2,466 matches
-
evantai. Se aud bubuituri în dreptul tabloului. Mam’mare: Goe, maică! Acolo ești? Goe: Da! Mam’mare: Aide! Ieși o dată! Ne-ai speriat. Goe (țipă): Nu pooot! Mam’mare: De ce?. . .te doare la inimă? Goe: Nu! Nu pot... Mam’mare: E încuiat! Goe: Nu! Nu mă lasă nenea Iancu. Mam’mare: Vai de mine! Îi vine rău băiatului înăuntru! (vine spre tablou cu glas rugător). Nene Iancule te rog dă-i drumul băiatului! Goe (tot cu glas rugător): Te rog, te rog
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
stau pedagogii peste zi și supraveghează intrarea, scoate din dulapul cu geamuri un fierbător și o pungă de hârtie cu Încă puțină cafea măcinată pe fund, o cană mare de lut și o cutie de tablă În care e zahăr. Încuie ușa În urma lui și pleacă spre camera În care a dormit peste noapte. În drum intră iarăși În grupul sanitar de la etajul Întâi și umple cu apă cana mare de lut. Se vede că Încă nu s atrezit de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
care-i trebuia lui. Hai, să-l duc! Îl luăm noi, câțiva bărbați, cu portaru de la dispensar, cu nea Mitu, ăsta de la industria locală, cu Încă vreo doi, nu știu cine mai era, și-l urcăm pe ușa din spate În Salvare. Încui io ușa, că avea lacăt pe dinafară, și-l las acolo, n-avea ce să rupă, ce să spargă. Când ajungem În curtea spitalului, mă dau jos din cabină și ăia mă Întreabă pe cine am adus, portarii ăia d
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Aveți locuri la cazare? - Întrebă acesta. — Câte persoane ? - zice și paznicul. — Singur. Dar aș vrea să stau vreo două săptămâni. Poarta masivă de lemn se dă În lături scârțâind. Stați puțin aici s-o chem pe maica stareță - spune paznicul Încuind sertarul mesei care-i servește și de tarabă pentru cărțile poștale, ouăle pictate sau decorate cu mărgele fine, cruciulițele sfințite pe care Încercă zilnic și uneori reușește să le vândă turiștilor. Pe masă au mai rămas numai câteva cărți poștale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
utilizarea orgoniților (vezi capitolul “Orgoniți”) și cristalelor de cuarț (vezi capitolul din carte referitor la protecția oferită de cristalele de cuarț și pietrele semiprețioase); 3. LINIȘTE ȘI SIGURANȚĂ - ne asigurăm înainte de demararea procesului de decorporlizare că ușa de la cameră este încuiată și că toate sursele generatoare de factori perturbatori sunt înlăturate (telefoane, sonerie, alarmă etc.); 4. PATUL - patul trebuie să fie pe cât posibil din lemn sau alte materiale naturale (exclus fierul), de dimensiune suficient de mare pentru a cuprinde între limitele
Călătoria în afara corpului fizic by Mihai Moisoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/508_a_774]
-
ci două mese uriașe, În formă de semilună, care formau un cerc cu două spații unde semilunile nu se Întâlneau, care permiteau accesul la faxurile și imprimantele comune, așezate la mijloc. Cu toții aveam câte un laptop pe care Îl puteam Încuia În dulap sau lua acasă seara, iar spațiul de lucru era Împărțit dimineața după regula dreptului primului venit. Cu toții ne Înghesuiam În cele două-trei locuri de unde Kelly nu putea să ne vadă monitoarele din biroul ei, iar Elisa reușise să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Da’ ce o fi făcând muierea? Nu s-a trezit încă?” I auzi! Animalele cer de mâncare!... În clipa următoare, a fost cu mâna pe clanța ușii de la intrare. A apăsat-o cu grjă. Spre mirarea lui, ușa nu era încuiată. „Ceva nu-i în regulă!” - i-a trecut prin cap ca o fulgerare. A deschis-o încet. Din interior l-a pălit un miros de tutun... „Da’ de când fumezi tu, muiere?” - s-a întrebat Todiriță. S-a apropiat cu băgare
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
spuse: — Mă cheamă Nathan Eisler. Dar se pare că știați deja. Mal se gândi: Nu trebuie să fim drăguți și să scoatem remarci de genul „Mi-a plăcut filmul dumneavoastră Ars cu fierul roșu”. — Atunci știți de suntem aici. Eisler încuie ușa și se așeză pe scaunul rămas liber. — Cățeaua e din nou în călduri, în ciuda zvonurilor că ar fi pierdut sarcina. Dudley zise: — Nu aveți voie să spuneți nimănui că v-am chestionat. Dacă ne veți nesocoti sfatul, veți suporta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
un Vicky din ’46, cu numărul de înmatriculare JS 1497. Descuie portbagajul și alergă înapoi în casă. Trase plapuma mare de pat, îl înveli pe Niles, cu tot cu pistol, în ea, îl aburcă pe umăr și se întoarse la Vicky, unde încuie cadavrul în portbagaj, îndoindu-l de mijloc în jurul roții de rezervă. Apoi, gâfâind, leoarcă de sudoare și tremurând, se întoarse la Audrey. Stătea pe closet, goală, și fuma. O jumătate de duzină de mucuri erau împrăștiate pe jos. Baia era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
gigantic berbec de asalt, iar marginile albe de pe fundal arătau exact ca niște buze și dinți ce păstrau imaginea intactă prin rigor mortis... Danny sări în picioare și alergă în partea din față a casei. Găsi o toaletă și se încuie înăuntru. Își calmă spasmele cu o litanie: FII POLIȚIST, FII POLIȚIST, FII POLIȚIST! Se sili să se gândească la indicii concrete, deschise dulăpiorul cu medicamente și găsi unul imediat: un flacon prescris de medic pentru secobarbital de sodiu, adică biletul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Buzz? Sigur, șefu’. Plus ceva strict secret. Există vreun loc unde putem sta de vorbă? Lux o luă pe hol și îl conduse pe Buzz într-o mică încăpere cu fișete și grafice de reconstrucție facială. Închise ușa. Buzz o încuie și se rezemă de ea. Lux întrebă: — Ce dracu’ faci? Buzz își simți bastonul gâdilându-l pe spate. În primăvara lui ’43 i-ai făcut o operație estetică fiului lui Reynolds Loftis. Povestește-mi despre asta. Nu știu la ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
direcția locuinței lui Minear. Mal se apropie de casă - un bărbat înalt, distins, într-un costum la două rânduri, având în mână un pulover împăturit. Văzu o fereastră lângă ușă, îi arse un pumn, vârî mâna înăuntru și descuie. Intră, încuie ușa și blocă încuietoarea. Existau cel puțin cincisprezece încăperi care trebuiau cercetate. Mal se gândi: dulapuri, debarale, camere cu birouri. Dădu peste masa de scris de lângă scara interioară. Trase afară cel puțin o jumătate de duzină de sertare și verifică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
mai avut timp... — Apropo, știi de ce mi-am dat viața pe mâinile tale în această carte? — Nu, nu-mi pot explica. 129 JUCĂRII — De dragul bunicii tale, de dorul lui Dinu și al lui Nelli am ajuns să-mi deschid sufletul încuiat cu trei lacăte. Iată că dintr-o joacă, la început, m-am pornit să depăn atâtea amintiri, ștergând anii care ne-au despărțit una de alta până mai ieri. — Cum ți se pare acum povestea care ne-a ieșit? — Întrebările
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
Aufwiedersehen, Herr Lehrer"; iar el, ca să ne pedepsească pe toți, ne-a dat descris "Erlkänig" de Goethe, cu litere gotice! Curios este faptul că, deși toți știam exact ce ne dă să declinăm sau să conjugăm, atunci când vrea să ne încuie, nu învăța nici unul, măcar de haz, să-i răspundă cum trebuia pe nemțește "a fâlfâi, a germina, a coace" etc. Pe cel prins afară din bancă îl lua de ureche, îl trăgea până la catedră, îl asculta verbe neregulate sau declinări
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
se miște, dar n-ar avea nici un rost. Potopul e inevitabil și când va ajunge aici, o va lua pe sus, îi va mătura pe toți din calea ei. Când a venit vremea să pornească în călătorie, Moti Lal a încuiat haveli-ul și a pus toate lucrurile de preț în niște cufere mari să le trimită înainte cu unul dintre servitori. În stradă, îi așteptau cotigile să-i ducă la gară; urma un drum de trei zile. Vânzătorii așezați pe marginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
într-un vagon de clasa a treia care oprise la Fort Station, fără să piardă prea multă vreme, le destăinui secretul servitorilor noii case. Fata se murdărise. Cu siguranță o vor trimite de aici. În casa unchiului Amritei, Anjali fu încuiată într-o cameră de sus în timp ce acesta se sfătuia cu frații și verii săi. Apoi, unul din ei o chemă pe Anjali și îi dăruiră o brățară de argint, o țintă de pus în nas și o pereche masivă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
un avocat englez tânăr și zelos a făcut brusc un pas spre el și i-a apucat mâna lui Pandit Razdan, înainte ca acesta să-l poată evita. Procesul începuse deja de trei sferturi de oră, în timp ce Pandit, șocat, se încuiase în toaleta bărbaților și se spăla obsesiv pe mâini, ca să scape de un eventual microb. Când s-a declanșat epidemia de gripă, Amar Nath Razdan a primit-o ca pe o provocare personală din partea întregului univers. Nu putea exista teroare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
care a apărut la poarta dinspre alee. Un alt pocal de lassi special îi este pus sub nas. Scutură din cap refuzându-l, dar Balraj îi deschide gura cu forța și Ma-Ji i-l toarnă pe gât. Cei doi pleacă, încuind ușa după ei și se trezește singur în cameră. Încearcă să se gândească. Și printre cugetările sale, care se tot năruie, devin colaterale sau se contrazic, ajunge la concluzia că intențiile lui Ma-ji și ale lui Balraj nu sunt tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
De cele mai multe ori, e vorba de Balraj. Rutina este aceeași. Zornăindu-și cheile, luptătorul descuie ușa, intră, mișcându-se cu stângăcie, se uită prost dispus spre locul în care zace Pran, cu ochii săi roșii, plângăcioși, apoi se întoarce și încuie ușa cu grijă în urma sa. Uneori mai aduce mâncare sau o altă cupă cu lassi. Alteori, vine să-l lege de pat și să-l biciuiască. Face asta cu o curea de piele, tușind și răsuflând greu, șuierând ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Asha l-a încălzit, producându-i o senzație intensă, aproape animalică de bine. Străbate încăperea cu pașii săi mari, bărbătești, oarecum împiedicați din cauza sariului. Abia în ultimul moment își pierde siguranța de sine, când aude cheia răsucindu-se în ușa încuiată de două ori. Flowers pătrunde în încăpere, însoțit de maiorul Privett-Clampe. Maiorul are un aer de fericire desăvârșită. — O, băiete, rostește maiorul gutural. O, dragul meu băiat. Cum să-ți mulțumesc? i se adresează lui Flowers cu o voce groasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
primul whisky la nouă dimineața? De ce renunță la favorurile soției sale credincioase, pentru plăcerile corupte pe care i le oferă o corcitură? De ce stă ore întregi deprimat în biroul său gândindu-se (așa cum se întâmplă cu bărbații neîmpliniți) la revolverul încuiat din sertarul de lângă el? Sub soarele neiertător al frontierei de nord-vest, un asemenea lucru ar fi fost imposibil. Acolo, tânărul Privett-Clampe , abia sosit în India, purtând pe umeri povara însărcinărilor reginei, își ridică privirea spre piscurile acoperite de zăpadă ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
toate astea, acțiunea are loc în America, unde lucrurile pot avea o altă semnificație. Curând, este foarte evident că tânărul nu e producător de filme, ci doar un bandit, care atentează la virtutea Sylviei. Odată ce a ajuns în casă, o încuie într-o încăpere cu o bătrână, care face cam multe grimase și are ochii înnegriți cu kohl. Pran o înțelege. Atunci se întoarce barcagiul care făcuse planuri cu un asociat, un mustăcios. Nu durează mult și Sylvia își pierde veșmintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
plasate în ordine alfabetică pe rafturile bine șterse de praf, patul de cazarmă, tare, este făcut cu precizie soldățească, masa de scris nu are pe ea nicio foaie rătăcită, iar dulapurile cu uneltele sale de lucru mai puțin obișnuite, sunt încuiate și zăvorâte. Nici o imagine sculptată nu întinează puritatea pereților albi, nici un covor frivol sau rogojină nu pângărește podeaua onestă. Vanitatea personală este închisă într-un cufăr metalic de haine, de unde, de două ori pe lună, acestea sunt scoase afară și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
s-a gândit la conținutul noii sale vieți. Viața în sine este o viață englezească și i se pare destul. Vederea acestor lucruri goale care așteaptă să le umple cu ființa lui, îl face să simtă un cuțit în piept. Încuie ușa și se rezeamă de ea. A pus mâna pe această viață; este în sfârșit, englez! Dar mai sunt multe cerințe care până acum i-au scăpat atenției. Rafturile goale de lângă pat. Pătratul întunecat de pe perete, unde cândva se afla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
recepție, găsește un mesaj care spune că Star va lua micul dejun cu ei. Jonathan îi lasă pe cei doi să admire tapițeriile Gobelin din holul de la intrare și pretextând că nu se simte bine, cere să cineze în cameră. Încuie ușa și se aruncă pe pat. Ar vrea să doarmă, dar somnul refuză să vină. Aerul din cameră este sufocant. Mobila pompoasă și pereții mult prea ornamentați îl apasă. Își spală fața la chiuvetă și deschide fereastra, lăsând zgomotele străzii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]