1,207 matches
-
Când nu răpăiau saboții, bubuia ușa blocului sau cea de la apartament, trântite puternic, eficient, cum doar chiriașii se pricep s-o facă. Nu salutau și nu se lăsau salutate. O dată pe lună, grămada asta informă de viață putredă și-obiceiuri încremenite se prelingea din coconul apartamentelor, pentru a se dezmorți seara la ședința de bloc. Chiriașii fugeau, știau ei ce știau. Cele două scări pompau figuri familiare, prelungite în capot, trening sau pijama și dornice să te pupe și să socializeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
zbura în interior, împinsă de pe vârf. Deasupra, cupolele de sticlă sudată cu oțel acopereau strigătele, ascunzând prăbușirea; ți le imaginai trase și închise la loc, ca o trapă. Dincolo de turnuri, spațiul se deschidea panoramic, spre zeci de hale și coșuri încremenite; decorul l-ar fi inspirat pe Hundertwasser. Era o liniște SF, industrială. Sunetul nu trecea prin aerul de metan, cădeai deasupra orașului și nu te-auzea nimeni. M-am uitat și pe geam, tramvaiul tocmai oprise în capăt, jos, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
deveniseră solide, îți venea să dai cu capul în ele și să le muți în altă parte. Până și ciocănelul de spart geamurile atârna la locul lui, în teaca de plastic roșu. Dincolo de geam, nu mai știai nimic. Viena părea încremenită, nimeni nu-și dădea osteneala să mimeze deplasarea. Decorul înțepenise într-un anotimp de bucătărie, calm și fabricat: clădirile crem caramel, zăpada crocantă, cu glazura de țurțuri la streșini. Era o iarnă tăioasă, fractală, ca mintea unui schizofrenic prin care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
vestea. În această clipă, Lizaveta Prokofievna se ridică repede de la locul ei, îi luă pe toți ceilalți și plecă cu ei aproape în fugă. Numai prințul Lev Nikolaevici rămase o secundă locului, parcă nehotărât, și Evgheni Pavlovici continua să stea încremenit, nevenindu-și încă în fire. Dar doamnele Epancin nici nu apucară să se îndepărteze cu douăzeci de pași, că se dezlănțui un scandal îngrozitor. Ofițerul, bun prieten de-al lui Evgheni Pavlovici, cel care conversase cu Aglaia, era înfuriat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
arșiță toată ziua, bâigui Ganea cu ciudă indolentă, ținându-și pălăria în mâini, întinzându-se și căscând. Nu-i mare lucru să țină o lună întreagă seceta asta!... Plecăm sau nu, Ptițân? Ippolit asculta cu o uimire care-l lăsase încremenit; subit, se făcu groaznic de palid la față și începu să tremure tot. — Mimați foarte neîndemânatic indiferența, ca să mă jigniți, i se adresă el lui Ganea, privindu-l în ochi. Sunteți un ticălos! — Naiba știe ce mai e și asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
sfârșit, cu o uimire ciudată, observă că toți s-au așezat pe scaune și chiar râd, de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic! Încă un minut, și râsul luă amploare: râdeau de-acum privindu-l pe el, văzându-i muțenia încremenită, dar râdeau prietenește, cu veselie; mulți intrară în vorbă cu el și vorbeau cu foarte multă blândețe, mai ales Lizaveta Prokofievna: râzând, îi spunea ceva foarte, foarte încurajator. Deodată simți că Ivan Feodorovici îl bate amical pe umăr; Ivan Petrovici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
brusc picioarele. O senzație cu totul nouă îi sfâșia inima cu o tristețe nemărginită. Între timp se luminase de ziuă; în sfârșit, se întinse pe pernă, parcă istovit și disperat cu totul, și își lipi fața de obrajii palizi și încremeniți ai lui Rogojin; din ochi îi curgeau lacrimi pe fața celui de-alături, dar, poate, el nu-și mai simțea lacrimile și nu mai știa nimic de ele... În tot cazul, atunci când, după multe alte ore, se deschise ușa și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ezitare și nesiguranță, de un scepticism din ce în ce mai accentuat pe parcurs, apare în cele din urmă convertit într-o paradoxală forță, întrucât esențială rămâne nu atât trăinicia verbului ce urmează să înfrunte timpul („aere perennius”!), cât acea capacitate de „seismograf” niciodată încremenit, mereu gata să răspundă, vibrând, ecourilor unei conștiințe și sensibilități vii, în permanentă stare de alarmă. Ca document al neliniștii lăuntrice, poemul merită atunci concentrarea tuturor eforturilor, dăruirea tuturor energiilor vitale, el admițând în același timp, fără contradicție, conștiința propriei
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
e nici simpla mișcare în cerc (fără scară), ca eternă reîntoarcere, cum își închipuia Nietzsche, și nici pură devenire întru devenire. Ea se desprinde de orice mecanism fizic, matematic sau metafizic. Eternitatea ține de viață, iar nu de o substanță încremenită: "Eternitatea adevărată trebuie să fie calitatea unei subiectivități desăvârșite, căci numai aceasta este total incoruptibilă și posedă dimensiunile esențiale ale caracterului inepuizabil în posibilitățile sale și libere. Dar adevărata viață nu există decât acolo unde este comuniune"38. Adică în
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
îndrăgit de Eminescu, în care el vedea taina arheului. Astfel, Eminescu schimbă radical concepția despre Centru: acesta se află totdeauna la margine, ca transparență între antiteze. Acolo e libertate, adică "proporție de mișcări", adică adevăr. Tratând cuvântul ca formă stearpă, încremenită, oamenii se cred stăpâni pe cuvânt, "ingineri" de forme asupra cărora pot decide prin "meșteșug" artistic sau doar prin "inspirație". Astfel, ei își barează drumul către stil și se mulțumesc cu maniera. Mai bine să se tacă, decide poetul ca
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
altfel de „tip pur”, mereu fiind vorba despre o mixtură de câteva tipuri înrudite, cu o anumită prevalență definitorie. De asemenea, trebuie avut în vedere faptul că tipul concret de ascultător specific fiecărui adult nu este insurmontabil în abordare, mereu încremenit și egal cu el însuși, fiind totuși flexibil și versatil între anumite limite, variind și în funcțiedeunele condiții circumstanțiale, cum ar fi: - tipul și atitudinea vorbitorului; - mediul și contextul comunicării; - subiectul discuției și gradul de familiarizare cu el; - dimensiunea grupului
Educația adulților. Baze teoretice și repere practice by Simona Sava, Ramona Paloș () [Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
altfel de „tip pur”, mereu fiind vorba despre o mixtură de câteva tipuri înrudite, cu o anumită prevalență definitorie. De asemenea, trebuie avut în vedere faptul că tipul concret de ascultător specific fiecărui adult nu este insurmontabil în abordare, mereu încremenit și egal cu el însuși, fiind totuși flexibil și versatil între anumite limite, variind și în funcțiedeunele condiții circumstanțiale, cum ar fi: - tipul și atitudinea vorbitorului; - mediul și contextul comunicării; - subiectul discuției și gradul de familiarizare cu el; - dimensiunea grupului
Educația adulților. Baze teoretice și repere practice by Simona Sava, Ramona Paloș () [Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
exemplar, a unor evenimente care au lăsat În urmă cadavrele câtorva zeci de mii de oameni nevinovați ar trebui să fie resimțită ca un paradox uimitor, dacă nu ar reprezenta, În fapt, o tristă constantă a culturii istoriografice de la noi, Încremenită parcă pe vecie În obsesiile secolului al XIX-lea. Ce am putea reține noi din „mesajul istoric” al revoluției de la 1848, Într-un mod util și adecvat unor oameni din secolul XXI, dacă, deocamdată, nici nu Înțelegem despre ce este
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
ceremonial. Barem de notare: se acordă câte 1 punct pentru fiecare cerință corect rezolvată și 1 punct din oficiu. CAPITOLUL AVENTURĂ, CĂLĂTORIE Testul nr. 12 Rezolvă cerințele, cu privire la fragmentele de mai jos: După câteva minute, oamenii care așteptau pe punte încremeniți, neputând încă să creadă că hârtia aceea venea de la Pierre Vaillant, îl văzură pe căpitan urcând scările, mai liniștit într- un fel, în altul mai tulburat. Speranța rămânea cu prova în vânt, și curentul continua s-o împingă spre Ocean
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
Văile clocotiră și toți câinii de prin împrejurimi începură să latre. După aceea se făcu tăcere. Se luminase de tot și printre șirul de sălcii se vedeau chiar cum sclipesc câteva raze roșii de soare. Câtva timp, cei doi rămăseseră încremeniți, uitându-se la salcâmul doborât, neștiind parcă ce mai aveau de făcut. Duțulache ieșise din gaura lui făcută sub șira de paie și se uita peste grădină, parcă nedumerit și el. Numai caii stăteau tăcuți, nepăsători, cu buzele lăsate în
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
ale audienței, fie că este vorba de narațiuni verbale, fotografii, scene istorice sau reprezentări ale scenelor imaginate, au ceva comun, că o reprezentare vizuală direcționează atenția spre acțiunea, gestul, peisajul sau expresia zugrăvită și le prezintă pe fiecare, ca momente încremenite, izolate de contextul temporal. Ea consideră că atunci când scena descrisă nu ilustrează o istorie cunoscută, există libertatea interpretării prin imaginare a întâmplărilor anterioare sau ulterioare ei. Kafalenos mai consideră că reacția interpretativă la imaginea unui copil îmbrăcat elegant și salutând
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
construiește experiența efectivă printr-o acumulare gradată. Depășește călărețul în galop și soldații care merg pe jos, trece printre stâlpii porții de lemn, se aruncă în fumul negru și în flăcările unei conflagrații, este prins într-o mulțime de paznici încremeniți și este deodată părăsit într-un peisaj pustiu, doar cu figura stingheră a curteanului nemernic care părăsește locul faptei sale mârșave. Accentul compoziției se pune la fel de mult pe acțiune ca și pe etapele povestirii, dar acțiunea vizuală este mai ușor
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
celebra „Scară din Odessa“ a lui Eisenstein. Această „riglare“ orizontală a treptelor dă imaginii stabilitate de monolit, permite cineastului să desfășoare acțiunea dramatică, reprimarea sângeroasă a unei demonstrații a marinarilor de către armata țaristă, pe un traseu de orizontale. Formele statice, încremenite, de scări sunt animate de mulțimea care caută să scape, urmărită de rândurile de soldați înarmați care coboară treptele ca un mecanism ucigaș implacabil. Formele orizontale le regăsim în multe gravuri cu caracter sacru realizate de Rembrandt. Ele ordonează imaginea
Arta compoziției by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
multe menajamente, lucrările sale în lemn, transfigurate prin utilizarea cu măiestrie a încărcăturii emoționale potențiale a elementelor materialului brut (goluri, noduri, scorburi, etc.), impresionează prin expresivitatea accentuată de cioplitură sigură și tranșantă. Prelucrarea frustă, alungirea exagerată a figurilor în posturi încremenite, amintesc parcă de maiestuozitatea și severitatea coloșilor din Insula Paștelui. Ceea ce este remarcabil e faptul că, așa cum mai rar se întâmplă în zilele noastre, Gheorghe Durac rămâne în continuare impresionat de basmele, tradițiile, obiceiurile, de istoria poporului român, de figurile
50 de ani de artă naivă în România : enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/759_a_1584]
-
le aduce vacanta cu brad împodobit cu jucării și dulciuri. Iarna este anotimpul colindelor. Vine Moș Crăciun cu daruri pentru copiii cuminti. Iarna, cerul este plumburiu și cerne fulgi mari și deși. Sub pătura de nea, câmpul și pădurea par încremenite. Atât la orașe cât și la sate, copiii fac zarvă mare. Temperatura este scăzută, afară este frig, ger, soarele răsare mult mai târziu și apune mult mai devreme. Nopțile sunt lungi, seara se întunecă mai repede decât în alte anotimpuri
Povestiri despre anotimpuri by Papuc Elena, Drăgusanu Atena () [Corola-publishinghouse/Science/91583_a_92978]
-
multe menajamente, lucrările sale în lemn, transfigurate prin utilizarea cu măiestrie a încărcăturii emoționale potențiale a elementelor materialului brut (goluri, noduri, scorburi, etc.), impresionează prin expresivitatea accentuată de cioplitură sigură și tranșantă. Prelucrarea frustă, alungirea exagerată a figurilor în posturi încremenite, amintesc parcă de maiestuozitatea și severitatea coloșilor din Insula Paștelui. Ceea ce este remarcabil e faptul că, așa cum mai rar se întâmplă în zilele noastre, Gheorghe Durac rămâne în continuare impresionat de basmele, tradițiile, obiceiurile, de istoria poporului român, de
50 de ani de art? naiv? ?n Rom?nia:enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/84035_a_85360]
-
de unde nu se mai întoarce nimeni.Dar un bot cald, o răsuflare fierbinte, îi atinse obrazul.Ursul îl împingea, mirat de nemișcarea omului. Îl împingea, îi lingea obrazul, nările, ochii. Se trăgea îndărăt, așteptând. Nu înțelegea de ce stau oamenii aceștia încremeniți, de ce n-au glas, de ce nu ridică mâinile, de ce nu se deșteaptă din somn.Fram nu înțelegea aceasta.Le cunoscuse mirosul de departe. Mirosul lui, care îl înșela altă dată, care nu mai prindea lămurit apropierea fiarelor sălbatice, îi vestise
PAȘI SPRE PERFORMANȚĂ Auxiliar la limba și literatura română pentru elevii claselor a III-a by GRETA - FELICIA ARTENI () [Corola-publishinghouse/Science/91575_a_93526]
-
din “lumea închisă” cum spunea Bergson și după suprasaturarea lor ideologică, tinerii intelectuali din Rusia caută acum sensul personal al vieții și aspiră la acea “revoluție a persoanei în duh” pe care o propovăduia Berdiaev. Ei reacționează împotriva oricărui ritualism încremenit și poartă întrânșii o adâncă sete de infinit, de transcendența. Paul Riccoeur potrivit căruia ”speranța este o aducere aminte” ne face să medităm profund la ceea ce vrem, la ceea ce dorim, la sintagma dihotomică a lui P. Evdochimov care situează omul
SIMPOZIONUL NAȚIONAL. CREATIVITATE ȘI MODERNITATE ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ by Tatiana Panţiru () [Corola-publishinghouse/Science/91750_a_92815]
-
fatală. „Uriașul, spumegând de furie, urlă de se cutremură toată pădurea: - O să vedeți voi îndată, râmelor, dacă îl puteți speria pe uriașul Periferigerilerimini! Și zicând acestea, sări la ei, îi tăie și îi puse pe grătar.“ Paf! La început rămân încremenită, apoi încerc să alung din minte imaginea unor trupușoare sfârâind pe un grătar și sper că un puști de cinci ani nțare prea multă imaginație... Cel mai mult mă uimește însă Suzette. E cea mai mică. Tocmai șița privit frații
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
part. deviat, -ă nom. devierea, deviatul A ÎNAINTA Râul înaintează printre munți tranz.: Ion înaintează o cerere directorului part. înaintat, -ă nom. înaintarea, înaintatul A ÎNCREMENI Când trece Băse, mulțimea încremenește tranz.: Băse încremenește mulțimea part. încremenit, -ă nom. încremenirea, încremenitul A ÎNLEMNI Actorul înlemnește în spatele scenei tranz.: Nepăsarea Ioanei îl înlemnește pe Ion part. înlemnit, -ă nom. înlemnirea, înlemnitul A OCOLI Drumul ocolește prin pădure tranz.: Ion ocolește pădurea part. ocolit, -ă nom. ocolirea, ocolitul (c) MIȘCARE DIRECȚIONATĂ REFLEXIVE A
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]