2,741 matches
-
foame. Deschizi portiera, în dreptul primului ghișeu, spui ce dorești, plătești, iar, după câțiva metri, la următorul ghișeu, îți primești pachetul cu ce ai comandat. Un prânz în toată regula. Eveniment neașteptat. O ceremonie funerară în latura stângă a autostrăzii. Mașinile încetinesc. Se văd multe coroane de flori. Un polițist a fost împușcat chiar aici când a oprit un infractor și i-a cerut actele. Destul de des se văd catarge metalice cu steagul american. În nici o țară n-am întîlnit drapelul de
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Avem, deci în fața noastră o oră și trei sferturi. Cristian B. nu se grăbește. Cedează politicos, la toate intersecțiile, prioritatea și ține să-mi explice orice poate prezenta interes, pe drum, ca un ghid. Vrea să-mi facă educație turistică, încetinind mașina ca să văd mai bine, în vreme ce eu fierb. Îmi arată lebedele care plutesc melancolic pe un lac, în dreapta noastră, vorbindu-mi despre fidelitatea lor în dragoste. Dacă-și pierde perechea, o lebădă nu mai stă niciodată laolaltă cu suratele sale
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
s-o înțeleg pe gorilă și felul ei bănuitor de a fi. Sunt astfel înarmat împotriva acelei porniri lăuntrice care mă îndeamnă în chip irezistibil să simpatizez cu semenii mei. Când văd o figură nouă, cineva în mine dă alarma. Încetinește. Primejdie!" Chiar când învinge simpatia, rămân prudent. Știți că-n satul meu, în cursul unei acțiuni de represalii, un ofițer german a rugat-o foarte curtenitor pe-o bătrână să binevoiască a alege dintre cei doi fii ai săi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
Siei. Atât din tot fastul de adinioarea. 28-1 Pe măsură ce distanța dintre automobil și convoi se micșora Lică se întreba mai stăruitor de-i nevoie să meargă la cimitir și ajungea la concluzia că nu e necesar. Porunci întîi șoferului să încetinească; astfel spațiul, pe care treptat îl câștigase, creștea din nou, despărțindu-1 de cortegiu. Ce să fi căutat la cimitir? ... Ce fusese de făcut se făcuse! .. . Cu Sia se isprăvise! Un fel de plumb toipt îi îngreuna încă trupul la gândul
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Pândaru, am suferit o intervenție chirurgicală la București și încă mă aflu în tratament ambulatoriu, la spitalul din Bârlad. Totul evoluează normal cu speranța ca de Anul Nou 2010 să scap de bandajul de la obrazul stâng. Acest fapt mi-a încetinit ritmul lucrului la masa de scris, dar voi căuta să lucrez cu încredere să nu-mi dezamăgesc Sponsorul benevol - asemănător Domniei Voastre! Ne bucurăm de o iarnă bogată în zăpezi și puțin capricioasă, ca pe vremea copilărie mele, atât de
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
brațul ridicat, dar fără vlagă și abia putînd să-l miște tremurător. Julius nu Îndrăzni să se Întoarcă pentru a vedea dacă Într-adevăr se ridicase și ieșise la fereastră. Fugi pînă ajunse la scară și aici trebui să-și Încetinească mersul, fiindcă nu era lumină și treptele erau știrbite. CÎnd ajunse jos se opri În mijlocul coridorului Întunecos dintre cele două patio-uri și căzu pe gînduri, de parcă ar fi urzit vreun plan machiavelic pentru a străbate „vestibulul“ fără să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Trup de apă întinsă, căzând, fiecare kilometru un centimetru. Tors lung cât lumea. Înghețat peste tot, de la un capăt la altul. Meandre uriașe, coturi ce se arcuiesc ere la rând, întârzieri în S-uri leneșe, întorc cursul apei pentru a încetini cât mai mult cu putință căderea aceasta lungă pe care e gata s-o încheie. Nici râu propriu-zis, nici pământ ud alunecând lent spre vest, fără acum și atunci, decât doar când acum și atunci reînvie. Față forțând să iasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
stinse cu grijă și strecură jumătatea rămasă înapoi în pachet. Când se întoarse la spital, se așeză pe o bancă rece de pe aleea în formă de potcoavă, chiar în fața ușilor glisante de sticlă, și fumă cealaltă jumătate. Avea să-și încetinească pe cât posibil coborârea - un drum lung și lent înapoi, în exact același punct în care fusese înainte de acești șase ani câștigați în mod brutal. Dar avea să savureze fiecare pas mărunt care avea s-o afunde iar în sclavie. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de mare ca să se cațăre la loc în el. În larmă și goană, el rămâne în adâncuri. Uneori, un lan de porumb, cu tulpinile care trosnesc și-i vorbesc. Nu știuse până acum că toate lucrurile vorbesc. A trebuit să încetinească pentru a auzi. Alteori, o insulă de mâl, plutind într-un țol de apă. Corpul lui, o plută mică. Firele de păr de pe membrele lui sunt vâsle, care lovesc curentul. Corpul lui, nenumărate creaturi microscopice, pe care nevoia le-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
-ți face probleme, spuse ea. Încearcă doar să... El o lovi ușor peste braț și îi arătă ceva. O camionetă Pontiac antică se apropia greoi dinspre est. Se ridicară în picioare și se mutară la un metru de șosea. Mașina încetini și opri în fața lor, cu geamurile deschise. Banchetele erau ticsite cu lucruri - cutii pline cu haine, mormane de vase, cărți, unelte, chiar și un buchet de flori din plastic. În spate zăcea o saltea gonflabilă, acoperită cu o pătură soioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ar fi fost tot aia. Fața i se încruntă. Nu s-ar fi schimbat nimic. Nevoia ei de a-l crede o îngrozi. Se ridică în picioare, reorganizând lucrurile: urmele, ordinea lor, memoria ei. Timpul se înfășura și se desfășura, încetinea, își punea centura și o lua în marșarier. Cea de-a treia mașină, spuse ea. — Nu știu, zise Cain. De un an mă gândesc la asta. Cea de-a treia mașină, repetă ea. Cea care a ieșit de pe șosea, din spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
în afară de grija ei. O clipă se gândește că face asta pentru păsări. Pentru râu. Apoi își spune că o face ca să-l salveze pe omul ăsta cinstit. Dar nu va salva pe nimeni, nici o ființă vie. Abia dacă-i va încetini pe oameni, care nu pot fi opriți. Face alegerea din egoism pur, o alegere egoistă ca toate alegerile umane. De-acum o va urî pentru totdeauna. Dar va ști, în sfârșit, ce are ea de oferit. —E mai rău decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
și eu am zis da la toate și am zâmbit. Și din acel moment nu mi-a mai fost frică. Deloc. A. conducea, mama din spate mă întreba la fiecare cinci minute dacă am contracții, o mașină de înghețată a încetinit în fața noastră ca să ne lase să depășim, mă uitam la linia orizontului atât de cunoscută dintre cele două orașe, drumul pe care de atâtea ori am mers în copilărie dinspre părinți înspre bunici și invers, duminica, tata, tânăr, asculta meciurile
Fructul. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Luminița Marcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1772]
-
în șir, până când Dora a început să plângă de foame. I-am povestit nașterea, în cele mai mici amănunte, i-am descris toate procedurile, protocoalele, etapele, i-am spus cum, de ce, când am cerut anestezia peridurală și cu cât a încetinit asta ritmul natural al nașterii. I-am spus cum e timpul la Fribourg, cum m-am plimbat o dată cu bibliomobilul prin biblioteca subterană, cum l-am văzut zilele trecute pe un prieten din România plimbându-se pe Route du Jura și
Baby blues (jurnal pentru Dora). In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Sora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1782]
-
din gară. În tot acest timp bărbatul stă aplecat la o fereastră de pe culoarul trenului și o privește, iar femeia pășește pe lîngă tren Încercînd să-l urmărească cu privirea cît mai mult. Acum trenul prinde viteză, pașii femeii se Încetinesc, se opresc, ea are ochii umezi și șoptește cuvinte pe care nu le aude nimeni, apoi, cînd el dispare, strigă „Auf Wiedersehn!“ și-și duce mîna la buze și-i trimite un sărut. Timp de cîteva clipe, tînărul care avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Lumina obsedantă și fatală a lunii parcă Îi umpluse sufletul de vraja ei Întunecată, de farmecul unui calm neclintit și nesfîrșit. Trenul Își micșora deja viteza, se iveau primele lumini ale orașului, se apropia de sfîrșitul călătoriei sale. Trenul Își Încetini mersul. Se vedeau șinele strălucitoare, semnalele din triaj, mici, strălucitoare, de un verde, roșu, galben intens, străpungînd Întunericul, iar pe alte șine se vedeau vagoane de marfă și șiruri de trenuri cufundate În Întuneric, goale, negre, așteptînd cu un aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
În galop pe urmele noastre strigînd să ne oprim, iar tata rîdea ca un nebun și spunea: Dă-i bătaie! Dă-i bătaie! Nu există pe lume cal care să te poată ajunge! Dar tînărul s-a speriat și a Încetinit viteza, iar polițistul ne-a ajuns și ne-a Întrebat ce-avem de gînd să facem și unde ne trezim; era ferm hotărît să ne aresteze pe toți pentru că am tulburat liniștea la ora aceea tîrzie cu „comedia aia“; și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
creadă, o navă de luptă - se aștepta să fie o încăpere unde se aflau, de asemenea, aparate. Primul semn că, probabil, călătoria prin holurile metalice, scufundate în penumbră, era aproape de capăt, fu acela că Vocea Unu și Vocea Doi își încetiniră mersul. Strângându-l de brațe, îl obligară și pe el să încetinească. Cum era normal, își potrivi mersul după al lor. Și, puțin mai târziu, când se opriră în fața unei bariere, nu fu deloc surprins când o mână se întinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
se aflau, de asemenea, aparate. Primul semn că, probabil, călătoria prin holurile metalice, scufundate în penumbră, era aproape de capăt, fu acela că Vocea Unu și Vocea Doi își încetiniră mersul. Strângându-l de brațe, îl obligară și pe el să încetinească. Cum era normal, își potrivi mersul după al lor. Și, puțin mai târziu, când se opriră în fața unei bariere, nu fu deloc surprins când o mână se întinse pe lângă el și atinse un punct din perete. Urmă un clinchet. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
ceea ce-am spus mai devreme. Deci, în cele din urmă, avea să fie o luptă. Gosseyn era curios. - Sunt ofițeri implicați într-un fel de plan de a profita de femeie? Urmă un lung moment de tăcere. Breemeg își încetini mersul rapid și întoarse capul, privindu-l fix pe Gosseyn. Apoi, brusc, se opri. Și Gosseyn, după ce mai făcu câțiva pași, se opri și el, răsucindu-se cu fața la Breemeg. Curteanul Majestății Sale Imperiale, Enin, spuse: - Asta e cea mai blestemată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
dădea semne că ar fi băgat ceva de seamă. Poate că încă avea timp să recapituleze. Gosseyn zise: - Am impresia că aceasta este o navă de război. Trecură câteva momente până să primească o reacție la afirmația sa. Bărbatul își încetini iarăși mersul și, întorcându-și capul, îl fixă cu o privire în care părea că se citește uimirea. - Și ce impresii mai ai? zise el. Apoi adăugă: Ai gânduri ciudate. Gosseyn insistă: - Însăși existența unei nave atât de mari și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
unui coridor la fel de fără rost ca și celelalte zări o pată de lumină cam la 150 de picioare ta stânga sa. Părea să fie o ușă... deschisă, nu închisă. Și, de fapt după ce se-ndreptă cu pași repezi spre ea, încetini mersul, se apropie, și privi cu precauție înăuntru. Văzu o copie a separeului din restaurant, numai că - în loc de ființele umane pe care le cunoștea - în jurul mesei din încăperea luminată obscur stăteau vreo doisprezece Troog. Lăsă să treacă ceva timp. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
care nu rezolvau acele dificultăți și hopuri, ci le amplificau. În momentul în care echilibrul nostru era cel mai instabil, așa cum ne mișcam înainte, cînd eram pe punctul de a accelera trăgînd din nou apa cu fermitate, ne cerea să încetinim sau chiar să interpunem o pauză, pe parcursul căreia vîslele trebuiau să plutească la unghiul corect față de barcă deasupra apei. Și era toamnă. Apa nu era niciodată calmă ca să ne ajute în exercițiu de echilibru. "Langsamer!" țipa supărat, cînd vroiam să
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
ca pe o dovadă a calităților mele. Simțeam că reușisem să cîștig acel loc pentru că eram mai puțin capabil decît David să mă adaptez altcuiva, pentru că nu aveam destul sînge rece ca să manevrez cîrma, pentru că, în mod constant, acceleram și încetineam pe parcursul unei curse, astfel încît, din cînd în cînd, apărea o ruptură de ritm, ceea ce era legat inextricabil de caracterul meu, de forma mea încăpățînată de perseverență, care avea mai puțin de a face cu dorința de a cîștiga decît
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
-A? - Sunt un non-A. - Gosseyn? - Gilbert Gosseyn. - Eu mă numesc Armstrong, zise omul întinzând mâna, zâmbind. Ne întrebam ce s-a întâmplat cu dumneata. Se opri. - Dar să ne grăbim. Nu se îndreptă spre ușă, așa cum se aștepta Gosseyn, încetini pasul și întrebă de ce. Amstrong îi explică: - Îmi cer iertare, zise, dar, dacă e să ne grăbim, dumneata trebuie să mă urmezi. Ai idee ce este un distorsor? Avea el una. - Nu avem deocamdată decât câteva, continua Armstrong. Am construit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]