1,681 matches
-
viață. Cred că sarcina e prețul pe care îl plătim pentru egoismul de a vrea un copil unicat, copilul care poate reieși din uniunea dintre o femeie și un bărbat anume, prețul pentru lipsa de generozitate pe care o dovedim încăpățânându-ne să creăm un copil nou și nu adoptând unul din milioanele de copii deja creați și care ar avea nevoie de niște părinți. Da, cred că cei care adoptă copii sunt cei mai minunați oameni din lume. Dar eu
Fructul. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Luminița Marcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1772]
-
lansarea, în curând mă voi întoarce acasă și îmi voi regăsi acolo viața mea reală, exact așa cum am lăsat-o. Acum, din seria „mai complicat de atât nu se poate“, am doi copii și sunt o mamă singură care se încăpățânează să creadă că mai poate fi și scriitoare, care tot așteaptă momentul „acela“, un fel de linie a orizontului care se mută mereu mai departe, cu cât îți imaginezi că te-ai apropiat de ea. N-am spus la nimeni
Cântec de leagăn. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Adina Rosetti () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1779]
-
somnul o va cuprinde pe mama, o va învălui parșiv în aripile lui, o va smulge fără milă dintre paginile unei cărți sau din alcătuirea unei liste de cumpărături, din mijlocul unei fraze cu care se luptă și care se încăpățânează să nu se-nchege, de ce nu vrei să dormi, puiul mamei, a mai rămas foarte puțin până când și mama va adormi, va trebui să renunțe la jumătate din lucrurile la care spera în seara asta, probabil că o să renunțe mai
Cântec de leagăn. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Adina Rosetti () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1779]
-
un cordon și cu o curelușă atârnate de o clanță, până i-am obosit rău-rău pe amândoi, dar de motocei nu mă mai ating. Ba nu. Dacă nu apar șoareci adevărați, mă voi juca și cu motocei. Pentru că nu sunt încăpățânat și mă joc cu orice. Chiar și cu bobițele din farfurie, pe care le alung din vas și le vânez pe jos, pe gresie, după ce le alerg bine-bine prin toată bucătăria. Dar dintre toate jucăriile, pixurile sunt cele mai nostime
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
circ, tre-buie să învețe să facă „sărituri” și „dansuri” de orice tip, pentru a-l îmbogăți pe proprietar. În cele din urmă, după multe eforturi, Pinocchio câștigă transformarea sa. 2. Un animal bogat în simboluri. Măgarii, dincolo de faptul că sunt încăpățânați, sunt buni și fideli. Sunt animale ce prezintă două aspecte: pe de o parte, elementul instinctual, prezent chiar și în om, după cum este dezvăluit de întâmplările din Asino d'oro a lui Apuleio; pe de altă parte, în varianta sa
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
așterneam la drum. Eu, de asemenea, treptat m-am obișnuit cu ideea că era posibil ca marele antrenor să nu se fi înșelat, să fi văzut într-adevăr ceva în improbabila combinație dintre David și mine, dacă nu era prea încăpățînat să-și recunoască greșeala la momentul acela. Schneiderhahn începu prin a ne dezvăța de vechea manieră de ramare, în care spatele era ținut țeapăn și mișcat în spate și în față ca o pană, astfel că șocul fiecărui impact trecea
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
simtă oboseala, am fost parcă străbătut de un strigăt de luptă: "Spre sursă!" Mai departe și mai departe, spre locul în care începea rîul. Dar știam foarte bine că nu exista o sursă. Rîul acesta era la fel de încet și de încăpățînat ca țara noastră, creat de confluența a două rîuri mai mici. Verificaserăm, David și cu mine, pe harta care atîrna în club. Nu era un început, nu avea origine. Se comporta ca și cum fusese întotdeauna acolo. Uneori chiar ne îndoiam că
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
pentru că nu aveam destul sînge rece ca să manevrez cîrma, pentru că, în mod constant, acceleram și încetineam pe parcursul unei curse, astfel încît, din cînd în cînd, apărea o ruptură de ritm, ceea ce era legat inextricabil de caracterul meu, de forma mea încăpățînată de perseverență, care avea mai puțin de a face cu dorința de a cîștiga decît cu frica de a pierde, frica de ziua în care ar fi fost pierdut tot ceea ce cîștigasem pînă atunci. David nu avea nici o problemă cu
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
e împărțită în mod egal între guverne bune și guverne rele. — în ce a constat necazul neașteptat al consiliului? — Creatura i-a livrat o cantitate atît de mare de arme, că doar cîteva ar putea otrăvi omenirea. Majoritatea oamenilor sînt încăpățînați și nu se plîng de propria moarte, dar moartea copiilor lor îi deprimă. Consiliul a încercat să pretindă că noile arme nu sînt deloc arme, ci case în care fiecare poate locui în siguranță; cu toate astea, au început să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
lor se poate desluși câteodată geamătul încleștării dintre vârf și abis. De asemenea, relatând lucrurile acestea cam greu acceptabile, nu încerc să descurc trama în care viermuiam orbit mai mult sau mai puțin de propriile mele retine : la început mă încăpățânam să înțeleg, în sensul obișnuit al cuvântului, dar înțelegerea aceea nu putea atinge decât ecouri venite de foarte departe care abia pâlpâiau, ca niște raze pe ducă; cu timpul, explicațiile se transformau în portițe pentru noi capcane, născute din ele
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
aruncat de pe scaun direct în așternut, ca într-o apă; m-am târât cu greu până la sofa, m-am poticnit de câteva ori și m-am întins acolo cât eram de lung, cu fața spre ei. Nu știu de ce, mă încăpățânam să țin ochii deschiși, aș fi putut să-i văd oricum, începuseră să joace amândoi, țopăiau ca nebunii, săreau prin aer și chicoteau, apoi Dragoș s-a așezat în patru labe, copilul i s-a urcat în spinare, se mișcau
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
cu hârțoagele tale vechi“, s-a răstit la el Tradu cătorul, „au început să-mi molipsească sfintele relicve și volumele sacre și au să le dea o răceală...“. Privesc hârtiile înnegrite din fața mea, cu un acut sentiment al derizoriului. Mă încăpățânez totuși să le caut sensuri, pe cât de logice, pe atât de șubrede. Un fel de început de ierarhizare mă îndeamnă să le deosebesc pe cele așa-zise importante de celelalte, ba chiar să le despart, după criterii conștiente, dar, firește
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
gaura cheii, dintr-o cameră întunecată, în bezna încăperii de alături. Păcat că nu văd mare lucru...“ „Ce să mai vezi ?“ Râdeam cam strâmb. Intrasem în groapa lui. „Nu-ți ajunge și atât ?“ „Stai să-ți explic, domnule !“, s-a încăpățânat Constantin. Ridicase arătătorul de la mâna dreaptă. Părea contrariat. „Să-ți dau un exemplu... Acum șase ani îmi făceam armata, la Giurgiu. Nu cunoșteam pe nimeni în oraș. Duminica mă plimbam singur pe malul Dunării, cât mai departe de cazarmă. Aș
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
tu mai la dreapta sau mai la stânga, pe unde ți se pare că n-ar fi nimic...“. Dar el se zbătea furios, își apăra cu îndârjire traiectoria înverșunată, izbea cu aripile și cu piciorușele geamul, încerca să-l spargă, se încăpățâna să treacă dincolo, prin el. Când a căzut amețit, pentru a nu știu câta oară, am vrut să-l ajut, să-l iau pe cartea de joc ca pe un făraș și să-l arunc pe una din laturile libere
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
atacat nava noastră. Situația asta nu poate fi tolerată. Sunt încredințat că a dezlănțuit atacul, în deplină cunoștință a urmărilor acestui atac. Iar consecință cea mai directă e moartea, adăugă el, rânjind. Grosvenor își spuse că niște oameni care se încăpățânau să combată cu mijloace obișnuite un pericol neobișnuit riscau într-adevăr să-și găsească moartea. Deschise gura pentru a preciza că nu avusese intenția de a-l lăsa pe monstru să scape, dar căpitanul Leeth i-o lua înainte, spunându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
nu uită nici în familie că-i Domnul doctor Leon Margulis, medic primar cu cabinet în str. Sf. Ionică nr. 8, „în dosul Teatrului Național“, zice că mi stric ochii și-o să nasc copii cu vederea slabă. Însă eu sunt încăpățânată și tot îmi iau cartea cu mine. Pe vremea lor or fi avut mai mult timp de citit și de multe altele, dar noi, cei mai tineri, trebuie să ne chivernisim bine orele. Abia așteptam să văd ce mai face
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Gerritt. Aceasta era observația pe care o făcea întotdeauna cu încăpățânare. Împărăteasa știa că până la urmă va izbuti s-o convingă, obosind-o, dar asta nu va fi în avantajul lui. Ea nu voia ca vreun conservator I bătrân și încăpățânat să aibă controlul deplin asupra uriașului personal de slujitori ai Palatului. Moștenire din perioada regenței, Gerritt și toți cei de teapa lui, erau amenințați cu presiuni pentru a-i determina să demisioneze. Oftă, și-l trimise Ia plimbare, revenind la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
glezne fine și grumazul de sticlă mată, în care o insectă se pecetluise de vie. Cu alte cuvinte, Veterinara și calul veneau spre el dintr-o stare nelămurită a lucrurilor. Dar dacă el nu era decât un smintit care se încăpățâna ca detaliile să-i trimită mesaje de descifrat? Se întinse pe-o parte, în locul de unde privise, și tot împrejurul, cu cotețele fermei, cu stupii pe care Godun tocmai îi pregătea, i se arătase deodată de o plictiseală istovitoare. Veterinara isca
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
viața Europei ocupate : de la tentația turpitudinii până la beneficiile colaborării cu o ordine politică ce pare perenă. Le secret de l’espadon este confruntarea, pe spații vaste și sunete wagneriene, dintre acest Imperiu al morții și pustiirii și cei care se încăpățânează să mai spere în viitorul eliberat de frică. Profilul celor trei actori ce domină saga lui Jacobs este pe deplin conturat. În Francis Blake, curajul englez își află ipostaza sa clasică. Retorica rezistenței amintește tonul churchillian al toamnei lui 1940
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
adolescent, în fruntea trupelor ce intră în Addis Abeba. Biografia lui Koinski are o doză de fabulos care îl face să semene cu fiul ghicitoarei din Gibraltar. Fiu al unei patrii care nu mai este, soldat al Poloniei care se încăpățânează să lupte în exil, fidel datoriei care se cere dusă până la capăt, Koinski este întruchiparea acelui ethos al speranței fără de speranță, ethos care pare să explice și contradicțiile unui caracter ce sfidează încadrarea în categorii familiare. Brutal și pregătit să
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
nasc între arbori și liane. Sunete necunoscute se aud în jurul lor, iar aerul este umed și uneori irespirabil. Copleșit de toate acestea, căpitanul Haddock nu încetează să blesteme această climă infernală, ducând un război fără milă cu maimuțele care se încăpățânează să îl hărțuiască pe vechiul lup de mare. Din când în când, o gură de whisky (căci proviziile au fost pregătite cu grijă) face ca această stare de disperare să fie înlocuită, subit, de sughițuri sonore și de sforăituri puternice
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Tintin. Ne vom vedea în infern. Voi fi acolo să te aștept.” Vizita lui Sponsz fu ultimul detaliu pe care Tintin și-l mai aminti înainte de a-și pierde cunoștința. Ceea ce îl trezi, după câteva zile, era Milou, ce se încăpățâna să îl lingă pe față, spre a-l scoate din această inconștiență ce era doar o anticameră a morții. Lângă el, Haddock zâmbea, cu aerul unui lup de mare ce a învins furtuna. O față familiară strălucea lângă Milou - doctorul
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
în această luptă pentru a-mi cuceri o identitate a fost unul veninos; și singura lecție pe care o învățam zilnic era aceea a urii. Dacă tata încerca uneori, probabil cuprins de remușcări, să mă mângâie, îl respingeam. Eram mai încăpățînat decât el. Când mă bătea, se oprea să mă întrebe: "Mai faci?" Aștepta să zic un "nu" de circumstanță, ca să mă lase în pace. Nu era, în fond, un om rău și regreta, poate, că trebuia să mă pedepsească. Mă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
și în plăcerile lumești și în împărăția cerească și tocmai aceasta era drama lui, că nu putea împăca aceste pasiuni și nici nu era ipocrit ca să ascundă una din ele, pentru a părea fie depravat, fie sfânt. Nu, Călugărul se încăpățîna să nu renunțe la nimic, justificîndu-se prin vorbele Sfântului Augustin: "Iubește și fă ce vrei". Pretindea, dealtfel, la beție, când avea curajul să fie nerușinat, că lucrurile s-au încurcat în lume după apariția lui Dumnezeu. Până atunci, zicea el
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
decât un biet acrobat la trapez... Hai, mărturisește, l-am îndemnat ironic. Dar Mopsul era prea inteligent ca să se lase înșelat de lauda mea. ― Nu, domnule, mi-a replicat el sec. N-am fost altceva. ― Ba ai fost, m-am încăpățînat. M-a fixat cu ochii lui șireți. ― Dar de ce credeți dumneavoastră că am fost mai mult decât spun? ― Așa. ― Poate aveți dreptate, admise el prefăcut. Și eram gata să jubilez când mi-a scuipat în obraz această ironie: Într-o
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]