1,787 matches
-
Navara, cu condiția convertirii sale la religia catolică. Au urmat lupte îndelungate cu trupele catolice franceze, sprijinite de habsburgii spanioli, însă, în cele din urmă, Henric de Navara trece la religia catolică (25 iulie 1593), în bazilica Saint Denis, fiind încoronat la 27 februarie 1594. În anul încoronării, respinge armata spaniolă care încearcă să invadeze Franța. Urmează o perioadă de tratative și împăcarea lui cu conducătorii Ligii Catolice, mai târziu și cu Filip al II-lea al Spaniei. După o lungă
Henric al IV-lea al Franței () [Corola-website/Science/302275_a_303604]
-
consacrate ca simbol și emblemă crizantemele, trandafirii și era zeul suprem al oștirilor. La inițiere novicele era adus în mod ritual legat la ochi și de mâini apoi legăturile erau tăiate, semnificând eliberarea față de influențele negative ale lumii, apoi era încoronat cu coroana lumii, inițiatul trebuia să o refuze spunând că Mithra este coroana lui. Cultul lui Mithra a fost introdus de regele persan Artaxerxes al II-lea (405-362 î.Hr.). Cultul lui Mithra s-a răspândit și în exteriorul Iranului ajungând
Mithra () [Corola-website/Science/302118_a_303447]
-
Regele în vârstă de 11 ani nu era interesat de sosirea viitoarei soții, infanta spaniolă în vârstă de trei ani. În iunie 1722, tânărul rege și Curtea s-au întors la Versailles. În octombrie același an, Ludovic a fost oficial încoronat la Reims. La 15 februarie 1723, regența a luat sfârșit, Parlamentul a declarat majoratul regelui. Inițial, Ludovic al XV-lea a lăsat afacerile de stat în continuare în mâna ducelui de Orléans. Ducele a fost făcut prim-ministru la moartea
Ludovic al XV-lea al Franței () [Corola-website/Science/302105_a_303434]
-
cam în aceeași perioadă, au început să se considere o națiune diferită. Dezvoltarea Marelui Ducat al Lituaniei a început în 1238 sub domnia Marelui Duce Mindaugas (ori "Mindoŭh" în limba belarusă). Mindaugas a fost creștinat în 1252 și a fost încoronat rege al Lituaniei în 1253 (în 1260, el a renunțat la creștinism). După moartea lui a izbucnit o luptă pentru tron între ducii lituanieni, dar statul a supraviețuit. Ducatul a cucerit teritorii în sud și est, încorporând părți întinse din
Marele Ducat al Lituaniei () [Corola-website/Science/302128_a_303457]
-
fost desemnat, în locul lui, prinț moștenitor. La moartea sa, în 1038, Ștefan nu a mai avut urmași direcți de parte bărbătească. La preluarea tronului aspirau verii regelui. După nouă ani de instabilitate, în 1047, ca rege al Ungariei a fost încoronat Andrei I, menținându-se astfel dinastia arpadiană. Ștefan I a fost canonizat la 20 august 1083 de Papa Grigore al VII-lea ca sfânt al Bisericii Catolice, iar în anul 2000 a fost canonizat și de Biserica Ortodoxă a Constantinopolului
Ștefan I al Ungariei () [Corola-website/Science/302648_a_303977]
-
și construirea celebrului bulevard Ringstrasse pe terenul eliberat. Între 1848 și 1867 Franz Joseph a fost ultima persoană care a ocupat funcția de mare principe al Transilvaniei. La 8 iunie 1867, la Buda, în Biserica Mátyás, Franz Joseph a fost încoronat și ca rege apostolic al Ungariei (1867-1916) și în această calitate a aprobat legea privind încorporarea Transilvaniei în Ungaria, la 27 mai 1867, punând astfel capăt disensiunilor cu nobilimea maghiară prin crearea unui stat dualist: Austro-Ungaria. În 1873 Franz Joseph
Franz Joseph al Austriei () [Corola-website/Science/302666_a_303995]
-
a făcut moștenitor al tronului imperial. În primii doi ani ai războiului, în calitate de feldmareșal, a comandat trupele austro-ungare în luptele de pe frontul italian, pe urmă de pe frontul răsăritean. Carol I a devenit conducătorul Austriei din noiembrie 1916 (nu a fost încoronat ca împărat), iar la 30 decembrie 1916 la Budapesta, în catedrala Sf. Matia, a primit titlul Carol al IV-lea al Ungariei, preluând toate atribuțiile antecesorului său, împăratul Francisc Iosif. Soția sa, Zita, a fost încoronată ca regină a Ungariei
Carol I al Austriei () [Corola-website/Science/302672_a_304001]
-
1916 (nu a fost încoronat ca împărat), iar la 30 decembrie 1916 la Budapesta, în catedrala Sf. Matia, a primit titlul Carol al IV-lea al Ungariei, preluând toate atribuțiile antecesorului său, împăratul Francisc Iosif. Soția sa, Zita, a fost încoronată ca regină a Ungariei. Carol I a încercat să încheie un armistițiu cu Franța, ducând tratative secrete prin Ottokar Czernin, ministrul lui de externe, și prin prințul belgian Sixtus de Bourbon-Parma, cumnatul său. Carol I a renunțat la guvernare pe
Carol I al Austriei () [Corola-website/Science/302672_a_304001]
-
în republică, considerând-o mai buna decât imperiul. La semnarea acordului Austro-Ungar din 1867 Elisabeta a avut un rol important în realizarea sa. În 8 iunie 1867 Elisabeta cu Francisc Iosif au plecat la Buda Biserica Mátyás, acolo au fost încoronați, 10 luni după acordul Austro-ungar. Iubirea ungurilor față de Sisi s-a datorat și faptului ca au fost găsite coroana, sceptrul și mantia regilor Ungariei (ascunse în timpul revoltei) chiar înainte de încoronarea lor ca regi ai Ungariei, fapt considerat un semn bun
Elisabeta, împărăteasa Austriei () [Corola-website/Science/302684_a_304013]
-
după alungarea turcilor în 1686 s-a făcut o încercare de a restaura biserica în stil baroc, dovezile istorice arată că lucrarea a fost în mare măsură nesatisfăcătoare. La 8 iunie 1867, Elisabeta de Wittelsbach și Francisc Iosif au fost încoronați în Biserica Mátyás ca suverani ai Regatului Ungariei. Construcția și-a recăpătat o mare parte din fosta sa splendoare în perioada marelui boom arhitectural de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Forma sa actuală i se datorează arhitectului Frigyes Schulek, care
Biserica Mátyás () [Corola-website/Science/302700_a_304029]
-
după ce regele Ungariei, Ludovic al II-lea, moare în bătălia de la Mohács (1526), Ferdinand devine rege al Boemiei și Sileziei (1527). Nu reușește să ocupe tronul Ungariei, fiind în dispută cu Ioan Zapolya, care - cu ajutorul sultanului Soliman I (Magnificul) - este încoronat ca rege al Ungariei, vasală turcilor, care ocupa cetatea Buda (Budapesta), și mai târziu asediază fără succes Viena. În înțelegerea de la Oradea (1538) Ferdinand I îl recunoaște pe I. Zapolya ca rege al Ungariei. După moartea lui I. Zapolya (1540
Ferdinand I al Sfântului Imperiu Roman () [Corola-website/Science/302725_a_304054]
-
lipsei de alimente, a nemulțumirii de războiul îndelungat, și a înfrângerilor în bătăliile de pe Frontul de Vest. Generalul Rüdiger von der Goltz și trupele germane au plecat din Helsinki la 16 decembrie, iar prințul Friedrich Karl, care nu fusese încă încoronat, și-a părăsit poziția la 20 decembrie. Statutul Finlandei s-a schimbat de la cel de protectorat monarhist al Imperiului German la cel de republică democratică independentă, cu o societate civilă în curs de modernizare. Sistemul de guvernare, Constituția Finlandei, a
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
vest de Rinul de jos, cu centrul în jurul orașelor Tournai și Cambrai, de-a lungul graniței de astăzi dintre Franța și Belgia, într-o zonă cunoscută sub numele de Toxandria. El a cucerit triburile france din apropiere, și s-a încoronat ca singurul rege înainte de moartea sa. S-a convertit de la arianism la catolicism, la insistențele soției sale, Clotilda, ca urmare a victoriei de la Tolbiac, fiind botezat de episcopul de Reims, Remi, prin anul 500; tradiția fixează data de 25 decembrie
Clovis I () [Corola-website/Science/303235_a_304564]
-
lui, și a aranjat căsătoria cu fiica sa Maria. Sigismund a trăit la curtea lui Ludovic, dar a învățat și limba maghiară și modul de viață. După moartea lui Ludovic, regina văduvă a depus eforturi ca Sigismund să nu fie încoronat ca rege al Ungariei. Acest lucru a generat o perioadă de haos în cazul în care Maria a devenit regină mic al Ungariei, dar mama ei și nobilimea a decis pentru el. Sigismund și Maria s-au căsătorit în 1385
Regatul Ungariei () [Corola-website/Science/303245_a_304574]
-
lui Pavel au fost întâmpinate cu ostilitate, iar mulți dintre sfătuitorii apropiați, printre care și Alexandru erau împotriva schimbărilor. Pavel I a fost asasinat în martie 1801. Alexandru I a urcat pe tron la 23 martie 1801 și a fost încoronat la Kremlin pe 15 septembrie în același an. Încă mai există dezbateri între istorici cu privire la rolul lui Alexandru în legătură cu asasinarea tatălui său. Cea mai cunoscută opinie este aceea că i-a fost dezvăluit secretul conspiratorilor și era dispus să ocupe
Alexandru I al Rusiei () [Corola-website/Science/303292_a_304621]
-
se urca pe tron, dar sub regența reginei Hatshepsut care a fost obligată de răscoala preoților să accepte să devină regenta tânărului rege. Timp de mai mulți ani, regina se comportă ca atare, dar după un timp, ea s-a încoronat ca rege, aruncându-l astfel pe tânărul Tutmes al III-lea în negura timpului. Mulți egiptologi sunt de părere că puterea în stat era împărțită. Hatshepsut se ocupa de problemele economice și administrative, iar Tutmes se ocupa de problemele militare
Hatșepsut () [Corola-website/Science/303344_a_304673]
-
cade în lava încinsă a vulcanului, distrugând neintenționat inelul. O dată cu distrugerea acestuia, armata lui Sauron este împrăștiată, Nazgûlii se dezintegrează, iar armata lui Aragorn devine victorioasă. Astfel, Sauron este distrus pentru totdeauna, iar regatul acestuia își găsește sfârșitul. Aragorn este încoronat drept rege al Gondorului și se căsătorește cu Arwen, fata lui Elrond. Totuși, conflictele nu s-a încheiat, deoarece Saruman reușește să scape din captivitate și să aducă Comitatul sub conducerea sa. În final, hobbiții reușesc să îl înlăture pe
Stăpânul inelelor () [Corola-website/Science/302434_a_303763]
-
Pe 11 februarie 660 î.e.n., zi identificată astăzi cu Ziua Fondării Națiunii Nipone, Jimmu Tenno a fost încoronat ca primul împărat legendar japonez. (Domnia acestuia se încheie în anul 585 î.e.n.) Din punct de vedere literal cuvântul tenno înseamnă “suveran ceresc”. Titlul tenno a fost pentru prima oară atribuit conducătorilor japonezi în secolul al VI-lea sau al
Împăratul Japoniei () [Corola-website/Science/302866_a_304195]
-
inclusiv în Novgorod, Vladimir-Suzdal, Cnezatul Moscovei, Tver, Halici-Volinia și în Marele Ducat al Lituaniei. Cum Marele cnezat al Moscovei își răspândea tot mai mult controlul său asupra federațiilor succesoare ale Rusiei Kievene, marele cneaz Ivan al IV-lea a fost încoronat în 1547 ca Țar. Începând cu mijlocul secolului al XVIII-lea, titlul (demnitatea) de "mare cneaz" a început să fie folosită pentru fii și nepoții pe linie masculină a împăraților Imperiului Rus. Termenul "cneaz" a continuat să fie un titlu
Cneaz () [Corola-website/Science/302883_a_304212]
-
său Francisc I, Henric era o natură mai taciturnă. În 1536, când fratele său mai mare, Francisc, a murit otravit, Henric a devenit moștenitor al tronului. I-a succedat tatălui său la vârsta de 28 de ani și a fost încoronat ca regele la 25 iulie 1547 la Catedrala Notre-Dame din Reims. Domnia lui Henric a fost marcată de războaie cu Austria și de persecutarea hughenoților protestanți. Printre metodele de prigonire a hughenoților de către catolici se pot aminti: arderea pe rug
Henric al II-lea al Franței () [Corola-website/Science/302890_a_304219]
-
neoprit și au învins în finală pe Italia, câștigând trofeul pentru a treia oară. Deși a fost turneul Brazilei, neamțul Gerd Muller a contribuit și el la spectacol marcând 10 goluri, devenind astfel golgheterul competiției. Germania de Vest a fost încoronată pe propriul tărâm în 1974. Olanda lui Johan Cruyff a fost favorită înaintea finalei dar gazdele, care fuseseră învinse în faza grupelor de vecinii din Germania de Est, au revenit după un gol marcat în primul minut de olandezul Johan
Campionatul Mondial de Fotbal () [Corola-website/Science/302919_a_304248]
-
1685-1740), soția împăratului Francisc Ștefan și mama împăraților Iosif al II-lea și Leopold al II-lea. A purtat titlurile de Arhiducesă a Austriei, regină a Boemiei, regină a Ungariei, Mare Principesă a Transilvaniei etc. Deși nu a fost niciodată încoronată cu coroana Sfântului Imperiu Roman, este cunoscută ca împărăteasă ca urmare a faptului că a fost căsătorită (din 1736) cu Francisc Ștefan de Lorena (germ. Franz Stephan von Lothringen), care a fost ales în demnitatea de împărat romano-german în 1745
Maria Terezia a Austriei () [Corola-website/Science/298926_a_300255]
-
ei natale, s-a dovedit a se adeveri. După calvarul războiului întregirii neamului românesc, s-a realizat epopeea Marii Uniri de la 1918. La Alba Iulia, în 15 octombrie 1922, după făurirea României Mari, regele Ferdinand împreună cu regina Maria au fost încoronați în Catedrala ortodoxă, ca Regi ai tuturor românilor de la Nistru la Tisa. Domnia regelui Ferdinand cu toate că a durat doar 13 ani, Întregitorul sau Fidelul, cum i s-a spus, a dus țara spre o nouă treaptă de prosperitate, România având
Familia Regală a României () [Corola-website/Science/298969_a_300298]
-
aprilie 879, Compiègne)a fost regele Franței între 877-879, conte de Autun între 866-867, precum și rege al Aquitaniei între 867-879. Ludovic a fost fiul lui Carol cel Pleșuv și al Ermentrudei de Orléans. În 867, sub domnia tatălui său, este încoronat rege al Aquitaniei. Când în anul 875 tatăl său a devenit împărat al Sfântului Imperiu Roman, a plecat să apere Italia și l-a lăsat pe Ludovic regent sub tutela clerului și ai foștilor săi miniștri. La moartea tatălui său
Ludovic al II-lea al Franței () [Corola-website/Science/298993_a_300322]
-
a plecat să apere Italia și l-a lăsat pe Ludovic regent sub tutela clerului și ai foștilor săi miniștri. La moartea tatălui său, aceștia îl silesc pe Ludovic le recunoască dreptul de a numi primii pe rege și îl încoronează cu condiția să le respecte privilegiile. În această situație Ludovic nu a avut prea multa influență politică. Sperând să schimbe starea de lucruri și sa-și poată numi oamenii lui în funcțiile regatului, el a slăbit coroana împarțind diferite posesiuni
Ludovic al II-lea al Franței () [Corola-website/Science/298993_a_300322]