4,977 matches
-
stătea nemișcat, într-o concentrare maximă, abia ridica din cînd în cînd ochii de pe carte, sau de profesorul Petru Caraman care, dimpotrivă, se scula des în picioare, pentru a căuta ceva în mormanul de cărți și de reviste ce abia încăpeau pe două mese. Tot la sala profesorilor mi s-a furat (de vreun amator - amatoare? - care a vrut să se delecteze, solitar, acasă) o carte despre erotica indiană. Redutabila Doamnă Mâță* (figură inconfundabilă în personalul BCU) m-a obligat să
Biblioteci by Alexandru Călinescu () [Corola-journal/Journalistic/5932_a_7257]
-
Cosmin Ciotloș Nu știu nici măcar aproximativ câte cuvinte încap într-un rând tipărit. Bănuiesc că depinde de caracteristicile paginii, cu margini de dimensiuni variabile, și de tipul de literă ales. (Îmi scriu toate articolele de mână, așa că aceste variabile de editare electronică îmi sună destul de străin.) Oricum, din atâtea
Analiză prin sinteză by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6224_a_7549]
-
un rând tipărit. Bănuiesc că depinde de caracteristicile paginii, cu margini de dimensiuni variabile, și de tipul de literă ales. (Îmi scriu toate articolele de mână, așa că aceste variabile de editare electronică îmi sună destul de străin.) Oricum, din atâtea câte-ncap, numai pe unele le citim cu adevărat. Nu mă refer la așa-numita „lectură în diagonală" studențească, ci la faptul că, vrând-nevrând, cu orice enunț parcurs, comitem o discriminare. Supraevaluăm și subestimăm cu aceeași nonșalanță. Reținem o idee sau o
Analiză prin sinteză by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6224_a_7549]
-
întrebarea-călăuză a cărții: „Cine sunt eu?". Cele patru teme de bază sînt: 1) „patria mică" și patria mare; 2) rentabilitatea binelui; 3) moartea și Dumnezeu; 4) cultura afectului (erosul, creația, muzica, cărțile). Nu e pagină în carte care să nu încapă într-una din aceste categorii tematice. Să le descriem așadar pe scurt. Patria „mică" sau „România de buzunar" este reacția de apărare în fața unei țări desfigurate de comunism, e replica unui intelectual care, dezgustat de urîțenia unui popor schilodit pînă
Cultura afectului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6226_a_7551]
-
noului Sândor Rosza" (haiduc de baladă) - toate strâmbătățile de aici de la noi. Te face să te simți nu mai bine (uite că nu suntem mai prejos decât alții, și la ei e la fel), ci mai rău (așa dar nu încape scăpare, pretutindeni, comunismul a lăsat tare la fel de greu de eliminat). Nimic nu lipsește - de la preluarea tuturor frâielor societății de către noii îmbogățiți proveniți aproape fără excepție dintre foștii nomenclaturiști și membri ai aparatului represiv care știau și unde sunt banii și
Cum se ajunge erou de legendă by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6174_a_7499]
-
ultimele tale animale dragi"; Angela Furtună consacră o pagină lui Paul Celan, beneficiar a două date rotunde: 90 de ani de la naștere (23 noiembrie 1920) și 40 de la moarte (20 aprilie 1970). LUCEAFĂRUL, 31, 7 iulie 2010: poezie proastă cât încape, inclusiv (judecând chiar după citate) în cronica lui Dan Cristea și exclusiv în traducerile lui Dinu Flămând din Fernando Pessoa; un reportaj al Andrei Rotaru despre Colocviul Tinerilor Scriitori de la Alba Iulia, care a avut loc între 24 și 26
Revista revistelor, pe scurt by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6205_a_7530]
-
o impresie nesănătoasă, grație fascinației pe care o resimțim în fața naturilor maladive. Sub acest unghi, Ciprian Măceșaru este chiar exemplul contrar, spiritul său avînd o seninătate care exclude bănuiala bolii creatoare: o natură vitală în al cărei metabolism nu a încăput timbrul patologic al dereglării lăuntrice. Singura tulburare ce amenință a-i descumpăni ființa e un sentiment stînjenitor: teama de ratare. Și astfel, intervalul celor 10 ani cîți acoperă jurnalul Focul din tîmplă (2000-2009) îi dau prilejul de a-și nuanța
Rutina de sentiment by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6210_a_7535]
-
fapt literatura pentru îndeletniciri mai lucrative - avocatura și politica. De acum încolo, literatura se transformă pentru el într-un fel de passé temps agreabil, practicat extrem de rar. Doar spre sfîrșitul carierei își va descoperi o neașteptată vocație pentru teatru: nu încape îndoială că omul politic și avocatul de succes, obișnuit să subjuge publicul de la bară și de la tribună, își găseau astfel un derivativ natural în arta teatrală, adică în cea mai socială și mai spectaculoasă dintre artele verbale. Nu e de
Complexele avocatului de succes by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6211_a_7536]
-
vie, ceea ce e totuna cu a spune că un sfînt nu se probează, ci se mărturisește prin testimoniul liber al celor care l-au cunoscut. În fond, cartea părintelui Moise este o culegere de mărturii privitoare la hierofania care a încăput în ființa lui Gafencu. Și mai e un amănunt menit a întregi natura pelorică (nefirească) a genului hierofanic: sfîntul nu trece pragul scrisului expresiv. E una din cele mai izbitoare impresii să vezi cît de placizi, terni și plicticoși sunt
Sfîntul fără moaște by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6136_a_7461]
-
lăsat atras de subiecte facile, de prim plan, în dauna subiectelor cu adevărat profunde, dar, desigur, mai puțin cuceritoare pentru public. Nu e nimic superficial în această Cronică a ideilor tulburătoare, o spune chiar titlul. În schimb, profesionalism gazetăresc cât încape, căci Vișniec și-a făcut mâna la BBC, la Radio France Internationale. Pentru el, însăși noțiunea de presă are altă acoperire decât pentru cei obișnuiți cu cotidienele românești (ca să nu mai zic de cei care frecventează publicațiile culturale, cu ritm
O viață de om by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6147_a_7472]
-
plutim în voia întîmplării / Pînă ce templul va luci departe, / Ca un mărgăritar deasupra mării..." Deși cultivată de Anghel mai ales în a doua parte a vieții, proza a reprezentat vocația primordială a autorului. Piesele cu adevărat antologice, puțin numeroase, încap în două mici volume, dar originalitatea lor este frapantă, iar valoarea lor deosebită a putut fi apreciată doar mai tîrziu, pentru că, la data apariției, trecuseră aproape neobservate. Anghel a schițat exerciții prozastice încă din tinerețe, dar s-a consacrat prozei
„À la recherche du temps perdu” avant la lettre by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6149_a_7474]
-
scriitoricească. Sau, dacă nu ar neglija-o, ar socoti-o secundară și oarecum întîmplătoare, ca o prelungire neproblematică a ființei sale. In realitate, coabitarea celor două înclinații ar trebui să-l îngrijoreze, căci, admițînd că într-un om nu pot încăpea, la fel de pline, două chemări atît de diferite, atunci, în cazul lui, predilecția pentru cuvinte se dovedește un rival periculos al simțului plastic. Altfel spus, avem de-a face cu un pictor căruia pofta cuvîntului amenință să-i răstoarne ierarhia înzestrărilor
Canonul icoanelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6291_a_7616]
-
iconice. Singurul remediu pe care îl vede autorul este educarea zugravilor de icoane și a artiștilor care își asumă sarcina renovării picturilor votive. Dacă o icoană spune prin imagini ceea ce dogma spune prin cuvinte, atunci în ea nu trebuie să încapă nici un detaliu care nu e conținut în dogmă, cum la fel din ea nu trebuie să lipsească nici un amănunt care apare în text. Mai mult, dacă icoana are un sens adînc liturgic, ea își găsește împlinirea cu precădere în biserică
Canonul icoanelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6291_a_7616]
-
oamenii îl pomenesc zilnic. Potrivit textului, Noroc este un demon care mânca copii, după ce-i prăjea. Noroc nu voia orice copil ci sugari, pe care mamele îi luau de la sâni și îi ofereau demonului. În jur de 40-50 de copii, încăpeau într-o tigaie, iar mamele care își ofereau copii au ajuns în iad. Am văzut, pe unele pomelnice pe care le aduceți, că pomeniți pe dracul Noroc, zicând: „pentru norocul fetei, pentru norocul băiatului, pentru norocul familiei“. Ce mi-ai
Text halucinant al părintelui Cleopa. De ce nu trebuie să ai Noroc by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/63058_a_64383]
-
jos «un cadavru care abia se mișca». Soțul ultragiat puse de ridicară pe prostiri pe poetul dislocat și-l îngriji în propria-i casă. După zece zile totuși eroul muri.” Și continuă Călinescu: „Istoria este, după toate aparențele, fantezistă. Nu încape îndoială că Hrisoverghi a fost bolnav, într-o familie cu mortalitate mare. Chipul blazat în care vorbește de femei și insinuarea lui Negruzzi că «numai în romanțe putea găsi o Adelă», o femeie adică în stare să-și părăsească bărbatul
Stilul intelectual (II) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5238_a_6563]
-
Simona Vasilache La începutul secolului trecut, Delavrancea publica, la Socec, în Hagi-Tudose, tipuri și moravuri, o nuvelă care avea să facă... școală. Domnul Vucea, amintire târzie a anilor 1860, când feciorul lui Ștefan căru- țașul încape, în Maidanul Dulapului, pe mâna aprigului învățător. Școala nu era aceea din culoarea de negru, aproape de casă, la care fusese întâi, ci tocmai aproape de Radu Vodă, în culoarea de albastru, unde bucureștenii se învârteau, la bâlci, în cel mai strașnic
Școala fără metodă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5243_a_6568]
-
și din Ghica, măcinată de neajunsuri de tot soiul, și-n care meseria nu are un statut - dovadă că elevii se pot dăscăli și unii pe alții, profesori buni sunt cei generoși, profesori de speriat sunt cei meschini. Domnul Vucea încape, fără greș, în a doua categorie. Totul la el trădează un trai înghesuit - de la lipsa unei slujnice, la pasiunea măruntă pentru ororile din mahala, care-i înviorează, cât ar fi de gogonate, plictisul de toată ziua. O rutină obositoare l-
Școala fără metodă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5243_a_6568]
-
sine stătătoare, și nu prea. Je est un autre ar putea să spună, înainte de vreme, acest cameleon stilistic care-i simte, la fel de bine, și pe minori, și pe majori (sic!), și pe romanticii cu suspendare, și pe moderniști. Solemnitatea nu încape în rețeta lui, și poeziile graves, graves, graves, păstrându-ș i cadența, întineresc. Iată ce ajunge Oltul lui Goga, cel sentențios, greu de obidă nevorbită: „Multiscusita minții limbă/ Nu-mi spune clipa năzdrăvană/ Ce mi te-a scos de mult în
La umbră by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5272_a_6597]
-
de Magie oferea elevilor ei un ingredient esențial pe care școlile îl suprimă, de obicei, ca dăunător: imaginația. Magia hogwartiană era un joc al imaginației care nu disprețuiește rețetele, dar le utilizează după sufletul fiecăruia. Pe măsură ce eroii nu-și mai încăpeau în pantalonași și eroinele în bluzițe, goticul s-a accentuat, iar misterele au devenit din ce în ce mai punitive, ca și cum imaginarul hoffmannesc ar fi fost otrăvit cu aburii pestilențiali din Whitechapel, unde un anume Jack își lăsa urmele însângerate. Ochelarii lui Harry începeau
Harry Potter, Peter Pan și sfârșitul copilăriei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5308_a_6633]
-
teren viran, îmi plac actorii care își hrănesc rolul și-l construiesc nu formal, ci uman. Pentru mine teatrul n-a fost niciodată gratuit. E o artă bazată pe înfruntarea obstacolelor și această înfruntare îmbogățește. Îmi plac actorii în care încap multe roluri și nu-mi plac actorii care servesc multe roluri. Actorii care aduc lumină, actorii care se preocupă să facă loc, pentru ca personajul să vină spre ei. Nestingherit, organic, natural. Să-mi lase mie lucrul rațional și el să
Radu Penciulescu în dialog cu George Banu - Pentru un teatru la înălțimea omului – mărturisiri și convingeri – () [Corola-journal/Journalistic/5321_a_6646]
-
Nu știm cînd au fost cu adevărat compuse (Conrad poartă marca indeniabilă a exilului, începînd cu atmosfera generală și terminînd cu aluzii precise la evenimente întîmplate în 1854, pe timpul războiului Crimeii, cînd eroul contemplă Armada aliată îndreptîndu-se spre Rusia). Nu încape îndoială că ambele scrieri au fost îndelung meditate și atent elaborate, fără graba febrilă cu care Bolintineanu își așternea de obicei pe hîrtie versurile. S-a spus că ultimii ani ai scriitorului ar fi fost și cei mai triști: sărac
D. Bolintineanu, poet și nimic altceva by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5431_a_6756]
-
ori teatru, el a așternut abuziv vălul poeziei peste toate celelalte forme literare. Și-a tratat de multe ori propria sa viață în mod boem-iresponsabil, adică în cele din urmă „poetic”. Că a trăit însă doar pentru a scrie, nu încape îndoială: a încercat să transforme în poezie tot ce a atins, călăuzit, probabil, de o forță interioară căreia nu i s-a putut opune.
D. Bolintineanu, poet și nimic altceva by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5431_a_6756]
-
după peregrinări întotdeauna obositoare prin celelalte orașe italiene pe care, cu siguranță, nu mă voi sătura niciodată să le revăd, căutând cu lăcomie acele amănunte ce transferă culturile evanescente derulate pe aici în biografia personală, atât cât poate ea să încapă. Acest Umberto a fost librar în Trieste, administrând cu generozitate gloria altor autori, fără altă ambiție decât aceea de a deveni un om care se topește la rândul său printre ceilalți și de la care el așteaptă un sentiment confratern. Aproape
Vara în care am intrat by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5454_a_6779]
-
Simona Vasilache Pălăria face moda Bucureș tiului elegant. Stilul și modestia se unesc în felul de a purta și de a scoate un accesoriu, în vremea lui Caragiale, obligatoriu. Care, însă, complică viața, când încape pe capete nepotrivite. Primul care nu știe să poarte pălărie e domnul Goe. Îndelung potrivită, dă dintru început semne de nerăbdare. După ce, garnisită cu biletul de tren, își caută norocul în altă parte, concluzia e limpede: „parcă-i șade mai
Pălăriile domnului Caragiale by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5467_a_6792]
-
TAM-ul Central-Estic, pe direcția strategică Balcanică - operativa Turcă prin Carpații Meridionali. De aici, licențiatul în științe militare argumentează că România a ieșit nu numai de pe hărțile militare, dar și de pe cele energetice, pentru că politica externă a României nu a "încăput pe mâna unui profesionist și patriot". Altfel spus, gazoductul South Stream, ce va lega Rusia de Europa Centrală și de Est, va merge pe direcția Balcanică - operativa Turcă prin Balcani, operativă care ocolește România întru-totul. Motivul: România a refuzat să
Cum a pierdut România războiul gazelor cu Bulgaria și Ungaria by Căloiu Oana () [Corola-journal/Journalistic/51585_a_52910]