3,054 matches
-
mai de-aproape, din aceea nu le poți iubi decât pe măsura irealității lor. Existența nu-i suportabilă decât prin coeficientul de neexistență. Virtualitățile de neființă ne apropie ființa. Nimicul e un balsam existențial. În felul acesta, înțeleg mai bine înclinarea noastră bolnăvicioasă, plină de suferință pasionată, pentru femeie. Deși mai ancorată în viață decât noi, nu-i putem totuși răpi un caracter de ireal, alcătuit atât din poezia vaporoasă în care ne complăcem a o învălui, cât și din echivocul
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
nu pot găsi una pentru beția de lumină. Dar mă gândesc totuși cu nedumerire ce sens poate să aibă această alternanță dintre o experiență a luminii și o experiență a întunericului. Întreaga concepție a polarității îmi pare insuficientă, căci în înclinarea spre regiunile nopții există o neliniște mult mai profundă, care nu poate răsări dintr-o schemă a firii, dintr-o geometrie a existenței. Sentimentul că ești înghițit în noapte, într-o noapte care se deschide sub tine, nu este posibil
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
pe om luîndu-i somnul și dîndu-i cunoașterea? Și nu este în unele închisori pedeapsa cea mai groaznică atunci când nu te lasă să te culci? Nebunii suferă mult de insomnii; de aceea depresiunile teribile în care trăiesc, dezgustul de viață și înclinarea spre sinucidere. Este imposibil să iubești viața atunci când nu poți dormi. Și apoi, senzația aceea de scufundare, de prăbușire în adâncimi, de scafandru al neantului, care se naște în unele clipe de veghe absolută, nu indică ea o formă de
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
istorică. Să mai amintim că nu există un gând original de la o femeie, o singură creație durabilă în artă, că aceste ființe vizuale n-au creat nimic în pictură, că, dimpotrivă, s-au remarcat puțin în unele științe cu care înclinările feminine nu pot avea nici o afinitate? În esența sa, femeia este o ființă accesibilă numai la valorile vitale ale Erosului și complet inaccesibilă la valorile suprapuse sau deviate ale acestor valori vitale. Îmi place femeia fiindcă alături de ea încetez să
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
ce nu apar în stradă să-și strige bucuria în țipete nebune și neîncetate? De unde atâta discreție și atâta rezervă? Dacă aș avea conștiința unei bucurii continue, a unei exaltate dispoziții interne înspre plăcere, și dacă aș simți o irezistibilă înclinare înspre seninătate, n-aș putea trăi numai în mine acele momente, ci le-aș împărtăși într-un elan fără margini tuturora, m-aș risipi de bucurie în văzul celorlalți, mi-aș consuma toată energia pentru a face comunicabilă starea mea
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
reprezentat, în existența lor izolată și cvasiautonomă, mai bine imediatul poporului german, elementele lui primordiale și vigoarea inițială. Dar numai ca popor, germanii ar fi fost condamnați la un rol periferic. Națiunea scoate la lumină și valorifică disponibilitățile istorice și înclinările mesianice ale unui popor. Elementarul existenței populare se orientează politicește prin instinct; numai națiunile au ridicat politica la rangul de artă. Un popor care n-are instinct politic ratează în drumul spre națiune. Și ce înseamnă instinct politic? Pornirea nereflectată
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
el uimit. Oricât de-ncet ar fi spus-o, ea auzi, își plecă ochii cuvioși și surâse. {EminescuOpVII 244} Servitorii intrară spre a servi la masă - o muzică fermecătoare le mângâia auzul. El era mut de mirare și răspundea prin înclinări * și mine politicoase. După ce se ridicară toți de la masă, toate fetele se-mprăștiară, afară de Angela, care-l duse iar la sofa, i se puse în brațe, i-nconjură gâtul cu brațul ei gol, fin, marmoreu, își apropie buzele de gura
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
și plantele. Statul în picioare (poziția inițială, startul rugăciunii) are drept referință statura semeață a munților, dar omul își manifestă respectul și smerenia concentrându-se asupra punctului de pe pământ, pe care îl atinge cu capul atunci când se va prosterna. Urmează înclinarea bustului care o evocă pe cea a animalelor și prosternarea ce are model plantele care, bătute de vânturile cu nisip din puste, se mențin doar datorită rădăcinilor lor ce se afundă adânc în pământ. În întregul său, ritualul reunește manifestările
Abordarea entropică a valorificării resurselor naturale. De la principii la strategie by Florina Bran; Carmen Valentina Rădulescu; Gheorghe Manea; Ildikó Ioan () [Corola-publishinghouse/Science/212_a_182]
-
În numele unei proiecții ideale a poetului, În evidenta prelungire a unor atitudini romantice: „Un surîs onctuos comercial se substituie rictusului de răzvrătire și scîrbă. În locul singurătății și a[l] cățărării pe stînca aridă a visului, pentru atingerea unui edelvais implacabil: Înclinarea sufletului de carne dinaintea prostimei bucuroase de ridicarea totalului ei cu o unitate. Un meschin simț al confortabilului, al necesității pîinii cotidiene; un sentiment de certitudine facilă; o Închidere progresivă a ochiului dinaintea nevăzutelor, marilor taine. O paralizie crescîndă a
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
în numele „pacienților”, s-a ajuns la constrângerile unui alt model, acela conform căruia diferiți specialiști își asumă rolul de „avocat”, pledând în favoarea persoanelor defavorizate. Altfel spus, prin aplicarea principiului normalizării nu se produce o modificare a raporturilor de putere, o înclinare a balanței spre persoanele dezavantajate. Chiar dacă ele ajung la situația „normativă”, o fac cu prețul supunerii la normele și valorile dominante în societate. Dacă inițial, în accepțiunea scandinavă, conceptul de normalizare punea accentul mai mult pe individualitate, pe creșterea posibilității
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2155_a_3480]
-
prieten și binefăcătorul meu, și singurul om pe pămînt astăzi, după părerea mea, și după părerea tuturor, În nenorocita Valachie. Dar, de ce mă ostenesc În zadar să descriu calitățile dumneavoastră, care nu se pot supune niciunei descrieri. Nutresc față de dumneavoastră Înclinare, dragoste și supunere, acestea sînt acum prețuite În tăcere ca să nu alunece din Înalta lor ființă și să fie biruite de neînsemnatul și neînsuflețitul meu condei“. Alecu moare ca un erou romantic. Torționarul Îi smulge călimara din mînă, confesiunea rămîne
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
le dea. Cât o fi ceasul ? oftă Fane. — Uită-te colo, la ceasul din stația de tramvai, zise Ologu, hlizindu-se. Ce, ești chior ? — Ce văd eu nu vezi tu... răspunse, calm, orbul. — E miezul zilei, interveni Coltuc, măsurând după înclinarea lanurilor de floarea-soarelui. — Numai bine, hotărî ologul. Hai că dau o bere. Fac cinste. — Ce-ți veni ? întrebă mirat - și pe bună dreptate - orbul. — Uite-așa. Azi e ziua mea. — Cum mai ții minte când te-ai născut ? — Să moară
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
fardurile groase nu reușeau să le ascundă nici lor vârsta morții. Mai ușor de desenat se dovediră ceilalți, care se iviseră de curând și care minunau trecătorii prin faptul că reușeau să stea nemișcați ore în șir. Aveau doar o înclinare imperceptibilă a capului și aținteau cu privirile chipul celui care își plătise banul de pe un mal pe celălalt, pentru a-l ține minte. Erau îmbrăcați cu pelerine negre, cu gulere înalte la fel de negre și care se uneau cu părul ca
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
eu vreodată cauza noastră?" (Prin "cauză" Ioanide înțelegea dragostea, fidelitatea, însă nevrând să pară bombastic și să dea exemple rele de sentimentalism, austeriza expresiile.) "N-am zis asta... Te scandalizezi degeaba... Nu văd de ce iei lucrurile în tragic... Fata are înclinare pentru un tânăr, poate că instinctul este bun, ce motiv avem s-o contrariem?" "Cum așa? Fata noastră alături de...?" "Ioanide, ești foarte nostim. Cine nu te cunoaște ca mine te crede cel mai extravagant dintre oameni, tată denaturat. În realitate
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
vreme să-l câștigăm pentru cauza noastră, să-l punem să construiască pentru generațiile tinere, în spiritul prezentului. Însă tata, prin obsesia grandoarei și a cetății ca locuință indivizibilă a mulțimii, are, fără să-și dea seama poate, mai multă înclinare spre comunism. Afară de aceasta, el crede fanatic în cultură, în valoarea cărților, și adesea mă lua de braț purtîndu-mă prin fața rafturilor bibliotecii, surprins că nu iau nimic să citesc. Obiceiul acesta al cititului e o adevărată maladie a generațiilor mai
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
impozant în amor.) - De ales, eu am ales-o, fără să sper că mama are săconsimtă. Din purtările mele, din aluzii, a înțeles preferința mea, și fiindcă era de acord, fără să mai întrebe cât de adâncă G. Călinescu este înclinarea, a și adus-o. De altminteri, soția mea a meritat pe deplin alegerea. Vezi deci, draga mea, că eu sunt obișnuit a fi călăuzit în viață de ființe tutelare, și chiar întrucît te privește am convingerea intimă că nu sunt
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ținea în casă. Nu putea să-i dea zestre, însă ar fi vîrît-o în învățămînt, acordând totodată ocrotirea eventualului soț. Fata avea vreo douăzeci și șase de ani, și în ce privește vârsta soțului, Conțescu nu era dificil, aprobând cifrele respectabile. De înclinare nu aducea deloc vorba, Conțescu fiind scutit de orice romantism. Se gândea că o fată singură la acea vârstă era stingheră și ar fi venit clipa când el nu i-ar mai fi putut da vreo asistență. Și în afară de asta
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
atletismul erotic, și când săruta avea un soi de pudoare și parcă se temea să nu fie surprins. De altfel, niciodată Pomponescu nu trecea la note mai viguroase înainte de a începe cu gesturile de civilitate, cum erau sărutarea mâinii și înclinarea. Pomponescu era același om și pe stradă, și în intimitate, și surprins acasă n-ar fi oferit nimic nou. Cum purta în permanență mănuși ieșind în oraș - de piele iarna și de ață vara, niciodată de lână - orice întrevedere cu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
altfel instinctul îi spunea că, dacă un anonim se poate adapta oricăror împrejurări, un om notoriu este expus vexațiilor și refuzurilor. În acea vreme, soarta oamenilor din categoria ex-ministrului nu părea așa de dificilă. După o fază sinistră, regimul arăta înclinări de compromis cu fostele partide, de a căror tacită încuviințare puterile agresoare aveau nevoie. Însă Pomponescu părăsise partidele și înșelase totdeodată și Mișcarea, astfel că acum era pus la index de toți. Impresia lui în tot cazul era că destinul
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
noi"; • voce răspicată, calmă, vocabular adaptat interlocutorului, fraze suficient de scurte. Cel care adoptă o asemenea atitudine relațională arată (limbaj nonverbal): • energie, un râs ușor sau un zâmbet deschis, brațe deschise, atitudine de ascultare (foarte puține gesturi, se apleacă încet, înclinări ale capului, încuviințare din cap); • palmele deschise îndreptate în sus; • mișcări ale brațelor către partener; gesturi îndreptate către acesta; • corpul destins, relaxare musculară, calm; • gesturi flexibile, privire directă, respectă spațiul personal, se ridică pentru a primi, recunoaștere pozitivă a partenerului
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
este vorba de Răzbunare de Carmen Sylva ori chiar de Curiosul pedepsit al lui Cervantes. Dacă am încerca să căutăm ceea ce ar fi putut îndrepta interesul lui Caragiale către cele două Istorii extraordinare, traduse din Poe după Baudelaire, am afla înclinarea spre gestul și situația excesivă, lucruri care se manifestă adesea, împotriva esteticii cumpătării și a autocontrolului. Înclinarea aceasta a fost remarcată de Zarifopol, care i a acordat poate o pondere disproporționată în aceeași introducere la vol. al III-lea din
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
încerca să căutăm ceea ce ar fi putut îndrepta interesul lui Caragiale către cele două Istorii extraordinare, traduse din Poe după Baudelaire, am afla înclinarea spre gestul și situația excesivă, lucruri care se manifestă adesea, împotriva esteticii cumpătării și a autocontrolului. Înclinarea aceasta a fost remarcată de Zarifopol, care i a acordat poate o pondere disproporționată în aceeași introducere la vol. al III-lea din Opere, Zarifopol citează afirmația din Grand Hôtel ,,Victoria Română’’: ,,Simt enorm și văd monstruos’’. Acesta o consideră
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
Este statistic constatat că munca aspră, exercițiul continuu al puterilor fizice asigură pentru totdeauna existența unui popor, viitorul și propășirea lui, pe când fuga de plug, ocolirea sarcinilor grele ale muncii aduc și degenerarea musculaturii, dezvoltarea anormală a sistemului nervos, o înclinare spre desfrâu și plăceri, nimicirea gradată a puterilor de reproducțiune, neuropatie și anemie, în fine, stingerea rasei, adesea în condițiile cele mai rușinoase" (M. Eminescu). Unii nu au încredere în muncă, părându-li-se o activitate rezervată neghiobilor, fiind opusul
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
în gard de spini, Gard de spini, nu gard de flori, C-ai murit în închisori. Luni, 10 octombrie 1977 Plec cu Petru spre locul de culă, tot către ora 10, ca și prima dată, cu gândul să regăsesc aceeași înclinare a soarelui și aceeași lumină. Stăm acolo o jumătate de oră și sporovăim pe marginea minimei condiții ambientale a marilor fapte culturale. (Mi-aduc brusc aminte că ieri, pe drumul spre Șanta, Noica mărturisea că "ar face ctitorii culturale cu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
vânjos din clasă - sau un mare violonist. La lucrul manual realiza desăvârșirea. Niciodată n-a avut o notă sub 10 (zece). Caracterul lui era desăvârșit. Sesiza orice abatere și intervenea cu autoritate, chiar dacă fapta aparținea cuiva mai sus ca noi.... Înclinarea spre poezie i-a devenit o adevărată pasiune... Cum a înțeles să-și îndeplinească misiunea de învățător, e ușor de închipuit, căci a reușit să mobilizeze sătenii la construirea unui local de școală, așa cum îl visase el, fiind atunci cel
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]