1,776 matches
-
G. Călinescu), că și Dostoievski e balzacian, fiindcă și la el dramele sânt declanșate de existența banilor; Raskolnikov ucide ca să prade o bătrână; în Frații Karamazov, faimoasele trei mii de ruble ale lui Fiodor Pavlovki provoacă crima în jurul căreia se încheagă drama. Cine ne-ar mai opri însă atunci să spunem că și Balzac e dostoievskian? Vautrin nu e un erou demoniac, care vrea să cucerească Franța rămânând în umbră, asemeni lui Piotr Verkovenski din Demonii? (operă care nu datorează nimic
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
romanul. De la colegele de cancelarie, bărbații primesc de 1 martie cîte un mărțișor. Destul de greu pricep despre ce-i vorba într-al meu: pe o foaie ruptă din maculator, au mîzgălit tot felul de linii încîlcite din care anevoie pot închega imaginea unui urs. Animalul poartă în labe două gheomotoace de lînă, unul alb și altul roșu. Înțeleg aluzia la comportamentul meu ursuz. La 8 martie, în prezența soției care zîmbește amuzată, Costică oferă replica bărbătească celor mai tinere dintre colege
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
carului. Pămătuful din vârful ei făcuse țurțuri de nămol uscat și scotea clinchete de cădelniță la fiecare hop. Coada lăsa În pulbere o dâră tremurată pe care oamenii o priveau cu teamă și cu scârbă. Pe obraji sângele li se Închegase, se scorojise și se făcuse stacojiu. Deasupra lor, cerul era tot de cenușă și muțenia tot le Încetinea mințile și trupurile. La un șleau mai adânc din mijlocul drumului, carul se smuci cu scârțâieli ascuțite și prelungi; grămada de draci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
siguranță și-ar fi spus: „Uite și la neisprăvitu’ ăsta! Nici măcar de atâta lucru n-a fost În stare...”. Am spus tuturor că Îmi julisem mâna la fotbal. Dar mai ales păstrez În memorie din dimineața aceea sângele care se Închegase, negru, pe lama azvârlită În chiuvetă. Din cele de până aici poți și singur să tragi concluzia că nu În felul ăsta am de gând să-mi fac de petrecanie. M-am gândit apoi să mă Împușc: mai puțin curat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
a face, căci eram feciorul mamei, care și ea cu adevărat că știa a face multe și mari minunății: alunga norii cei negri de pe deasupra satului nostru și abătea grindina în alte părți, înfigând toporul în pământ, afară, dinaintea ușei; închega apa numai cu două picioare de vacă, de se încrucea lumea de mirare; bătea pământul, sau păretele, sau vrun lemn, de care mă păleam la cap, la mână sau la picior, zicând: «Na, na! », și îndată‐mi trecea durerea... când
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
cu d-na Gloria, ciocnind un pahar de vin în apartamentul Marianei. V-am fost și musafir timp de câteva zile, am discutat unele probleme, cunoscându-ne și apreciindu-ne reciproc. Am tot respectul și considerația pentru familia ce ați închegat în ani mulți cu bune și mai puțin bune, am prețuit persoana și scrisul ce mi-ai pus la dispoziție cu dărnicie, am apreciat sensul vieții și al scrisului, dar abia cu prilejul darului ultim primit am văzut cu totul
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
și Bea am plecat acasă zăpăcite. Când am ajuns, ne-am prăbușit pe patul ei japonez și am analizat întreaga întâlnire. — Cred sincer că te-a plăcut, a murmurat ea înainte să cadă într-un somn adânc - gest care a închegat și mai tare prietenia noastră. După câteva săptămâni, înapoi acasă, în Iowa, așezată la masa din bucătărie, i-am istorisit mamei toată întâmplarea, cadru cu cadru. — Randall Cox? a repetat ea cu inocență. Apoi a început să-mi povestească despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
adevărată confluență a spiritelor. — Totul cu condiția ca ție să-ți iasă afacerea, bineînțeles. — Bineînțeles. Asta nici nu mai trebuie spus. — Deci îți propui să mergi mai departe? Știu că tu ești sceptic, dar, dintr-odată, totul pare să se închege. — Da? — Da. Și mă bucur că pot să vă informez că am vești excelente. Să nu crezi că nu ți-am urmat sfatul, Nathan. I-am spus lui Gordon că încep să am dubii și că, dacă nu-mi aranjează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
era deci nevoia de a combate frigul de-afară, ci mai mult de a-mi încălzi mișcarea interioară care, la sfârșitul unei zile de muncă, ar fi generat în fine o frază mai presus de banalitate. Ea, fraza, tocmai se închega pe la ora patru, când ușa se deschise (nu ușa biroului, eu eram deja în lumea mea, din care Portia se vede ca într-un acvariu) și apăru tata, înalt și mai ales slab, cu fața mare, osoasă, și mai ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
sè vorbeascè cu mine fèrè sè aflu din primele cinci minute totul despre ea, în afarè de faptul cè e nepoata directorului și cè o cheamè Ioana, nu mai știu nimic! E o performanțè pentru o femeie! Dialogul dintre noi închegându-se spontan, avem probabil cam aceeași vîrstè, nici ea nu se simte în largul ei printre acești oameni cu mult mai maturi decât noi, desi îi cunoaște pe toți, verișoară ei, Octavia, fata directorului, dacè ar fi fost în țarè
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
fier, macarale puternice... Mariam se așeză lângă domnița Ecaterina. Asculta povestea unor încurcături dintr-un proces mai vechi, dar era atentă la cei doi. Îi privea ca și cum ar fi privit un tablou în curs de realizare. Și mâna pictorului nevăzut închega sub ochii ei portretele lor. Erau într-adevăr personajele pe care le știa, numai că ceea ce ieșea la iveală arăta cu totul surprinzător și înrămat într-o ramă de vrajă, dincolo de care nu mai putea să treacă. Examină desenul evantaiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
chiar barones Valachi. Nimeni nu mai punea semnul egalității între rangurile nobiliare din țară și cele din Occident, deși se născuseră în același timp. Știa acest lucru de la tatăl ei. Mereu îi repeta: „Copilă dragă, nobilimea de la noi s-a închegat în paralel cu cea din țările vecine și din vestul Europei. Nu suntem cu nimic mai prejos”. Și de câte ori ascultase ea seara, înainte de culcare, povestea inițierii unui cocon boieresc! Mai întâi, făcând diverse servicii în casa altui boier, la fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
cu paie și cu...? Cum, nu doar paie se pun În lut, ci și câlți? Ce interesant - ca să nu crape, ca În crudul de frescă... A, nu-i un obicei local, general? Fusese ideea tatei? Excelentă! A, da; Întâi se Încheagă scheletul casei, armătura de lemn... - de ce, doar cochileții suportă bine un singur nivel, mai ales că acoperișul de stuf e ușor; și excelent izolant. Deci stâlpii din stejar, grinzile din salcâm de ce, salcâm? A, da: salcâmul rezistă la torsiune... Basarabia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Moș Iacob. Și, Moș-Iacob fiind, era de toate. S-o luăm, cu ce? Să Începem cu butnăria: Moș Iacob făcea butii și butoaie, poloboace și butoane, balerce și balercuțe, zăcători Înalte și deje scunde, ciubere și donițe - tot ce se-nchega din doage și din cercuri. El le cioplea pe toate: doagele, fundurile - apoi cercurile... Mie, cel mai mult și mai mult și mai mult Îmi plăceau două lucrări: Închegatul poloboacelor și bătutul cercurilor. Ajutam și eu - lucram Împreună, nu? Stăpâneam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
dar Alison nu mai auzise nicicând o tăcere atât de mormântală. Sofia stătea acum la nici o jumătate de metru de ea și de Luca. Ochii de italiancă, închiși la culoare, îi ardeau cu o privire care-ar fi putut să închege și laptele. Deci, asta înseamnă la tine să mergi în parc, da? Sofia a ignorat-o pe Alison și s-a uitat sfidătoare la Luca, care a ridicat din umeri cu nonșalanță. —M-ai mințit! a urlat femeia, împingându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
iarăși la ea, ca și cum tocmai Îmi dăduse ceva prin minte. — Mă scuzați, dar nu cumva v-am văzut la Silver acum ceva vreme? am Întrebat eu, Încercând să vorbesc cât mai cordial și mai degajat, În genul acelor oameni care Încheagă o conversație cu persoane pe care nu le cunosc. I-am zâmbit În cel mai puțin dement fel de care eram În stare. Ea mi-a Întors zâmbetul și mi-a răspuns pe un ton relaxat și amical: — Vă referiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
veșminte. Izbutește să-l strecoare printre coaste, Înainte de a fi el Însuși doborât cu o lovitură de baston. Soldații s-au Înverșunat asupra trupului său inert, ciopârțit. Dar el păstrează pe buze un surâs șiret, pe care i l-a Închegat moartea. S-a răzbunat, sultanul avea să-i mai supraviețuiască doar puțină vreme. Alp Arslan muri, Într-adevăr, la capătul a patru nopți de agonie. De agonie lentă și de amară meditație. Cuvintele sale au fost relatate de cronicarii vremii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
deja o dată Ierusalimul, Barbarossa Înecat În Cilicia, Richard Inimă de Leu Învins și umilit se Întorsese În patrie deghizat chiar În veșminte de templier, creștinătatea și-a pierdut bătălia, maurii au un simț cu totul diferit al confederației ce se Încheagă Între potentați autonomi, dar care sunt uniți În apărarea unei civilizații - ei l-au citit pe Avicenna, nu sunt ignoranți ca europenii, cum să poți rămâne timp de două secole expus unei culturi tolerante, mistice și totuși libertine fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
atenția și-ți dă informația pe care-o cauți pe nimic. Apoi Îl suni pe client: „Iată Motocallemin-ii erau niște teologi radicali musulmani de pe timpul lui Avicenna, susțineau că lumea era, cum să spun, un amalgam de accidente și se Închega În forme numai printr-un act instantaneu și provizoriu al voinței divine. Era de-ajuns ca Dumnezeu să-și distragă atenția un moment, și universul se făcea bucăți. Pură anarhie de atomi fără sens. Ajunge atât? Am lucrat trei zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
norul verde. Așteptați...” Nu credeam să văd nici un nor verde. Dar aproape imediat, de la pământ se ridică o negură pufoasă - o ceață, aș fi numit-o, dacă ar fi fost uniformă și masivă. Era o formațiune de ghemotoace, care se Închega Într-un punct și apoi, mișcată de vânt, se ridica În pale ca un fuior de vată de zahăr, se deplasa plutind În aer și se ducea să se strângă la un loc În alt punct al pajiștii. Efectul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
De unde știi? Ce poți tu să mai știi? Știu, pentru că am desenat! Ți-am desenat privirea, însă ochii tăi, ce straniu, îmi ieșeau din ce în ce mai negri, mai încordați. Ți-am desenat cuvintele și ele mi-au ros foaia pe care le închegasem. E drept, mi-ai mâncat voința pas cu pas, dar înțelegerea nu mi-o poți lua. Tu nu vei muri, pentru că nu știi încă să mori. Am cerut asta pentru tine. Încercai să schimb subiectul. Nu știu, mă simțeam jenat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
lopată în mână, direcția balcon. Am crezut că m-am trezit în corpul altcuiva și am închis repede ochiul la loc. Spre consternarea mea, am auzit glasul Mariei care, din spatele blocului, cerea lopata ca să poată bate nucile. Memoria mi se închegă lent și mi-am dat seama că aveam la etajul unu o vecină care aducea cu piticania în cauză. De asemenea, aveam și un nuc în spatele blocului. M-am ridicat buimăcit în capul oaselor și am văzut capul cu permanent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ascundă. Ține cură moderată de slăbire și nu se vaită de nimic, poate doar de picioarele monstruos de umflate, otova de la genunchi la glezne, deformate și mâncate încet, inexorabil, de ulcerații varicoase deschise, care supurează discret, dar continuu, puroiul rezultat închegându-se, ici și colo, în insule neregulate, cu cruste roz-gălbui, mustoase, ce răzbat pe sub prețioasele feșe și bandaje de satin. O să dea cangrena în ea și-o s-ajungă sigur la amputare, dacă mai pipează multă mahorcă, vaca, dar nu-i
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
automat, pe omoplatul stâng, tărtăcuța lui buhăită și-și bombează absent albușurile gălbui-injectate ale ochilor. Îngerul îi strânge mai tare brațele. Din gâtlejul masivului Cezărel, răzbate un gâjâit rar, întrerupt, un potpuriu care se întărește, la deal, cu fiecare expirație, închegându-se cu fonfăieli și cu poticneli în sunete disparate, apoi în silabe articulate, apoi în cuvinte, apoi...: " Muștele, muștele, muștele, muștele! Și vulpoiul șorecit, Care-nghite rățuștele! Beelzebub, Sephirahul sângeros, blestemat, Și Stăpânul său, cel Cernit, după el, Prin hornul
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
pe care le așterni pe pagina, în mâna care ține stiloul intră, ca într-o mănușă, o mână străină, batjocoritoare, iar imaginea ta în oglinda paginii fuge în toate părțile ca argintul viu, așa încît din bobitele lui deformante se încheagă Păianjenul sau Viermele sau Famenul sau Unicornul sau Zeul, când de fapt tu ai vrut să vorbești pur și simplu despre tine. Literatura e teratologie. De cîtiva ani buni dorm agitat și visez un bătrân care înnebunește de singurătate. Doar
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]