serial e Nick. Și că Jane se culcă, evident, cu Nick, și nu cu Adam. Ceea ce e o ușurare. Dacă Adam s-ar culca cu cineva pe nume Jane și în viața de zi cu zi, nu aș fi prea încântată. —Urmărești serialul? întreb, căutând informații. Dacă îl urmăresc? spune Janice făcând ochii mari. Nu l-aș pierde pentru nimic în lume. Sunt complet dependentă. Iubitului meu nu-i place. Îl urăște pe Nick. Însă eu cred că e doar gelos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
cunoaște prietenii, fie ne despărțim. Era de fapt doar o amenințare nefondată, fiindcă nu aveam de gând să-i dau papucii lui Jack, dar, în mod surprinzător, a luat totul în serios și a fost de acord. Am fost așa încântată. De fapt, eram mândră de mine că m-am impus. Viața ar fi mai puțin complicată dacă mai multe femei ar cere direct ce vor, în loc să se ascundă după deget, mi-am spus eu mulțumită de mine. Bineînțeles că Jack
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
zâmbesc eu. Sfinte Sisoe! Charles Daviston e directorul companiei aeriene. Bineînțeles că nu-l cunosc. Bine, știu cine e, dar nu îl salut și nici nu jucăm golf împreună sau ceva de genul ăsta. Dar trebuie să spun că sunt încântată că amicul meu de la clasa întâi îl cunoaște. Și știu că Snakely nu o să se mai uite strâmb la mine tot restul zborului. Mă duc încrezătoare înapoi la clasa a doua, cu un rânjet enorm întipărit pe față. L-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
De-asta am o nesfârșită colecție de dopuri de urechi și piepteni. Cine a spus că slujba asta nu are avantaje grozave? Ne așteptăm valizele, iar hamalul ni le duce și le pune în microbuz. Acum că am ajuns, sunt încântată că am ajuns în Boston. Chiar e un oraș deosebit și e frumos în această perioadă a anului, când frunzele au căpătat o culoare galbenă, frumoasă și caldă. Deși nu e cald aici. Deloc. E al naibii de frig. Asta e partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]