1,203 matches
-
carnetul de notițe și aparatul foto în buzunar. În fața unei curți de pe fosta stradă 11 Iunie, un agent de pază al unei firme private conversează cu un jandarm. Este un tânăr slăbuț de la țară, cu o uniformă ponosită și veche, încălțat cu pantofi cu bot de știucă, întorși la vârf. Păzește ceea ce pare a fi un depozit de papetărie, este vizibil speriat de toată mulțimea de oameni din zonă. Cu pieptul bombat și cu mâna pe bastonul de bachelită de la centură
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
o pereche de cizme ; veneam pe jos, cântând, aici la Nicula. Ne veseleam. Acuma, câte haine sunt și tinerii nu mai vin. Au saci de haine, le țâpă (aruncă) una-două, dar degeaba, de venit nu mai vin. Nu aveam ce încălța și ne făceam tăpăloage (un fel de ciorapi groși din lână), ne cocea piciorul în ei de atâta mers. Era greu drumul, tot pe jos, cu poveri în spate. Da, o fost și bine, și mai mestecat, dar le-am
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
mare. V-ați Împrietenit cu cineva de vârsta dumneavoastră acolo? La Tatarovca erau mai mulți - erau și fetițe, ne duceam unii la alții. Până aici În noroi, desculț, fiindcă era un sat prăpădit. Când ploua nu puteai să te duci Încălțat cu nimic - mergeam desculță, În noroi, până aici... Și după ce v-ați Întors În Cernăuți v-ați mai Întâlnit cu cineva de acolo? Nu ne-am mai Întâlnit. Aici știu că mai sunt doi care au fost În Transnistria, dar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Am stat În gara din Ungheni, sub cerul liber, 8 zile. Așa amărâți cum eram, dar totuși tineri, se mergea seara În gara din Ungheni, care era dezafectată, și se dansa, fericiți că am ajuns să plecăm acasă. Eu eram Încălțată cu o pereche de cizme de cauciuc În care În mod normal se punea un pantof, dar eu nu aveam pantofi În aceste cizme și În loc de fermoar aceste cizme erau legate cu un șiret. Asta a fost ținuta În care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
la sinagogă. Profesorii evrei, care au fost și ei dați afară, ne predau la sinagogă. Și mergeam la acea sinagogă, nu aveam Încălțăminte; Îmi amintesc cum am Învățat să Împletesc papucei din foi de porumb și cu acei papucei mă Încălțam când mă duceam la sinagogă. Mulți ani mai târziu, apropo de Învățătură, profesoara mea de fizico-chimie din liceu mi-a povestit că ea a fost directoare de liceu și că trebuia să strângă Într-un careu toți copiii și să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
am ascuns bijuterii. Și pe tema asta și tata și mama, au fost duși la camera de tortură, unde au fost torturați, bătuți la tălpi... Mama, săraca, după două ședințe de tortură a albit complet și n-a mai putut Încălța nici un pantof, așa i s-au umflat picioarele. Această situație mai târziu a fost fatală pentru ea, pentru că, deși avea doar 45 de ani, cu părul alb și cu picioarele umflate, a fost considerată bătrână și inaptă de muncă, fiind
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Și am umblat desculț - dar nu mult, vreo 2-3 săptămâni, căci după aceea au Început ploile, pentru că eram În Alpi, la 60 km de Elveția. E foarte frumos acolo, Însă noi nu prea am văzut frumusețea. Când a trebuit să Încalț ghetele, mi-am ros picioarele, pentru că ori ghetele s-au micșorat, s-au uscat, ori mi-a crescut piciorul - nu știu, dar, În orice caz, mi-au făcut niște răni la picioare... Însă rănile nu se vindecau, pentru că deja aveam
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Însă rănile nu se vindecau, pentru că deja aveam lipsă de vitamine. Și atunci, mă rog, era un post de prim ajutor, care n-avea medicamente, numai pansament, dar pansamentul era de hârtie - era ca hârtia igienică. N-am mai putut Încălța nimic. Eram Într-o situație foarte grea și atunci bătrânii, care aveau 50 de ani maximum - tata avea 51... Și pentru că atunci era multă hârtie de ciment (se lucra cu ciment angro), din hârtia aia de ciment, care e dublă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
rânduri, măcar ultimele zece. Ca să fii tu primul... Asta era prima chestiune. A doua chestiune erau pantofii. Apăreau, În bucățica aia a noastră de lagăr, niște deținuți ca și noi, cu câte o bâtă fiecare, care se uitau cum suntem Încălțați. Dacă aveai o Încălțăminte bună te puneau să-ți scoți pantofii, Îți dădeau niște saboți de lemn În locul lor și se Încălțau ei cu pantofii. Cum noi nu știam cine este șef, cine nu este, cu cine poți să te
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
noastră de lagăr, niște deținuți ca și noi, cu câte o bâtă fiecare, care se uitau cum suntem Încălțați. Dacă aveai o Încălțăminte bună te puneau să-ți scoți pantofii, Îți dădeau niște saboți de lemn În locul lor și se Încălțau ei cu pantofii. Cum noi nu știam cine este șef, cine nu este, cu cine poți să te cerți, cu cine nu poți să te cerți, nu exista nici un fel de opoziție. Tata avea niște cizme frumoase - din prima i
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
nici un fel de opoziție. Tata avea niște cizme frumoase - din prima i le-au luat. Eu aveam niște bocanci extraordinari, care m-au ajutat mult să scap din lagăr. Până În ultima zi m-au ținut. Era foarte important cum ești Încălțat În viața lagărului. Era esențial. Ei, noroc că eu sunt un pic dezordonat - nu Îmi curățam pantofii, așa că nu am stârnit dorința nici unuia dintre vizitatorii ăștia ca să mi-i ia. A treia chestie, pe care am constatat-o abia a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Dumnezeu a creat lumea în așa fel încât să nu crească plantele gata de a fi mâncate, hainele să nu fie făcute de oi sau să crească pe câmpurile de bumbac sau in, și pielea animalelor să n-o poți încălța neprelucrată. Iar ierburile să nu fie medicamente și casele să nu crească din copaci sau carierele de piatră. Deci munca este ca rațiune făcută a reprezenta o cale a vieții. Să fii muncitor înseamnă să fii om, așa cum paraziții și
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
din nepăsare față de țara ta și oamenii ei. Ce cred ai noștri, cu guvernarea legată de gât? Ei cred, nici mai mult, nici mai puțin, că România este Cenușăreasa Europei, numai până când se va ivi un prinț care s-o încalțe în pantofi de aur. Ca și cum n-ar fi de ajuns ce se întâmplă în Italia cu români de-ai noștri, evenimentele nefericite i-au dat apă la moară lui Marko Bela, lui Smirnov și lui Voronin ca să-și agite iarăși
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
putere și ce credeți c-a primit? O nuia, niște unelte gospodărești, renumita coasă și un ciocan de bătut cuie-n talpă. Se vedea și un capăt de moțiune pe care l-a mototolit nervos cu piciorul, când s-a încălțat cu legendarii pantofi. Evident, nu-i putem înșirui pe toți, cei care alcătuiesc meritocrația, devenită deja sânge albastru din sângele roșu al clasei muncitoare. N-o să-i luăm în seamă pe cei care critică din interior P.D.-L.-ul, nici
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
-ne și el în îmbrățișarea rigidă, vii și liniștiți, după câteva momente de ezitare a strigat la noi: Afară! Afară, mama voastră de bandiți! La cameră! Desprinzându-ne unul de altul, ne prăbușeam. Un deținut de drept comun, un vlăjgan încălțat cu cizme de cauciuc, se repezi și, prinzându-ne de mâini și de cap, ne arunca în coridor. De acolo, târâș, ca pe niște zdrențe ne-au depozitat în fața camerei 5 bis. Rămâneau ici colo cheaguri de sânge năclăite în
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
toate armele dumnezeiești, ca să puteți sta împotrivă, în ziua cea rea (ziua încercării, ispitei n. a.) și toate biruindu-le să rămâneți în picioare. Stați deci tari, având mijlocul vostru încins cu brâul adevărului și îmbrăcați-vă cu platoșa dreptății. Și încălțați picioarele voastre cu sandalele vestirii Evangheliei păcii. În toate luați pavăza credinței, cu care veți putea să stingeți toate săgețile cele arzătoare ale vicleanului. Luați și coiful (nădejdea) mântuirii și sabia Duhului care este cuvântul lui Dumnezeu. Faceți în toată
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
reușită. Rozin a ră mas disperat în mijlocul camerei, uitându-se rugător la mine. L-am înțeles și l-am ajutat să se spele. Răzbunarea lui Rozin avea să fie pe măsură. Aveam niște ciorapi albi. A două zi s-a încălțat cu ei și, fără ca Ciacâru să prindă de veste, a intrat la tinetă. Când Ciacâru a sesizat că cel intrat era Rozin, de ciudă că a fost indus în eroare, l-au apucat nervii stomacului. Împins de nevoia imperioasă de
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
pe marginea patului cu mâinile pe genunchi, fără să moțăi, fără să dormi, privind spre ușă. Paturile de fier nu aveau saltele. Dormeam, numai după ora 22, pe plasa metalică, câte doi în pat și ne înveleam cu pătura. Milițianul încălțat în pâslari umbla pisicește de la ușă la ușă și asculta ce se vor bește. Orice abatere de la regulament era pedepsită cu izolare în secția specială, la camera rece sau la cea caldă, cu lanțuri la picioare și cu cătușe la
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
fugă, ținându-se strâns de balustradă, în timp ce pantofii ei cu tocuri înalte păcăneau și lunecau pe trepte. Am dat s-o urmez, dar Rosina m-a prins cu forță de braț, și mi-a pus frână, așezându-și un picior încălțat în cizmă în fața picioarelor mele. Ne-am tras amândoi îndărăt, spre zid. — Las-o să plece. S-a auzit bufnitura ușii din față, trântită. Am rămas câteva clipe, uitându-mă la perdeaua de mărgele care vibra și țăcănea. Apoi am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
tufiș de opățel, alb ca hârtia și legănat de vânt. Pe urmă iarba netedă de lângă turn. Pe urmă fundamentul turnului, pietrele masive, cârpăcite cu petice de licheni, și brăzdate de crăpături negre. Pe urmă, pe la mijlocul turnului, un picior de om, încălțat într-un papuc de gimnastică rebegit. La vederea acestui picior, am scăpat binoclul, și privind uluit pe sub mâna dusă streașină la ochi, am deslușit clar o siluetă care se lăsa în jos, săltând ca o broască pe pietre, încleștându-se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
adusese cu el echipamentul de vacanță la mare, purta acum niște pantaloni de pânză kaki, suflecați, și o veche dar curată cămașă albastră, care-i atârna descheiată, peste pantaloni, dezvăluindu-i bustul îngust, rozaliu, acoperit de perișori foarte rari. Era încălțat cu sandale care-i scoteau la iveală picioarele albe, descărnate, cu degete lungi, osoase și apucătoare, care mă îngroziseră în copilărie. („Picioarele lui James sunt ca niște mâini“ îi spusesem odată mamei mele, de parcă descoperisem o diformitate tainică.) Când ne-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Aiud. Cum a fost la Aiud după ce v-ați reîntors? În închisoare era în funcție de evenimentele internaționale. Noi suportam ce neajunsuri aveau ei pe plan internațional. Gardienii care erau pe secție câte doi, trei pe nivel, erau foarte vigilenți... Purtau cizmele încălțate în niște târlici, și când mergeau nici nu auzeai... Veneau la vizor, la vizetă, și aveau o dexteritate... și te prindeau. Ce faci acolo, băi? Dacă te vedea cu un ac făcut sau cu o scobitoare sau o sticluță, imediat
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
de la distanță și avea dreptate, și când ridica frunzele știa ce animal a trecut p-acolo. Ei când au intrat, el a văzut urma de bocanc... Și noi înainte aveam bocanci, da’ a trebuit să îi lăsăm și să ne încălțăm cu opinci, pentru că nu lăsa’ urme. Și când au intrat ei în poiană a văzut ăsta urmele și o spus bătrânul: Cred că a fost pădurarul. O’ mers mai departe. Sunt urme proaspete, nu-i bine, n-ar trebui să
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
M-am și descălțat... Altădată când presimțeam ceva dormeam îmbrăcat. Atunci m-am dezbrăcat, m-am băgat în culcuș, că aveam acolo cergă... și noaptea visez că-s înconjurat de Securitate cu câini... Cum m-am trezit, repede m-am încălțat și m-am îmbrăcat, pe întuneric. Și când mi-am aranjat culcușul, deja, în timpul ăsta, or început câinii să latre. Îmi dădeam seama că era adevărat ce-am visat... Am stricat tot culcușul să nu se vadă, cerga am aruncat
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
Și acolo, la un pod, m-am descălțat de bocanci, că o fost tare uscați după atâția ani de zile la magazie. Dar înainte să plec, cineva, tot un deținut, mi-o dat o pereche de teniși. Și m-am încălțat cu ăia și-așa am venit acasă, pe jos, că-s șapte kilometri din Moftin drept... Și-apoi unu’ Petrea, fratele lui Farcaș, o venit înaintea mea cu bicicleta... Și când l-am întâlnit... nu l-am mai cunoscut după
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]