2,093 matches
-
primară” sau ,,secundară” (conform cu calificarea forței de muncă, nivelul investiției etc.), dar și cu o ,,dinamică identitară” Între ,,paternalismul” acestor investitori și ,,caracterul național” român modelat de comunism. Filippo M. Zerilli denunță mai Întâi distincția teoretică dintre ,,corupția endemică” (asociată Îndeobște cu societăți În care democrația și economia de piață au o dezvoltare insuficientă) și ,,corupția accidentală”. Corupția, arată Zerilli, este ,,parte a unei largi sfere de «economii oculteă ce transformă sau sunt transformate de «cultura neoliberalismuluiă În trăsăturile sale «milenaristiceă
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
Mai izbutită este Povestea frumoasei Psyche (1912), istoria iubirii unui băiat de nouă ani pentru păpușa surorii sale mai mari. Zbaterea sufletească a copilului e relatată într-un ton grav, fiind exclusă ironia, chiar și aceea blândă, medeleniană. Accentul cade îndeobște pe decorația stilistică a relatării, pe incantația frazei, încețoșând înțelesul. Scriitorul nu are vocație epică, iar atmosfera misterioasă nu poate suplini deficiențele de construcție, motivarea insuficientă a conflictului sau lipsa de fundament a pretențiilor filosofice ale autorului. Durabile sunt rezultatele
PALTANEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288635_a_289964]
-
din pustiu, pe motive din scrierile lui Antoine de Saint-Exupéry, Baltagul, după romanul lui Mihail Sadoveanu. Este coautor la volumul Școala ieșeană de teatru. Fișe de istorie (2000). Antologia Despre teatru: însemnări și digresii (1991) strânge laolaltă cronici și articole îndeobște trecute cu vederea ale lui G. Topîrceanu. Operând cu siguranță și discernământ, slujindu-se de nedezmințita lui minuție, P. scoate la iveală câteva însemnări și note necunoscute ale „meteoricului cronicar dramatic”. Pentru Dicționarul general al literaturii române a redactat o
PAIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288623_a_289952]
-
o trăsătură curat tinerească. Lenea bătrânească a minții, scleroza senilă a gândirii găsesc în el un adversar redutabil. O excelentă și binevenită punere la punct realizează criticul, în același timp plin de bun-simț și subtil (cu P. bunul simț - socotit îndeobște o calitate preponderent populară - se rafinează, se aristocratizează, poartă perucă și pantofi cu toc înalt, fără a-și pierde sănătoasa rumeneală a obrajilor), în legătură cu impresionismul, identificat în mod eronat de unii drept „superficialitate, capriciu, lipsă și chiar fugă de știință
PALEOLOGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288628_a_289957]
-
în zona de preocupări din studiul Despre gândirea magică al lui Lucian Blaga, la care, de altfel, nu o dată face referiri. Alt domeniu al culturii tradiționale căruia P. îi acordă o atenție specială este acela al istoriei etnologiei românești, vizând îndeobște contribuțiile lui G. Barițiu, V. Alecsandri, B. Delavrancea, Romulus Vuia, Ion Mușlea, Mircea Eliade ș.a., ca și rolul unor asociații culturale (Astra) și instituții (Muzeul Etnografic al Transilvaniei). În Studii și cercetări de folclor (1971), sunt abordate domenii nefrecventate până
PAVELESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288736_a_290065]
-
mai ales de cultură s-au referit în mod insistent, urmându-i pe F. Lyotard, J. Derrida sau J. Baudrillard, la „societatea postmodernă”. Mai recent, noua economie emergentă și schimbările sociale, manageriale sau culturale ce o caracterizează ar consacra ceea ce îndeobște se numește „societatea cunoașterii”. Primul sociolog care s-a referit la o astfel de tranziție pare să fi fost Daniel Bell, care, încă în urmă cu trei decenii, prevedea ascensiunea „societății postindustriale”, pentru ca la începutul anilor ’80 ai secolului trecut
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
Românul” (în 1914) și în articolele din ziarul de război „România” (1917-1918), unde se vădește a fi un fin analist al evenimentelor politice, sensibil la tragismul conflagrației mondiale, sobru și cu judecată clarvăzătoare, la antipodul estetului boem și neangajat, cum, îndeobște, e etichetat. În ceea ce privește activitatea de cronicar plastic, desfășurată de-a lungul întregii vieți, se impune prin bun-gust și orientare estetică modernă, el fiind unul dintre primii critici de artă care îi remarcă pe Brâncuși, Iser, Dărăscu și, în genere, pe
MINULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288163_a_289492]
-
dăm impresia că există un anume standard al satului european, mai degrabă am vrut să evidențiem că diferența nu este atât de mare pe cât și-o închipuie marea majoritate, să ștergem, pe cât se poate, diferențierea între ei și noi. Este îndeobște acceptat că satul, în accepțiunea modernă, europeană, înseamnă mai mult decât agricultură. Înseamnă agricultură bine făcută, siguranță alimentară, metode ecologice de exploatare, dezvoltare durabilă, activități economice legate de aceasta, activități în domeniul turismului, serviciilor și meseriilor tradiționale, infrastructură, învățământ de
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
culegerea lor în acest volum. Toate eseurile reluate aici apar într-o formă complet modificată. Pentru că ne-am dori reînviată și tradiția clasică a scoliilor, am inclus între copertele cărții și câteva recenzii transformate. Aceste marginalia se nasc și mor, îndeobște, ca niște cărți poștale. Le-am introdus aici ca într-un colet rambursabil. Cititorilor dezamăgiți de lipsa unor masive „studii serioase” nu le putem cere decât răbdare și îngăduință. Drept compensație, am inclus câteva „nocturne” inedite. * Receptarea de care s-
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
în limba rroma. Chiar dacă majoritatea țiganilor cunosc limba sârbească, traducerea celei mai importante slujbe religioase în idiomul rromani reprezintă un act de respect și iubire față de aproapele. Pentru a cuceri o inimă se cuvine să-i deprinzi mai întâi graiul. Îndeobște, o limbă ascunde o întreagă lume. Între scripturile creștine, Faptele Apostolilor ne sugerează că, dacă ar fi fost prezenți la Ierusalim, Duhul le-ar fi vorbit și țiganilor pe limba lor. În afara acestui model de învecinare, Biserica Ortodoxă română ar
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
este interfața acestei medieri și, din cauza sedimentelor lingvistice care ne afectează gândirea (prin contingența metaforelor), nici o rațiune nu poate pretinde că este perfect autonomă. Vorbind limba străină a conlocutorului, nici un interpret nu reușește să-și ascundă total accentul. Ceea ce numim îndeobște stil ține de contribuția tradiției la formarea unei individualități. Această perspectivă asupra tradiției ne invită la un plus de modestie în fața promisiunilor utopice ale ideologiilor emancipării. Cunoașterea de împrumut și oroarea de vidtc "Cunoașterea de împrumut și oroarea de vid
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
legătura dintre fenomenele de aberație politică postcomuniste și experimentul de inginerie socială proiectat și implementat între anii 1947 și 1989. Toți participanții la discuție acceptă că proiectul reeducării și-a atins scopurile într-o măsură mult mai mare decât cea îndeobște recunoscută. Sunt de consemnat și câteva perle. Într-un stil apropiat de apoftegmele filocalice, H.-R. Patapievici vede în socialism „copilul mizeriei și tatăl penuriei” (p. 445). Acestea sunt datele economice în care sfârșește „o societate de comandă arbitrară, brutală
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
printr-un realism psihologic depășit doar de profeți, un popor învață din greșelile propriei istorii întotdeauna mai greu decât un ins angajat într-un proces de conștiință. Un popor nu învață din propria istorie, pentru că felul în care istoria este îndeobște văzută sau scrisă anihilează responsabilitățile individuale: în cele din urmă, nimeni nu se mai simte îndatorat față de nimeni. Dar dacă există o relație între destinul personal al fiecăruia și condiția eshatologică a umanității, sfatul starețului Zosima rămâne cea mai adecvată
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
ne oferă cheia înțelegerii propovăduirii lui Hristos „după Scripturi”. Relația specială între „tipurile” (prefigurările) din Vechiul Testament și realizările (sau împlinirile) din Noul Testament este proprie aproape fiecărei lecturi. Cititorii sunt familiarizați cu relația de consecuție și complementaritate între „apostolul zilei” (extras îndeobște din epistolele pauline, care sunt și cele mai vechi documente creștine), respectiv Evanghelie. Se știe poate mai puțin faptul că, în cazul lecturii apostolului, diaconul sau citețul rostește mai înainte un „prochimen” (pe unul din cele opt glasuri bisericești), fiind
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
dar insuficient argumentată, vezi Zigu Ornea, Anii ’30. Extrema dreaptă românească, Editura Fundației Culturale Române, București, 1995. Ontologia etnică este un concept pe care îl folosesc pentru a descrie discursul ce autohtonizează categorii fundamentale, cum ar fi timpul și spațiul, îndeobște considerate universale. Inventarea (de către poeți, filozofi, etnografi etc. a) unui „specific național” esențialist este echivalentul radical, pe verticală, al geografiei simbolice, o spațializare orizontală a identității naționale. Pentru o aplicație a acestui model teoretic, vezi studiul meu „Romania and the
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
și fără frontiere, reformula proiectul popperian al societății deschise pe baza a ceea ce eu am numit „normativitate slabă”, cu o referință oblică la „gândirea slabă” identificată de Gianni Vattimo ca trăsătură a „modernității târzii”, numele dat de el epocii noastre, îndeobște desemnată prin termenul postmodernitate 8. Failibilitatea radicală a ființei umane, principiu moral-epistemologic-politic fundamental, versiune secularizată a unei cunoscute dogme religioase și cheie a pesimismului antropologic al lui Soros, este principala garanție că societatea deschisă nu se va închide, nu va
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
mult mai blânde, ca mccarthysmul - ca să nu mai vorbim de perioada regimurilor interbelice de dreapta, autoritare ori dictatoriale, încă intens discutate. În plus, de multe ori, autorii instrumentați ideologic sunt la antipodul intelectual și etic al celor care-i utilizează (îndeobște cinic); simțindu-se manipulați și recuperați, unii iau distanță față de emulii abuzivi - dacă nu se lasă prinși în vârtejul vanității și în „jocurile schimbului” (onorarii astronomice pentru conferințe, emisiuni radio și TV; visiting professorships, tiraje lucrative, subvenții de cercetare pentru
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
aici); singularitatea instituției e dată de coexistența - nu întotdeauna pașnică, din moment ce divergențele de opinie au și mize mari (ce cărți să publice prestigioasa editură, ce noi angajări și titularizări să se facă etc.) - mai multor orientări academice, intelectuale, ideologice, politice. Îndeobște, marile universități sunt saturate la nivelul discursului public de corectitudine politică, în vreme ce liberalii autentici, de stânga sau de dreapta (nu pseudoliberalii de stânga), își cuceresc anevoie pozițiile, trebuind să se afirme pe plan savant dincolo de orice „dubiu rezonabil”; liberalii de
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
din Spania, artizanul unui miracol economic, sau alianța creștin-democrată CDU - CSU din Germania, cu bune rezultate economice în fieful tradițional, Bavaria, și în alte landuri în care guvernează, cu programe ambițioase pentru întreaga națiune. Exemplele pot continua. Ceea ce se numește îndeobște „neoliberalism” în domeniul economic nu coboară însă direct din cărțile gânditorilor liberali, ci rezultă mai curând din crescânda presiune a mediului de afaceri, în primul rând a corporațiilor multinaționale. Dar tot liberalism este, în ultimă analiză. Mai îngrijorătoare mi se
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
pe temeiul „solidarității celor zguduiți”, o posibilă experiență comună de durere și pierdere ce s-ar putea constitui prin meditația morală asupra tragediei Primului Război Mondial. Patoțka spera să se poată naște astfel o morală seculară a continentului, în care rolul ocupat îndeobște de referința transcendentală să fie jucat de suferință și oroarea față de atrocitate. Din păcate, s-ar părea că a mai fost „nevoie” de un război mondial pentru declanșarea acestui proces. 10. Povestea Congresului este fascinantă și complexă, nu poate fi
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
și pe frontispiciul multor tomuri, vechi și noi - o balenă ce se răsucește ca un vrej în jurul unui lujer de ancoră - această creatură pitorească, dar pur fictivă, este imitată, cred, după figurile asemănătoare pictate pe amforele antice. Cu toate că e denumit îndeobște delfin, eu consider că acest pește al legătorilor de cărți este o schiță de balenă, deoarece așa a fost imaginat inițial. Această inovație a fost introdusă de către un bătrîn editor italian din veacul al cincisprezecelea, în timpul Renașterii: în acele zile
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
de fanteziști pot fi desenatorii chinezi, ne-o arată limpede ceștile și farfuriile lor. Ce să mai spunem despre balenele desenate de zugravi pe unele dintre firmele care se pot vedea pe străzi, deasupra dughenelor negustorilor de ulei? Ele sînt îndeobște niște balene tip Richard al III-lea, prevăzute cu cocoașe de dromader și cu o înfățișare fioroasă, care consumă la micul dejun cîte trei-patru plăcinte marinărești, adică ambarcațiuni pline de marinari; monștrii aceștia hidoși plutesc pe mări de sînge și
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
skrimshander numeroasele și ingenioasele miniaturi pe care le cioplesc cu migală în ceasurile lor de răgaz. Unii dintre ei își țin uneltele cu care lucrează aceste miniaturi, care seamănă cu instrumentarul dentiștilor, în niște lădițe speciale. Dar ei se folosesc îndeobște de briceag: cu această atotputernică sculă a marinarului, îți meșteresc tot ce poftești și tot ce poate concepe fantezia lor marinărească. Un îndelung surghiun departe de creștinătate și de civilizație îl face în chip inevitabil pe un om să se
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
lor lumi își au sau nu tabăra cu nenumărate corturi dincolo de raza privirii mele muritoare! Capitolul LVII BRIT îndreptîndu-ne spre nord-est de insulele Crozeti, am dat peste întinse pășuni de „brit“, această materie gălbuie și fină, cu care se hrănesc îndeobște „balenele normale“. Ea se tălăzuia în jurul nostru, pe o întindere de multe leghe, încît aveam impresia că navigam prin nesfîrșite lanuri de grîu auriu, pîrguit. în cea de-a doua zi, am zărit numeroase balene care, simțindu-se la adăpost
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
totuși, analizînd în detaliu, ne întrebăm, bunăoară, unde anume oferă oceanul exemplul unui pește înrudit, prin însușirile sale, cu blîndul și înțeleptul cîine? Numai blestematul rechin seamănă oarecum cu el, deși analogia e foarte vagă. Dar, deși oamenii uscatului nutresc îndeobște sentimente de profundă antipatie și repulsie față de creaturile mărilor și deși știm că marea este o veșnică terra incognita îîncît Columb a străbătut nenumărate lumi necunoscute, înainte de a o descoperi, la suprafața lor, pe cea din Occident); deși cele mai
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]