20,476 matches
-
cu pași rari, s-a apropiat de Magnolia și, după ce a ajuns la o apreciată distanță, a pus o mână pe cosițe și cealaltă o ținea pe mânerul paloșului. Atât de mirat, atât de surprins a rămas după ce s-a încredințat că e aievea, încât s-a transformat într-o statuie. Mâna n-o mai putea lua de pe cosițele fetei, de vorbit nu mai vorbea, nu se putea mișca. Adonisul s-a îndrăgostit de Magnolia și stană de piatră a rămas
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
înconjurat locul unde se găsea Stup. Erau atât de mulți șerpi încât pe Stup l-au trecut fiorii și s-a învinețit de frică, deși Căiță îl încuraja cum putea mai bine: -Fii cuminte, băiete, nu te vom părăsi. Fii încredințat că pe acest nenorocit îl vom omorî cât de curând și ... N-a terminat de spus pentru că Stup l-a întrerupt: -De jivinele acestea care m-au înconjurat cum scăpăm? a întrebat scheunând Stup. -Ești aici, lângă mine, ai răbdare
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
fie propusă Parlamentului. O provocare enormă! Avantajul meu a fost că, precum am descris, mă apropiasem de această problematică fundamentală deja cu două decenii în urmă; dacă nu ar fi fost astfel, aș fi dezamăgit în angajamentul ce îmi fusese încredințat, ce se dovedise atât de solicitant și tensionant, constrângându-mă de fapt să-mi reorganizez planificarea semestrului academic următor. Nu mi se mai întâmplase aproape niciodată să lucrez atâtea ore, zile, luni pentru formularea unui text cu atât de puține
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
pentru care este necesară angajarea în această sarcină, în ciuda dezamăgirilor și a eșecurilor. Activitatea educativă trebuie să fie desfășurată nu din iubire pentru propriul prestigiu, pentru propria reputație și interesul personal, ci totdeauna din iubire pentru cei ce ne sunt încredințați. O educație substanțial non-represivă deci, nu înțeleasă ca o formă subtilă de dominare, ci mai curând ca o formă de respectare a demnității celuilalt, a copilului și adultului. Copiii nu trebuie să fie considerați parteneri ai educatorilor, pe baza unei
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
singura formă de adopție recunoscută în această ordonanță este cea închisă. Adopția internațională este acum și mai mult facilitată, prin procedura impusă. Astfel, dacă pentru familiile adoptatoare din România se cerea ca anterior declarării definitive a adopției, copilul să fie încredințat o perioadă familiei și monitorizat, pentru adoptatorii din celelalte țări această perioadă nu se solicita. Un act important pentru întregul sistem de protecția a copilului este Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 26 din 9 iunie 1997 care impune descentralizarea
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
copii instituționalizați a scăzut în perioada ianuarie 2001-ianuarie 2005, de la 57181 la 32821, crescând numărul copiilor protejați în familii substitutive (asistenți maternali angajați ai serviciilor publice, asistenți maternali ai organismelor private autorizate, rude până la gradul IV inclusiv, alte persoane/familii, încredințați în vederea adopției). O altă realizare importantă este închiderea unui număr mare de centre care adăposteau, în sistem clasic, peste 100 de copii. Se acordă în această perioadă o importanță semnificativă serviciilor de prevenire a abandonului, dar în ceea ce privește eficiența măsurilor de
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
și comportamentele parentale. Fiind o practică controversată, adopția transrasială/transetnică poate fi motivată de nevoia părinților adoptatori de a demonstra social un anumit lucru și mai puțin de iubirea și dorința de a ajuta acel copil care le-a fost încredințat. Această motivație, poate fi dăunătoare copilului și ulterior întregii familii. Din punct de vedere atitudinal comunicarea deschisă și preocuparea acestora de a le oferi copiilor adoptați informații acurate despre propria lor identitate, respectiv de a le oferi suport și de
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
de o respondentă care a adoptat un copil ce a beneficiat de forme multiple de plasament: spital pediatrie până la vârsta de 6 luni, centru de plasament până la un an și cinci luni, asistență maternală 4 luni, după care a fost încredințată în vederea adopției. Mama invocă o lipsă totală de reacție afectivă și comportamentală și refuzul de a accepta hrana oferită. Pentru copiii adoptați din asistență maternală (patru cazuri din zece), ruptura de familia de plasament a fost un factor de stres
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
pare de Patriarhia Ortodoxă, pentru a face propagandă ortodoxă printre românii de acolo 35. În momentul în care Șerboianu era suspectat în anii 30 de acțiuni anti ortodoxe, se preciza că acesta eșuase în misiunea pe care Patriarhia i-o încredințase în America. În jurul anului 1925 era menționat într-o epistolă a lui Ion Mihalache, în contextul relațiilor destul de încordate între noul patriarh de atunci, Miron Cristea, Iuliu Maniu și Partidul Național Țărănist, pe de altă parte. Astfel, constatând decăderea din
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
preoții din parohii, cari oficiază la bisericile lor parastase și adesea și oficiul înmormântării, când știu bine că decedații au fost incinerați sau se incinerează? Avem cazuri concrete și le ținem la dispoziția oficialității bisericești care va binevoi să se încredințeze, că printre prevaricatorii hotărârii sinodale, vor găsi și pe unii din prea sfinții Arhierei. În haosul bisericesc de astăzi, când parohiile și mănăstirile sunt comercializate; când contrar Sfintelor Canoane, preoții și călugării sfințiți sunt lăsați la discreția soartei și a
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
măsura gradului de credință religioasă și cultură, posedat de oameni și că până-n ziua de astăzi omul nu s-a putut dezbăra încă de balastul unui trecut, care-i amintește diverse feluri de nimicire ale trupului său, după moarte. Ca să-ncredințăm de veracitatea acestei afirmații nu avem decât să studiem, cu atenție, obiceiurile de la înmormântare, la deosebite popoare și vom rămâne uimiți aflând rezumate-n practicile pro domo nu numai succesiunea metodelor de nimicire ale trupului omenesc, ci și o mulțime
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
Marcu I 8; Ioan XV 6; Apocalips XIX 20; XX 10; VIII 1-13). Dacă-n vechiul Testament Dumnezeu nu găsește alt mijloc mai demn de El, decât focul, spre a Se arăta și vorbi lui Moise, apoi din Noul Testament ne-ncredințăm deplin, că Divinitatea numai prin foc Își manifestă voința, în ceia ce privește fericirea sau pedepsirea oamenilor. În "Faptele Apostolilor" Cap.II v. 1-21 citim următoarele: "În ziua Cincizecimii erau toți (Apostolii) împreună în același loc. Deodată a venit din
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
acestui om rău, iar cealaltă parte a corpului era în infern. Dogma nemuririi sufletului era cunoscută de Persani înainte de Zoroastru, dacă vom crede pasajul următor din "CYROPEDIA": "Cât pentru mine, zice Cirus în momentul morții, niciodată nu m-am putut încredința că sufletul care trăiește cât timp este într-un corp muritor, să se stingă îndată după ieșirea sa din corp și să-și piardă facultatea sa de a raționa, lăsând ceia ce este incapabil de raționament". CEREMONII LA MOARTE. Persanii
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
legate de acestea ca proprietate a lor. Suprafața este cea colorată, zidul este cel amenințător, încrucișarea pustie și cufundată în întuneric este cea care devine suspectă. Iluzia constă astfel în a lua aceste proprietăți drept determinări lumești, de a le încredința exteriorității ca și cum ele ar putea să-și găsească în ea locul lor veritabil și esența lor, ca și ar putea să crească în ea și să se nutrească din ea, să fie, în sfârșit, ca "exterioare". Ca și cum ar putea fi
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
își trage substanța decât din faptul de a fi termenul său mișcător, limita sa practică și instabilă, problematică, a cărei determinare și fixare sunt lăsate în seama puterii acestei mișcări. Iată de ce instrumentul este detașat de natură pentru a fi încredințat inițiativei Corpului și pus la dispoziția sa. Totuși, o astfel de "detașare" nu este decât aparentă, nefăcând decât să sublinieze o trăsătură proprie naturii în totalitatea sa. Aceasta este prin esență la dispoziția unui Corp originar, mai precis corelatul fluctuant
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
în măsura în care s-a pornit deja pe ele cu multă vreme în urmă. Operația indiferent dacă este vorba de cea a creatorului, a spectatorului sau a cititorului nu este astfel decât continuarea procesului neîntrerupt prin care viața se cultivă, adică se încredințează unui alt proces, cel al veșnicei veniri în sine în sporirea de sine. Ceea ce caracterizează temporalitatea acestui al doilea proces este faptul că ea nu este ek-statică, neavând niciodată nimic în sine de care să fie separată de către depărtarea unui
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
de nașterea și creșterea copiilor, iar bărbații de câștigarea mijloacelor de trai. Atunci când se despart (separare, divorț), mamele continuă să se îngrijească de copii, iar rolul taților se rezumă adesea la plata unei pensii alimentare. În țările europene, copiii sunt încredințați după divorț mamelor într-un procent de 75-90 % din cazuri. Doar 15% dintre tați cer să locuiască cu copilul (Gilles Lipovetsky, 2000, p. 198). În mod incontestabil, se remarcă un clivaj între rolul patern și cel matern. Așa se face
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
a copilului sunt tutela (prin care autoritatea tutelară de la domiciliul copilului numește un tutore) și curatela, ca un mijloc de ocrotire subsidiar și temporar. O altă situație de exercitare legală a autorității părinților asupra copilului apare în urma divorțului. Copilul este încredințat unuia dintre părinți; acesta rămâne reprezentantul său legal. Părintele îndepărtat nu mai exercită o autoritate legală, neputând, de pildă, să hotărască în numele copilului ce formă de educație să urmeze acesta. Părintele singur tinde să-și mărească autoritatea asupra copilului pe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
a serviciilor pentru familie, alături de măsuri de susținere financiară. Concediul parental poate constitui o opțiune a oricăruia dintre părinți 30. De aceleași drepturi se bucură și asigurații care au adoptat copii sau au calitatea de tutore, cărora li s-au încredințat copii, ori care îi au în plasament familial. Dacă tatăl intenționa să solicite forma de concediu menționată, i se cerea inițial să urmeze un curs de puericultură (și chiar să obțină un Certificat de Participare la acest curs). Nu era
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
adult nu stabilește nici un contract, în sens tradițional, pentru sfera privată. Mai degrabă putem vorbi pentru spațiul privat de un contract parental, în care părintele singur își asumă obligații față de copilul sau copiii săi. În acest sens, el nu-l încredințează celuilalt părinte, nu-l abandonează și îi oferă asistență pentru creștere și dezvoltare normală. Contractul parental este asimilat adesea ca un acord tacit între copil și părintele său. Orice contract este făcut doar dacă este în măsură să ofere avantaje
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
dacă între ei se instituie contracte parentale permanente. Un alt aspect vizat este cel privitor la autoritatea negociată în fața copiilor 62. Arătând că mulți copii sunt crescuți de femei „pe cont propriu” („de vreme ce în 90% din cazuri copiii le sunt încredințați lor”), Jack Goody, în analiza făcută în lucrarea cu titlul Familia europeană. O încercare de antropologie istorică, observa că, în paralel, se constată și o marginalizare a taților față de familie: „Tatăl este «ucis»63 nu de succesorul său, adică de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
pentru îngrijirea copilului bolnav, opțional, unul dintre părinți, dacă solicitantul îndeplinește condițiile de stagiu de cotizare prevăzute de art. 98. De aceleași drepturi benficiază și asiguratul care, în condițiile legii, a adoptat, a fost numit tutore, căruia i s-au încredințat copii spre creștere și educare sau în plasament familial. Art. 125: Cuantumul lunar al indemnizației prevăzute la art. 121 este de 85% din baza de calcul stabilită conform cu art. 99. Perioadele de timp petrecute în concediu pentru creșterea copilului sunt
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
mercenare și păcătoase, mânjite de sânge, ca și spadele și conștiința voastră. Dar nepătrunse sunt căile Domnului, care v-a ales. Căile nepătrunse schimbară Între ele o privire neliniștită, pe când călugărul Își continua discursul. În noaptea asta, zise, vi se Încredințează o misiune inspirată de Cel de Sus etc. etc. O veți duce la bun sfârșit orbește și fără discuții, fiindcă astfel veți sluji Justiția Divină. Dacă refuzați, dacă vă dați deoparte, mânia Domnului se va abate peste voi prin brațul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
vocea. Iar Diego Alatriste, care continua să se dea la toți dracii, fu convins că nu-l mai putea omorî cu sânge rece pe blestematul de englez, cel puțin nu În noaptea aceea, nici În acel loc. Și mai fu Încredințat, În timp ce lăsa lama În jos și se Întorcea spre italian și spre celălalt tânăr, că era pe punctul să cadă, ca perfectul imbecil ce era, Într-o nouă capcană a aventuroasei sale vieți. Sărea În ochi că italianul se distra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
aceea. Așa că, nemaiavând nimic de pierdut, căpitanul rămase impasibil. Dar asta nu-l Împiedică să-și aleagă cu grijă cuvintele: — Nu știu să fi salvat viața cuiva, zise după ce se gândi puțin. Dar țin minte că atunci când mi s-a Încredințat un anumit serviciu, cel mai important dintre angajatorii mei a spus că nu dorea să moară nimeni cu ocazia aceea. — Ia te uită. Așa a zis? — Întocmai, cuvânt cu cuvânt. Pupilele pătrunzătoare ale favoritului Îl țintiră pe căpitan ca două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]