8,238 matches
-
în bici. Dar, omenește vorbind, sînt teme care își molipsesc scriitorii cu micimea orizontului lor interior. E ca o contagiune păgubitoare din cauza căreia platitudinea unei lumi poate altera umoarea ochiului chemat s-o descrie. Căzăturilor și otrepelor nu le poți închina epopei decît știind din capul locului că întreprinderea ta e îndoielnică. Și totuși, conform criteriilor estetice, orice bîrlog poate fi subiect de roman și oricărei zvîrcoliri șerpești i se poate însăila un sonet de ireproșabilă înlănțuire prozodică. Atîta doar că
Literatura de cîrtiță by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6589_a_7914]
-
sine, la fel de "făcătură" (din punctul de vedere al coeziunii psihologice), prin masiva exagerare, ca și precedenta. Dezangajat de convenții diafane, plonjează în sfera unui hedonism impur pînă la extreme sado-masochiste, identificîndu-se semeț cu "divinul marchiz": "Iubito, divin, / La tine mă închin. / Luminile să nu le stingi / ŤÎn seara răzvrătită care vine / De la străbunii mei pînă la tineť / Și nu ieși / Precum marchiza lui Paul Valery, / La ora cinci, / Căci te așteaptă, / Pe ultima treaptă, / În mîna dreaptă / Cu izul / Și parul
Emil Brumaru la ora actuală by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6594_a_7919]
-
gîndi la privirea în oglindă a unui chip care, în reverberația speculară, rămînînd același, e totuși altul, imaterial în luciul ce-l transportă în simbol. Tropii absorb vampiric viața pe care o prefac în semn, silind-o a i se închina ritualic. Nu e o evaziune, ci o regăsire sublimată: „ea stătea bine așezată / bine înfiptă în viața ei / ca un felinar într-un oraș în plin război / după ce pretutindeni/ a sunat stingerea" (hăul și pustia). Letiția Ilea e o poetă
Nostalgia concretului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6376_a_7701]
-
sacrificare. Spre surprinderea tuturor, însă, la fiecare trei zile, cocoșul mai face câte un ou. Vestea s-a răspândit rapid și numeroși curioși au luat cu asalt gospodăria stăpânului cocoșului pentru a vedea cu proprii ochi minunea. Unii chiar se închină la cocoș și oferă bani, ca ofrandă, considerând că pintenatul este un semn trimis de zei. Un medic veterinar din regiune a sugerat ca admirabila galinacee să fie predată unui institut de cercetări veterinare pentru ca specialiștii să-și dea seama
Bizar: Un cocoș a scăpat să fie gătit pentru că... face ouă by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/63909_a_65234]
-
Gheorghe Grigurcu Vă spune ceva sintagma dicționar-eseu? Dacă da, puteți trece fără remuscări peste cele ce urmează. N-aveți nimic de pierdut. Dacă nu, nu". Cu aceste insolite cuvinte se deschide Dicționarul subiectiv pe care Gelu Negrea îl închină personajelor lui Caragiale. Provocînd pattern-ul uzual al dicționarului, dar, în egală măsură, neacceptînd cu una - cu două conceptul de eseu ce i se pare obstaculat de abundența derutantă a materialului etichetat astfel, pînă la o inflație care face ca
Un dicționar atipic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6407_a_7732]
-
vorbit în contra mea, căutând a mă calomnia sau a arunca îndoieli asupra bunelor mele intențiuni. Trimițând tuturor o ultimă salutare, plină de dragoste, rog ca și generațiile viitoare să-și amintească din când în când de acela care s-a închinat cu tot sufletul iubitului său popor, în mijlocul căruia el s-a găsit așa de fericit." În al doilea rând, este de notat încotro se îndreaptă moștenirea propriu-zisă, conform dorinței testamentare a lui Carol I: cu două excepții, banii merg către
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6088_a_7413]
-
acum petrecem, pomenim alții Trecuți: de noi cu vremea vor pomeni alții..." Miron Costin scria aceste versuri în Viața lumii - contemporan cu prima Ceartă a secolului de la Academia nemuritoare a Franței, -, Charles Perrault citise un poem (mediocru, de alt fel) închinat lui Ludovic al XIV-lea - al „delicateții de spirit" împotriva autorilor clasici și care „Ceartă" avea să fie reluată secole mai târziu... De precizat, anul 1668... Din epoca homerică și mai de din coace... Tibul, Propertiu, Catul, - scandaloșii, - nu mai
Modern ești cât nu devii clasic by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6097_a_7422]
-
l-am căutat mereu. Lângă el mă simt împlinită și în siguranță. De multe ori am fost întrebată de unde am această siguranță de sine și dacă Hugo este chiar așa cum pare: echilibrat, chibzuit, un partener tandru și plăcut? Atunci îi închinam adevărate ode, gândindu-mă: ce bine că nu e prezent, că nu i-ar veni să creadă cât de mult îl iubesc. E adevărat, dragostea noastră era ceva de la sine înțeles, mereu prezentă, dând impresia că nu avea să se
Böszörményi Zoltán - Trupul molatic al nopții by Ildikó Gábos-Foarță () [Corola-journal/Journalistic/6101_a_7426]
-
răspunse Strum, căutînd să-și pară lui însuși calm și indiferent. În unele momente, îl stînjenea sentimentul de fericire care îl cuprinsese. - Liuda, Liuda, spuse el, ia gîndește-te numai, să știi că eu nu m-am căit, nu m-am închinat, nu i-am scris scrisori. El însuși, el a telefonat! Neverosimilul se înfăptuise! Intensitatea celor petrecute era colosală. Să fi fost el, Viktor Pavlovici, acela care se zbuciumase, nu dormise nopți în șir, tremurase completînd formulare, se apucase de cap
Vasili Grossman - Viață și destin by Laurențiu Checicheș () [Corola-journal/Journalistic/6442_a_7767]
-
o idee, oricât de nobilă, nu este validată decât prin calitatea în sine a operei create. Or, tocmai acest lucru a reușit Dan Puric, împreună cu toți interpreții și colaboratorii săi în : să-și pună deplin în valoare ideea. Și nu închinându-i o odă, ceea ce nu ar fi fost deloc convingător, ci conturându-i numeroase dintre fațetele sale, care au mers de la tragic la idilic, de la sublim la șarjă, de la emfază la autentică rigoare clasică. Și, în fine, apropiind această lume
Royal Fashion by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/6313_a_7638]
-
mitologie urbană reconstituie așadar Ion Horea aici, ci tocmai (în urma dispariției singurei lumi coerente) lipsa oricărei mitologii. Cam la fel stau lucrurile și cu cealaltă surpriză pe care o oferă Calea Târgului. Ultimele bucăți, având toate un ce testamentar, sunt închinate unor poeți dispăruți. În Bătaia cu aur, aceiași prieteni aveau parte laolaltă de un frumos lamento pe motivul zăpezilor de altădată. Convenția se schimbă acum, tonul elegiac se particularizează: La Steaua se numește un poem, La Ioanichie un altul. În
Ardeleanul definitiv by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6322_a_7647]
-
Și eu pornesc a plînge...// Cad în genunchi, prins de fiori... Răzbubuind din nor în nor,/ Un trăsnet se descarcă! Zic Tatăl nostru și Grivei/ Se uită țintă-n ochii mei:/ Și el se roagă parcă.// Dar iată! cît ne-am închinat,/ Un colț de cer s-a luminat./ Și codru-i plin de soare.../ Ieșim voioși la cîmp deschis/ Și-mi pare că a fost un vis / Furtuna trecătoare!... (Furtuna). Mai interesant devine Șt. O. Iosif - poet al erei moderne. Evocînd
„Muzică mai presus de orice” by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6339_a_7664]
-
esențială în economia acestei cărți, pentru că deschide o a treia cale de acces, integrând latura spirituală, religioasă, trăirea autentică și latura culturală, livrescă, cvasi-mondenă, care i s-a reproșat lui Steinhardt. Cum de este posibil ca monahul de la Rohia să închine o carte lui Geo Bogza? se întreabă Alexandru George, fără a-l bănui de fals existențial prin această întrebare. , cum îl numește el, nu a abandonat lumea cărților, a erudiției, ci a adus-o cu el la Rohia. Prin aceasta
„Călugărul paradoxal” by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/4745_a_6070]
-
decât ea este întotdeauna cealaltă, Elena. Așadar, precum frumusețea romanticilor, onoarea femeii este in the eye of the beholder. Ea rămâne aceeași, tabloul este cel care se schimbă. De asta, în avantaj pare că iese femeia căreia nu i se închină nici un portret ideal, actrița de duzină, mondena, frivola. Ea rămâne egală cu sine însăși, deci autentică. Perechea ei cerească, să zicem așa, ridicată (nu pentru multă vreme) în slăvi, își trădează, până la urmă, jindul după fericirea măruntă. Ca și la
Venere și Madonă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4752_a_6077]
-
siguranță, prea blândă. Stephen a negociat fiecare traducere, editare sau citare a operei cu vigilența unui nebun, solicitând sume exorbitante, intervenind în colocvii cu insulte adresate participanților, făcând scandal și tapaj de fiecare dată când undeva în lume cineva îi închina lui Joyce o manifestare, neobosit câine de pază al memoriei unui bunic pe care pretinde, nu numai a-l iubi ca nimeni altul, ceea ce e posibil, dar și a fi singurul care îl cunoaște cu adevărat, ceea ce e greu de
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/5030_a_6355]
-
spus câte ceva despre el, nu a spus încă tot ceea ce are de spus. Este cazul coregrafei Mălina Andrei, care revine, a doua oară în acest an, cu un spectacol Nijinski. Aceeași teamă care m-a însoțit și la primul spectacol închinat de Mălina Andrei dansatorului miraculos și coregrafului răsturnător de canoane care a fost Vaslav Nijinski m-a acompaniat, chiar înzecit, și de astă dată. Primul spectacol, prezentat în această primăvară la Centrul Național al Dansului București, mi-a risipit foarte
Nijinski, cealaltă față a geniului by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5043_a_6368]
-
răspândite în toată Transilvania, ne-a rămas Societatea Astra, dar și gândirea că unirea poporului român se face prin cultură și educație". "Un astfel de înaintaș al nostru devine astăzi sfânt, iar eu nu voi pierde prilejul de a mă închina în fața sfintelor fețe bisericești prezente aici și a Sfântului Andrei Șaguna", a încheiat Băsescu. Potrivit Mitropolitului Ardealului, IPS Laurențiu Streza, tomosul este un fel de pergament din piele de vițel, care prevede că "de acum până în vecie" Mitropolitul Transilvaniei Andrei
Băsescu, la canonizarea mitropolitului Andrei Șaguna: Nu pierd prilejul de a mă închina în faţa sfintelor feţe bisericeşti () [Corola-journal/Journalistic/47089_a_48414]
-
pe plajă; atunci un gest de-al Norei m-a înfiorat: a privit marea cu seninătate și și-a făcut semnul crucii. Mi-a mărturisit că ea are un altfel de crez, unul aproape păgân: crede în supremația naturii, se închină munților, mării... Citind acum cartea Gabrielei Gîrmacea, inspirat numită Conversația cu Nora Iuga am senzația că pătrund în alt chip în intimitatea poetei. E o carte ingenios decupată de autoare, doamna Gîrmacea având un mare merit: înainte de a începe discuțiile
O conversație încântătoare by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/4709_a_6034]
-
sumarul revistei și articolele avându-i autori pe Radu Aldulescu, Ioan Groșan, Iolanda Malamen și Nicolae Stan. Centenar Ciorănescu În numărul din decembrie al revistei ACOLADA (director: Radu Ulmeanu, redactor-șef: Gheorghe Grigurcu), Barbu Cioculescu (în articolul Titani ai corespondenței) închină un inspirat medalion savantului Alexandru Ciorănescu, socotit cel mai strălucit discipol al lui Nicolae Iorga. Comentînd volumul de corespondență dintre frații Ciorănescu (Alexandru și George), apărut la Editura Bibliotheca, Tîrgoviște, 2011, cu prilejul centenarului nașterii eruditului filolog, Barbu Cioculescu reușește
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4961_a_6286]
-
Luminița Marcu Comemorarea lui Eminescu se insinuează cu cîteva numere înainte de numărul propriu-zis care coincide cu data morții poetului (...). Numărul dedicat exclusiv poetului este numărul 24 de joi 11 iunie 1964, care are sub frontispiciu precizarea „Număr omagial închinat comemorării a 75 de ani de la moartea lui Mihai Eminescu”. [...] Toate cele 12 pagini ale acestui număr omagial sînt dedicate exclusiv poetului, nu există nici un alt articol, text, vers care să se refere la altceva în afară de Mihai Eminescu. Festivitatea va
Să ne cunoaștem trecutul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/4978_a_6303]
-
e sincer, fără mască și fără calcule de imagine. Se înfățișează nud în fibra seacă a necredinței sale: un intelectual sceptic, hedonist, trăind departe de ritualul Bisericii, și totuși cu gîndul aproape de destinul ei istoric, o persoană care nu se închină la icoane, nu participă la slujbe și nu se împărtășește decît în situații rarisime. În termeni de uz ideologic, avem de-a face cu un cetățean liber care s-a pătruns de vocația luminată a agnosticismului contemporan, iar în termeni
Pe drumuri de schit by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5000_a_6325]
-
Senatului României provoacă o polemică atât de furtunoasă. Nu știu cum poate fi considerată această inițiativă o „politizare” a Institutului, când lucrurile stau exact pe dos. Guvernul dorește depolitizarea ICR, care este în subordinea președintelui-jucător și este condus de oameni care îi închină toată ziua osanale președintelui Băsescu”, consideră social-democratul Valeriu Zgonea. Apreciind activitatea celor din ICR care nu au promovat în mod organizat ”propaganda pro-prezidențială”, deputatul PSD consemnează că șeful ”șeful ICR și colaboratorii săi apropiați, cunoscuți drept „intelectualii lui Băsescu” plimbați
Zgonea: E îngrijorător că ”prietenii ICR” consideră antidemocratic Parlamentul () [Corola-journal/Journalistic/44210_a_45535]
-
Sunt apropitar. Mă cunoaște conu’ Zaharia de la 11 fevruarie... ZOE(zâmbind): Bine, domnule Cetățean T. Ai de gând să-mi oferi șampanie? (Cetățeanul T. se fâstâcește. Îi oferă un pahar.) CETĂȚEANUL T.: Da. Șampanie franțuzească... ZOE: Oh!... Ce drăguț!... Mulțumesc. (închină un toast) În sănătatea cetățenilor cu adevărat onești! CETĂȚEANUL T.: În sănătatea damelor adevărate! (Ciocnesc. În acest moment, lumina se micșorează vizibil.) ZOE: Ah, gazul ăsta mă enervează teribil! Te rog să mă scuzi. (Merge la șnur, trage, lăsând în
A DOUA SCRISOARE PIERDUT| sau TRENUL TOGOLEZ NU OPREȘTE LA PARIS Comedie post-caragialiană în patru acte (fragmente) by Eugen Șerbănescu () [Corola-journal/Journalistic/4434_a_5759]
-
ani ca soldat. Perioada trăită în Siberia l-a inspirat să scrie romanul Amintiri din casa morților care este și el cenzurat. După acea perioadă, Dostoievski își abandonează crezul politic pentru care suferise atât de mult și scrie poeme ditirambice închinate Țarului Nicolae I și Alexandru al II-Lea. În romanul Demonii anunță «apropiata revoluție colosală care amenință și zguduie burghezia lumii întregi». Gustave Flaubert. Lucrează cinci ani la romanul Doamna Bovary. În 1856 trimite manuscrisul la «Revue de Paris», pentru
CENZURA ȘI AUTOCENZURA by Bujor Ne () [Corola-journal/Journalistic/4584_a_5909]
-
-lea congres anual al acesteia (8-10 mai 1986). Eliade ar fi trebuit să-l prezideze ca oaspete de onoare, dar, în lipsa lui, i s-a dedicat un seminar special. Pregătit pentru a fi publicat în anul următor, volumul a fost închinat celei de-a 80-a aniversări a savantului dispărut. Dacă existența lui Eliade fusese pentru Culianu o garanție a ordinii lumii - așa cum afirmă în textul căruia i s-a dat citire în ședința de deschidere a conferinței -, săvârșirea lui din
Inima înțeleptului și statuia lui – Contribuții la exegeza lui Eliade – by Liviu Bordaș () [Corola-journal/Journalistic/4625_a_5950]