2,236 matches
-
UN MAȘINIST: N-o să rămână nimic din el... (Toți așteaptă încordați căderea lui GRUBI; mișcarea funiei tot mai rapidă, ecoul însoțitor tot mai alarmant; trec secunde lungi de suspans; de aproape un minut funia cade și GRUBI nu mai apare; încordarea trece în ridicol; funia își mărește din nou viteza dar nu se întâmplă nici o dramă de proporții; personajele ușor neliniștite din cauza absenței lui GRUBI.) OMUL CU SACAUA: Ăsta nu mai vine odată? PRIMUL BĂRBAT: Precis că ne-a făcut iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
vreme, în existența... în existența acestor... acestor călători prin ploaie. Adică, voiam, să spun că n-am crezut în existența lor reală... că un om ca dumneavoastră de pildă... este o ființă reală... Domnule! Sunteți o ființă reală? (Moment de încordare; ȘEFUL GĂRII stă aplecat deasupra călătorului, așteptând răspunsul; se privesc drept în ochi; călătorul este crispat și încurcat în primele secunde; apoi fața i se destinde și devine zâmbitor; în loc de răspuns îi dă ȘEFULUI GĂRII o palmă ușoară, demonstrativă; ȘEFUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
se miște, care dorește din suflet să-i spună cineva ce să facă mai departe, care ar face orice i-ar spune cineva să facă. Ai văzut mii de asemenea oameni la Auschwitz. — Nu-mi amintesc, a zis Epstein cu încordare în glas. — Foarte bine, i-a spus mama lui, atunci să-mi amintesc eu. Eu pot să-mi amintesc. Fiecare minut mi-l amintesc. Și ca una care-mi amintesc, continuă mama lui, lasă-mă să-ți spun că trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
de-a întregul. Se poate spune că sunt un nehotărât. Și Andreea îmi spune că sunt nehotărât. Dacă țin bine minte, până și ea zicea că sunt nehotărât. Dar în seara asta vor vedea și ea și Andreea ce înseamnă încordarea unei voințe. Îmi doream ca Andreea să nu afle nimic, cel puțin deocamdată. Mizasem pe faptul că sâmbăta dormea întotdeauna după masă. Dacă s-ar fi trezit, aș fi inventat o scuză oarecare. Dar eram la fel de convins că la momentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
trei liniuțe din colțul ochilor Mamei Mari. E adevărat că poza e veche, pe când Mama Mare avea doar 40 de ani, dar, prin contrast, ofilirea uneia și înflorirea celeilalte sunt izbitoare. În sfârșit, dincolo de aceste aspecte, rămâne o stare de încordare, de tensiune între cele două femei, ca și cum ar fi fost întrerupte dintr-o conversație pe care o vor relua de îndată ce fotograful va ridica degetul de pe buton. Mama Mare locuia într-un imobil construit de Mercader, care devenise curiozitatea cartierului. Intrând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
până la umeri, cu silueta mlădioasă și penisul legat între fese, îi aruncaseră priviri galeșe în timpul cinei. O femeie miorlăi în depărtare. A fost o tânguire îndelungată și profundă, de infinită plăcere, și îi veniră în minte acele lungi nopți de încordare, când se străduia ore întregi să o facă pe Lola să scoată un geamăt asemănător și deodată, din apartamentul vecin, se auzea acel „maing-maing“ sfâșietor al unei învățătoare scheletice, pe care amantul ei - un alt învățător scheletic - părea să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
El coase ochii mortului...“ „Niciodată nu va mai vedea acest mort...“ - traduse Correcaminos. Când ochii și buzele celui de al doilea cap fură și ele cusute, comunitatea scoase un suspin de ușurare și chipurile războinicilor și vraciului se destinseră. Scăzu încordarea, pentru că, din acest moment, morții nu mai puteau nici să vadă, nici să vorbească, iar capacitatea lor de răzbunare slăbise. Acum vor trebui să meargă prin lume pe bâjbâite, fără să comunice cu alte spirite, și, în asemenea împrejurări, le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
și să așteptăm să se îmbuneze vremea. Nu te poți lupta cu natura! E periculos, adăugă Odette privindu-și aburul ce se forma în răcoarea încăperii. Oamenii ca Ion nu vor să aibă bariere de acest gen; ei luptă cu încordare și-ar putea muta și munții! Dacă, mă înțelegi, ar avea puterea... glumi Victor parțial serios. Se așternu o muțenie gravă între ei; doar tușitul suferind al Odettei și vijelia fuzionată cu ploaia o răzbeau. Triluri de clarinet dănțuiau armonios
Conacul dintre ploi. In: ANTOLOGIE:poezie by Cătălina-Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_686]
-
amețitor: ”Goguu... Goguu!” în timp ce cobora treaptă cu treaptă și nu se putea împotrivi. Limbile de foc luau forme bizare, chipuri de năluci ori de oameni. Dintr-o singură limbă de foc, o întreagă lume hâdă năvăli spre el. Cu o încordare a întregii sale ființe se cutremură, în somn... A intrat în întuneric, nu-și mai vedea trupul de la brâu în jos... Hohote sinistre luară locul corului fecioarelor. Căldura din adâncuri îl dogorea, îl sufoca. Vru să se trezească, dar nu
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
si, un geamăt prelung si din nou tăcere. Iorgu încremenit în pat, stătea cu urechea ciulită... Da, nu se înșela, sub podea umbla cineva... se auzea scârtâitul pașilor, strecurat hotește. Ascultă, ascultă din nou... Se făcu ghem pe pat, de încordare; zgomotul se întrerupse, urmă o tăcere de moarte... Tăcerea groazei tesută din pândă... Încremenit aștepta... simti un nod în gât. Își strânse fălcile să nu-i clăntăne dintii din gură. - Iartă-mă, Fata... iartă-mă!... își ceru el iertare în
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
îi șopti un gând. În sânul Paradisului, Adam n-a fost cu totul fericit și a mușcat din mărul blestemat...!”. O clipă simți din nou cum spaima i se strecură în vine. Din ce în ce simțea o neliniște... o încordare neînțeleasă, în jurul său. Pulsul începu să-i bată în tâmple, ca niște ciocane. Cu dinții încleștați să nu urle, își alungă frica înapoi în piept. Legătura cu coșmarul îl umplu de un sentiment cumplit, de un fel de spimă fără
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Își imaginează că obținerea banilor Îi va aduce mulțumirea pe care o dorește. CÎnd Într-o societate munca este prost plătită, pentru majoritatea oamenilor motivele muncii se transformă În nevoia de bani. Ei nu mai lucrează cu plăcere, ci cu Încordarea specifică celui care dorește să muncească mult, pentru a cîștiga bani. Nevoia de bani Îi menține Într-o tensiune permanentă, ajungînd să le pervertească multora principiile, atitudinile și chiar gîndirea, pentru un scop unic: obținerea de bani, cît mai mulți
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
avea masca de oxigen, ar sta fetele numai pe lângă el, să mor dacă n-ar fi așa! N-a mișcat, dar a tresărit așa, cum să mă explic io pe mine..., așa am simțit mai mult decât am văzut... O încordare așa, domnu’ doctor, de parcă ar fi dorit să deschidă ochii, să miște ori să vorbească, nu știu cum să spun... Privindu-i grimasele, am avut senzația că băiatul acesta fie visează, fie își amintește ceva care l-a marcat în viața lui
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
Mi-a plăcut cum a pronunțat mama ta și... îmi place numele, răspunse el sincer, dar părând puțin încurcat. Sper să pot vorbi și eu cu amândouă la prânz. Despre pacientul nostru, desigur, adăugă el imediat ce observă un semn de încordare pe fața Iulianei. Atâta doar că acum... Da, da! Ai sosit la momentul potrivit, Ofelia, exclamă de îndată ce observă intrarea asistentei în salon. - Ca de obicei, domnule doctor... S-a întâmplat ceva? - Nu, Doamne ferește! răspunse Eugen zâmbind. Am urgențe... Rămâi, te
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
amânarea. Mulțumit, Eugen își freca mâinile de satisfacție, neuitând, după cum îi era obiceiul, să aducă mulțumire Domnului pentru sprijinul tacit pe care îl primea atunci când situațiile păreau să fie fără ieșire. Iustin dădea semne evidente de revenire, așa încât starea de încordare pe care o simțea se estompa din ce în ce mai mult. Între timp, Iuliana și mama ei, cu sprijinul asistentelor cărora Eugen le dăduse dispoziție să fie primite pentru o scurtă vizită la patul bolnavului, își terminaseră vizita. Ca măsură de precauție suplimentară
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
și să fiu răsplătită întrun mod care mă distruge?” se întreba ea, derutată, în câteva secunde ce păreau lungi în tăcerea respectată de asistentă. În același timp, foileta cu o ușoară nervozitate filele din dosar pentru a masca starea de încordare ce o încerca, lăsându-și gândurile să zboare nestingherite spre un timp ce aparținea deja trecutului. „Îmi amintesc cu câtă siguranță și sinceritate mi-a răspuns atunci... când am discutat despre încredere: Nici nu se pune problema altfel, draga mea
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
strângea apoi într-o mare cutie de tablă. Pe masă se mai vedeau la o parte un morman de cărți de joc, de unde se putea deduce că tablele reprezentau doar o distracție trecătoare, de antrenament. Trecuseră peste două ore de încordare monotonă de când Felix fusese uitat acolo și nimeni nu se mișca de la masă. Într-un târziu, Pascalopol lovi zarurile definitiv în semn de încheiere și se lăsă, respirând tare, pe speteaza scaunului. - Cocoană Aglae, eu zic să trecem la cărți
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
liberă să facă ce voia, o înspăimînta. Era sigură că Felix va fi totdeauna un om delicat, gata să-i facă orice capriciu, dar știa, văzîndu-i temperamentul aprins, că el ar fi suferit dacă ea nu i-ar fi arătat încordare afectivă, statornică. În altă zi, Otilia, primind capul lui Felix în poalele sale și răsfirîndu-i încet părul, întrebă: - Felix, la ce ții tu mai mult în viață, în afară de dragoste? de asta nu mai vorbim! Spune-mi cum vezi existența. Felix
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
crezi, zise acesta, cu oarecare indiferență, ca sănu-l sperie, dă-mi-i. - A-ajută-mi! Bătrânul încercă să-și tragă cureaua cu mâna, dar, neputând, rugă din ochi pe moșier. Acesta, ajutat de doctor, îl dezbrăcă cu băgare de seamă, pândit cu încordare de bolnav, și găsi sacul și buzunarul, din care scoase pachetul de hârtii înfășurat cu sfori. La cererea bătrânului, desfăcu pachetul și obținu alte trei mai mici. Bătrânul i le smulse din mână. - Domnule doctor, mai mă fac bine? întrebă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
era, cu alimentarele hârbuite rămase în pielea goală, cu cârciumioarele ponosite, să-ți pierzi clanța prin ele de n-aveai uitătura frumoasă, cu ulcioarele izmenite, cu asfalturile cutate precum pielea de elefant ori bombate precum spinarea mușuroiului de cârtiță de încordarea sutelor de copaci ce se învederau centenari, cu arhitectura intimistă și lipicioasă, de rămânea și buldozerul pe gânduri când primea de demolat câte ceva și până și dânsul, buldozerul, se apropia de clădire luîndu-și toate curteniile și murmurîndu-i "Căpșunica mea!" În dreapta
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ajutat să alunece, ca pe o coadă de zmeu, unsă cu săpun, în interiorul trupului lui Cristi, sufletul său. Dar, din sforțarea aia, i-au ieșit lui Cristi ochii din orbite. De la efort îi tremurau lui Cristi brațele de la încheieturi. Din încordare, un sfert din spiritul lui Cristi a rămas să adie pe afară. Îl simți, când te apropii de el, cum te înalță 20 de centimetri de la caldarâm și-ți fâșâie peste față ca o algă... Și despre tipul ăsta
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
străpung străfunduri atât de măiestru ascunse ale sensibilității, de-ți dau lacrimile... Cele mai multe exaltă, în chip firesc, înzestrările magistrale ale Secretarului General, personalitate marcantă a lumii contemporane. De aici, până aici... Mai sânt și altele. Ai să te orientezi. Din pricina încordării, directorul Predoleanu apăsă, cu talpa pantofului, ceșcuța pe care, cu puțin înainte, și-o abandonase pe caldarâm. Propulsînd-o, acum, în lungul trotoarului, cinci metri, distanță la care recipientul gol de cafea se opri, învîrtindu-se în jurul propriei axe și zăngănind
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
înțelegătoare, în speranța că mai târziu el va aprecia acest lucru. Îi simte trupul subjugat, îi face tot ce poftește, așa că devine blând și nu se mai grăbește. Acum știe că îi stă la dispoziție total. Ea intuiește transformarea bărbatului. Încordarea corpului îi dispăruse și se liniștește pentru o clipă. Starea de mulțumire că îi va ceda fără niciun fel de condiții, îl descătușă fulgerător, cu toate că trăiește permanent tensiunea când aude zgomote bruște în jurul lor. Îngrijorarea îl apăsa de ce ar putea
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
ape liniștite înverșunarea apei care clocotește în ceață s-a potolit. Un abur ușor se ridică peste ei plutesc deasupra oceanelor două busturi îmbrățișate. Îl ajută și ea din coapse într-un echilibru inconstant dar perfect. Și-a revenit din încordare însă nu poate să o lase fiindcă nu mai are nimic în brațe doar intuiește cum s-a încolăcit și încleștat peste el făcându-se o singură ființă. Îl strigă puternic sărutându-i fața udă de lacrimi amestecate cu apa
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
și icneli. Când intrară toate, moșul închise poarta, răsuflând ușurat. Armăsarii se ridicară în două picioare și nechezară de se cutremură groapa. Ocoliră în goană iepele cu coamele zbârlite și le loviră cu copitele. Urmă o învălmășeală, și ucenicul văzu încordarea trupurilor roșcate și negre, nădușite. Caii se mușcau și-și loveau gâturile puternice. Căruțașii alergau pe marginea țarcului, strigînd: - Așa, Lolica, așa! - Garoafa, na la tata, na, nu-ți fie frică... Na... - Lasă-l, boala dracului, că-ți face bine
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]