1,441 matches
-
în acest fel, misiunea va putea fi «rodul» urmării lui Cristos și nu doar o cale de scăpare ce ascunde insatisfacția și nefericirea. Este vorba de o dublă provocare: «a culege roadele bogatei tradiții bimilenare a Bisericii, fără a ne încumeta să născocim o gândire detașată de această comoară» și, în același timp, a ne feri de «a rămâne în lumea ideilor pure și de a degenera spre egoism și gnosticisme lipsite de rod, ce zădărnicesc dinamismul ei» (EG 233). Întrebarea
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
persistă în limbaj datorită unui subtil sens de superioritate pe care îl au Ordinile antice, dornice să se deosebească de ceilalți, însă pe care Codul de drept canonic, revizuit pe baza învățăturilor Conciliului și publicat în 1983, nici nu se încumetă să le înfrunte. De acum consacrații sunt, de iure, cu toții egali, «într-o așa varietate de daruri», după cum amintește Conciliul, și fără clasificări interne. Dispariția distincției dintre voturile simple și solemne indică sfârșitul unei viziuni cezaro-papiste, apusă în epoca modernă
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
dinamita aia n-a mai funcționat complect, iar în capul nemților de dedesubt s-a prăbușit doar trei comune și-o stație de epurare... Și, uite așa, s-a scurs cel puțin cinșpe ani, de când nimeni nu s-a mai încumetat să povestească întîmplarea asta. Doar când te aventurezi să iei, pe talpă, tarlaua aia, le mai presimți pe cordoaicele de elvețiene cum se străduie să-ți bage oglinjoara în ochi... 77 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI care vă vorbește
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
somptosul aer al inegalabilului secol al XVII-lea... ... Am avut un zbor incitant și tihnit... Urmat, aproape fără răgaz, de 22 de luni de coșmar, în care pământul isterizat și zburlit al Mozambicului se zvârcolea, din toate nodulele, ori de câte ori te încumetai să-l atingi c-o instalație de izopropan. Nicicând în istorie un trib mai puțin numeros și antipatic de minerale nu s-a luptat, c-o mai detestabilă furie telurică, pentru gloria de a nu fi picurată, peste el, nici o
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
căldură, când vine, și frunzișul lui rămâne verde; în anul secetei, nu se teme, și nu încetează să aducă roadă..." - Unu! rosti cu o voce educată, de doctor, Ho diábolos. - Pe panglica mea o cheamă Ursula, turuia fata. Te-ai încumeta să ghicești și cum o cheamă pe șuvița mea? Dar băiatul nu mai percuta. N-o auzea și zâmbea obosit. 151 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI iar pe dobitoc, adică pe frunte, îi fusese înfundată o scufie. Nu avu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Bunuel sau Dali, cine au fost la început toți acești neisprăviți, cu privirile nătânge, cu nădragii sparți în șezut, guralivi, și cu degețelele iuți doar la a-și cuprinde și deșerta pe esofag butelcuțele cu pileală? Cine s-ar fi încumetat să-i care pe acești pitecantropi în spate? Cine îi dăscălea, îi civiliza, le cizela manifestările, cine le dădea peste bot, când n-aveau chef să lucreze? Că n-aveau, domnule Floyd. S-o spunem pe șleau. Ce, erau proști
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de putere și ură! Primește, ca ofrandă, luarea în batjocură a Numelui Preasfânt... Și gazda trânti, fierbinte, o belitură de înjurătură, despre care cu greu ai fi crezut că o cucoană, nedespuiată de ultimul strai de civilizație, s-ar fi încumetat s-o rostească în public. Madam Nicolici trase aer în plămînși o rosti. Aceeași doamnă reinvocă expedierea acasă a scumpului ei Alcibiade Adrian Nicolici. La timpul potrivit, Sinistratul mișcă o dată, iute și imprecis, din craniu. Se forță să-și închipuie
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ar observa cel mai limpede: ...Că doar Dorului Sinistratul i s-ar cuveni privilegiul de a fi numit CĂPETENIA STRĂZII!..." - Cui?!... Dorulețului? Împuțitului ăsta mic? - "E un bărbat ales. Un tainic izvor al spiritului. Și tocmai pe el te-ai încumetat tu să-l înveți poezie... Ai idee cine a scris textul imnului care se intonează pe-aici?" - Adriane, derbedeii ăia și-au bătut joc de tine. Un neîntrecut izvor al spiritului. Ai nimerit la o șezătoare în care se luau
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
său, "Pipera", dascăli anunțați și invitați, probabil, chiar de către colega lor într-ale profesiei, madam Nicolici. Cei trei slalomară printre cetele de gură cască, pătrunseră în zona mai rarefiată a străzii Perone, porțiune pe care băgătorii de seamă nu se încumetau încă s-o aglomereze, se așezară pe scaunele de bucătărie pe care fură poftiți să se așeze - cuiburi de lemn răsfirate în jurul dormezei de cornier a Sinistratului - îl salutară și, prefăcîndu-se că-l țin la curent cu programa școlară, îl
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
a îndrăznit, după îndemnul mă-si, să-l întrebe: - Ce-ai făcut cu actele? M-ai scris și pe mine? întîi el tăcuse îndîrjit, apoi rostise scurt: - Te-ai făcut și tu a dracului? 93 De atunci nu se mai încumetase să-l întrebe ceva. Îl simțise multă vreme ca pe un străin, dușmănos. La vreo săptămână, într-o seară, pe când ședeau amândoi la masă, el a certat-o cu blîndețe: - Măi femeie, de ce nu mă lași tu să fac treabă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
sau mai mult. Oamenii nu aveau ce să-și spună încă. Îi strânsese laolaltă vestea adusă de o femeie: - A murit Bică-Jumate, azi îl înmormîntează. Vor să-l scoată din casă pe furiș... Copiii rămăseseră acasă, și dacă se mai încumetase câte unul într-aici, spre locuința cămătarului, fusese pus pe goană, pentru că ceea ce avea să urmeze era o treabă serioasă, de oameni mari. Dricul sosi dinspre Filantropia, hurducăind prin gropile drumului nesigur, acoperit cu bălți înghețate. Pe capră stătea un
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Celălalt a rămas la porți, s-a uitat. Știa ce înseamnă prefectura... Dacă -lar fi poprit pe la vreo circumscripție, se mai putea face ceva. Mituiai presării, paznicii, aceștia se făceau că au pierdut actele, se împăcau, dar acolo cine se încumeta? Mînă-mică trecuse prin astea, întîi te fotografia, îți lua apoi urmele de la degete, te tundea și te trimitea la zdup. Tot o să-i dea doi coți de pârnaie, socotea. Alergă repede la Bozoncea, să-i spuie tărășenia. Aceasta juca cărți
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
nu-și pierde strălucirea, suptă-n o muzică scoborând spre noi? Cine să te vindece de tine? O tânără fată? Dar cine-i darnic până la jertfă, ca să-ți preia melancolia? Ce suflet pur, dornic de vis și nefericire, să se-ncumete la o povară ce n-o presimte? Și-ai putea să-ți lepezi otrava sorbindu-ți primăveri într-o tinerețe defunctă? Sau să pătezi ochi nevinovați cu greul întristării? Ce virginitate nu-ncetează în preajma lui? În carnea lucidă amorțește seva
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
dintre știință și politică în lucrările unui institut internațional care se ocupa de problemele securității în relațiile Est-Vest Am putut astfel vedea mari oameni politici ai vremii în postura de diplomați, negociatori reputați la lucru, limitele științei atunci când aceasta se încumetă să intre pe tărâmul diplomației, dar și potențialitățile unui dialog onest și purtat cu bună credință între cunoaștere și acțiunea diplomatică. 2. Preliminarii (1): Destindere și Securitate Începutul carierei mele diplomatice este legat de pregătirea și desfășurarea primei Conferințe pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
un topos sigur, bine delimitat, cum se întâmplă în cazul operelor canonice, cu Bilete pentru prieteni ne aflăm în fața unui parcurs „tactic”293, compus dintr-o succesiune de mutări spontane și imprevizibile. Cu alte cuvinte, în fața unui discurs care se încumetă să condenseze și să transmită experiența anonimă și lipsită de măreție a cotidianului, recurgând sistematic - implicit sau explicit - la o logică a utilizării, reciclării și asimilării tactice a altor texte și a altor toposuri. Putem constata astfel cum aplecarea către
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
și la evenimente surprinzător de „actuale”: Puhoiul rupsese șoseaua pe-o lățime de-o jumătate de kilometru, Și stătea șirul de care de-o parte și de alta. Muntenii rebegiți pe lângă boi, tot intrau sub coviltir, tot Ieșeau, Unul se-ncumetase să-nainteze, cu apa până la burta boilor Care odată se opriseră, Și omul în față, îi tot trăgea de lanț. Se simțea cum gâlgâie apa printre spițe, Dar nu se mai vedea nici roată, nici nimic. Au sărit Dumitru lui
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
bătălia care să-i împli nească destinul. Petrache ar fi vrut să-l ajute, dar nu știa cum. Se gândea uneori să-l lustruiască, să-i dea cizmele cu ceară sau, pur și simplu, să-l vopsească. Dar nu se încumeta să acopere cocleala verzuie a atâtor secole. Neputând să-l ajute altminteri, Petrache își apropia taburetul și-i citea, cu glas tare, pentru ca, astfel, cavalerul să nu se simtă singur. Nici nu-i auzi pe ceilalți când sosiră. Se deschiseră
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
în palmă. Moartea, dacă n-ar fi ceea ce este sau, mă rog, ceea ce credem noi că este, ar fi chiar prima parte din concertul ăsta. Se apropie și își strecură mâna pe după mijlocul ei, pentru a ajunge la aparat. — Te încumeți ? Cosmina încuviință și Pantelimon porni aparatul. Ascultară toți trei, Cosmina, cu fruntea în palme, chirurgul, întins în patul prea scurt pentru el, lăsându-l să-și legene ghetele în voie, și moartea. Apoi moartea dispăru, așa cum venise. — Crezi că are
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ne loveau într-un fel care ne scotea din ghearele morții. N-ai să crezi, dar până și moartea, pe care o socoteam tărâmul făgăduinței, ne trăda. Până și moartea ne scotea uneori din ghearele morții, de parcă, intimidată, nu se încumeta să ia lucrurile pe cont propriu. Acest sentiment al suferinței fără sfârșit ne-a urmărit și după ieșirea din închisoare. Noi, foștii deținuți, am început să ne ferim unii de alții. Poate pentru că aveam în comun ceva de care nu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
unei măști. — Auzi, ciovico, mai bine mi-ai da mie o mână de ajutor, spuse cu voce stinsă Ologu. Și dă-i și chiorului ăstuia ciomagul, să nu mai umble în patru labe și cu limba scoasă. Panselia nu se încumetă să-l lase așa pe Coltuc, își sumese fustele colorate, netezi o margine, o muie în gură și îi șterse flăcăului sângele uscat din colțul buzelor. Dar cum era peste puterile ei să-l ridice, să-l așeze pe căruț
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de niciunele, ba mai și tace pe deasupra. La om e tocmai pe dos. Femeia e frumoasă și înzestrată cu tot felul de podoabe de la natură. Pe când bărbatul, uită-te la el, burtos, chelios și bântuit de neputințe... Jenică nu se încumetă să avanseze pe tema asta. Își puse mâinile pe genunchi, ca să-și ascundă burta. — E tare gagica... Și uite-o cum calcă pe tocurile alea, înțepat, parcă ar merge pe boașe. Asta de unde-ți veni ? întrebă Maca, cocoțându-se pe
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
capului. Căci, de fapt, pictorul nu îi desena așa cum erau în prezent, ci așa cum urmau să arate la vremea morții lor. Astfel încât, încetul cu încetul, oamenii începură să se teamă de pictorul care picta vârstele morții. Tot mai puțini se încumetară să se așeze pe scăunelul din fața șevaletului, până ce, într-o zi, scăunelul rămase gol, în încercarea disperată a orășenilor de a se crede nemuritori. Nu era însă singurul motiv pentru care mușteriii dispăruseră și locul, în jurul pictorului, se golise. Piața
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ordinea asta în care l-am iubit pe Luca ? — Nu totul trebuie să fie important ca să conteze, spuse Tili, ștergând cu un miez de pâine unsoarea de pe fundul farfuriei. Uite, adăugă, ți-am lăsat o bucățică de cârnat, dacă te încumeți, măcar de poftă... Jenică înghiți în sec și-și trase mâinile de pe masă, adunându-le în poală. — E păcat, spuse, să trăiești și pe urmă să uiți. Ca și cum ai fi trăit degeaba. Ca și cum ai fi suflat într-un balon găurit
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
în semn de economie și a încuietorilor suprapuse, mai înțelese și că, între vedeniile lui, se țicnise pe jumătate. Îi fu, pentru o clipă, simpatic. Dar alungă acel gând, amintindu-și de cealaltă jumătate, de care nici măcar nebunia nu se încumeta să se apropie. Se ținu după el, nici nu trebuia să pornească motorul, era destul să se împingă, din când în când, cu tălpile în caldarâm, ca roțile motocicletei să se mai rostogolească. Bătrâ nul mergea lipit de ziduri. Din
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
apropie bricheta. Planta se aprinse voioasă, florile se adunară într-o singură pălălaie. Luă ghiveciul și-l puse pe biroul lui. Apoi privi flacăra, adunând imagini vechi. Multe din ceea ce trăiseră porneau și se întorceau lângă trunchiurile castanilor. Atunci se încumetă să scoată fotografia. O rezemă de cana în care, pe vremuri, pregăteau cafeaua cu fierbătorul, punând trei zile la rând apă peste același zaț. Flăcările făceau ochii să scânteieze și figurile să se miște. Simți o nesfârșită milă. Văzu, pe
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]