1,452 matches
-
aspect interesant este menționat prin asemănarea viezurelui de stâncă cu lăcusta): 4a. Viezurele de stâncă, specie slabă, își face locuința în piatră (cf. Ct 2,14). Aceștia sunt aceia care nu caută să se răzbune pe dușmani, și nu se încred în propriile forțe, ci doar în ajutorul lui Dumnezeu. Asta înseamnă a-ți așeza casa pe stâncă, adică pe Cristos, sau pe o viață austeră... Aceste animale sunt mici, iar atunci când sar se proptesc pe propriile picioare. Tot astfel și
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
cel care vorbește în voi» (Mt 10,19-20) - îl spunea ,voind astfel să-i mângâie și să le întărească inimile, pentru a fi siguri că Dumnezeu este îndeajuns pentru toate și suplinește defectele noastre când, activând cu dăruire totală, ne încredem în el. 11. Amintirile fratelui Illuminato Verba fratris Illuminati socii b. Francisci ad partes Orientis et in conspectu soldani Aegypti (din codicele Vat. Ottob. lat. nr. 552), în BBT, I, 36-37; cf. L. OLIGER, Liber exemplorum, op. cit., nr. 98-99, p.
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
binecuvântare apostolică. Deoarece, ferindu-vă de gălăgia piețelor ca de un lucru ce vă împiedică modul vostru de viață, voi căutați cu bucurie locurile izolate pentru a vă putea dedica cu mai multă libertate rugăciunii în sfântă liniște, noi ne încredem mult în insistența atât de necesară a rugăciunilor voastre, fiindcă cu atât mai eficientă trebuie să fie mijlocirea voastră pe lângă Dumnezeu, cu cât mai mult, trăind în mod perfect, sunteți demni de haruri mai mari din partea lui. De aceea, considerând
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
uneltirilor dușmanilor. Iată membrii familiei Fabia coborând în valea unde membrii familiei Veienti le-au întins o capcană. Ovidiu participă trup și suflet cu fantezia la acest moment foarte dramatic: "O, generos neam, unde te grăbești? Rău faci că te încrezi în dușmani. Nobilime naivă, păzește-te de perfidele arme!"363. Quo ruitis, generosa domus? Male creditis hosti. Simplex nobilitas, perfida tela cave! Fraude perit virtus... Poetul a rupt planul istoriei pentru a se situa în cel al realității prezente imediate
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
speranță în vremuri mai bune. Spătarul era invidios până și pe Selin aga, pentru că reușise să capteze prietenia beizadelei Ștefan și chiar a voievodului. Superiorii lui de la Adrianopol trebuiau să-l prevină pe imbrohor că nu avea voie să se încreadă în vodă, singura prietenie pe care putea să o lege era cu ei, Cantacuzinii, cu marele stolnic Constantin și cu el, marele spătar. Mersese alături de domn în caleașcă, dar știa precis că o parte din atribuțiile pe care le avusese
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
nici un răspuns. Nu înțelegea ce anume le-a lipsit de au pus la cale drumul la Odrii. Să fie oare tot iluzia că a venit vremea Cantacuzinilor să urce treptele tronului împăraților bizantini? Spunea doamna și Ștefan să nu mă încred... Talger peste talger se așezau vraf în fața domnului, fără ca el să se atingă de mâncarea din ele. Acum sfinția sa se ridică și după el toți comesenii, ca să rostească împreună rugăciunea de mulțumire. Voievodul își plimbă privirea de la unul la altul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
anume a vorbit cu Constantin Vodă, să știu ce gândește măria sa despre toate întâmplările prin care am trecut, ce are de gând cu noi. Să știi că până acum noi suntem cei care am greșit și nu o dată. Ne-am încrezut în țar fără să-l cunoaștem. Neică Dinule, între hârtiile pe care le ai acolo, lipsește una, spuse spătarul arătând spre pupitru. — Parcă spuneai că este cu una mai mult... — Lipsește învoiala scrisă între Petru I țar al tuturor Rusiilor
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mazilească. Tot din stele, astrologiile voastre i-au spus țarului că el va fi izbăvitorul creștinilor din Răsărit. Bea, se îmbată și se jură că mormântul lui va fi la Constantinopol în Hagia Sofia. Eu, neică Dinule, nu prea mă încred în comete, eclipse și în scorneli vrăjitorești. Mă duc să-mi cănesc barba ca să nu mă cunoască nimeni, să pot ajunge la sfinția sa Antim și să aflu cu urechile mele ce i-a spus vodă. Diaconul îl anunță pe sfinția sa
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Cantacuzinului. — Este o scrisoare de taină, continuă mitropolitul, așa că aș dori să o citesc în liniștea chiliei mele chiar în fața smereniei tale, fiule, căci este o dovadă de mare umilință să faci tot acest drum îmbrăcat în haine de cerșetor, încrezându-te doar în mila creștinilor întâlniți în cale. Fără nici un alt răspuns, monahul dădu afirmativ din cap și la semnul înaltului prelat se retraseră amândoi în chilia care-i servea celui din urmă și de dormitor și de odaie de
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
a păcii, dar este mai bun decât un status-quo în care diversele tabere sunt preocupate de conservarea dogmelor străvechi și de atacarea celor care îndrăznesc să sugereze revizuirea lor. Ar fi o dovadă de naivitate din partea noastră dacă ne-am încrede prea mult în proiectele care pot fi grupate sub titlul: "De ce nu putem trăi cu toții în armonie?". În mod normal, oamenii care iau parte la astfel de proiecte nu trebuie să fie convinși, iar cei care sunt responsabili de aceste
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
bucurat la început de încrederea noastră, dar cărora a trebuit să le recunoaștem meritele mai târziu. De la Giurgiu la București există un... proiect de drum, împodobit cu numele de șosea. Acest drum fantastic e indicat pe hărți; să nu vă încredeți în ele! Există într-adevăr un simulacru de traseu, un șir de stâlpi electrici de-a lungul lui și grămezi de pietre ce așteaptă un cilindru compresor asta-i tot66. Abia ieșit din Giurgiu, echipajul nostru se și avânta peste
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
o trăncăneală, la o pălăvrăgeală continuă, în care indiscreția atinge limite extreme, în care se epuizează toate formulele ponegririi. În general, un cuvânt echivoc, o glumă au mai mult succes decât un gând serios. E bine totuși să nu ne încredem în această aparență frivolă. Românii sunt vicleni; ascund o disimulare profundă sub un aer de absolută bonomie. Au o inteligență pătrunzătoare și știu să se servească de ea. Pentru ei, străinul e întotdeauna așezat pe un piedestal; îl fac să
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
în aceste ceremonii religioase, în aceste sărbători de familie; ni se va mulțumi că le-am înregistrat detaliile, fericiți să întâlnim nuanțe luminoase pe care să le opunem umbrelor din tablourile precedente. Capitolul 13 Blândețea aparentă a moravurilor Nu vă încredeți în apa care doarme • Cum se corectează neascultarea • Un spintecător al străzii • Stăpân și valet pe un vas • Bastonul poliției • Un birjar prea discret, un copil care nu e mai puțin astfel; asta îi costă scump • Buza smulsă • Pericol de
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
Mânia, cruzimea sunt rare, la țărani mai ales; sunt puțin ospitalieri, puțin serviabili; mai degrabă reci, apatici, refractari la entuziasm; dar nici agresivi, nici răi. Aceste trăsături negative aparțin până la un anumit punct claselor înalte; totuși, nu trebuie să ne încredem prea tare în asta: elementul slav, grec sau bulgar a intrat în sânge; obișnuința dominației și-a produs efectul caracteristic; câteodată instinctele sălbatice ale lui Vlad Țepeș reapar la suprafață, barbarul își dă arama pe față: "Răzuiți pielea unui rus
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
a întors la patria mumă, dar că, dacă imperiul nu s-ar fi prăbușit... Cine știe? Ar fi rămas ofițer la Budapesta și ar fi ajuns chiar să facă literatură în ungurește, el, român... Mărturia lui, în care tu te încrezi... am aflat acum că toți românii sunt siliți să adopte nume ungurești... Revenea la realitățile lui crunte. - Nu putem face nici o presupunere despre soarta cuiva, i-am răspuns. Dovadă că frati-său, un om mult mai slab, a preferat spânzurătoarea
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
fidel, Îl prețuiesc, Îl Înțeleg, Îl Încurajează În Întreprinderile lui și li se dedică sufletește. Dincolo de aceste rânduri, În vremurile de astăzi, Îți vine să crezi că nu mai există oameni frumoși la suflet, cinstiți, că nu te mai poți Încrede În nimeni. Eu zic că mai există și oameni din aceștia Însă, este adevărat, Îi numeri pe degete, numai norocul te face să dai peste ei. Sunt oamenii aceia care și-au păstrat intacți cei șapte ani de acasă, bunul
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
niciun pământ. O să umble de colo colo și așa nu o să știe ce-i suferința. Da tu, tu să-i spui de tat’su când o fi... și să-i mai zici că pe lumea asta nu tre’ să se încreadă în nimeni și că toți îți ascund câte ceva. Ei știu cine a pornit tractorul, dar tac, nu de frică, tac de rușine. Toți l-au pornit, să nu mai audă de mine, să nu mă mai vadă, da’ cu
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
vinul mai cu seamă, acru și rece, și iarna fără de sfârșit, troienele de zăpadă, ferigile scârboase, oh, voiam să plec, să le las în urma mea pe toate, să încep și eu să trăiesc, în soare, cu apă limpede. M-am încrezut în vorbele preotului, îmi spunea cum e la seminar, se ținea de capul meu cât era ziua de lungă, nu ducea lipsă de timp în satul acela de protestanți pe care-l străbătea furișându-se pe lângă ziduri, îmi vorbea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
mine, a mers către ușa din fund, a deschis-o, a închis-o în urma mea, îi uram pe ai mei, idolul era acolo, și, din adâncul prăpastiei mele, nu mi-a fost deajuns să mă închin lui, ci m-am încrezut în el cu tărie, tăgăduind toate lucrurile în care crezusem până atunci. Slavă lui în veci, el era tăria și puterea, îl puteai nimici dar nu-l puteai întoarce de la credința lui, îl vedeam cum se uită peste capul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
care îngheață gura și arde pântecele. Din acea zi m-am schimbat cu totul, iar ei au înțeles, le acopeream mâinile cu sărutări când îi întâlneam în cale, eram unul de-ai lor, nu mă mai săturam admirându-i, mă încredeam în ei, nădăjduiam că-i vor schilodi pe ai mei cum mă schilodiseră și pe mine. Și când am aflat că o să vină misionarul, am știut ce am de făcut. O, ziua aceea, semănând cu toate celelalte, aceeași zi orbitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
de farfurii murdare. Dar Louise, cu melancolie: - Unde s-o mai culcăm și pe ea? Tăceau, așadar. - Ești mulțumit? întrebă deodată Rateau. Jonas surâse, dar cu un aer obosit. - Da. Toți sunt drăguți cu mine. - Nu, spuse Rateau. Nu te încrede în ei. Printre ei sunt și oameni răi. - La cine te gândești? - La prietenii tăi pictori, de pildă. - Știu, spuse Jonas. Dar așa sunt cei mai mulți dintre artiști. Nici chiar cei mai mari nu sunt niciodată siguri că există. De aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
l-ar putea stârni. S-ar fi privit, poate, uneori, în tăblia dreptunghiulară a oglinzii ce-i apăruse în față, să descopere ce anume și dacă se ascundea ceva dincolo de prezența ei cuminte. În definitiv, n-aveau decât să se încreadă, ei și ea, în intuițiile acestui ciudat camarad, poate și conducător al lor... se simțea incapabilă a- și descoperi farmece neprevăzute, n-ar fi știut să explice tulburarea pe care stăpânul casei i-o transmisese. Se roteau, mereu, fără să
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
și ei joc de El, și ziceau: 42. "Pe alții i-a mîntuit, iar pe Sine nu Se poate mîntui! Dacă este El Împăratul lui Israel, să Se coboare acum de pe cruce, și vom crede în El! 43. S-a încrezut în Dumnezeu: să-l scape acum Dumnezeu, dacă-L iubește. Căci a zis: "Eu sunt Fiul lui Dumnezeu!" 44. Tîlharii care erau răstigniți împreună cu El, Îi aruncau aceleași cuvinte de batjocură. 45. De la ceasul al șaselea pînă la ceasul al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
zile se tot culcau și se ridicau... Apostol Bologa însă îi vedea numai gura și mai cu seamă buza de jos, umflată puțin, încît de-abia se mai cunoștea că e dublă. Glasul notarului suna atât de triumfător și de încrezut, parcă ar fi împărțit când palme, când mustrări, când laude... Apostol ocoli masa, apropiindu-se de Pălăgieșu, palid la față ca un cadavru, dar cu privirile ca două pumnale. Își mușcă buzele, învinețindu-și-le și murmură foarte înăbușit, parcă
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
mai îmbogăți, averea nu-i va crește, și avuția nu se va mai întinde pe pămînt. 30. Nu va putea ieși din întuneric, flacăra îi va arde mlădițele, și Dumnezeu îl va pierde cu suflarea gurii Lui. 31. Dacă se încrede în rău, se înșeală, căci răul îi va fi răsplata. 32. Ea va veni înainte de capătul zilelor lui și ramura lui nu va mai înverzi. 33. Va fi ca o viță despoiată de roadele ei încă verzi, ca un măslin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]