4,058 matches
-
ne protejăm credința, tradiția și normalitatea, pe care doresc să ni le confiște creatorii haosului, secondați, slugarnic, de jurnaliștii asmuțiți să lovească în Biserică! În mod inevitabil, va veni o zi cînd acești jurnaliști vînduți vor fugi precum potîrnichile, care încotro. Maria Diana Popescu Art-emis.ro
„Biserica Ortodoxă e Mama Neamului Românesc”! [Corola-blog/BlogPost/92498_a_93790]
-
o semnează TEODORA SMOLEAN, coordonatoare a revistei “Tinerețea”. 18. OPINII ȘI REFLECȚII de VIRGINIA POPOVIĆ încadrează studii asupra liricii românești contemporane scrisă de autori români din Voivodina. Ea ne oferă posibilitatea de a înțelege mai bine unde a ajuns și încotro se îndreaptă creația poetică a românilor din această zonă a Europei, respectiv de a-i cunoaște pe poeții care scriu în aceste vremuri nu prea favorabile poeziei. * * * Care va fi cartea anului editorial 2013 la “Libertatea” - vom afla în primăvara
ÎN ANUL 2013, LA EDITURA „LIBERTATEA” DIN PANCIOVA 18 mărturii livreşti despre prezentul şi trecutul nostru [Corola-blog/BlogPost/92792_a_94084]
-
prin Liceul Mircea cel Bătrân din Constanța, aruncându-se, cu pasiune, patos și luciditate, în nobila, dar dura profesie de jurnalist. La vârsta când mulți dintre colegii de generație traversau hiatusul îndoielii, al nehotărârii și încremenirii în întrebarea: Oare eu încotro să o iau, unde să mă duc ?!, Corneliu Leu se avântă, la nici 16 ani, pe baricadele solzoase ale muncii de reporter și redactor la Pagini dobrogene. Între 18 și 26 de ani, hălăduiește pe șantierele întemeierilor postbelice din țară
Piatră de hotar: 83 de ani Nu-l plângeţi. Corneliu LEU trăieşte! (Fulguraţii) [Corola-blog/BlogPost/92773_a_94065]
-
de foame ca restul oamenilor. Poate că nici un sfert din ei nu vor fi convinși că au nevoie de educație, de-o cultură sănătoasă, că se pot afirma și în propria lor țară, că vor prospera muncind cinstit. Și-atunci, încotro această Românie? Așa pier valorile, îngropate în uitare și-n ignoranță! Un răspuns am căutat și din cartea lui Klaus, președintele României ales de amercani astă-toamnă. Nu e scriitor, nu e nici măcar cititor. Se spune despre domnia sa că e saș
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93325_a_94617]
-
să zidească o societate solidă sub toate aspectele ei. Dar cu ce? În prezent, cetățenii acestei țări se zbat în agonie, neavând vreo speranță că mâine le va fi mai bine. Dacă au dispărut sursele veniturilor, adică locurile de muncă, încotro să se îndrepte cei ale căror familii își duc zilele într-o sărăcie cumplită? Situația este jalnică în toate domeniile. Tinerii care studiază în facultăți și se pregătesc pentru o meserie anume, se trezesc că nu își pot exercita funcțiile
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93378_a_94670]
-
convine, pleacă! Așa le spun patronii tinerilor cu zel, care vor să schimbe cât de cât ceva în societatea aceasta furibundă. Atunci, dezamăgiți și sătui de abuzurile la care asistă, își iau lumea în cap, nemaiprivind în urmă și pleacă încotro văd, doar-doar vor avea parte de respect și de un loc de muncă decent, plătit ca atare. Ne mai mirăm de ce a scăzut natalitatea, așa încât profesorii nu vor mai avea în curând, cui să predea? Doar niște indivizi inconștienți ar
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93378_a_94670]
-
cu o grimasă de dezgust o arătase celuilalt, zicând apoi că el din așa ceva nu mai mănâncă. Crezuse că, iuți din fire, cum îi cunoștea a fi, vor face scandal, că se vor lega de bietul chelner, care nu știa încotro să se mai ațină din pricina comenzilor curgând de peste tot, dar nu. Celălalt oșean se arătase peste măsură de amuzat de cele întâmplate: „Da de când ești tu așe jingaș, mă, Ioa, mă? Că nu te știam așe jingaș de feliușagu tău
TRIBUL CU PĂLĂRIILE MICI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383140_a_384469]
-
Și nici copacul ăsta! Ăla e Drumul Lacului? Dacă este, la capătul uliței trebuie să fie biserica. Mergeam până la capătul uliței, dara nu vedeam biserica. Deodată ama realizat că nu cunoșteam aceste locuri, nu știam pe ce uliță sunt și încotro este casa mea. Am început să plâng în hohote : -Hâââ! Unde-i bisericaaa? Hâââ! Unde-i casa meaaa? Am pierdut casaaaa! Hâââ! Ulița era pustie. Nici câinii nu mai lătrau. Dispăruseră și cetele de colindători. Arareori se mai auzea în
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
reinvestim banii, așa că în această perioadă nu dispunem de suma ce o împrumutăm, stăm pe loc cu afacerile. — Da, dar eu vă înapoiez o sumă foarte mare în plus! — Acestea sunt afacerile, domnule doctor. — Bine, accept comisionul dumneavoastră, nu am încotro! Când intru în posesia banilor, facem un contract la notariat? — Noi avem notarul firmei, autorizat pentru astfel de tranzacții. — Mâine la aceeași oră pot să intru în posesia sumei cerute? — Desigur! Notarul va fi alături de mine! O noapte zbuciumata îl
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1800 din 05 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383291_a_384620]
-
e bătrân, nu e de neglijat. - Ok, doi euro pe oră și-o masă caldă. E tot ce pot să îți ofer. Accepți sau refuzi ,depinde de tine ! Era foarte puțin ,de fapt era mai mult batjocură ,dar n-avea încotro. - Nu poți să-mi dai nimic în plus ? - Nu ,dacă nu îți convine, poți să pleci ! Eu nu te-am chemat aici ! - Fie ! Ce trebuie să fac ? - Vezi stiva aceea de șezlonguri ? Le împrăștii pe plajă, fiindcă sezonul a început
VIATA LA PLUS INFINIT (6) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1804 din 09 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383292_a_384621]
-
Apoi încerci să te adaptezi noului, dacă acesta este conștientizat de tine, și începi schimbarea mentalității, printr-o nouă experiență, prin informare, educație, cultură. Și este importantă fiindcă ea determină atitudinea. Oamenii se mișcă și este important cum se mișcă, încotro se mișcă. Am dorit libertate și am obținut-o, dar nu am știut cum s-o folosim. A fi liber nu înseamnă să nu-ți pese de reguli și să-ți iei singur permisiunea de a le încălca. M-am
DESPRE INVIDIE ȘI POPULISM de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383302_a_384631]
-
omul mort nu o să-ți vorbească. Dante era deconcertat. În mod mecanic, duse mâna la punga legată la brâu și luă un bănuț de aramă. — Spune-mi despre omul mort. — El Îi va călăuzi pe cei vii. Îi va călăuzi? Încotro? — Spre tărâmul celorlalți morți. Nu ar fi trebuit să Îi descoperi chipul. Dante era deconcertat. Bătrâna se exprima Într-un fel obscur, ca toți ghicitorii. Dar avea aerul că știa ceva despre drama din noaptea precedentă. — De ce Îmi spui asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Apoi Își reluă drumul. Trecu și el de bazinul din piatră, cu efigia lui lugubră. O urmărise pe Antilia fără să ia seama pe unde umbla, concentrându-și Întreaga atenție ca să nu se lase descoperit. Abia acum Își dădea seama Încotro Îl purtase, căci zărea În depărtare prăvălia spițerului. Văzând-o cum Își Încetinește pașii, se opri. Pentru prima oară o zări uitându-se În jur, ca și când ar fi fost Îngrijorată că cineva i-ar fi putut iscodi mișcările. Din fericire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ecou confuz, amestecat cu un zgomot metalic. Ceva ce era sigur că mai auzise cândva. Vinul continua să Îl zăpăcească și Îi venea din ce În ce mai greu să deslușească tot ceea ce Îl Înconjura. De ce se afla acolo? Ce Însemna toată acea nebunie? Încotro Îl condusese Pietra, prefăcându-se că fuge? Era și ea un Înger sau Mercur Îi apăruse sub Înfățișarea ei? Era mort și camerele acelea erau anticamera Hadesului? Continuă să Înainteze spre capăt, În timp ce sunetul devenea tot mai intens. În mintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ca să Înțeleagă ce anume intenționaseră să deseneze actorașii În centrul perspectivei acelor cercuri. Părea să fie o floare, un soi de trandafir care bătea În alb. — Acela e Raiul, messere! se simți Îndatorat să-l lămurească omul, care Îl urmărise Încotro privise. Vezi drumul astrelor? Cercurile? Părea foarte satisfăcut să poată ajuta un prior să interpreteze complexitatea scenei. Dante Îi azvârli o privire Înghețată. — Și pentru ce e o floare În centrul cercurilor? — Asta-i bună... Acolo e Dumnezeu. Iaca de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ar fi azvârlit pradă Inchiziției, pentru asta. Ca să Îi smulgă și celălalt braț. Ticălosul acela blestemat ar fi sfârșit putrezind În temniță. Acolo, moartea l-ar fi ajuns pentru a cincea oară, și ar fi fost ultima, În sfârșit. — Știți Încotro se Îndreaptă? Întrebă el, scuturându-se din acele gânduri. O umbră se lăsă pe chipul lui Augustino, În timp ce schimba o privire cu ceilalți. — Cine știe... Poate că spre adevărata ei iubire, zise el cu o nuanță de sarcasm În glas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
numele vinovatului. Era ascuns printre numele din Cerul al Treilea. Poate că În casa lui erau rațiunile crimei. Trebuia să Îl descopere cu orice preț. Cu un salt brusc, se ridică din adăpost și o luă la goană către pod. Încotro pleci, priorule? Îl Întrebă din urmă glasul alarmat al lui Bargello. Acolo sunt Negrii! Ai Înnebunit? Dante o luase pe scurtătură spre Ponte Vecchio. În jur auzea strigătele din ce În ce mai aprinse ale rebelilor. — De ce alergi spre ei? Fugi? Fugi și domnia ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
În fond, revolta aceea se dovedea a fi prielnică. Nimeni nu avea să reușească să treacă de blocul de luptători de pe Ponte Vecchio, iar pentru a trece peste Ponte alla Carraia ar fi fost nevoie de prea multă vreme. Știa Încotro să se Îndrepte. Recunoscu de Îndată turnul cel alb, după descrierea făcută În raportul asupra membrilor Studium-ului. Nu era nimeni pe strada mărginită de ziduri oarbe, pe care se deschideau doar arcele ferestrelor zidite pe vremea ultimelor revolte. Peretele turnului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ai impresia că Accidentele istoriei - mai precis, partea cu sau...? din, de altfel, incitantul dumitale studiu -, n-ai impresia, zic, că ar putea face foarte bine obiect de dezbatere și la un congres de teozofie? Asta dacă am sesizat corect Încotro bați cu teoria dumitale... Am protestat zguduit de vehemența simulată pe care gluma profesorului o reclama. Mai Întâi că nu era vorba despre o teorie În Înțelesul academic al cuvântului; supoziție ar fi un termen mai potrivit. În al doilea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
În lume cu un rost bine definit, și că aceia care ne-au aruncat aici ne țin permanent sub ochi, veghează asupra noastră, ne urmăresc evoluția și mișcările. La scară planetară, bineînțeles, fiindcă asta Îi interesează: cum se dezvoltă și Încotro se Îndreaptă lumea - a noastră și a lor, deopotrivă. Acesta este primul secret care, de mii de ani, a rămas păzit cu mai multă strășnicie decât toate comorile Pământului. Nu se mai știe cum a fost el aflat și de către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Dumnezeu mai știe ce se petrecea cu adevărat În mintea mea derutată de neobișnuitul situației și bombardată non-stop cu mereu proaspete contingente de informații care mai mult mă năuceau decât mă ajutau să pricep ce se Întâmplă În jur și Încotro se Îndreaptă evenimentele. Da, evenimentele alea care Începeau să se precipite, după cum mă pusese În gardă Eveline Înainte de a-și lua, drăguța de ea, picioarele la spinare. S-or fi precipitând, dar o făceau Într-o anumită manieră, neinteligibilă pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
pentru noi este ca ea, viața, să existe și să continue. Acesta este rostul Centrului și sensul acțiunilor sale. - Un moment. Am impresia că te contrazici, și Încă grav. Spui că nu vă privește fizionomia lumii, cum se mișcă și Încotro se Îndreaptă ea... - N-am spus că n-am fi vrut să Înțelegem toate astea, Însă ne-am dat seama că pătrunderea lor depășește puterile omului și am renunțat să mai căutăm un răspuns. Sunt, probabil, În joc prea multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
unui asemenea pericol, fie el și oricât de potențial? Cei doi s-au privit scurt, apoi Howard și-a plecat ochii neverosimil de verzi cu un aer deprimat. - Ești convins că ai Înțeles exact ce e În capul lui Zoran? Încotro bate? m-a chestionat Eva, decepționată fățiș de naivitatea mea. - De mult nu mai Înțeleg exact nici măcar ce e În capul meu, darmite În al altora... O să vă spun ce am dedus eu până acum, punând una lângă alta informații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
am găsit nici la momentul deciziei, iar acum Îmi vine și mai greu s-o fac. Al șaselea simț mă avertizează că suntem cu toții pe punctul de a ne lăsa Învăluiți de imponderabilul unui vertij ademenitor, dar imposibil de stăpânit. Încotro ne Îndreptăm? Ce așteptăm și ce riscăm În așteptarea noastră?” - N-am putut să-i spun decât că, dacă ne păstrăm capul pe umeri, totul o să fie bine, Însă n-aș băga mâna-n foc că am vorbit pentru el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Mister Adam, ați promis că astăzi Îi veți da un anumit răspuns domnului Redford. Putem ști care este el? „Putem”? Ce vroia să fie acest plural? Și care era cel mai bun răspuns? „Când te rătăcești și nu mai știi Încotro s-o iei, mergi drept Înainte”, mi-a fulgerat memoria sfatul glumeț ,și nu tocmai, al instructorului cu care făcusem școala de șoferi. - Răspunsul este da, am spus, Încredințat că o acceptare În Împrejurarea respectivă era cea mai inteligentă alegere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]