2,617 matches
-
și în ziua în care aceasta-i „ultima lui lacrimă“, „se regăsește“ «într-o realitate deplină și concretă, unde totul pare că are un ritm previzibil pentru cei ce îndrăznesc să creadă că poate mâine va fi altfel», are «ochii încremeniți în infinitatea plăcerii», „se pierde“ «în strânsoarea sânilor» Ei, „se fericesc“ (El - Ea) «adăpostiți sub tavanul înstelat, înveliți în cuvinte aurite», uneori, expresionist, are „poftă sporită de a se scălda“ «în oceanul de senzații necunoscute», cu singura îngrijorare de a
Emisferele Androginului, bisturiul Zeus-chirurgului şi „Cântarea cântărilor“ () [Corola-blog/BlogPost/339990_a_341319]
-
de Comunitatea evreiască să conduc echipele la muncă. Am răspunderea lor. Oamenii n-au greșit cu nimic.I-ati găsit în pauza... ---Taci! Asta-i nerușinare! strigă locotenentul. ---Vă rog respectuos să reveniți asupra măsurii luate! Oamenii sunt nevinovați! Locotenentul încremenise câteva clipe cu ochii în ochii celuilalt---ochii aceia de miop,dar cu privirea limpede și hotărâtă. ---O să te înaintez Curții marțiale ! tuna el ,din ce in ce mai descumpănit. Plutonier, execută ordinul ! ---Dom-le locotenent, stărui Israel Dădu Rosen, daca nu reveniți asupra măsurii
O SCENĂ LA ZĂPADĂ ( FRAGMENT DE ROMAN) de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1701 din 28 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/340126_a_341455]
-
și în ziua în care aceasta-i „ultima lui lacrimă“, „se regăsește“ «într-o realitate deplină și concretă, unde totul pare că are un ritm previzibil pentru cei ce îndrăznesc să creadă că poate mâine va fi altfel», are «ochii încremeniți în infinitatea plăcerii», „se pierde“ «în strânsoarea sânilor» Ei, „se fericesc“ (El - Ea) «adăpostiți sub tavanul înstelat, înveliți în cuvinte aurite», uneori, expresionist, are „poftă sporită de a se scălda“ «în oceanul de senzații necunoscute», cu singura îngrijorare de a
ION PACHIA-TATOMIRESCU: EMISFERELE ANDROGINULUI, BISTURIUL ZEUS- CHIRURGULUI ŞI „CÂNTAREA CÂNTĂRILOR” () [Corola-blog/BlogPost/339475_a_340804]
-
așteptat în urma unor astfel de experințe peratologice, ci se afundă într-o temporalitate dolorică. Arestarea lui Josef K. coincide cu intrarea personajului principal în regimul unei abisalitați străine lui, unde evenimentele, deși par să urmeze logica unei firești deveniri, rămân încremenite într-un veritabil imobilism eleat. Avem aici pe Heraclit și Parmenide, angajați în cea mai stranie și insolită conjuncție.Arestarea procuristului Josef K. aduce după sine pierderea libertății elective. El se mișcă în cadrele unei libertăți iluzorii (este liber să
Franz Kafka: Procesul. Recenzie, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339517_a_340846]
-
nu este doar spirit. În galeria personajelor lirice volumul de față împinge ideea de om. Ontologia lirică delimitează „oameni de pământ” și oameni de mare: „Vărai/noi suntem oameni de pământ/care n-au văzut niciodată marea” („locul unde a încremenit marea”). Între oameni există oameni de zi și oameni de noapte. Mai mult, unii dintre oameni sunt ziua oameni de zi și noaptea oameni de noapte: „Ziua lucram pe rupte la o/firmă nerecunoscătoare, dar care mă obligă să fiu
IOAN ES. POP: Fiinţa minimă şi implozia lirică, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339531_a_340860]
-
toți larșnicii sînt atei pînă la capăt”. Și apoi veni sfîrșitul, într-un nor strălucitor de vapori, cu cuvintele-i ticăloase pe buze, un sfîrșit binemeritat. „Și acum?”, întrebă Oțel. „Și acum, asta!”, răspunse Jax, zburîndu-i arma din mînă și încremenindu-l cu raza unui paralizator. „Nu vor mai fi locuri doi bune pentru mine - în sala mașinilor, cu tine pe punte. De aici încolo e jocul meu”. „Ai înnebunit!”, gîngăvi Oțel cu buzele-i paralizate. „Ba sînt în toate mințile
Șobolanii Spațiului () [Corola-blog/BlogPost/339002_a_340331]
-
de solidaritate, ne anima. Pe margine, oamenii priveau spectacolul de pe trotuar și de la balcoane și, pentru o clipă, am avut senzația că suntem o paradă de animale exotice. Am ajuns la Guvern, într-un final, iar clădirea fantomatică, rece și încremenită în timp contrasta izbitor cu forfota mulțimii care se încălzea sărind și strigând, îndreptându-și furia, revolta și dezamăgirea către pereții de gheață. Am auzit, de la știri, că am fost cam vreo 2500 de oameni. Și am mai auzit multe
Democrația se poate pierde prin neprezentare () [Corola-blog/BlogPost/339096_a_340425]
-
semnat petiția împotriva Avocatului Poporului. 100 suntem cei care am și ieșit în stradă atunci când trebuia să întărim hotărârea virtuală prin manifestarea ei în viața reală. Confundând Pandora noastră cu viața însăși, ne condamnăm la inactivitate. Disecam organul voinței, ne încremenim instinctele și așteptam cuminți. Câștigăm bătălii virtuale, dar câmpul de luptă este gol. Războiul îl pierdem prin neprezentare. Suntem liberi de responsabilitatea socială pe care am îndoit-o cu like-uri și share-uri, iar degetul arătător rămâne arma noastră cea mai
Democrația se poate pierde prin neprezentare () [Corola-blog/BlogPost/339096_a_340425]
-
creat - de viața pe care o trăim conectați la o realitate alternativă. Nu trăim în România. Nu trăim nici măcar pe Pământ. Trăim într-o lume binară, pe care o modelăm după chipul și asemănarea noastră. Ne erijăm în Demiurgi și încremenim în fața propriei creații, minunându-ne de perfecțiunea ei, contemplându-i calitățile alese. Ne dezicem de propriile corpuri în care locuim doar parțial - atât cât este necesar pentru a asigura supraviețuirea lor. Iar Speranța, cea care nu vrea să părăsească cutia
Democrația se poate pierde prin neprezentare () [Corola-blog/BlogPost/339096_a_340425]
-
cum rănile îmi ling. Și n-am crezut s-ajung în acest hal, cu luntrea scufundată lângă mal, plin de regrete crunte ce mă dor când mă snopesc cu lacrimile lor. Am renunțat. M-am resemnat. Aștept ca inima să-ncremenească-n piept și plâng în cel din urmă anotimp că pentru ce-aș dori nu mai e timp !... 9 mai 2017 Anatol Covali Referință Bibliografică: Nu mai e timp / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2321, Anul VII
NU MAI E TIMP de ANATOL COVALI în ediţia nr. 2321 din 09 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/340949_a_342278]
-
înapoi.Să răscolesc ordinea lucrurilor.Umbrele vitraliilor accentuau înserarea din interior.Cupola înaltă,parcă,mă conducea spre adâncul de nepătruns al cerului. Deodată,din balconul din spatele meu,s-au auzit primele acorduri ale liedului ce doream să-l ascult.Am încremenit.Orga vibră dând viața sufletului.În vârful picioarelor,m-am urcat la balcon.. Acolo,am văzut pe tânărul de 17 ani,Schubert în persoana,scufundat în redarea vieții sufletului prin pulsiunile notelor musicale.Avea un păr creț,un nas prea
POVESTIRI PENTRU COPII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 591 din 13 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340871_a_342200]
-
mai tarziu cum vine problemă cu “întoarcerea în timp”. După care,fără altă explicație,Schubert intra într-una dintre”furiile sale goethene”,cântând cu entuziasm Tânguirea păstorului și Scenă din Catedrală,din Faust.După care a tăcut.În biserică liniștea încremenise.Se întunecase de-a binelea.Sfinții începuseră,parcă,să prindă viață., După un timp,acordurile orgii s-au auzit din nou.Peste ele glasul compozitorului. -Pentru tine cânt Iubirea zbuciumata,pe versuri de Rastlose Liebe,scrise după Goethe. M-am
POVESTIRI PENTRU COPII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 591 din 13 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340871_a_342200]
-
dintr-o vază flori ofilite de refuzul tău într-un anotimp care mi-a destrămat cuvintele ce nu mai ajungeau la tine. De când ai plecat vocea mea nu mai are contur silabă de silabă rătăcind în exil. Trupul meu a încremenit în carapace de plumb Pe care nimic nu-l atinge. Prin odaia unde cândva înflorea nebunia zâmbetelor Doar timpul se-ndoaie De dorul tău. RESEMNARE Câtă răbdare sau câtă minciună Poți să înfiezi când nici amintirile Nu mai au miezul
AROME DE IARNĂ (POEME) de ŞTEFANIA OPROESCU în ediţia nr. 1545 din 25 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341005_a_342334]
-
sorbind din păhărelul cu lichior. - Aveți un mod de a expune problemele care mă depășesc, uneori. - Dacă nu erai pe placul meu, nu erai guvernanata copiilor. Cât despre nepotul meu, lordul, cred că l-ai intrigat, râdea în hohote. Alma încremeni,mirată - Lady Annie, lord M.Joseph nu mă apreciază foarte mult deoarece mi-a reproșat de nenumărate ori, că sunt prea îndrăzneață în păreri! Va rog, să nu faceți asemenea afirmații! Și așa Beth este suspicioasă pe toate femeile din jurul
MY LORD (VI) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2109 din 09 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341174_a_342503]
-
înzăpezită. Dantes trase primul. Pușkin căzu. Reuși însă să tragă și îl răni pe adversar la braț. Peste două zile, în agonie, se stinse. Ceasornicul din camera poetului fu oprit de prieteni exact la ora morții. Și așa a rămas încremenit până astăzi. Astfel trecu în neființă cel mai mare poet al Rusiei - în focul dragostei, sub focul unui pistol. O irepetabilă dragoste a trăit Lev Tolstoi, prozator genial al literaturii ruse și mondiale. Se zice, marele scriitor, cu tot geniul
RELIGIA DRAGOSTEI. (3) de DUMITRU MIRCEA în ediţia nr. 2162 din 01 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342045_a_343374]
-
l-am verificat de două, de trei ori, de patru ori e.t.c. De aceea cineva întotdeauna îmi va spune : nu îți mai dau voie să verifici. Uneori privesc lumea printr-un geam care are un defect de fabricație. Încremenit în tâmplaria lui veche din lemn imperfecțiunea i-a adus în colțul din dreapta jos o formă circulară asemeni unei picături de ploaie care atinge suprafața unei ape. Copil fiind, ochiul meu privea exteriorul prin forma aceasta deformată. Copacii aveau trunchiurile
DESPRE MINE de DANIELA LĂCRĂMIOARA CAPOTĂ în ediţia nr. 757 din 26 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342302_a_343631]
-
ca într-o palidă încercare de a prelua controlul și a rostogoli încă o dată roata rutinei pe făgașul bătătorit, tocmai pe când întindea pătura, într-o fracțiune de secundă înțelegerea venităca flash-ul privirii unui ochi uriaș focusat deasupra tuturor lucrurilor, încremenise precumfracțiunea dilatată a unei clipe într-o dioramă. Și tot ceea ce de atâtea ori simțise a fi colorat cu tonuri de neliniște și revoltă, când îi părea că alunecă printr-o bulboană a timpului căruia nu i se putea cu
CASTELE DE NISIP de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 755 din 24 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342244_a_343573]
-
pe suprafața lui crăpăturile adânci șerpuiau despicându-l și surpându-i castelele de-o șchioapă, abia înălțate. Oare când se realizase saltul peste timp și când se transformase nisipul din mâinile copilului de atunci în secunde și clipe? În fața revelației încremenise. De parcă dintr-odată îi fusese luat un văl de pe ochi, înțelegând pentru prima dată că nisipul, acel material atât de dificil și nestatornic, cu care încercase de atâtea ori să construiască, pierzându-și deseori răbdarea și stricând cu o lovitură
CASTELE DE NISIP de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 755 din 24 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342244_a_343573]
-
timpanul proiectându-mă pe celălalt trotuar și pașii mei își urmează programata traiectorie cu toate simțurile zadarnic restartate pentru că uite-le cum înregistrază haotic surâsul tufănelelor înflorite declicul aparatului de fotografiat mânuit de bătrânul ce își deschide și gura sincron încremenind într-o expresie nătângă uluitoarea cromatică a toamnei semnul crucii desenat peste piepturi de trecători în dreptul bisericii - cu graba unei semnături în condică - și peste tot și toate penentrant mirosul ascuțit și acru al singurătății. O ALTĂ TOAMNĂ Altă toamnă
TIMPUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 748 din 17 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342381_a_343710]
-
de pe care nu lipsea niciodată la ora prânzului crăticioara cu mâncare încălzită, căutând din ochi un ceainic. Prin fereastra dinspre balcon, cu geamul cam prăfuit, așa cum altădată nu se întâmpla, lumina se cernea în mica bucătărie lunecând peste mobila învechită, încremenită într-un timp demult trecut. Să fi avut dulapul de bucătărie făcut din lemn masiv, o jumătate de secol? Dealtfel și mama știa să își păstreze cu grijă lucrurile. - Mi-e sete - spuse Eliza, cuprinsă de o ciudată oboseală. Mai
CEASCA DE CEAI de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 750 din 19 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342403_a_343732]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > NOCTURNĂ Autor: Suzana Deac Publicat în: Ediția nr. 321 din 17 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Nocturnă Cuvintele șchioape se dizolvă când Lusciana cântă pădurea ascultă ceața aleargă din lumină spre vârfuri albite de anotimp încremenite într-o liniște păianjenul se plimbă pipăind nestingherit nervurile frunzelor nici fluturele nu știe în zbatere doar o zi va mai trăi se scaldă lumina în nocturnă toți se ascund în joacă sub frunză sub scoarță sub aripă doar visul
NOCTURNĂ de SUZANA DEAC în ediţia nr. 321 din 17 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342536_a_343865]
-
înapoi.Să răscolesc ordinea lucrurilor.Umbrele vitraliilor accentuau înserarea din interior.Cupola înaltă,parcă,mă conducea spre adâncul de nepătruns al cerului. Deodată,din balconul din spatele meu,s-au auzit primele acorduri ale liedului ce doream să-l ascult.Am încremenit.Orga vibra dând viață sufletului.În vârful picioarelor,m-am urcat la balcon.. Acolo,am văzut pe tânărul de 17 ani,Schubert în persoană,scufundat în redarea vieții sufletului prin pulsiunile notelor musicale.Avea un păr creț,un nas prea
EVADARE DIN LIED, PROZĂ ONIRICĂ DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 289 din 16 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342561_a_343890]
-
mai târziu cum vine problema cu “întoarcerea în timp”. După care,fără altă explicație,Schubert intră într-una dintre”furiile sale goethene”,cântând cu entuziasm Tânguirea păstorului și Scena din Catedrală,din Faust.După care a tăcut.În biserică liniștea încremenise.Se întunecase de-a binelea.Sfinții începuseră,parcă,să prindă viață., După un timp,acordurile orgii s-au auzit din nou.Peste ele glasul compozitorului. -Pentru tine cânt Iubirea zbuciumată,pe versuri de Rastlose Liebe,scrise după Goethe. M-am
EVADARE DIN LIED, PROZĂ ONIRICĂ DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 289 din 16 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342561_a_343890]
-
și vis. E viață în viață. E viață și moarte. E chin și izbândă. E clipire de gene. E val, furtună și rază de soare. Poezia e dor după ziua de ieri și spaimă față de ziua de mâine. Este clipa încremenită în timp sau zbor cu iuțeală de fulger. E cupa de șampanie din noaptea dintre ani. E imposibil și posibil. Este bir. Și dar. Și ofrandă. Este ură și capcană a pasiunii. E dimineață și noapte. E regăsire și rătăcire
CREIONUL CORNELIEI BALAN POP A LUAT PREMIUL INTAI LA FESTIVALUL LUCIAN BLAGA de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 115 din 25 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342548_a_343877]
-
legat de-o amintire, Și să-l cobor ușor pe-o undă de iubire. Din lumea mea ce-acuma ma-nconjoara, Și din a mele gânduri să ies acum aș vrea, S-alerg din nou prin timp ce mai odinioară, Încremenea în loc aflând iubirea mea Referință Bibliografica: Voi veni / Remus Strugar : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1922, Anul VI, 05 aprilie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Remus Strugar : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
VOI VENI de REMUS STRUGAR în ediţia nr. 1922 din 05 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342691_a_344020]