1,239 matches
-
sfinți; dedesubt, frânturile de nimic râvneau nimicul: Dumnezeu împărțea vouchere în icoană. Petru era piesa de puzzle cu muchiile tocite. Privea pe fereastră: zăpadă, pe sub zid, un om, o pereche de ghete, pași. Cine era acel individ, cu ce era încălțat, spre ce i se îndreptau pașii nu interesa pe nimeni; urmele imprimau misterul, semnele se priveau din semne și era îndeajuns. Dacă acele amprente erau făcute sub o fereastră străină de un om străin, indiferența ar fi afânat zăpada până în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
-i vorba de dânsa. Jupâneasa a plecat pe nu știu unde și-a lăsat în locu-i pe jupânița cea tânără (semn din cap spre masa cu condica închisă), Liana, care uită-te și dumneata și te miră cu ce m-a putut încălța! Da' nu mă las, și m-oi jeli Măriei Sale împărătiței. PÂRJOL (cu emfază): Eu așa ceva n-aș putea suferi! Cu osebire acuma, când oștenii mei cată a primi numaidecât tain sporit, să-și poată umfla cum se cuvine foalele ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
sexy. În haine civile ar fi putut să treacă drept o fată de 20 de ani, dar, cu cele două codițe ale ei, îmbrăcată cu fusta lungă bleumarin, cămașa albă, jacheta din piele maro a BdM - Liga Fetelor Germane - și încălțată cu ghetele solide, am bănuit că nu avea mai mult de 16 ani. — O să mă uit să văd ce pot găsi, i-am zis pe jumătate amuzat de atitudinea ei de persoană adultă, care părea să confirme ceea ce se auzea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
tăiat scurt, care mirosea vag a ulei de Macassar și cu un decolteu periculos ca o crevasă. Deși era doar mijlocul după-amiezii, era îmbrăcată cu un neglijeu din voal de culoarea piersicii peste un furou asortat din satin gros și încălțată cu papuci cu tocuri înalte. Îl salută pe Becker de parcă era un funcționar de la primărie venit acolo să o anunțe de reducerea chiriei. — Dragă Emil, gânguri ea. Nu te-am mai văzut de mult pe aici. Unde te-ai ascuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Gândul acesta mi-a venit fără să mă rănească. Ar fi fost mult mai ușor să încetez. Să mă retrag în fiecare zi câte puțin, până când ați fi rămas singure. Fiicele stau cu mamele, le privesc în timp ce se machiază, se încalță cu pantofii lor. Iar eu, fără să bat la ochi, aș fi putut să mă retrag, să rămân în casă ca o figură de fundal, discret, ca un servitor indian. Zilele treceau una după alta cu încărcătura lor de lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
apropii și mă așez lângă ea pe patul fără cearșaf. Italia e îmbrăcată cu o rochie bleumarin, pe gât, care nici nu pare să fie a ei. Pare o rochie a Elsei. Nu și-a scos pantofii, își sprijină picioarele încălțate de salteaua goală. Pantofi eleganți de culoarea vinului. Își ține gâtul întins și lung vârât între umerii care par mai mici din cauza poziției aceleia incomode. — Mă pregăteam să ies. — Unde? — La gară, plec, ți-am spus. În jurul gâtului alb ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
e liniștit, mă destinde, știți), mă întind pe divanul acesta, inserez în aparatul de citit microfilmul unei scrieri rare sau al unei fascicule secrete, și-mi permit luxul să-l savurez pentru plăcerea mea exclusivă. Arkadian Porfirici își încrucișează picioarele încălțate cu cizme, își trece un deget între gât și gulerul uniformei încărcate cu decorații. Adaugă: — Nu știu dacă dumneavoastră credeți în Spirit, domnul meu. Eu cred. Cred în dialogul neîntrerupt al Spiritului cu sine însuși. Simt că acest dialog se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
n-avea de gând să meargă per pedes. Mai ales Adriana părea că riscă să se rănească sau să facă vreo paralizie numai la gândul de a merge pe jos mai mult de doi metri, și ăia acceptați după insistențe, încălțată în pantofii ei Christian Louboutins. Până să oprească în față la Waverly Inn, Emmy le trimisese deja câte șase sms-uri la fiecare. — Unde ați fost? șuieră Emmy cu ciudă când cele două se strecurară înăuntru prin ușa minusculă de la intrare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
pus rochia ei preferată Diane von Furstenberg, petrecută la bust, lungă până la genunchi, cu mâneci trei sferturi, decolteu adânc, cu model abstract în culorile galben aprins, alb și negru. Și-a uscat părul și s-a machiat înainte să se încalțe, după care și-a pus o pereche de sandale cu barete, optând pentru cele cu tocuri de nouă centimetri în locul sandalelor cu toculețul comod pe care le purta la serviciu. Încă somnoros, Russell fluierase admirativ când l-a sărutat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
și un sutien cu cupe mari, cu întărituri groase din burete, gen moartea pasiunii. Pe urmă se îmbrăcă într-un costum cu pantaloni de culoare albastră și o cămașă albă cu nasturi și, chiar când auzi închizându-se dușul, se încălță cu mocasinii ei clasici în locul pantofilor cu tocul înalt pe care îi purtase în ultimele săptămâni. Când Rafi aparu îmbrăcat într-o pereche de jeanși curați și o cămașă albastră, Emmy stătea pe pat, cu un aer serios, și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
nu mai știa. Știa doar că arăta atât de bine îmbrăcată în el, în cabina de probă a luxosului salon cu draperii grele din brocat, unde stătea cu buzele tuguiate și șoldul drept împins în afară, într-o poziție sexy, încălțată într-o pereche de pantofi cu tocul cui. În seara asta o singură privire în oglindă confirma că nimic nu se schimbase în săptămânile în care halatul așteptase nedesfăcut și ambalat până la ziua ei de naștere. Încă în fața oglinzii, Emmy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
cu cosmeticale și își lovi ușor obrajii cu palmele. Nu-i rău, se gândi ea cu plăcută surprindere. Nu-i deloc rău pentru treizeci de ani. Apoi, plictisită brusc de ședința spontană de machiaj și aproape leșinată de foame, se încălță cu o pereche de șoșoni confortabili din blăniță de oaie, își legă din nou minunea aceea din cașmir în jurul taliei și se îndreptă spre bucătărie să pregătească niște supă. Telefonul sună din nou pe linia interioară chiar când ea băga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
am arsuri, grețuri, dureri de cap și vedenii. Cuvintele lui Gicu Îl determină pe Gore să dea ochii peste cap, mimând exasperarea. Este Îmbrăcat Într-un tricou tip marinar, de pe vremuri, poartă bermude albastre, cu buzunare aplicate și s-a Încălțat În bascheți cumpărați din piață, preț bun, după negocieri. Și ce viziuni ai, Gore? Apocaliptice, cumva? Sună la 112, ca să avem și noi prorocii noștri, m-am plictisit de ai americanilor, numa` șulfe! Bă, conform legii lu` Moise ăștia meritau
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
dorința de primejdie, de aventură - erau tineri puternici, mulți aveau slujbe nepotrivite, funcționari sau muncitori la banda rulantă, medici sau avocați, da, erau cîțiva avocați: schimbau pentru cîteva ceasuri roba, ca un anteriu, cu haine din piele, pline de ținte, Încălțau ghete Înalte, grele, Își puneau coifuri din fibră de sticlă, se alăturau, fugind de rutină, grupului izbăvitor; Își trăiau, În felul lor, amestecați, ignorînd uneori legea, o parte a tinereții; mai toți Își dezamăgeau părinții, doar cuplurile deocheate și ele
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
halatul Ritz era obligatoriu. Am hotărât că sandalele argintii cu ștrasuri de la Manolo s-ar potrivi de minune. Le-am pus pe pat și am luat megaflaconul de Advil din portfard. Am tras draperiile și m-am dezbrăcat. M-am încălțat cu sandalele Manolo. Trebuie să știți că arăt dumnezeiește numai cu ele în picioare. Am înghițit opt pastile de Advil cu Mimosa și m-am întins pe pat. Nu s-a-ntâmplat nimic. Eram cât se poate de vie, deoarece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
o haină gri. Nu era a mea. Mă cuprinse un gând grețos: trebuie să fie a lui Charlie. Asta chiar era stânjenitor. —Charlie, eram... știi... goală când m-ai găsit? — Nu, îmi răspunse Am răsuflat ușurată. Apoi a urmat: —Erai încălțată cu sandalele. Gata, m-am gândit. N-o să mă mai nesinucid niciodată. Era mult prea umilitor. De acum înainte voi fi fata care n-a reușit să se mărite și care n-a reușit să se sinucidă. Ce să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
să mă încurajeze: —Daaaa, e un pic WASPy. Dar francezii habar n-au cât de răsuflat e să fii WASPy. Nu vor ști niciodată, pe cuvânt. Nu aveam timp de pandalii. Am alergat înapoi în camera mea și m-am încălțat cu papuceii negri, care ar fi arătat șic cu rochia de șifon, dar arătau ca două ancore la aisberg și am înșfăcat geanta-plic neagră. Telefonul a început să sune. —Sunt jos la mașină, mă anunță Patrick. —Vin, i-am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
în costume identice cu pantalon. — Samantha. Hilary Grant, directoarea de PR, mă măsoară din priviri. Gata ? La ora douăsprezece, sunt îmbrăcată cu un costum negru, dres negru, cea mai bățoasă cămașă albă pe care am văzut-o vreodată și sunt încălțată cu pantofi negri cu toc. Am fost machiată profesionist și părul mi-a fost strâns bine la spate într-un coc. Hilary este cea care a adus hainele, coafeza și specialista în machiaj. Acum ne aflăm în salon, și ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
și a statuetelor din groapă, ca un copil care, în liniștea nopții, tremurând de frică și de emoție, înaintează pe pipăite pe coridorul întunecat să descopere ce jucării și daruri visate i-au fost puse în pantof. Cipriano Algor se încălță, deschise ușa bucătăriei și ieși. Frunzișul compact al dudului negru reținea cu fermitate noaptea, nu-i va da drumul prea curând, prima rază a zorilor va mai întârzia cel puțin jumătate de oră. Se uită spre cușcă și își roti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
ascensoarele, în funcție de necesitățile de observație, când viteza maximă, când viteza minimă, avansând pe coridoare și pasaje, traversând saloane, ocolind enorme și complexe ansambluri de vitrine, tejghele, ghișee cu tot ce există de mâncat și de băut, de îmbrăcat și de încălțat, pentru păr și pentru piele, pentru unghii și depilat, sus și jos, pentru a atârna la gât, pentru a atârna de urechi, pentru a pune pe degete, pentru a clincăi la încheieturi, pentru a face și a desface, pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
îmi mușc buza, așteptând să îmi spună să le duc înapoi. Dar ea se uită iar la sanda și atinge mica clementină. — Puneți‑le!, zice deodată. Să le văd! Cu un mic fior, îmi scot și cealaltă sanda și le încalț - și sunt, pur și simplu, perfecte. Pantofii mei cei perfecți, cu clementină, exact ca în Cenușăreasa. — O, Bex, zice Suze - și nu mai trebuie să zică absolut nimic. Totul se citește în privirea ei înduioșată. Pe bune, câteodată îmi pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
un fior de spaimă, ca un copil care se joacă de‑a v‑ați ascunselea. Aud voci murmurând, apoi ușile se dau în lături și iese cineva. Din unghiul meu, nu văd decât că e o femeie, și că e încălțată cu pantofii ăia noi Chanel, care costă de te îndoaie. E urmată de două perechi de picioare bărbătești, și cei trei pornesc pe hol. Nu rezist să nu trag cu ochiul de după scaun, și... sigur. E Alicia Scorpia cu picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
decât ceilalți, și-atâta tot. ― Da. (Inginerul nu insistă și se răsuci spre căpitan, în continuare gânditor.) Înainte de a arunca ancora ar trebui, poate, să revenim asupra chestiunii beneficiului, nu credeți? Făcând dovada unui entuziasm cam șubred, Brett supralicită: ― Da. Încălțându-și espadrilele, Parker își continua bomneala. ― Brett și cu mine credem că merităm o împărțire mai echitabilă. O primă completă pentru misiunea noastră dusă la bun sfârșit, plus salariul și partea de beneficiu. Știa că personalul sălii mașinilor nu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Ceea ce nu putea ea să observe, pe ecranul ei, era diagrama de pe pupitrul lui Ash. Dacă ar fi văzut-o, ar fi găsit-o foarte interesantă. 5 Reînviorat de scurtul popas, Kane reluă coborârea. Își dădu drumul, așteptă impactul picioarelor încălțate în ghetele greoaie pe peretele puțului. Dar în zadar. Picioarele se clătinau în gol. Pereții nu mai erau. Dedesubt ― întunericul... și mai ce? Un fel de sală, poate asemenea celei de unde venea, se gândi. Oricum ar fi, atinsese capătul drumului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
care deschide dulapul. Pune cu grijă pe umerașul cel mai din stânga costumul purtat ieri și ia un costum identic de pe umerașul cel mai din dreapta. Asortează la el o cravată gri uni și culege o cămașă albă de pe un umeraș. Se încalță, îndreaptă o cută invizibilă a cuverturii întinse peste patul făcut impecabil și iese în vestibul. Ia din cuier un parpalac și o pălărie și se oprește în fața oglinzii. E foarte mulțumit de ceea ce vede. Nu-și permite să stea prea
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]