2,835 matches
-
ți foame! Nu mi-am putut închipui niciodată chipul „mamii”. Dar o vedeam în rochia „înverigată” de petec (țesătura deasa de lâna, din care se făceau rochii, cioareci, obiele și străcători), croita dintr-o bucată, ”din umere pan în pământ”, încinsă la mijloc cu o brăcire țesuta tricolor. - Can o murit mama, ieream de șeptesprazăce ani. Ea o murit până-n Paști cu câteva dzâle, tatuțu până-n Creciun. Ș-am uitat atunci rugăciunea, bag sama că ierea până-n Paști și rugăciunea ierea
Povestea ca viață. Veniți de luați Lumină () [Corola-blog/BlogPost/338474_a_339803]
-
au spus și aici multe prostii în timpul campaniei, și aici sunt o mulțime de gură-cască pe care politicienii îi manipulează cum vor, există și aici prejudecăți, xenofobie sau, pur și simplu, prostie, și aici se aruncă vorbe de ocară, se încing spritele și se întunecă mințile. Dar, dincolo de aceste neajunsuri, inerente în orice societate liberă și democratică, e de neconstestat faptul că atât tabăra Brexit, cât și cea pro-UE au avut șansa să-și expună argumentele și să le supună dezbaterii
The Remainians și vampirii din România. Brexit, între demagogie, parodie şi dezbatere serioasă () [Corola-blog/BlogPost/338511_a_339840]
-
Ne-am transformat însă, cu toții, în protectorii lor, preț de 30 de minute cât au stat acolo. Nu pentru că ar fi trebuit să le apărăm, ci pentru că simțeam nevoia să le protejăm. Doar sunt „fetele noastre”. Până la urmă, ne-am încins românește la hore pe orice melodie. Și noi, și jucătoarele, și antrenorii, și restul. Norvegienii, la pândă, să prindă un moment kodak, noi vigilenți să le păstrăm doar pentru noi. Nu am făcut selfie cu jucătoarele, ci doar cu „românul
„Clic aici” și o să vedeți aur curat () [Corola-blog/BlogPost/338575_a_339904]
-
picat pe replica domnișoarei „dumneavostră nu aveți un ton chiar prietenos” (bravează, al doilea pompier, la fel ca primul, e cât se poate de reglementar), „eu sunt scenograf, dumneavoastră sunteți pompier, nu vă supărați că vă zic...”. Pare că se-ncinge jocul, dar al doilea pompier, un soldat încă tânăr, devine neașteptat de... calm. „Eu nu îmi risc jobul. Dacă vă las, face cineva poze și mâine nu mai am serviciu... Acum, și voi stricați, că toată lumea a zis «ce tare
„Hai, lăsați-ne să intrăm, e prima noastră seară fără copil...” Cum să îndupleci pompierii să te lase în sala de teatru când nu ai bilet () [Corola-blog/BlogPost/338630_a_339959]
-
și nici cu DDT-ul Uniunii Europene! Și cum scrutinu-i consumat și Parlamentul închegat bine cu drojdia societății “înalte”, nu ne mai rămâne nouă românilor de rând decât să fim și noi odată-n viață sinceri cu noi înșine, să-ncingem o horă a rușinii naționale, cu mic și mare, în fața Parlamentului. Poate, bucurându-ne de rușinea noastră dimpreună, ne vom mai deștepta! Și vom înțelege, unde am ajuns și pe cine am ales. Autor: Florin Munteanu
Hora ruşinii naţionale () [Corola-blog/BlogPost/339927_a_341256]
-
a atârnat de gât în cel mai josnic mod posibil?! Notă. Iată cum au decurs lucrurile în momentul semnării tratatului cu Ucraina (sursă Wikipedia, respectiv cotidianul „Ziarul”- închis peste noapte de foștii securiști pe 9 iunie 2008): „Zilele trecute a încins spațiul public declarația lui Traian Băsescu care a acuzat practic de trădare a intereselor naționale “echipa regimului Constantinescu” - respectiv ministrul de Externe Adrian Severin , care a participat la cedări rușinoase în favoarea Ucrainei, în 1997. Acesta din urmă a sărit că
Ave Severin-uns, moriture te salutant! () [Corola-blog/BlogPost/339955_a_341284]
-
că el avea să fie promovat la nivel central de către șefi, iar subordonații îl vedeau un om integru, în fața căruia nu aveai loc de întors, dacă te prindea în culpă. Fiindcă membrii beobeului continuau să întârzie, participanții la plenară au încins o discuție controversată: -De necrezut ca un tovarăș de-al nostru să exploateze muncă străină, fapt pentru care să-l luăm în discuție! s-a mirat directorul unei întreprinderi locale, Ion Ciocâlteu. -Ce vrei să spui? l-a interpelat secretarul
Proză de Ion R. Popa: De necrezut? () [Corola-blog/BlogPost/339266_a_340595]
-
Bucovina. Zuralia Orchestra, Mahala Rai Banda, Gelu Voicu și Ansamblul „Burnasul” din Teleorman vin cu zurgălăi și cu multă voie bună. În partea a doua a emisunii suntem invitați la dans, alături de Carmen Trandafir, Sylvie și dominicanul Hevito. Anna Lesko încinge atmosfera cu a sa „Anicyka maya”, iar Alina și Romeo, alias Alessis intră în platou cântând. Alături de ei, în jurul bradului de la TVR se așază încă o familie de muzicieni - Cornelia Catanga, Aurel Pădureanu și fiul lor, Alexandru. Maria Dragomiroiu se
Bianca Dinescu: De Crăciun la TVR 1 () [Corola-blog/BlogPost/339268_a_340597]
-
decis să o descărcam într-o miuta pe terenul de fotbal ce se vedea pe fereastră. Am alcătuit ad-hoc două echipe alături de ceilalți patru ocupanți ai camerei noastre ( pe trei dintre ei nu-i cunoasteam încă prea bine ) și am încins o partidă că în Bănie, cu lovituri ( nu numai in minge ) și vociferări atât de aprinse, încât l-am obligat pe pașnicul portar să ne suspende terenul pe termen nelimitat. Sic transit gloriam mundi... 1977. Miercuri, 6 aprilie, noaptea Noaptea
Liviu Florian Jianu: Et in Arcadia ego. Din manuscrise () [Corola-blog/BlogPost/339486_a_340815]
-
mai renumite cafenele din Paris, așezată în Piața Operei, în arondismentul nouă (foto: Alex Livadaru). La pas pe Calea Victoriei nu trebuie să însemne numai o plimbare de la Piață până la Biserica Albă și înapoi, pe asfalt, care la vară va fi încins. Primăria poate merge mai departe, deschizând clădirile, grădinile și curțile instituțiilor publice, cele mai multe finanțate de administrația locală. Singura oază de verde și umbră la evenimentul de Paști a fost în Parcul Nicolae Iorga, foarte mic ca suprafață pentru vizitatori. De
prima decizie a primarului Firea și pentru „ceilalți” bucureșteni () [Corola-blog/BlogPost/339227_a_340556]
-
sare-n brațe. Ea-i cuminte, căci găină o s-ajungă încurând, S-a făcut că nu pricepe și l-a ciugulit pe gât. El, o aripă își lasă, și pământul mi-l atinge... E pierdut, a-ndrăgit-o, sângele în el se-ncinge. Mi-i cocoș , are blazon..., ș-o invită la plimbare; Nu acceptă, vrea să fugă, doar așa, din întâmplare, Se împiedică, se apleacă, nu alergă prea departe, Când se pomeni deodată că moțatu-i stă în spate. O, penele în cioc
COCOŞUL ŞI PUICA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 586 din 08 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340858_a_342187]
-
oaie după gât, o purtau ca pe un trofeu câștigat în nu știu ce luptă, cu bidoanele cu vin, cu pește „amzii” și halva, iar femeile luau stambă și olandină pentru perne. Venea iar iarna și își făceau de lucru. După ce se încingeau cu carnea sfârâită pe cărbuni și vinul sorbit, nu ca pe anafură, reveneau în linie, la sfat. Povesteau fiecare care pe unde a fost și ce a întâmpinat, nu era unul mai prejos decât altul în a povesti. Ei bine
DEŞTEPŢII DE VINERI PÂNĂ LUNI de MARIN TRAŞCĂ în ediţia nr. 584 din 06 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340883_a_342212]
-
la sacrificiu. Sunt ferm convins că vița noastra nobilă va scoate mereu la iveală astfel de luptători. Când vorbește, domnul Crețeanu își strânge cobza la piept. O mângâie. Bardul poartă opinci în picioare, o cameșă lungă, cusută cu fir albastru, încinsă cu un brâu tricolor și pe deasupra are o haină groasă, lungă, de culoare închisă, țesută, peste un pieptar brodat splendid. Deși nu poartă o cojoacă mițoasă de oaie, pe mine m-a purtat gândul la dacul coborât de pe columna lui
ÎNTÂLNIRE CU DOMNUL ION CREȚEANU de MILENA MUNTEANU în ediţia nr. 2016 din 08 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341022_a_342351]
-
luna-n straturi Peste luciul de argint. Luminează-n întuneric Al Măicuței Fiu iubit. ARMONIE COSMICĂ Scânteioare de la soare Se aprind înspre păduri. Glasul lunii se coboară În luminile de crin. În bujori se varsă cupa Inimii ce s-a încins De iubirea revărsată În alb pur și-n roz deschis. Craiul cerului și-arată Chipul cel neobosit În crăițe de lumină Și de aur strălucind. Anemonele visează Înspre cerul cel senin Când din cupe-armonioase Își arată corpul fin. Trandafiri înmiresmează
ULUI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1391 din 22 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341109_a_342438]
-
-mi amintesc cu plăcere de moliciunea și netezimea pielii tale, de toate gropițele și rotunjimile care îl alcătuiesc. - Așa, iubitule, atinge-mi, sânii dornici de mângâieri, atinge-mi coapsele și picioarele, nu uita fesele și apoi coboară între coapse să încingi și mai tare focul care mă arde, fă-mă să visez, fă-mă să plutesc, învață-mă să-mi fie dor în fiecare clipă cât nu ești lângă mine. Învață-mă să te iubesc cu toată ființa, cu fiecare por
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. XI PLĂCERE SI SPERANŢĂ de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1136 din 09 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341217_a_342546]
-
noaptea. - Gata, am plecat. Ajunși la Club Traian au găsit atmosfera încinsă și la propriu și la figurat. Fum de-l tăiai cu satârul, fetele sumar îmbrăcate fâțâindu-se pe podium, altele în brațele consumatorilor și ei la rândul lor încinși de multiplele pahare cu băutură aduse la masă de către ospătarele îmbrăcate în aceeași notă, cât mai sumar. Muzica dată la maximum, spărgea timpanele. Zgomotul asurzitor produs de boxele enorme, devenea insuportabil. Consumatorii erau nevoiți să țipe unul la celălalt ca să
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1157 din 02 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341309_a_342638]
-
clopotele bisericii băteu de sfârșitu' cununiei. Ne-am întâlnit cu nuntașii la marginea satului, unde-i așteptau căruțăle, care măi de care acoperite cu covόră țăsute, și ele și caii. Mireasa pleca noră. Muzicanții cântau cu foc și s-o-ncins jocu' tόmna' acolo, în drum. Otfelii jucau ‘năintea mirilor și ne-or întins și nouă sticlele cu vinars întors, așe cum să dă la tăt drumețu' și la ăi ieșiți la porți. Ion a lu' Misarășu' era un ficior din
BICIUL de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 718 din 18 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341425_a_342754]
-
tăte și-o cules o corfă mare de căstrăveți, să-i pună în butoi, la murat. La vro două case măi încolό, îi măi știi tu p-a lu' Bălu? or făcut clacă la săcerat și-acu', cătă sară, or încins jocu-n ocol. Era acolό și Ion a lu' Misarășu, fetele or strâgat-o să ieie o bucată de plăcintă. Ion a luat-o la joc... Doamne, dor i s-a mai făcut deodată de anii de la mumă-sa!... Vorba o ajuns
BICIUL de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 718 din 18 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341425_a_342754]
-
dragoste față de glia străbună, de neam și de țară, sentiment doar amorțit și păstrat undeva în cuferele scumpe ale sufletului și care are nevoie de un mic gest, de vibrația dulce a limbii, a dulcelui grai românesc, pentru a se încinge și a ieși la suprafață într-un abur ușor melancolic pe care autorul, cu o tehnică desăvârșită, reușește să-l surprindă perfect: „Satul meu, grădină dulce,/ Din tine nu m-aș mai duce,/ De mirosul florilor,/ De dragul feciorilor,/ De mirosul
UN MANUAL DE IGIENĂ MORALĂ ŞI SPIRITUALĂ de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 342 din 08 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341475_a_342804]
-
Unei babe i l-am dat Să semneze o hârtie, Baba l-a luat frumos, Da' de scris nu a mai vrut, Că l-a luat cu susu-n jos Și biluța i-a pierdut, A suflat în el, l-a-ncins, I-a dat palme, l-a frecat, Pixul meu era convins: De semnat nu a semnat! De când pixu-am reparat, Pastă e, biluță are, De babă n-am mai scăpat, Este mare ... scriitoare! Valeriu Cercel Referință Bibliografică: Pixul meu / Valeriu Cercel
PIXUL MEU de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1144 din 17 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342012_a_343341]
-
-și flutură un vis: de a-ntrupa o formă delicată, fină din patimă, durere, dor și flacără, pe al răbdării piedestal să stea, senină. Presară peste ea fărâme de credință și flăcări de tandrețe, pasiune vie, pe rugul controverselor o-ncinge tainic, apoi o-nalță spre lumină... și-o învie! Referință Bibliografică: Creație / Curelciuc Bombonica : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1055, Anul III, 20 noiembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Curelciuc Bombonica : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
CREAŢIE de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 1055 din 20 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342113_a_343442]
-
E omul ce stiia că pamantu-i sfânt, Că e din urmașii celor din mormânt, Cuteza în a avea crezul cel mai tare, Că el să intocmesca România Mare!! Animat de-un singur, dar mare vis, Mințile oamenilor el tare a încins, Că românii să fie-n pace și uniți De asupriri și dârî să fie ei scutiți!! Vis de unitate cum de putea avea, De cel din depărtare cum de stiia? Putea fi seamăn acela de pește hotar? Pe când să-și
MIHAI VITEAZUL! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 926 din 14 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342167_a_343496]
-
erau singurii care au preferat Valea Oltului în locul Văii Prahovei. Băieților în acest timp le dispăruse jena față de Sebastian, colegul de catedră al mamei lor, așa cum le-a fost prezentat și coborând din Opel cu mingea recuperată din portbagaj, au încins o miuță imediat, în timp ce mama lor și colegul său, cărau bagajele în camere. Băieții aveau spațiu suficient de mare pentru a nu deranja pe nimeni și cum mai erau și alți copii de vârsta lor cazați cu părinții în aceeași
ROMAN, CAP. XXI, PARTEA I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342104_a_343433]
-
făcut că nu-i supărată dar cum am coborât și am venit voios la ea să-i povestesc ce am văzut la obor, m-a luat de o mână și cu o joardă găsită prin apropiere, m-a luat la încins de urlam ca din gură de șarpe de durere. O asemenea bătaie nu am mai mâncat până atunci și nici după aceea. Mi-a rămas bine întipărită în minte. Poate dacă nu mă bătea așa de tare, nici nu-mi
CALATORI CLANDESTINI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341739_a_343068]
-
încă era pe-acolo. Și gaița stătea neliniștită în cireș. Motanul se putea întoarce oricând. Deodată, evenimentul cel mare se produse: Moșul Șcribleac crăpă ușa bordeiului, ieși pe prispă cu capul descoperit, doar în cămașa sa albă, lungă până la genunchi, încins cu-n brâu negru la mijloc. Tuși înspăimâtător de câteva ori. Cu pași șovăielnici coborî de pe prispă, având o tigăiță mică în mână. Se duse undeva lângă o șură unde era o grămadă de crengi și buruieni. Aruncă niște resturi
AVEREA MOŞULUI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341882_a_343211]