1,922 matches
-
rând bun. Secera și se gândea cu mulțumire către Cer pentru grâul de anul ăsta, înalt în pai și mlădiu ca trestia, greu în spic precum vrabia! Fusese o toamnă taman bună de semănat, cu ploi leneșe, picurate, cât să încolțească bobul și cu vânticele blânde zbicind pământul înaintea altei ploi... Iarna venise cu plapumă de nea, la timp, chiar înainte de gerul ăl mare. Ca niciodată, parcă! Iar, în primăvară, soarele măsurat se înfrățise cu ploile, ridicând verdele grâului vânjos, crescându
ŞOIMUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1310 din 02 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376494_a_377823]
-
din 01 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului ninsoarea bătea în ferestre mai tare ca nicicând femeile curgeau prin ninsoare tăcând, soarele era o rază de foc, femeile erau dansurile ninsorii în joc, și iarna râvnea la pulpe abstracte, divina sămânță încolțea iar în acte, tu Venus, femeie, Sfinx ademenitor, te-ai prelins în noapte, un demon, regină de Amor, privirea ta, pulsa în himere, dar nu uita nebuno, hipnoza, e un act de durere, în mintea mea, oricând revi și pleci
FEMEIE NEBUNĂ de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375867_a_377196]
-
Bogăția la care năzuim, de orice natură ar fi ea, se află în propria noastră ființă. Dacă ne-am privi pe noi înșine ca pe un ogor și ne-am îngriji cu adevărat de ființa noastră, am putea vedea cum încolțesc, înfloresc și rodesc semințele gândurilor noastre pozitive și cum ne răspunde întreg universul, pentru că legea reacțiunii este universal valabilă. Acțiunea o constituie gândul, iar reacțiunea este răspunsul automat al subconștientului la acel gând, astfel că, situațiile prin care trecem de-
PUTEREA SUBCONŞTIENTULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1496 din 04 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376053_a_377382]
-
le-a murit, când Grace era foarte mică și el avea abia vreo trei ani. Nu își amintea deloc chipul mamei și nu avea amintiri precise din acea vreme, ca și cum un văl de nepătruns, i le ascundea. Începură să-i încolțească în suflet îndoieli și femeia extraterestră îi simți frământarea. El o admira pentru capacitățile extraordinare ce i le relevase, însă în inima lui simțea, că nu putea fi mama lui. Ea îi prinse mâna și îi întoarse fața către ea
FRĂȚIA DRAGONILOR STELARI de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376619_a_377948]
-
am hrănit cu frimituri de gânduri pruncii de vis neînfășați în zbor. Cu virgule de noapte între rânduri cuvântul ars n-a mai strigat cu dor, numele tău și a închis în ramă povestea unui alt fel de țintar. Am încolțit în amânări și-n teamă și-nvolburări de ploi în calendar n-au mai aprins scântei de rătăcire în vatra ta rescrisă cu tumult. Ai să-nțelegi de ce te-am stins, iubire, ne-ar fi durut cuprinsul și mai mult... Referință
AI SĂ-NŢELEGI de AURA POPA în ediţia nr. 1426 din 26 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376765_a_378094]
-
plastic! Râse în sine cu gândul la draga bătrânică care „îi executa„ pe toți cei din familie din câteva cuvinte, mai ceva ca un general de armată. I se făcu dor de ea, în timp ce un firicel de plăcută anticipație îi încolți în suflet cu gândul la întâlnirea de a doua zi. Vremea nu era de partea lui. De îndată ce ceasul își făcu meseria trezindu-l sâmbătă dimineața la ora cinci, constată că afară ploua cu găleata. Își ascunse capul sub pernă nemulțumit
PORCUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1441 din 11 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376748_a_378077]
-
ea și mine și de aceea mi-e bine. Doar tu știi cum arata fetele ticăloșiei, doar eu am gustat din amarnica mea bucurie, Singurătatea, care nu se împarte cu nimeni, care nu se împarte cu nimeni... Vezi, ți-a încolțit grâul în palme. Mustul lui devine azima, laptele cu miere de frământat pâinea de jertfă. Tare mi-e teamă că n-ai să mă plăci, nici pe ea, nici pe mine. Dar cum nu pot să mă descotorosesc că de
TRATAT DE SINGURĂTATE, II (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 304 din 31 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375142_a_376471]
-
o zvârlugă ce-mi cade în creștet. Și hohot de râs plăcut și ușor se iscă îndată. Bunicul e-aproape! Când a venit? -Ce cați în livadă? mă-ntrebă sositul. Mărunțit e de vreme, gândesc în clipită. Oftez de durere, încolțit de regret. Bravez ca un pici: -Bunule, vreau să bat nucul ăsta! Trist zâmbește și-și ascunde trăirea. Un fior îi crestează durerea pe față. Și-aruncă pe dată-nlăcrimatul azur al privirii deoparte. Îi mângâi cu ochii părul și cimpii
LABIRINT AUTUMNAL de ANGELA DINA în ediţia nr. 2102 din 02 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375199_a_376528]
-
zice o vorbă. De pe chipul destins un surâs îmi trimite, mulțumit că durerile lasă-n urmă... Aici nu mai vreau! Despărțirea de Bunu’ port veșnic în piept! Lacrimi am în privire... îl văd, îl visez... Aprig o temere dă să-ncolțească. Din față, din spate, adunate atingeri mă-mbracă-n corset... subțiată mi-e ființa... secat îmi e pasul... taina mă-ngheață... Inima, deloc înfricoșată, spre gând trimite-o poruncă: Mai caută! * Ajuns cu trenul dis-de-dimineață, pornesc per pedes din Predeal
LABIRINT AUTUMNAL de ANGELA DINA în ediţia nr. 2102 din 02 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375199_a_376528]
-
contemporanilor de seamă, alții păzesc strașnic acest turn. Însă, o stare de spirit izbucnită în generațiile de mai târziu, va răscoli istoria căzută în pandemia prădalnică a politicienilor, așa cum în toată țara va veni un anotimp cultural în care vor încolți semințele și va rodi în sfârșit grâul ce-a zăcut toată iarna culturală, apoi toată primăvara în care au izbucnit din pământul odelor zănatice, de prin primării, ori de sub oblăduirea primăriilor, buruienile parvenitismului, și toaă vara tiranică în care s-
PĂRINTELE GHEORGHE BÂRJOVANU. OAMENI CUMSECADE! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1723 din 19 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372604_a_373933]
-
lumii exterioare, poeta caută răspunsuri, certitudini lămuritoare. Gândurile „slăbite“ sunt întrebate sub presiunea imaginarului: „cum să opresc timpul acesta /ce curge haotic? Să-ți pot strecura printre gene/o mângâiere /un cântec, /un cuvânt, /ca o lumină adâncă, / frumos să încolțească / în inima ta?” (Învață-mă). După cum observăm, procedeul ales înlătură efectele distanțării apăsătoare dintre cele două Eu-ri și decodifică în cheie tironiană rețeaua de semnificații a elementelor de continuitate în facultatea textelor. Dihotomia evocativă din poemul „Poate...“ este depășită de
AUTORITATEA GNOSEOLOGICĂ A CUVÂNTULUI ÎN POEZIA VIORELEI CODREANU TIRON de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372640_a_373969]
-
o părere absurdă de-a ei, generată de dorința obsesivă de a-și vedea copila întoarsă dintre stele? Nu era drept să-l tulbure și pe el, dacă nu era sigură! Astfel că păstră pentru sine acea infimă speranță, care încolți fricoasă într-un colț de suflet. Dar comportamentul ei deveni tot mai ciudat și inexplicabil. Nimeni nu o mai putea îndepărta de lângă copil, nu mai auzea și nu mai vedea pe nimeni, impunea tăcere oricui ar fi tentat să scoată
FOCUL DIVIN AL IUBIRII de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372685_a_374014]
-
se naște un copil, În viață noi speranțe izbucnesc Ca florile în luna lui april Căci prin copii strămoșii dăinuiesc. Tot Universul înflorește, Apare-n inimi soare, din senin, Surâsul lui ne îmbogățește, Identitatea sacră din destin! Cât planta lumii încolțește, Există dreptul vieții de a fi, Copilul, clipe primenește, Și ne învață verbul a iubi! Referință Bibliografică: În ziua când se naște un copil / Virginia Vini Popescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1472, Anul V, 11 ianuarie 2015. Drepturi
ÎN ZIUA CÂND SE NAŞTE UN COPIL de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 1472 din 11 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372796_a_374125]
-
un lăstar de pom de rodie. Ce minune! De bună seamă, călătorii care treceau pe drum, când luau apă de la beduin, mai mâncau câte un fruct, iar semințele cădeau pe pământ. Datorită apei vărsate de puiul de gazelă, acele semințe încolțiseră și iată, răsărise un mic copăcel de rodie! Nu trebuia să-i spună cineva lui Hodja să aibă grijă de acel copăcel firav, răsărit în fața casei sale. Îl udă zilnic, aduse pământ și-l presără la rădăcină, făcu și un
GAZELA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373184_a_374513]
-
în fața consătenilor! --Dâ! mârâi Tache. Cam puțin. --Spune tare și clar, în fața satului, te mulțumești sau nu cu această sumă? Să nu mai spui că ți-am furat-o. Să nu mă mai faci hoț! Văzând că Mărășteanu l-a încolțit, dar până la urmă se alege cu o pleașcă la care nici nu se gândise, urlă din răsputeri: --Daaa! După ce-mi dai banii, s-o iei din poarta mea! Ce-o să râdă băieții la cârciumă când o să le fac cinste
SRL AMARU-17 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373187_a_374516]
-
O Maică îndurerată jelește lumea toată Prin ruga ei aprinsă am fost și eu salvată! Izvoarele țâșnesc chiar și din piatră seacă Să potolească setea și lumea cea posacă, Ghețarii se topesc și se prefac în pâine Un bob a încolțit în liniștea din mâine... Pescarii Tăi de Oameni aruncă iar năvodul, Când marea-i liniștită își dă ofrandă rodul În două se desface și îți sărută Pasul, Pioasă-i și supusă când îți aude glasul! Furtunile ascultă când poruncești să
UN COLŢIŞOR DE RAI de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1687 din 14 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373242_a_374571]
-
în artista Anca Sigartău, temei celor care au sperat din partea ei, impuls celor ce-au așteptat dovezi, note de reflecții celor care nu au crezut în ea...! Pare că festivalul acesta s-a-nălțat dintr-odată, dar nu este așa! El a încolțit dintr-o sămânță semănată în inima Ancăi Sigartău, care-a încălzit-o, și stropit-o cu propria ardoare, cu zilele și iubirea ei, cu priceperea și forța omului care știe ce vrea și făptuiește ce știe. „Sămânța”, izbucnită în lujer
WOODSTOCK-UL UNIVERSULUI TEATRAL ROMÂNESC. BACĂU, ESPLANADA FESTIVALULUI „THEATERSTOCK” de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1675 din 02 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372103_a_373432]
-
tată sau mătușă, le sorta după criterii numai de el gândite și cunoscute, le curăța și le aranja în micuțul spațiu ce-i aparținea. Își organiza micuțe expoziții, cu multă grijă și cu mare drag. În prima fază, probabil, îi încolțise ideea de a reține drept amintiri aceste obiecte ce nu prea mai semănau cu cele obișnuite din gospodăria în care se trezise și crescuse. Cu timpul, spre maturitate, cred că a înțeles că peste lumea aceea arhaică se năștea o
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1422 din 22 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372045_a_373374]
-
EȘTI O ZEIE Primăvara sosește, ca o sărbătoare, iar natura renaște, angelică-ncântare, și dincolo de miresmele ce le poartă, este ziua femeii, jumătatea din soartă. Ești primadona anotimpului, simfonie, un șevalet unde culorile-s în armonie, minune, din trupul tău încolțește viața, iar iubirea-ți este în cărți, chiar prefața. Totdeauana, primăvara începe cu tine, ești simbol iar lumii năzuință spre bine, prin nașteri dăinuiește omenirea, ființa, firul de lumină de care atârnă credința. Te sărbătorim la-nceput de primăvară, ești
8 MARTIE de MARIA ILEANA TĂNASE în ediţia nr. 2259 din 08 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376250_a_377579]
-
nimic, Cuvântul își pierde esența, Răsună gol, lipsit de sens, Într-o lume împietrită , Lumea oamenilor fără suflet. De ce să îmi spui “iubito” Dacă sufletul tău , atât cât mai ai , e arid Și orice sămânță de sentiment Piere înainte să încolțească ? Din inimă Ți-am trimis o ploaie de iubire, Credeam că asta aștepți însetat, Ca să crești cu ea un câmp de flori. Ploaia lovindu-se de sufletul tău S-a transformat în cristale de gheață Și a căzut pe jos
ANA MARIA BOCAI [Corola-blog/BlogPost/376148_a_377477]
-
se naște nimic,Cuvântul își pierde esența,Răsună gol, lipsit de sens,Într-o lume împietrită ,Lumea oamenilor fără suflet.De ce să îmi spui “iubito” Dacă sufletul tău , atât cât mai ai , e aridși orice sămânță de sentimentPiere înainte să încolțească ? Din inimăți-am trimis o ploaie de iubire, Credeam că asta aștepți însetat,Ca să crești cu ea un câmp de flori.Ploaia lovindu-se de sufletul tăuS-a transformat în cristale de gheațăși a căzut pe josCu un zgomot dureros.Le
ANA MARIA BOCAI [Corola-blog/BlogPost/376148_a_377477]
-
istorie, la serviciile credinței, să nu fi avut, totuși, suficiente metanii, rugăciuni și acatiste, de dat, în locașurile private, sau publice, de sănătate. Sau să nu fi avut de toate. • Astăzi m-am gândit că balada „Miorița”, cu pastorul ei, încolțit între lăcomia unor megieși, își găsește - în istoria românilor - un profund înțeles. Dacia, Imperiul Roman, năvălirile barbare, Imperiul Austro-Ungar, Imperiul Otoman, Imperiul Iubeu, Diverse Imperii de Hârtie, sau Virtuale, Imperiul Răsăritean, Imperiul Apusean. Între Imperii de-a stânga și de-
DIALOGURI CU ELISE (2) de LIVIU FLORIAN JIANU în ediţia nr. 1340 din 01 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376276_a_377605]
-
stins în amurgul veacului trecut, “jurnalul” lui Grigore Gociu avertizează, ca o anamneză, că sechelele acelei nefericiri de import n-au dispărut definitiv. Ele zac încă, latent, pe ici, pe colo, ca un cancer nevindecat, ca o zvârcolire anacronică, putând încolți oricând în mentalități și în comportamente aberante. Această a treia carte a trilogiei “Căminul Racoviță” vehiculează cu obstinație aceleași nuclee epice cunoscute din cele două cărți anterioare omonime, cu arce laitmotivale ale narațiunii evocatoare. Pe fundalul mocnind al vieții studențești
JURNALUL „DEVENIRII PRIN SUFERINŢĂ” (GRIG GOCIU – “CĂMINUL RACOVIŢĂ”. CARTEA A III-A) de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379579_a_380908]
-
Acasa > Versuri > Cuvinte > NU SUNT Autor: Georgeta Zecheru Publicat în: Ediția nr. 1627 din 15 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Nu sunt lemn dar încolțesc în iubire sunt o zeie Iarbă nu-s dar înfloresc pentru tine sunt femeie Cer nu sunt dar sunt senină cât înaltul e albastru În trup inima-i nebună numai sufletu-i sihastru Nu-s tăcere dar sunt cântul strunelor
NU SUNT de GEORGETA ZECHERU în ediţia nr. 1627 din 15 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379648_a_380977]
-
din slujba celor ce scapă din infernul prezentului spre soare spre tatăl soare niciodată nu se mai întorc pentru a ne rosti tare și răspicat să plecăm sau să stăm sau Domnul știe ce le așterne pe buze iarba va încolți mugurii se vor naște cântecul tatălui va continua în inimă nu voi ști să-l dăruiesc mai departe. asta mă macină pentru că lacătul se va strânge în jurul zalelor cuvintelor sale înțelepte iar eu mai surdă mai oarbă voi păși mai
ACUM NU. ACUM DA de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1495 din 03 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379662_a_380991]